CSM-antimagistrati

Citeam ieri o analiza cu privire la ce pregateste CSM presedintelui ICCJ. Si, sincer, ma bucur sa regasesc Romania in aceeasi gaura in care era inainte sa plec in State. Altfel, cum ar mai putea sa curga atata cerneala? Gandindu-ma ca incepem sa ne adunam cativa baieti destepti si care nu mai rabdam necuratul din jurul nostru, ipocrizia si fatarnicia, mi-am propus sa imi exercit la maxim libertatea de exprimare si sa dau publicitatii cam tot ce e injust in justitia romana. Si, sunt destule. Probabil raportul SoJust de anul acesta va cuprinde cea mai mare parte a lor.

Pana atunci, sunt revoltat si detest actiunile CSM de intimidare. Cei de acolo chiar cred ca mai pot ingenunchia magistratii romani prin metode `comunisto-securitoide` (un termen mult folosit de un coleg judecator din Timisoara)?! 

Starea de fapt Astfel, in iulie 2007, deputatul George Baesu il reclama pe Adrian Neacsu la CSM pentru incalcarea Legii nr. 303/2004 privind Statutul Magistratilor. Deputatul isi exprima nemultumirea fata de faptul ca Societatea pentru Justitie, al carei presedinte este judecatorul Adrian Toni Neacsu, impreuna cu alte organizatii non-guvernamentale, emisese un comunicat de presa in care isi exprima ingrijorarea fata de decizia Curtii Constitutionale prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata in cazul Zambaccian, dar si pentru ca aceasta decizie ar putea genera un cadru legislativ hiper-protectiv pentru ministri si fostii ministri, mai ales in conditiile in care acestia sunt sau au fost parlamentari.

George Baesu: “Argumentele fac obiectul unei dezbateri intre juristi sau al unui studiu de caz in materie de jurisprudenta a Curtii Constitutionale. In mod cel putin nefiresc pentru un magistrat, presedinte al unui tribunal judetean Adrian Toni Neacsu pune in discutie publica o decizie a Curtii Constitutionale, incalcand articolul 10 din Statutul Magistratului, care interzice exprimarea unei opinii cu privire la un proces aflat pe rol.” [...] “Pozitia exprimata public de presedintele SoJust, judecatorul Adrian Toni Neacsu, ridica semne de intrebare asupra manierei in care, la instanta vranceana, vor fi judecate cauze din categoria celor ce fac obiectul ingrijorarii sale.”

Cine e petentul Las la o parte stirile nu tocmai placute despre acest deputat si care se gasesc printr-o simpla comanda de cautare pe `google`. Deputatul cu pricina e fost prefect in judetul Vrancea cunoscut pentru actiunile de intimidare la adresa Ziarului de Vrancea din 2002. El s-a aflat pe lista neagra a Coalitiei pentru un Parlament Curat la alegerile parlamentare din 2004. Asadar, antecedente de a limita libertatea de exprimare sunt.

Probe SoJust semnase in calitate de membru al IJC, alaturi de alte 9 organizatii, un comunicat de presa cu privire la decizia Curtii Constitutionale in cazul Zambaccian. Nicaieri nu apare numele lui Adrian Neacsu.

Ce nu stie CSM? CSM nu stie sa citeasca site-ul SoJust. Ca daca ar fi stiut, ar fi gasit acolo toate informatiile de care ar fi avut nevoie: comunicatul a fost dat de SoJust si alte organizatii, nu de persoana fizica `Adrian Neacsu`.

Ce ar fi trebuit sa faca CSM? Ar fi trebuit sa reactioneze a doua zi dupa comunicatul de presa al deputatului. Indiferent daca aveau sau nu petitia acestuia sosita, ca tot prevede legea ca pot reactiona si din oficiu. Si, mai ales ca FJO le oferise intreaga argumentatie: magistratii au voie sa faca parte din orice ONG-uri, libertatea de asociere si de exprimare sunt recunoscute international, nimic nu interzice nimanui critica hotararilor judecatoresti sau ale Curtii Constitutionale.

Ce a facut insa CSM? CSM a declansat o asa numita procedua de verificare. In cursul verii, lucrarea Inspectiei CSM a ajuns la Curtea de Apel Galati,  de unde i s-a cerut judecatorului o declaratie in legatura cu cele sesizate. Apoi, zilele trecute Inspectia CSM s-a interesat oficial la Judecataria Targu Mures despre SoJust, solicitand informatii in legatura cu actele de infiintare (aflate si ele pe site, dar numai pentru cei ce stiu ca navigheze pe internet), statutul si organele de conducere (idem). Si, in fine, de cateva zile, Inspectie ii solicita lui Adi detalii in ce priveste organizarea noastra, modul cum se iau deciziile, puterile de reprezentare s.a

Unde greseste CSM? Nu de putine ori CSM a incalcat Constitutia sau legile justitiei. Acum face la fel. De unde si pana unde CSM are putere sa verifice un ONG care nu este o asociatie de magistrati? Si chiar daca ar fi, modul de organizare si de functionare al unui ONG nu poate fi cenzurat de un organ administrativ al statutului. Singurul  care are competente aici este parchetul, in situatiile prevazute expres de OG nr. 26/2000. Pe langa ca cercetarea CSM e in afara jurisdictiei, ea se vrea a fi si o presiune asupra SoJust, asociatie care critica deschis CSM pentru inconsistenta, neconstitutionalitate si non-reforma promovata. Si va continua sa o faca. CSM a mai atentat odata la libertatea noastra de exprimare (ce a atras reactia imediata), acum fac la fel si cu  libertatea de asociere. Si asta o face organismul care ar trebui sa ne apere, nu sa ne atace!

Care e solutia: plangerea il vizeaza pe Adrian Neacsu, presedinte SoJust, presedinte de tribunal – nu are importanta. Adrian Neacsu nu a semnat nici un comunicat, nu a exprimat nici o pozitie publica referitor la cazul Zambaccian. Cat a durat sa ajung la concluzia asta? 2 min. Cat ii ia CSM-ului sa faca cercetari? Pai, deja sunt 2 luni. Si cata energie consumata, cate cercetari facute, cate adrese! Doamne, cata incompetenta! Si asta, pe banii publici.  

Autodenunt Nu mai stiu daca Adi a votat sau nu comunicatul cu pricina. Dar eu declar sus si tare ca l-am votat sigur, cu `pentru` (si in continuare opinia mea este ca decizia Curtii Constitutionale este gresita, iar opinia separata este intemeiata). Asa ca ma pun `la dispozitia organelor` - fie parlamentare, fie cesemistice.

Nu ne evaluati!

 Justitia romana este in plin proces de reforma: de la amenajarea sediilor de instante si parchete, la infiintarea medierii, deontologia executorilor judecatoresti sau pregatirea magistratilor. Magistratura inca este cea mai importanta ramura a justitiei, de aceea este si mare accentul pus pe magistrati si modul in care ei infaptuiesc justitia litigioasa. 

Dupa ce am citit pozitia Bancii Mondiale in privinta directiei (anti)reforma si reactia CSM si MJ am realizat - daca mai era cazul - ca nici CSM, nici MJ nu stiu ce e aia independenta justitiei si ce inseamna imixtiuni sau evaluare. In fine, ne-am procopsit cu oamenii aia in aceste institutii, ii suportam caci romanul e suporter adevarat de secole. 

Adica, Banca Mondiala da banii (e drept ca ea ni i-a dat cu imprumut, dar contractul spune ca este o conditie, aceea de a supraveghea cheltuirea lor pe parcursul derularii contractului), tine sub observatii proiectul, mai au si un contract incheiat la inceputul sau cu institutiile beneficiare, si CSM si MJ se oftica cand sunt criticati si, mai mult, afirma ca BM nu are drept de evaluare??? Pai, eu dau banu`, eu vad unde se duce! (uite de aia in posturi administrative in justitie trebuie sa fie manageri, nu magistrati sau …avocati). Iar, fiti atenti, critica la adresa MJ sau CSM e considerata critica la adresa justitiei, deci e imixtiune in justitie??? Haide, da! Pai sa ne spuna onor csm-istii unde mama ei de treaba a intervenit in concret BM sa influenteze decizia unui judecator intr-un caz concret sau macar sa existe aparenta unei asemenea presiuni!

In plus, acest aide-memoire este o practica obisnuita si, de altfel, prevazuta de procedurile Bancii (cu care Romania ca stat membru a fost de acord). Aide-memoire-ul se redacteaza de catre echipa de supervizare a Bancii, in urma misiunilor de monitorizare a implementarii proiectelor finantate cu bani de la Banca.

Acest document este transmis beneficiarilor spre comentarii. Acest aide-memoire (despre care s-a facut acum caz) a fost transmis MJ si CSM la sfarsitul lui iulie. N-a comentat nimeni nimic. Nu s-a ofuscat nici una din institutii. Acum ca s-a ajuns la presa, suntem, deodata, inflamati si descoperim imixtiuni in justitie. Dar cand au cerut imprumutul de Banca de ce nu mai era imixtiune in justitie?

Oricum, un lucru bun e ca CSM a anuntat ca va face o investigatie. Ceea ce e bine, desi intai vorbeste, apoi face audit. La fel ca si Chiuariu cu Tulus: intai cere revocarea, apoi setrezeste ca trebuie inspectie. 

Roman in SUA (final)

Ziua a 11-a: `Bun` venit in Romania

Ultima zi e cea de dupa party organizat in cinstea implinirii unui an de catre fiul unei familii de romani mutati in State de cativa ani buni. M-am simtit insa ca si cum acea petrecere ar fi fost organizata in cinstea venirii mele. Faptul ca m-am intalnit cu atatia romani stabiliti in SUA, a fost punctul culminant al vizitei mele.

Asadar, in ultima zi am fost la left-over, adica masa de dupa, cand se consuma ceea ce a ramas din ziua precedenta. Vorba vine, caci in fapt oamenii se intalnesc sa mai povesteasca. Dupa ultimele fotografii, am plecat acasa sa imi fac bagajele. Seara am decolat, de la aeroportul din Detroit, o imensitate de cladire.

Intoarcerea a insemnat sa pierd 8 0re, ceea ce m-a cam dat peste cap: au trecut doua zile si tot nu mi-am revenit. Ajunsul in Romania nu a fost lipsit de peripetii:

La iesire din cladirea aeroportului catre avion, un agent m-a intrebat, ca si pe ceilalti, cat am stat in SUA si care a fost scopul vizitei. I-am spus ce si cum, `scapand`u-i ca sunt judecator in Romania si am vizitat si o instanta din State. Atunci s-a uitat la mine si m-a intebat cati bani am la mine in acest moment. M-a amuzat intrebarea, dar omul vorbea serios, asa ca i-am raspuns. Mi-a dat drumul sa plec fara probleme.

Am luat cursa de Paris. Dupa o ora, am plecat spre Budapesta, unde am ajuns la 12 ziua. Am asteptat in aeroport cursa microbuz catre Cluj-Napoca, care trebuia sa vina la ora 13, potrivit contractului. Cum s-a facut 14 si inca nu venise, am sunat in tara, la sediul firmei AMASIS si o doamna care nu a avut bunul simt sa se recomande, desi eu o facusem, mi-a spus ca mai trebuie sa astept putin. `Inca putin? Deja stau de o ora!` ma aprind eu. `Inca putin, ca soferul va lua si pe cei de ora 15!`. `Bine, doamna, dar pe noi nu ne anunta nimeni? Stam aici fara sa stim daca va veni cineva sa ne ia?!` intreb, si trantesc telefonul.

Aceasta firma are cele mai dese curse Budapesta-Oradea-Cluj (smecherie menita, desigur, sa ia fata concurentei), respectiv din doua in doua ore: 13, 15, 17 etc. Ei bine, probabil neavand destui clienti, au cumulat cursele, ceea ce face in mod curent (la plecare am patit lafel, dar am crezut ca e o intamplare). Acum imi pare rau ca nu am decis sa plec cu alte curse, ale altor firme, la ora 13, urmand sa recuperez banii platiti in avans la firma AMASIS.

Eram obosit si suficient de iritat. Si nu eram singurul, in aeroport mai asteptand doua persoane pentru acelasi microbuz. Decidem sa mai asteptam pana la ora 15. Cand s-a facut 15.20, deja ne-a sarit tandura. Am telefonat din nou la sediul firmei si madama de acolo mi-a spus `Cum, nu a venit inca? Il sun imediat pe sofer`. S-a facut 15.45 cand am sunat din nou si mi-a spus ca soferul e in apropiere.

Intr-adevar, omul a venit. L-am intrebat ironc daca acum e ora 13, la care mi-a aratat comanda scrisa pentru cursa din partea conducerii firmei, si am vazut cu ochii mei ca omul a era programat sa vina pentru ora 16. Ceea ce a si facut. Adica, femeia de la firma chiar si-a batut joc de noi!

 Hotarat sa fac reclamatie contra firmei AMASIS la Protectia consumatorului si sa ii fac de ras pe blog, m-am suit in microbuz si am adormit instantaneu, dezgustat.

Bun venit in Romania! Oare m-am intors in copaci..?!.

Roman in SUA (10)

Ziua a 10-a: Imigrantii romani   

 Un roman din zona da o petrecere pentru fiul sau, care implineste 1 an de zile. Ne adunam cam 30 de romani la el acasa. Prilejul e excelent sa aflu cat mai mutle despre comunitatea de romani din statul Michigan. 

 In statul Michigan sunt cam 100.000 romani. Numai 40 de familii stau in zona Madison Heights. Cam o treime sunt din acelasi oras, Vatra-Dornei (orasul meu natal). Majoritatea au venit cu Loteria Vizelor (care iti da drept de sedere si de munca – green card). Ceilalti, prin casatorie. Aflu ca o casatorie de convenienta costa 10.000 $ - gasesti un cetatean american, te casatoresti, pleci in SUA, apoi aplici pentru cetatenie dupa 3 ani si divortezi (daca divortezi inainte, termenul e de 5 ani); in maxim un an esti chemat la interviu, ce consta in 100 intrebari despre viata si cultura americana, dintre care trebuie sa raspunzi la minim 70; jurmantul de fidelitate fata de SUA este etapa finala. 

Cei mai multi romani au studii superioare. Aici insa multora nu le-au fost de folos studiile din tara si fac de toate: soferi de camioane, cercetare de piata, industria producatoare de panouri solare, companii de investitii, doctori, asistenti medicali (profesiunea cea mai cautata in SUA, dupa un curs de 6 luni), constructii (multi castiga foarte bine din pusul gresiei), laborator pentru experiente pe animale. Noii veniti sau cei care sunt batrani si nu pot invata limba, lucreaza intr-un abator. Pentru a practica unele profesii (de ex, instalator) trebuie licenta; pentru altele, e de ajuns diploma pe care o detii din tara (economist, inginer). Sunt satisfacuti majoritatea de ce fac acolo, dar sunt constienti ca o educatie buna pentru copiii poate presupune mutarea intr-o alta localitate/zona. Putini sunt cei care regreta ca au plecat din Romania, renuntand la posturi bune.  La unii resimt un adevarat patriotism si sunt pusi la curent cu tot ce se intampla in tara. Pe altii nu prea ii mai intereseaza stirile. Toti pot urmari Romania International, ca unul din cele 70 canale oferite in pachetul minim de serviciile de cablu; unii se plang ca transmisia e foarte proasta, mai bine se vede un post arabesc; barbatii nu pot intelege de ce pe postul national de televiziune nu se transmit meciurile echipei nationale de fotbal. Pentru alte posturi (TVR1, Antena 1, ProTV, Prima, Acasa, Etno) trebuie platit in plus. Sunt posturi de radio care transmite cate 30 min pe zi stiri din toate tarile, inclusiv din Romania, in limba engleza. Pentru toti insa Romania e `acasa` sau `la noi`. Vorbesc relaxati despre viata lor, isi aduc aminte cu nostalgie de vremurile in care erau in Romania. Isi asteapta cu placere rudele sau pe orice cunoscut sau concitadin din tara. Se intalnesc deseori la petreceri. Povestesc amuzati de intamplari traite aici, in contact cu civilizatia americana. 

Potrivit lor, cel care se stabileste in America vede mai intai totul frumos – e o perioada de entuziasm. Urmeaza insa la scurt timp perioada de critica – atunci incepe sa dea de greutati si sa regrete plecarea din Romania. Dupa care urmeaza perioada de adaptare. In total cam 2, 5 ani.  Romanii trebuie sa accepte ca lucrurile pot fi vazute mai bine din afara: e ca un vas pe care traiesc oameni dar care nu stiu cum arata acest vas din afara, at de mare e oceanul, cat de scufundat in apa e vasul, ce culoare are. In Romania e inca multa mitocanie, multa lipsa de politete.Tinerii romani sunt nemultumiti. Ei vor modificari rapide in societate. Ele se petrec, totusi, dar mai incet, si din afara se vede acest lucru. In anii `90-`94 au plecat multi romani, frustrati de ce era tara dupa Revolutie si mineriade. E dezamagitor sa vezi cum tinerii de azi vor si ei sa plece, semn ca schimbarile inca nu se petrec indeajuns de bine. Romania e inca `tara tuturor posibilitatilor`: dezordinea si ne-reglementarea faca ca oricine sa poate specula si inflori rapid.

Unul dintre invitati este medic. A venit aici in urma cu 12 ani. E casatorit cu o americanca, plecata din Romania in`77. Diploma de lincenta nu i-a fost suficienta: a trebuit sa dea o multime de teste, ceea ce a insemnat sa invete cartile de aici, sa ia totul de la zero. Dupa 6 ani, e unul din cei mai buni medici din zona. Are cabinet particular si pacienti in doua spitale – aici ai voie sa iti ingrijesti pacientii chiar daca sunt internati in spitale in care tu nu lucrezi. Din 3 in 3 ani se supune evaluarilor – ceea ce inseamna sa aiba 150 de credite rezultate din participarea la conferinte (formare continua) si teste. Sistemul medical functioneaza destul de prost (spre deosebire de tara vecina, Canada): de exemplu, o asigurare obisnuita pentru trei persoane costa minim 350 $ pe luna; o operatie pe cord costa 67.000 $, iar o cezariana 25.000 $ (din care 2.000 sunt platiti din buzunar, restul suporta sistemul de asigurari).  

O romanca, absolventa de psihologie, a plecat in urma cu 4 ani in State. S-a casatorit cu un american, dupa care a urmat un curs de master acolo in domeniul psihologiei reclamei. A lucrat pana acum intr-o companie de cercetare a pietei de consumatori. Cel mai mare client al sau (producator de vopsele – primul din SUA si al doilea din lume) a sunat-o intr-o zi sa ii spuna ca este multumit de colaborarea de pana acum si ca vrea sa o angajeze; tocmai a acceptat pachetul. Povesteste cum in urma cu 2 luni a fost in Romania. A plecat cu avionul de pe aeroportul JFK din New York. La toate casele de check-in lumea statea la coada, numai la cea pentru Romania era imbulzeala. Asa a auzit un comentariu de la un american catre un alt calator: `Conceptul de rand este interpretat diferit in Romania!`.  Ca sa se scuze, un roman care statea la coada a inceput sa se laude ca el a luptat in Revolutia de la 1989. De parca nesimtirea ar putea avea scuze… 

Un altul a vrut sa isi cumpere casa in Romania. I s-au cerut 40.000 $. A ramas uimit: in Jamaica, o casa de aceeasi marime este 20.000 $. 

Altul povesteste cum se uita impreuna cu niste americani la o emisiune romaneasca. Uimit de imbracamintea prezentatoarei, unul dintr ei a exclamat: `Si americancele au sani, dar nu si-i arata in public`. Decenta e mare aici (numai faza cu slipul de baie pentru barbati cate spune!). 

Fosta mea invatatoare, mutata la fiul ei si pe care o revad dupa 10 ani, povesteste cum a fost la New York, cu ocazia aderarii Romaniei la NATO – 2 aprilie 2004: romani din toata America au fost transportati pentru o suma modica la Washington DC unde au manifestat in fata Casei Albe cu steaguri tricolore si pancarde in cele doua limbi; multi au fost imbracati in costume nationale romanesti. 

Cei mai multi sunt multumiti cu viata linistita de aici, din suburbie. Unii ar vrea sa se mute la New York. Asa aflu ca acolo este un ziar romanesc puternic – `Lumea libera romaneasca` si ca in prima sambata  a lunii mai se sarbatoreste la NY ziua romanilor. 

Ma uit la copiii care au venit la petrecere: de la 2 la 13 ani, se joaca impreuna. Vorbesc intre ei in engleza. Cu parintii de asemenea vorbesc in engleza, desi acestia din urma li se adreseaza in romaneste (cu satisfactie constat ca multi parinti inca nu si-au pierdut accentul de acasa). De aceea, parintii se bucura cand mai vine cate un roman in vizita, ca forteaza copiii sa mai vorbeasca in limba noastra. Realizez ca acesti copii, ai romanilor din SUA, sunt americani: sunt asimilati perfect de societatea americana – de la vorbit si imbracat, pana la modul de a se juca. Toti accepta si practica sleep-over: un copil ramane si doarme peste noapte la alti copii, din alta familie. Eu tot nu pot intelege cum la 16 ani poti avea carnet de conducere a masinii, la 18 ani te poti casatori, dar de abia la 21 ani ai voie sa consumi bautiru alcoolice.

E ora tortului: lumea canta `La multi ani!` si `Happy Birthday tot you!`, apoi micutului i se taie motul, iar firele de par sunt prinse cu ceara de o moneda. Urmeaza PINATA – un obicei mexican: se agata o cutie colorata, dupa care cel sarbatorit ar trebui legat la ochi si pus sa loveasca cu o bata in cutie; acum insa sarbatoritul e prea mic, asa ca el trage ne niste sfori: cutia se desface si pe jos se imprastie o multime de bomboane, acadele si gume, pe care copiii le culeg repede. 

Petrecerile romanilor sunt diferite de cele ale americanilor: acestia din urma se intalnesc la masa, asculta muzica in surdina si povestesc. Ai nostri stiu insa se se distreze: muzica, dans, prieteni multi, mancare pe alese. Se intalnesc fie la ziua vreunuia, fie de Halloween cand se costumeaza hazliu. Uneori, cate unul mai organizeaza `Petrecerea romanilor`cand vin la intalnire inclusiv romani din Canada. 

Iesim afara la un gratar. Suntem paziti contra tantarilor de un mecanism doatat cu neon albastru si sarme, in care sunt atrasi si `prajiti` tantarii sau fluturii de noapte. Mancam hamburgeri facuti la gratarul electric, dar si carnati facuti in tepusa la foc.Se povesteste despre petreceri anterioare, care erau mult mai dese. Unii romani s-au mutat in alte zone sau state. S-au gasit solutii moderne si pentru ei: se bea prin…web-cam. Altul povesteste cum a plecat ametit de la un party, l-a oprit politia si l-a urcat in masina lor dupa care l-a dus acasa. Cineva poveste despre un roman care mergea prea tare cu motocicleta si l-a urmarit politia vreo trei ore; cand l-a prins si a fost intrebat de ce a fugit, a dat un raspuns amuzant, dar care l-a salvat: `La noi, daca te prinde politia, te bate de numa`-numa`!`.

Aflu ca politia americana e dotata cu antiradere care pot masura viteza chiar daca masina respectiva vine din sens opus; in Canada, nu se mai folosesc radarele cu unde radio, ci cele cu laser; sunt permise antiradarele numai in SUA, nu si in Canada. Posturile radio cele mai ascultate sunt BBC (Anglia) sau CBS (Canada). Posturile TV cele mai puternice sunt impartite in functie de politica: CNN a liberalilor si FOX a republicanilor. Cu privire la vreme, esti anuntat tot timpul de Weather Chanel TV (sunt multe furtuni in perioada asta a anului). 

 O veche cunostinta mutata in SUAde multi ani, ma ia de o parte si, fata de o posibila imigrare a mea in SUA, imi spune o pilda: Era un ins care vrea sa stie cum e Iadul si cum e Raiul. Ajunge in Rai si vede ca toata lumea e linistita, oamenii povesteau, se plimbau. Merge in Iad si vede ca toti chefuiau, se distrau. Mirat, il intreaba pe Tartor: `Cum se face ca aici e asa de bine?`, la care i se raspunde: `Asta e doar reclama pentru turisti`.

 Dupa cateva ore de dans si hore, ne asezam la masa la povestit. Tarziu in noapte plecam spre casa.

Roman in SUA (9)

Ziua a 9-a: Economia Americana 

 In cea de a noua zi am fost la un complex de magazine – Great Lake Crossing. In localitatea Madison Heights, tot ce vrei sa faci presupune o deplasare cu masina. Asta pentru ca totul e larg, totul e mare (apropo, ce e aici magazin mare, sigur e american; ce e mic, e al imigrantilor). Undeva la margine, de fapt intre doua localitati, se afla diverse complexe – de la cele pentru cumparaturi alimentare, la cele pentru haine, salile de spectacole etc.

 Americanii stiu sa atraga oamenii cu diverse oferte de preturi sau cu crearea unui ambient cat mai placut. De exemplu, in complexul de care vorbeam, am luat masa la un restaurant – Rainforest Cafe. Situat in mijlocul complexului, restaurantul imagineaza o padure: cu copaci, cu animale agatate de liane, deasupra o bolta cereasca cu stele si din cand in candcu cate un meteorit cazand, un curcubeu intr-o parte, cu un crocodil imens miscator intr-un bazin cu aburi; la cateva minute se starneste o furtuna: luminile palpaie, animalele tipa. Toate te fac sa crezi ca iei masa intr-o jungla. Atractia din meniu este `Volcano` – o prajitura sub forma de vulcan, in carful careia ard artificii, si care este adusa de un ospatar care striga tare: `Vooooool-caaaaaaaa-noooooooo`!

In magazine gasesti reguli de conduita afisate la intrare. In unele e permis sa iti scanezi singur produsele, in vederea achitarii lor. Plata se face in general cu cartea de credit sau cu file cec. In acest caz, semnatura se da cu un creion direct pe un ecran digital, nu ca la noi cand semnezi peo chitanta daca folosesti cardul de credit. Uneori, casiera iti da restul doar in bancnote, in timp ce diferenta in monede iti vine printr-un automat. 

Acest mod de a face afaceri imi creaza prilejul de a discuta putin despre economia americana, asa cum am perceput-o din relatarile avute cu diverse persoane stabilite aici. Viata si in special economia americana se bazeaza pe doua idei: 1. ce este rau – ai grija de el, trateaza-l; si 2. profitul – stimuleaza. 

Spre deosebire de Romania, unde patronatul nu stie management, aici patronul lucreaza cot la cot cu angajatii si tine ca acestia sa se comporte foarte bine cu clientii. Nimeni nu isi permite sa piarda clienti. Poate asa se explica si politetea cu care esti intampinat in magazine, desi unii romani cu care am stat de vorba m-au asigurat ca nimic nu este fals. O romanca chiar s-a aratat indignata cum de in Romania, la 6 dimineata, vanzatoarea de bilete de troleu este nervoasa ca o deranjezi, in timp ce aici cand la aceeasi ora platesti taxa de acces pe nu stiu ce autostrada si esti intampinat cu zambete si ti se ureaza o zi buna.

Programul e fix, nu poti pleca in timpul programului (cum se intampla la noi, cand cea mai mare aglomeratie o gasesti pe strazi tocmai in timpul orelor de program…). Toate operatiunile sunt reglementate si totul e rutina: conceptia americanilor este ca rutina, impusa de diviziunea muncii (division of labour), duce la specializare; specializarea angajatului face sa se reduca rebuturile; lipsa rebuturilor inseaman cost de productie scazut; cheltuieli reduse duc la un pret de vanzare mai mic pe piata si la un nr. mai mare de produse; de aici, profitul mai mare al patronului. 

In Romania, afaceri fac doua tipuri de oameni: fostii (securisti, comunisti) si noii (de tip Becali, Columbeanu). Trebuie realizat ca afacerile presupune ideea de competitie, ceea ce exclude monopolul. E uimitor cum de in Romania, unde lumea se plange ca e saraca, foarte multi isi permit sa cumpere masini noi. 

Economic vorbind, globalizarea inseamna pentru americani extindere in strainatate. Asa se explica marfa americana creata in tari precum China, Taiwan, India etc unde muncitorul este platit mult mai ieftin ca in SUA. Asta inseamna insa reducerea locurilor de munca pe piata americana: numai in ultimul an, peste 200.000 oameni si-au pierdut locul de munca. De exemplu, pana de curand FORD (firma are sediul in Detroit – statul Michigan, USA) facea piese de schimb in Austria; acum au cumparat fabrica de la Craiova, Romania si platesc de patru ori mai putin pe costul de productie. Astfel de reasezari au facut ca Detroit, care era in anii `30 cel mai bogat oras din lume (in acea perioada a fost boom economic: pentru a forta vanzarea de masini, s-au astupat metro-urile si s–au demontat liniile de tramvai), sa iasa incet-incet din circuitul banilor; de altfel, statul Michigan este in declin economic.

La asta a contribuit din plin activitatea sindicala. Sindicatele au devenit in ultimele decade foarte puternice in SUA: au cerut si impus pentru angajati drepturi de asigurari sociale, pensii, vacante platite de companii, nu numai pentru membri, ci si pentru familiile lor. Sindicatele au o mare influenta in deciziile de politica ale companiilor, scopul fiind prezervarea  acestor drepturi. Contractul incheiat intre patronat si sindicate prevede clauze speciale de evitare a concedierilor, cea ce a dus la promovarea non-calitatii. Asa ca patronatul a gasit doua solutii: ori renegocierea contractului (ceea ce a insemnat lichidarea fabricii unde muncitorii aveau aceste drepturi si reinfiintarea alteia cu acelasi profil dar cu drepturi mai reduse), ori mutarea business-ului in alte state, unde costurile de productie sunt mult mai reduse (Orientul Indepartat, Europa SE). 

Toata lumea isi cumpara casa sau masina facand imprumuturi. Creditul ipotecar, de abia aparut in Romanial, este aici cel mai extins. Un credit se obtine relativ usor, platitul e insa greu. In general, nu prezinti garantie daca te muti de la un credit card la altul (sunt companii care, pentru a-si promova propriul produs, te atrag cu plata datoriilor si 6 luni scutire de comision) sau daca nu ai credit card (caci pe ei ii intereseaza sa vada ca iti platesti datoriile). 

 Lumea nu locuieste in centru – zone preferate de cei saraci, negri si mexicani – acestia au fost adusi cu ani in urma din Sud, de pe plantatii, pentru a lucra in fabrici. Ei locuiesc in blocuri ieftine. Cei care isi permit, stau la periferii sau in suburbii. 

Pentru petrecut vacantele, exista un sistem de care la noi s-au auzit doar datorita escrocilor care au incercat sa pacaleasca. Astfel, contra unei sume platita anual, ai posibilitatea sa contribui la achizitionarea, impreuna cu alte familii, a unei locuinte intr-o anumita localitate din SUA sau din strainatate. In fiecare an, pentru o anumita perioada, poti merge si locui acolo, sau intr-o alta locuinta din acea retea, achizitionata de compania respectiva in orice alt colt al lumii. 

Dr.sociale Vacata e scurta: 2 saptamani pe an. Cine prinde la negocieri 3 saptamani, e fericit. Concediul de maternitate este de 6 saptamani, neplatit; pacienta sta singura in salon dupa nastere, cu tv si buton de chemat urgent asistanta; o sarcina este un eveniment pentru intreaga familie - de aceea se si foloseste expresia `We are pregnant`, cu referire si la tatic, si la mamica. Am povestit cum la noi medicul ce asista la nastere adreseaza anumite epitete viitoarei mamici, in cadrul expresiei `Impinge, vaco! Ti-a placut cand te-ai f…t, acum te doare, nu?!` - un astfel de caz in SUA ar atrage a doua zi pierderea dreptului de a practica. Nu exista spitale `de stat`.Daca te imbolnavesti, e clasicul `anunti telefonic ca esti bolnav`, cum vedem in filme. Patronul prefera sa nu vii la serviciu daca esti bolnav, decat sa vii, sa imbolnavesti si alti colegi si apoi sa lipseasca mai multi sau productivitatea sa scada. Pensia de stat (social security) va disparea in 40 ani. Unii sunt ingijorati ca nu va mai fi din ce sa se plateasca pensie dupa acea perioada. Multi americani iau vitamine si sedative. Se pune mare accent pe reciclare: separat de gonoiul menajer, se colecteaza sticla, placticul, metalul si hartia.Asta ma duce cu gandul la situatia de la noi: nu de mult am cautat un centru de colectare in Cluj-Napoca, unde sa predau cateva kilograme bune de hartie adunata de-a lungul ultimilor doi ani: nu exista asa ceva! Orice persoana care locuieste in SUA se legitimeaza cu carnetul de conducere – driving license.  Cei care nu au, poseda un fel de ID Card asemanator cu carnetulde conducere. Nu exista buletin/carte de identitate, ca la noi. 

Cine are bani, are de toate. In Romania am fost tare mirati de tam-tamul creat in jurul lui Paris Hilton care a avut de stat in inchisoare 3 saptamani, si ala in regim preferential. Ei bine, mi s-a relatat de un caz in care unei vedete i s-a dat o santiune de 80 minute de inchisoare!!! 

Inca ceva ce mi-a placut: autostrazile in SUA sunt paralele si perpendiculare. Cele de la nord la sud au denumiri in cifre impare, cele de la este la vest in cifre pare. De ex, autostrada 1 este cea paralela cu Costa de Vest si porneste de langa Seattle, de la granita cu Canada, si merge pana in California O anumita locatie (de ex, restaurantul X), se exprima in limbaj curent nu prin `strada si nr.`, ca la noi, ci prin `intersectia strazii a cu strada b`. Sunt unele autostrazi cu cate 6-10 benzi, cum ar fi cele de la Chicago, Los Angeles, Atlanta. 

Spuneam anterior ca americanii au alte unitati de masurare a distantei, volumului, greutatii. Pana si notele muzica sunt altele, gama DO-SI fiind inlocuita de literele altfabetului. Prizele sunt altfel, nu cu stechere groase ca la noi, ci cu doua lamele subtiri. Curentul nu e la 220 V, ci la 110 V. Din fericire, nu circula cu masina pe stanga, ca englezii. Si nu au auzit de dilatarea sinelor de tren pe timpul caldurilor, ca la noi.. 

Roman in SUA (8)

Ziua a 8-a: Water Park

Azi e frumos afara, asa ca iesim la Water Park. Acesta este un parc de distractii cu apa, situat in centrul localitatii si intins pe cateva zeci de metri patrati. Chiar daca e in cursul saptamanii, sunt oameni inauntru, de toate varstele. Pretul pentru toata ziua este 10$.

Contra sumei de 25 centi, poti sa iti lasi lucrurile intr-o casuta din metal. Intram in incinta si sunt incantat de cata verdeata este de jur imprejur. Poti alege sa stai la soare, sau la umbra sub umbrelute, pe iarba sau pe sezlonguri gratuite (la noi, din pacate, sunt cu plata). Varul meu imi spune ca in astfel de locuri barbatii nu poarta slip decupat, ca la noi, ci slipi de marimea boxerilor lungi pana la genunchi. Ma conformez.

  1. Prima atractie este piscina din centru. Apa este asa de cristalina, ca poti sa iti vezi picioarele daca te uiti in jos. Gratuit, ti se pune la dispozitie un colac (tube). Pentru copiii mici, se dau gratuit veste de salvare. 3 salvamari vegheaza pe cei ce inoata in bazin.

 La un moment dat, se aude o sirena. Apa incepe sa se miste. Waw! Piscina e dotata cu un mecanism de facut valuri! Incredibil! Valuri se formeaza dinspre inapoi spre locul de intrare in bazin, iar la final valul se sparge intocmai ca la mare. Salvamarii sunt acum mai atenti si daca vad ca faci miscari nelalocul lor te atentioneaza imediat. Dupa 10 min, totul se linisteste, dar numai pentru 15 min.

 2. In spatele bazinului e amenajat un tobogan cu apa. Sunt trei jgheaburi care coboara, cu viteze diferite. Cei din jurul meu vorbesc ca daca te dai in pozitie sezand, mergi mai incet, asa ca decid sa ma las complet pe spate. Un supraveghetor ne da startul, pe rand. Incep calatoria la vale, oarecum cu retinere caci nu stiam cat de periculoase sunt curbele. Dupa cateva secunde, ajung jos, unde ma cufund brusc intr-un bazinas cu apa. Am mai incercat senzatia si la noi, la Baile Felix. Am remarcat insa aici inexistenta unor intreruperi sau denivelari a materialului care acopera toboganul.

  3. In aceeasi zona este amenajat un rau. Imi iau un colac, ma asez in el si incep sa fiu dus de apa. Culoarul cu apa este larg cam cat sa incapa 3 vizitatori unul langa altul. Din 50 in 50 m sunt supraveghetori. Nu e voie sa inoti, doar sa te lasi purtat de apa. Pe rand, treci pe sub mai multe jeturi de apa, unele mai subtiri, altele mai puternice. In timpul calatoriei, vad locul de joaca pentru copii.

 4. Copiii mici se bucura de un complex numai pentru ei, cu tobogan, tunele, dus. Cel mai amuzant este un butoi situat pe intreaga constructie, sub forma de pahar, in care curge apa. Cand aceasta atinge un anumit nivel, paharul se rastoarna pe o parte si jumatate din continutul sau cade peste un acoperis care face ca apa sa se imprastie apoi peste cei care se joaca in zona.

Remarc cat sunt de relaxati oamenii. Si nu auzi, ca la noi, strigate, certuri si nu vezi parinti lovindu-si copiii. 

Roman in SUA (7)

 Ziua a 7-a: Cedar Point – parcul de distractii

 Azi am fost in cel mai tare parc de distractii din lume. 

 Drumul Drumul de la Detroit la Cedar Point este de 3 ore pe autostrada. Ca sa gasesti un traseu, serviciul de pe internet Map Quest iti ofera toate informatiile de care ai nevoie. Autostrazile au, in general, nume de cifre! Din loc in loc sunt benzinarii sau refugii pentru odihna/restaurante. In parcari sunt locuri speciale pentru personale cu handicap locomotor; ocuparea lor de catre alte persoane e sanctionata cu amenda de min. 250$.

Intr-un magazinas am gasit tutun de mestecat, banuiesc ca de asta e si pe la noi. Cica creeaza dependenta mai ceva  ca tigara. Tot acolo se vindeau si niste cutiute cu carne de vita taiata marunt-marunt si uscata – am aflat ca e o mostenire de la indieni. In multe magazine, in special cel situate langa obiective turistice, sunt aparate de imprimat monede: contra sumei de 50 centi (apropo, americanii nu au monede pe care sa scrie cu cifre valoarea lor, ci cu litere – de ex, quarter dollar este 25 centi, one cent este 1 cent, one dime este 10 centi), pui o moneda de un cent intr-un masinarie, invarti de o maneta daca nu este automat, si moneda pusa ti se turteste, se face ovala si in loc de marca si banul obisnuit apare o imagine pe care ti-ai ales-o in prealabil dintre 3-4 posibilitati.  

Traseul e prin localitatea Toledo, din statul Ohio, o localitate cu cladiri inalte, cateva zeci de etaje. Un sector de drum este cu plata – Ohio Turnpike, dar pretul e mai scazut ca in Europa – doar 2$ pentru masini mici. Pe langa noi trec motocilisti cu 80 mile la ora! Rar tare se mai vede  cate o masina `caravana`, din acelea care cu ani in urma erau folosite pentru vacante; acum sunt pe cale de disparitie. Pe primele doua benzi circula mari camioane (trucks) ce strabat America. Pentru soferi nu exista reguli asemanatoare cu cele din UE privire la pauzele obligatorii in timpul sofatului. Dincolo de banda unu si de banda trei sunt cate o banda suplimentara, numita shoulder – se folosesc pentru oprit in caz de defectiuni sau pentru urgente (pplitie, salvare, pompieri). Pentru a preintampina adormitul la volan, shoulder este asfaltat cu un material grunjos, care face ca masina sa tremure cand ajunge in aceasta zona (ceva asemanator avem noi pe unele drumuri, cand atingi banda alba ce desparte sensurile de mers). Nici autostrazile, nici strazile nu sunt facute din asfalt, ca la noi, ci din ciment, ceea ce le face mult mai rezistente. 

Din cand in cand, pe margine se vad lanuri de porumb sau de vita de vie, neingradite. Nu se opreste nimeni insa sa culeaga. Daca ai pofta de asa ceva, sunt anumite ferme unde contra unei taxe poti culege cu mana ta fructe sau legume. 

 Cedar Point Parcul de distractii Cedar Point este in localitatea Sanduscky din statul Ohio. De acolo pana in Cleveland mai este cam o ora de merg cu masina. Parcul e asezat pe o peninsula care da in Lacul Erie (unul dintre celebrele Marile Lacuri din SUA). Biletele le cumperi pe loc, sau cu ceva reducere daca le iei din localitatea de domiciliu – sunt oficii speciale ale comunitatii in anumite localitati unde poti cumpara bilete pentru orice fel de manifestari; pentru cele organizate in afara localitatii, ai reducere. In fata parcului sunt o multime de masini – parcarea e gratuita; locul e impartit in sectoare ca la tabla de sah, pentru a putea gasi usor masina cand iesi. Azi avem noroc: afara e cam innourat, astfel ca nu e mare aglomeratie. Spre amiaza insa se insenineaza si oamenii vin in numar foarte mare. 

Nu stiu care e cel mai mare parc de distractii din lume, dar Cedar Point a fost votat timp de 9 ani consecutiv drept cel mai `tare` din lume. Atractia principala o constituie `roller coasters` - cunoscute in Europa cu denumirea de montagne russe (exista chiar si un site cu statistici despre cel mai inalt, mai rapid, mai lung roller coaster). O parte din ele sunt in clipuri oficiale sau neoficiale aparute pe net. In prezent sunt 17. Un avertisment postat la fiecare anunta ca cei operati de curand sau cu probleme la coloana, ori femeile insarcinate se dau pe riscul lor. Copiilor, in functie de inaltimea minima data de o bara fixata la intrare, li se permite sau nu intrarea. Unele rollere se bucura de clipuri promotionale pe net. Am decis sa ma dau in cat mai multe, caci biletul odata platit, poti sta pana la ora inchiderii si te da in cate vrei.  

1. Raptor Prima dracie in care ma dau e numita Raptor – toate au aici o denumire. Ma asez la coada si astept 40 min. Toti stau aliniati si esti avertizat ca daca iesi din rand si revii sau daca treci in fata cuiva, vei fi dat afara din parc fara a recupera banii. Coada s-a format pe niste culoare marginite din bare de metal care serpuiesc pana la intrare. Cat stau la coada, ma uit in jur: femei si barbati toate varstele – copii, tineri, adulti, oameni cu parul alb, mai slabi sau mai grasi; nimeni nu se rusineaza (cum s-ar intampla la noi, unde asfel de aventuri ar fi considerate ceva `nebunesc`), nimeni nu isi face probleme de siguranta. Ma apropii de start. Cei care coboara, sunt de-a dreptul incantati. Cei aflati undeva sus, tipa. Lucrurile personale ti le pui intr-o cutie pentru a nu iti cadea din buzunare. Ma sui intr-un scaun, alaturi de alte 3 persoane in rand; sunt astfel de 8 randuri. Imi pun centura; in plus, niste bare puternice ma prind peste umeri – nici o sansa sa cazi. Picioarele insa sunt in aer. Angajatii de acolo verifica centurile.

Cel care da startul iti spune la megafon cateva informatii: cursa cuprinde 6 rotatii complete peste cap, sub forma de cerc (spre deosebire de altele, unde rotatiile 360 grade sunt in spirala), rotatii stanga-dreapta, cursa dureaza 50 sec. Si go! Incep sa urc – e cea mai mare panta: 100 feet. Ajung in varf si brusc cobor. Incep sa tip. Intru in prima bucla de 360 grade. Rotatie completa  ca looping-urile la avioanele militare. Viteza este mare, 70 mph (mile pe ora). Urci, cobori, te rasucesti, te dai peste cap. Senzatia de deplina siguranta ma uimeste. Gata! A fost super! La coborare, poti sa te duci sa urmaresti pe niste ecrane imagini surprinse cu cei care fusesera in trenulet. Cu 12$ iti iei o poza cu tine, cu 25$ iti cumoperi toata cursa. 

 2. Dragster Urmatorul. Daca la Raptor importante erau rotatiile, aici e viteza. Un trenulet cu 9 randuri a cate doua locuri pleaca dintr-o data orizontal cu viteza, urca brusc la 90 grade, coboara brusc la 90 grade si revine orizontal. Astepti 30 min pentru o cursa de 20 sec.  Viteza e de 120 mph. Pentru a preintampina accidentele, esti avertizat sa iti tii capul si spatele lipit de scaun, iar bratele in interior. Cand semaforul arata verde, plecam ca din pusca. Incep sa tip si in 3 sec imi revin caci a inceput urcarea. Nu imi dau seama ce se intampla ca imediat incepe coborarea. Noroc de spirala din varf ca atenueaza din caderea direct catre pamant. Finish! Toti aplaudam. Si aici, la iesire, poti sa iti iei poza ta. Daca vreo persoana care apare langa tine in fotografie face vreun semn obscen, zona respective din fotografie e mascata cu `mozaic`. 

3. Power-Tower Consta intr-o constructie verticala de 200 feet cu 4 coloane, la baza carora sunt scaune de jur imprejur. Dupa ce te urci, esti aruncat cu o forta e de 3G de jos in sus ca si cum ai fi Superman, sau ti se da drumul de sus in jos. Si aici, solutia de a nu avea senzatia de `stomac in gat`, cel mai bine e sa tipi. Am ales coborarea de sus in jos, pentru a evita presiunea la urcare. Cand cobor din instalatie, capul imi vajiie. 4. Millenium Force Este cel mai inalt roller coaster de aici – 400 feet, ceea ce iti permite sa vezi tot parcul de distractii si o mare parte din lacul care il inconjoara (lumea merge aici la plaja, iar cei mai instariti au barci cu vele). Viteza e 95 mph si totul dureaza 90 sec. Cu o viteza constanta, ceea ce face ca acceleratia sa fie mare in curbe, urmezi un traseu asemanator cu altele, insa de 3 ori intri prin tunele. Iar senzatia de a intra brusc de la soare intr-un tunel e groaznica: crezi ca te izbesti de ceva!  

Nu cred ca mai rezist la viteza si inaltime, asa ca decid sa incerc ceva mai simplu: caderile cu barca: 

5. Wave Swinger Vreo 10 persoane incapem intr-o barca pneumatica rotunda. Incepem o calatorie ca pe un rau adevarat: trecem peste vartejuri, ne udam sub niste jeturi de apa. Am prins un loc bun in barca si nu ma ud – cel situat vizavi de mine a nimerit exact sub o cascada de apa care l-a faut leorca intr-o secunda. Descriem un traseu frumos, prin multa verdeata. 

 6. Snake River Falls Apoi mergem intr-o alta barca. Unii sunt doar in costum de baie. Eu ..cu blugi. Ma prind ca ma voi uda si imi suflec repede pantalonii, iar tricoul il dau jos si il pun la spate. Incepem sa urcam o rampa. Apoi mergem pe un teren drept, descriind un arc de cerc. Atractia e pe ultima parte a traseului, cand coboram cu viteza si stropim tot: pe noi si pe cei din jurul care se uitau de pe un  pod. La caldura care e afara, baia a prins foarte bine. La iesire, ma opresc si eu pe pod. Evident, urmatoarea barca ne stropeste din cap pana in picioare. 

Turul parcului Imi ajung senzatiile incercate intr-o singura zi. Asa ca alegem sa vizitam restul parcului. In afara de cele descries mai sus, sunt si alte coasters, pline de clienti. Turul parcului il poti face fie cu un funicular (cum este acum si la Mamaia), fie cu un trenulet. Din primul vezi tot parcul, cu multa verdeata si multe sine pe care trenuletele trec cu viteza. Al doilea este un tren tras de o locomotiva pe aburi, alimentata cu carbuni, care are un traseu ce imagineaza vechea America, cu indieni si cowboys care se impusca, familii de imigranti, cautatori de aur etc – toate fiind cadavre imbracate cu haine de epoca. In parc e plin de magazine pentru suveniruri, fast-food-uri, locuri de desenat portrete, de gravat obiecte cu numele tau, jocuri obisnuite - majoritatea de tras la tinta (pretul e mai mic daca sunt mai multe persoane). Unele jocuri ofera recompensa, altele sunt doar pentru `fun` – cuvantul este folosit foarte des de americani, pentru a desemna cam tot ce tine de buna dispozitie, amuzament, distractie.

Work and Travel Cei care lucreaza in parc sunt toti studenti - am vazut multi din Bulgaria si Turcia, dar mai sunt din SUA, Ecuador, Romania, Slovenia. Cei din Romania au ajuns acolo cu programe de tipul Work and Travel: tinerii care nu sunt in primul an sau in anul terminal la facultate, contra sumei de 2000 $ (cei din Europa) ajung sa lucreze peste vara aici. Intru in vorba cu trei romani. Asa aflu ca sunt platiti cu 6.85 $ pe ora si un bonus de 50 centi pentru fiecare ora lucrata. Programul de lucru zilnic este de 10-12 ore pe zi. Trebuie sa stea aici 4 luni.

O romanca este foarte suparata: si-a scrantit de doua ori piciorul ca a fost lasata singura sa impinga niste masinute, si a fost piscata si de un paianjen. S-a certat cu angajatorii si, ca sa nu ii dea in judecata, au ajuns la intelegerea ca ea sa plece peste o saptamana in Romania. In parc lucreaza cam 30 romani. Mirat  ca la unele jocuri nu se da chitanta, ci clientii dau banii direct in mana, am intrebat daca nu exista riscul ca angajatii sa fure. Mi s-a spus ca exista supraveghetori si, curios, angajatii americanii sunt cei care mai sterpelesc din magazinele unde lucreaza. Am dat si de o studenta foarte incantata ca lucreaza aici: e din Bacau, studenta la doua facultati. I s-a cerut spaga 6000 euro ca sa lucreze intr-o banca si a intrat altcineva care oferise…7500 euro. `Ma intorc si pe jos` imi spune ea, in timp ce, cu picioarele in apa, pornea cu o cheita niste barcute pentru copii de 3-6 ani. Vrea sa se inscrie aici la un master si sa lucreze in continuare. Mi-a spus ca banii care i-a dat si-i scoate, si ca din venitul obtinut trebuie sa isi plateasca cazarea in camin si mancarea; sunt unii colegi de ai ei care lucreaza, suplimentar, si in alte parti dupa ce termina programul aici. Sunt multe aspecte negative, dar ei au ales sa vina. Sunt incantati de locurile pe care le-au vazut (de ex, Cascada Niagara). 

Se apropie ora 8 PM, cand roller coasters – urile se inchid.  Apuc sa ma uit la Maverick,  ultima realizare din parc. Specific aici sunt rasucirile (nu rotatii) de 360 grade si o cadere de pe cea mai inalta panta nu la 90, ci la 95 grade! (deci, cumva cazi inspre interior). Viteza e de 57 mph. Cuprinde si o a doua lansare pe traseu de la 0 la 70 mph. Imi ajunge pe azi, asa ca ma multumesc doar sa privesc. Ies din Cedar Piont si dau peste un alt parculet, unde de data asta trebuie sa platesti pentru fiecare joc: sunt  plase pentru sarit, dat drumul de la inaltime cu coarda sau kart-uri. Aflu ca mai incolo este un alt parc, cu jocuri numai in apa. E ora 9 PM si totul se inchide.  

Avere Pe drumul de intoarcere povestesc cu varul meu si realizez ca americanii sunt oameni comozi: au masina cu viteze automate, majoritatea pot fi pornite de la distanta (iarna pornesti masina inca fiind in pat, iar cand intri sa pleci la serviciu ea e deja incalzita). Multi fac cumparaturi prin Internet, iar avantajul e ca nu mai platesti taxa de 6%. Cand intri in casa unui american, obiceiul cere sa faci un tur de vizita cu gazda. In casa, aproape oricine are cate un televizor in fiecare camera, masina de spalat si de uscat rufe, masina de spalat vase, cuptor cu microunde, o baie pentru una-doua camere. Nu exista dulapuri, ci closet-uri, un fel de debarale unde se depoziteaza hainele. Sunt la moda instalatiile audio. Computerul apropate ca nu lipseste. In gradina se afla un gratar electric. Fiecare membru al familiei are cate un telefon mobil (exista abonamente speciale pentru familie – un abonament pentru toti si nr. diferite pentru fiecare, iar intr ei vorbesc gratuit).    

Roman in SUA (6)

Ziua a 6-a: Instanta

Azi am fost la instanta judecatoreasca din localitatea in care stau.

 Jocuri electronice Dar, mai intai, cate ceva despre cladirea cu jocuri electronice unde am fost aseara. Se numeste `Dave and Buster`s` - se pare ca pe aici orice magazin/local are o denumire: de ex, nu spui `Ma duc la cafenea`, ci spui `Ma duc la Starbucks` si toata lumea stie ca asta e o firma celebra de cafea in SUA. In fine! Cladirea cu jocuri e imensa, cat o sala de sport la noi. Copiii trebuie insotiti in permanenta de un adult. Care, ciudat, au voie sa fumeze aici. Logic ca in afara jocurilor s-a dezvoltat si industria auxiliara - bar, restaurant si jocuri pentru adulti (de ex, shuffleboard). Copiii invata de mici sa fie soldati care impusca teroristi, sa fie politisti care prind mafioti japonezi sau sa distruga extraterestri. Indiferent de varsta copilului, jocurile dezvolta abilitati fizice (precum saritul corzii electronice ori boxul cu manusi reale contra unui partener virtual, air hockey - ceea ce jucam noi la scoala cu nasturele sau o moneda pe banca fina) sau intelectuale (jocuri cu carti, cu monede). Unele tin de noroc (ruleta). Multe sunt virtuale (condus masina, navigat cu caiacul, zburat cu avionul) sau combinatii virtual-real: de ex, lovesti cu o crosa in mingea de golf care la randul ei se loveste de un panou ce imagineaza un teren de golf; in continuare mingea reala cade, dar cea virtuala urmeaza traseul loviturii catre gaura.  Industria cinematografica a invadat piata jocurilor: ba esti in Star Wars si te lupti cu soldatii lui Darth Vader, ba esti in jungla din Jurrasic Park, sau o faci pe Spiderman.

Ceea  ce am remarcat este educatia tip bussiness pe care astefel de activitati recreative o insufla tinerilor. Accesul la fiecare joc se face pe baza de card. Cardul acesta se primeste de la o casa unde tu dai banii cash. In schimb, cardul iti este incarcat cu puncte. Fiecare joc, in functie de performantele sale tehnice, cheltuie de pe card un nr. de puncte. Pentru rezultate bune obtinute la joc, tinerii sunt rasplatiti: dintr-o fanta a aparatului ies un anumit nr. de tichete, asemanatoare cu biletele de tren la noi. Acestea se pun intr-un pahar mare de plastic si la sfarsit te prezinti cu ele la un angajat; el ti le cantareste si ai doua posibilitati: fie transformi tichetele in credite pentru alte jocuri, fie intri in singurul magazin de jucarii si suveniruri si iti `cumperi` cu ele vreun produs. Cardurile sunt de plastic si, daca devin inutilizabile, exista cutii in care se depoziteaza pentru reciclare. 

 Instanta judecatoreasca Dimineata m-am imbracat mai formal si m-am dus la instanta - court house. Aceasta este intr-o zona in care se afla si primaria, politia, pompierii. Este o instanta de district. Cladirea e alba, cu o parcare amenajata in fata. Numele judecatorului apare pe frontispiciul cladirii. La afisierul de la intrare sunt regulile de urmat: nu intri cu arme, nu ai voie imbracat cu jeans sau shirt, nu poti filma sau fotografia.  Un ofiter de securitate supravegheaza controlul electronic (ca la aeroport) cu privire la metale. Azi sunt procese si civile, si penale. Nu imi dau seama cate dosare sunt programate. Un indicator iti spune sa vorbesti cu clerk-ul mai inainte de a intra in sala, pentru a afla detalii legate de dosar. Ceea ce la noi ar fi registratura si arhiva, aici e un singur ghiseu mai mare. Nu se vad dosare in spate. Intr-o sala e judge-ul si intr-o sala e magistrat-ul. O aleg pe prima.

Intru in sala de judecata - courtroom. Accesul pentru public e pe usa din spatele salii. In stanga si dreapta mea sunt scaune comode. In fata e judecatorul, al carui nume apare afisat pe biroul sau, precedat de sintagma Hon (de la `honourable=onorabil`; de aici expresia folosita si la noi `onorata instanta`, desi daca tot urmam sistemul francez, corect ar fi doar `domnule presedinte`); e o persoana la 50 ani, cu parul alb, destul de ironic cu cei din fata. In stanga , mai jos ca el, e o secretara care bate la computer. In dreapta este un court officer, un fel de aprod care face apelul partilor si ia actele de la parti si le duce judecatorului. Tot in partea stanga e boxa acuzatilor arestati, langa care e un politist. Cine vorbeste vine in fata la bara. In stanga si in dreapta sa sunt doua mese, probabil pentru avocati, pe care sunt asezate cate un termos cu cafea/ceai. Vad un avocat tinerel care pledeaza pentru toti inculpatii. Nu vad insa procurorul. Toata aceasta zona e separata de publicul din sala printr-un gardulet dintr-o parte in alta a salii. In spatele judecatorului si in stanga sunt camere de filmat.

Cazul aflat in dezbatere cand intru eu in sala este cu un barbat de culoare, in varsta de 30-35 ani,  care comisese un furt. Fusese pus sub probation, dar nu s-a supus programului. Cere judecatorului o prelungire a perioadei de probatiune. Judge ii arata dosarul din care se revarsa o foaie lunga: `Asta e cazierul tau. Crezi ca esti un candidat pentru probatiune?`. `Pai, inainte am mai fost sub probatiune, iar infractiunile din cazier sunt din tinerete`, raspunde acuzatul. `Aha, din tinerete. Iar acum esti mai in varsta si mai intelept?!` intreaba judge, si continua `Sanctiunea e 93 zile in jail`. Politistul se apropie de el si il conduce la boxa. Ii pune catusele imediat.  - Jail e inchisoarea de la politie sau a comunitatiii, dar pentru pedepse mici; celalat termen pentru inchisoare este prison, unde stau condamnatii la pedepse mari.

Urmatorul caz e cu un minor de 17 ani care incercase sa fure o sticla cu alcool dintr-un magazin. Avocatul din oficiu ii spune judecatorului ca vrea sa utilizeze procedura plea, de recunoastere a faptei. Dupa ce il intreaba de nume si varsta, judge il intreaba pe baiat daca a fost fortat, amenintat sau i s-au facut promisiuni pentru a intra in procedura plea. Dupa ce pustiul raspunde ca `nu`, judge il pune sa jure (la ei jura si partile, nu numai martorii ca la noi). Apoi baiatul spune in doua propozitii cum s-au intamplat lucrurile, dupa care judge declara ca plea este acceptata. Ii spune ca vrea sa ii dea probatiune si pustiul accepta. Judge ii da si amenda de 300$. `Ai banii astia la tine?`, zice judge. Baiatul se uita catre mama lui, aflata in sala. `Nu te uita la ea`, spune judge; `Tu esti cel cu probleme, nu ea. Ai banii sau nu?`. `Nu, dar am sa ma angajez undeva`, spune tanarul. Judecatorului ii mai vine o idee si il intreaba cand absolva scoala. `Anul viitor`, raspunde minorul. `Si ai de gand sa  o termini?` continua judge. `Nu stiu`, raspunde imediat baiatul. `Cum nu stii? Tu esti cel care ar trebui sa stii cel mai bine daca vei absolvi sau nu`, sare judge. `Trebuie sa imi verific creditele`, spune dupa o scurta pauza baiatul. Judge ii da sanctiunea: probatiune, cu obligatia de a absolvi, iar daca programul de probatiune are succes, sanctiunea nu va aparea in cazier; daca nu absolva scoala, judge va considera ca e incalcare a probatiuniii si i se va da inchisoare. De asemenea, pustiul trebuie sa plateasca orele de probatiune si, in plus, sa plateasca amenda in rate de cate 15 $ la fiecare 20 ale lunii.

Dupa ultimul caz, judecatorul intra in vorba cu avocatul si glumesc. Aprodul ma vede si ma intreaba in ce caz sunt. Hmmm, am fost ferit pana acum :). Ii spun sa auda si judge ca sunt in vizita si ca la randul meu sunt judecator in Romania. Ma intreaba cum de sunt pe aici si cum a fost calatoria. Nu pare prea interesat sa afle ceva de noi, asa ca il salut politicos si plec.

Ma gandesc ca intr-o instanta de county (judet), lucrurile ar putea fi diferite. Intors acasa, vad la TV o emisiune tip reality show cu judecator, public si parti. Nu imi dau seama daca este o judecata sau un arbitraj, dar oamenii se adreseaza cu `judge` catre femeia cu roba. Sunt chestiuni de drept civil. E de remarcat ca dupa pronuntarea sentintei, reporterul ia interviu partilor si le spune `Nu e asa ca de acum veti citi contractul inainte de a-l semna?`.  Evident, sugestia era pentru telespectatori. Pariu fac ca la noi inca mai sunt multe persoane care cred ca judecatorul are peruca sau ciocanel, sau ca avem jurati in sala… 

Sanctiunile Judecatorul de azi a parut sa puna mai mult accent pe amenda. Stau de vorba cu un localnic si imi spune ca, in America, `it`s all about the money`- totul e legat de bani: judecatorii dau pedepse mici cu inchisoarea (de aceea rata recidivei e foarte mare), dar aplica amenzi mari; politistii au norma de facut la amenzi, asa ca e posibil ca pentru conducere cu viteza sa primesti amenda si sa te ierte de penalizarea cu puncte. Pedepsele se negociaza (procedura barganing - imprumutata si de francezi in 2004, prin Legea Perben 2 ): pentru ajutarea organelor judiciare in prinderea altor infractori, poti primi pedeapsa minima, o incadrare mai usoara sau chiar scapa. Nu se poate negocia in cazul infractiunilor foarte grave, cum ar fi jaful armat, unde pedeapsa in prison e minim 10 ani.

Producerea si consumul de droguri sunt oarecum tolerate. De ex, la concerte, se consuma marihuana. In caz de posesie de droguri pentru consum propriu, politistul iti imprastie pe jos tigara sau, in cel mai rau caz, iei o amenda - deci, nu se da inchisoare, ci se iau bani.  Traficul de droguri este pedepsit aspru, dar in functie de cantitatea traficata (imi amintesc si acum cu groaza de tinerii care la noi au luat 10, respectiv 11 ani inchisoare pentru cateva grame de drog, pe care Basescu i-a gratiat, act criticat de CSM, dar legitimat de Curtea Constitutionala - evident ca CSM nu si-a cerut scuze pentru scandalul facut in acele zile, dar parca ar fi prima data cand ei gresesc?!). Senzatia mea e ca in Romania exista destule legi, dar avem probleme mari la aplicarea lor - asta imi aduce aminte de o parte nemultumite de o solutie care odata intrase in biroul meu si se indrepta amenintator catre o colega judecator; am incercat sa il opresc, a vrut sa ma loveasca, l-am evitat si am chemat un politist; dupa eveniment, vine omul legii la mine sa ma intrebe cum sa scrie in raport ca nu vrea sa iasa de un ultraj, caci o ruda a sa, tot politist, a scris ceva asemanator si acum fostul inculpat i-a facut plangere penala si a trebuit sa mearga la parchet pentru a da declaratie, si ca el nu vrea sa i se intample asa ceva…

Chestiunea banilor se aplica si in politica din SUA: castiga alegerile cel care cheltuie mai mult (apropo de alegeri: si judecatorii sunt aici alesi - sistemul este criticat de ONU, care recomanda ca recrutarea sa se faca pe criterii obiective). Voturile celui ales nu vor fi ale populatiei, ci el va vota cum vrea partidul care l-a sustinut. Activitatea de lobby e foarte dezvoltata: companiile petroliere, de asigurari etc au oamenii si filierele lor pentru promovarea in Parlament a propriilor interese.

Roman in SUA (5)

 ZIUA a 5-a: Servicii publice

Afara ploua. Azi toata ziua e asa. Motiv pentru care incerc sa pun in ordine remarcile facute in legatura cu modul de deservire a populatiei in localurile americane.

Fast-food-urile, restaurantele si cafenelele sunt frecventate in mod obisnuit. Asta a facut ca relatia client-vanzator sa atinga un nivel foarte ridicat: esti salutat la intrarea si iesirea din local; daca esti intr-un restaurant esti condus la masa, ti se prezinta ofertele de ultima ora, comanda se aduce foarte rapid, intre timp poti gusta din anumite produse; daca esti intr-un magazin cu haine ti se spune din prag care sunt reducerile in acea zi. In multe locuri am vazut ca angajatii au pe cap casca cu microfon. Nu pentru a asculta muzica, ci pentru a vorbi intre ei. In felul acesta nu trebuie sa strige unul la altul dintr-un capat in altul al localului.

Intr-o gelaterie, m-a distrat cand un client a lasat bacsis si toti angajatii au inceput sa cante o anumita melodie. Ciubucul e foarte important pentru cei care deservesc in localuri: sunt platiti destul de prost, cam 2-3 $ pe ora, probabil pentru ca se stie ca de fapt traiesc din ce primesc de la clienti. Nivelul ciubucului e in prezent 15-20% din ce e scris pe nota de plata.

Pe toate produsele ambalate si in toate pliantele sunt informatii si instructiuni despre local si gustari. Astea din urma au fost impuse de diverse evenimente juridice care au avut loc anii trecuti. De exemplu, un client care s-a fript dupa ce a varsat pe el cafea a castigat o gramada de bani de McDonald`s pentru ca pe ambalaj nu scria ca aceasta este fierbinte. Un altul si-a omorat pisica dupa ce a ars-o in cuptorul cu microunde pentru ca in instructiuni nu scria ca nu iti poti usca animalutele inauntru. La toaleta (care se cheama restroom - pentru mine, rest=odihna se foloseste mai bine in expresii precum Rest in Peace=odihna usoara sau Rest area=zona de oprire in drum pe o autostrada) e un afis cu indemnul pentru angajati de a se spala pe maini dupa folosire si inainte de a incepe lucrul (asta ar trebui si la noi, dupa scandalul de la Navodari).

McDonald`s, atat de celebru la noi, aici e doar unul din multele lanturi de fast food-uri; si daca la noi e deosebit de curat, in unele localitati chiar luxos, aici nu straluceste prin nimic. Alte firme celebre sunt: KFC, Taco Bell, Wendy’s si Burger King. Pe aici nimeni nu a auzit de supermarchete de genul Cora, Carrefour, Metro sau Auchan (apropo, toate sunt frantuzesti?!); lumea face cumparaturi de la firmele americane Costco, Sam`S Club, Meijer, Kmart sau Target. Americanii disting intre bauturile racoritoare cu acid (pop sau soda) si cele fara (juice), dar toate iti sunt servite cu gheata. Spre deosebire de la noi unde trebuie sa ceri gheata la suc, aici trebuie sa spui daca nu vrei gheata (asta e unul dintre lucrurile care ma deranjeaza: sa vad ca in paharul de cola jumate e numai gheata, indiferent de vremea de afara).

Mi-a placut un sistem de deservire pe baza de credit numit giftcard: eu, client al unui local, vreau sa ii fac cadou unui prieten o masa la acel local sau sa ii cumpar anumite produse. Dar nu stiu ce anume ii place. Asa ca dau o suma la magazin in schimbul careia primesc un card cu un cont corespunzator sumei. Acel card il fac cadou prietenului. Sistemul se mai utilizeaza pentru cadouri tinerilor casatoriti: nu intotdeauna se merge cu pachet la nunta, ci se da tinerilor un card pentru cumparaturi la un anumit magazin de electrocasnice, de exemplu.

Azi am intrat in niste magazine alimentare cu specific arabesc si sarbesc. In amandoua am gasit ziare tiparite in limba romana de si pentru romanii din diaspora - Curentul International si Meridianul Romanesc. Intr-unul am gasit la vanzare biscuitii Eugenia, apa minerala Borsec, produse Perla Harghitei (apa minerala, suc de portocale si socata) si Borsul Magic de la Knorr. Toate sunt facute special petnru export in SUA, eticheta continand mentiuni in engleza.

 Imbracamintea si curatenia Din cauza grabei, americanii rar fac baie in cada. Un dus si gata. Apropo, ei nu spun `douche` – caci prin astea se intelege spalaturi in zonele intime (si folositul lui in public este la fel de ofensator ca spusul cuvantului ce incepe cu F*** si care in varianta romeasca se aude pe toate drumurile, spus de la mic la mare), ci `shower`.

In zona in care stau in aceasta vacanta, americanii se imbraca absolut obisnuit, chiar modest (cam asa e si in Olanda, unde nimeni nu prea isi face probleme de cum arata pe strada). Majoritatea femeilor poarta incaltaminte joasa. Am inteles ca in New York insa, toti sunt foarte atenti cum umbla, femeile se machiaza la ultima moda si sunt imbracati toti pe strada business. Acolo marea problema e a locurilor de parcare si aglomeratiei de masini, drept pentru care foarte multi merg cu metroul sau taxi-ul.

Femeile sunt plinute, unele grase de-a dreptul. Nu inteleg de ce sunt asa multe blonde! (oare o fi adevarat ca in 200 de ani blondele vor disparea ?- asa citisem undeva de curand).

In case, americanii nu tin mochete. Unu: pentru ca mentin praful si ei nu prea au timp de facut curat. Doi: pentru ca in reportajele de pe aici se  arata cum diverse fiinte microscopice se intretin in praful din casa si apoi ataca epiderma omului. In case, minorii au camera lor. Peste tot aproape exista animalute, in special caini. Unii copii cresc de la pestisori si furnici, pana la paianjeni tarantula pe care ii hranesc cu greieri vii. Adultii evita sa se opreasca pe strada pentru a sta de vorba cu minorii: cazurile de violuri, rapiri sau ucideri ale acestora sunt destule, astfel ca securitatea copiilor a atras masuri deosebite: pornografia pe internet este tinuta in frau cu ajutorul ofiterilor sub acoperire care pretind ca sunt minori, `agata` pedofili si apoi li se aranjeaza un flagrant; exista liste publice cu numele si adresa autorilor de infractiuni sexuale; un minor fugind dinspre un adult cu care vorbise mai devreme atrage nu doar oprobiul public, ci venirea imediata a politiei. Politia are un sistem informatizat: in momentul cand, de exemplu, opreste pe strada o masina, mai inainte de a fi cerute actele soferului este verificata masina. E de ajuns sa fii gasit cu o amenda neplatita si cu un mandat emis pe numele tau, ca imediat ti se pun catusele.

Inca nu am aflat amanunte despre arestul civil (exista si la noi, in C.pr.pen, la capitolul cu infractiunile flagrante). Mi s-a spus doar ca cei care sunt in perioada de probatiune (cam cum e liberarea conditionata la ei)  si incalca obligatiile impuse sunt dati in urmarire. In afara de politie, sunt urmariti si de `vanatorii de recompense`, civili, care au dreptul sa te aresteze ei si sa te duca la politie.

Legat de internet: toti care au computer acasa au si internet. E interzis expres insa descarcarea filmelor si a muzicii. Ma gandesc cum pot sa se abtina cand, de ex, pe site-ul oficial al formatiei Scorpions gasesti toate piesele plus un videoclip de pe ultimul album, Humanity, scos anul acesta.

Poluarea nu este asa de avansata ca in Europa. Cum am mai spus, aici spatiile verzi sunt intinse, casele sunt joase, strazile late si ai senzatia de largime, de libertate. Marimea Statelor Unite ma face sa ma gandesc la situatia politica din Europa: sunt asa de multe state la noi, incat aproape ca e normal sa fie conflicte politice si armate. Or, in SUA, sunt o singura natiune pe o suprafata mai mare ca Europa si Orientul Apropiat.

PS In seara aceasta am fost la un complex cu jocuri electronice. Nu pot insa sa mai scriu acum, fiind obosit. Nu am reusit sa ma obisnuiesc cu fusul orar si mi-e somn de cateva ore bune. Aici e 1.44 AM (orele sunt aici doar cu AM si PM, nu se spune niciodata `ora 20`, de ex.). Noapte buna, Romania, oriunde ai fi! Upss, de fapt la noi lumea e la serviciu deja…

Roman in SUA (4)

ZIUA a 4-a: Frankenmuth

Aceasta zi e rezervata pentru o vizita in localitatea Frankemuth. Pe drum, vad spatii intinse de verdeata. Apropo, clima in aceasta zona e ca in Romania, caci pe aici trece paralela 45, exact ca la noi. Printre copaci vad un complex de 4-5 cladiri - e un condominiu, adica mai multe case lipite una de alta. Blocurile sunt rare si acolo traiesc de regula oameni in varsta. Ei nu isi pot modifica exteriorul locuintei sau sa isi aranjeze intr-un fel personal gradina: platesc pe cineva care se ocupa de astea – cam cum e asociatia de locatari/proprietari la noi. Tinerii prefera sa stea la case, insa. E remarcabil insa cum proprietatile nu sunt ingradite, doar in spatele curtii este un gard micut. Dar nici nu opreste nimeni masina pe marginea autostrazii sa intre pe spatiul amenajat din fata unei case (asta imi aminteste ca in Olanda ferestrele blocurilor nu au perdele, dar nici nu se opreste nimeni sa se uite pe geamuri, fiindca e ceva normal!). Legea iti permite sa tragi cu arma in cel care iti calca proprietatea.

 La intrarea in oras, ne oprim la complexul de magazine Birch Run. E sezonul reducerilor (sales) pentru imbracamintea de iarna, care incet-incet e inlocuita de hainele groase. Nu imi vine sa cred cata marfa este facuta in afara SUA. De exemplu, intr-un magazin cu produse ADIDAS, gasesc: pantofi pentru sport facuti in China, trening pentru fotbal din Indonezia, pantofi de baschet din Thailanda, tricouri facute in Honduras, bluze pentru tenis din Filipine,  bluze pentru alergat din Vietnam, pantaloni scurti facuti in Cambogia sau Mexic. Conceptia este simpla: americanii au bani si platesc mana ieftina din afara pentru facut produse. Diverse oferte te imbie sa cumperi: de la reduceri 20-70%, pana la cele cu `cumperi un produs si al doilea il iei cu 50% reducere` sau `cumperi un produs si primesti doua`. Interesant este ca aceste reduceri la primesti la un pret deja scazut de doua ori in ultimele saptamani. Am gasit interesant sa intru intr-un magazin si sa cumpar un produs, iar la casa sa primesti un bon cu o reducere de 5$ daca cumperi orice produs din anumit magazin alaturat. In fine, la pretul afisat pentru un produs se adauga o taxa de 6% - e un fel de TVA la noi, pentru orice marfa care nu e aliment.

 Pornim mai departe si la un moment dat vad copaci, inclusiv brazi, impodobiti ca de iarna. Ajungem la magazinul Bronner`s Christmas Wonderland. Infiintat acum 63 ani, este cel mai mare magazin din lume cu produse de Craciun (peste 50.000 de produse), deschis 361 zile pe an. Totul este rosu, albastru, argintiu. Inauntru gasesti de la globuri personalizate, pomi care canta clasic sau rock si trenulete care merg pe culoare speciale printre jucarii de toate marimile, pana la mosi Craciun de toate natiile (de culoare, eschimosi, din Haway etc), restaurant cu specific, sala de cinema. Autocarele aduc turisti din toate zonele Americii. Este greu sa imi inchipui cum e aici in luna decembrie.

Masa o luam intr-un restaurant cu specific german. Sunt doua posibilitati: fie comanzi un menu fix complet alcatuit din trei feluri de mancare care te costa 20$, fie alegi un bufet cu 18$ de persoana, ceea ce inseamna ca `mananci ce vrei si cat poti` (in Europa, mai exista asa ceva in Madrid, de ex, cu 10 euro fara bautura ). Aceasta ultima varianta e mai degraba imbietorare, caci in realitate menu-ul clasic este atat de consistent incat nu iti mai trebuie nimic. In fine, poate or fi gurmanzi care pot manca ore in sir. Fara sa supar pe nimeni, ma gandesc ca un asemenea sistem de alimentatie ar atrage rapid falimentul patronului: asta  pentru ca romanul e invatat sa serveasca cat mai mult din tot ce e gratis, chiar daca nu ii trebuie.

PS: vad ca si Adrian Nastase isi povesteste vacanta: http://nastase.wordpress.com. Sper sa nu ma laud ca el despre cum isi petrece timpul liber, ci sa imi pastrez nota de a reda aspecte interesante din societatea contemporana americana care, la o adica, ar putea fi preluate si de noi.