Atacuri subterane

Fara intentia de a sadi panica si fara a incerca sa par paranoic, evoc un fapt:

Acum doua zile m-am intalnit cu o persoana care mi-a spus ca intr-un anumit anturaj, un personaj sus-pus se lauda ca strange informatii despre mine, referitoare la niste evenimente petrecute acum 7-8 ani. Nu pot sa spun decat: `Saracul, daca imi citea CV-ul care e public sau daca imi dadea un telefon, chiar nu trebuia sa faca efortul de a rascoli atatea…arhive`.

Ieri am primit un e-mail in care eram avertizat de un amic ca prietenii de suflet ai aceluiasi personaj au avut intalniri cu niste ziaristi carora le-au relatat o multime de aspecte legate de activitatea mai multor persoane in timpul ministeriatului Macovei. Logic, eram si eu printre acestea. Si iar imi spun: `Saracii, cum isi pierd ei timpul cu trecutul! Si ce sete de razbunare!`. Si ce fain se cheltuie banii statului pentru activitati – nu-i asa?! – de interes, probabil public!

Acum, si eu ca tot omu`: chiar is curios si eu sa aflu ce am facut in ultimii - hai sa spunem -10 ani.

Traiasca Romania democrata, tara drepturilor omului!

Legea tacerii

Se spune ca justitia e independenta - nu ma indoiesc ca asa trebuie sa fie.

Se spune ca judecatorii se bucura de libertatea de expresie si libertatea de asociere – nu ma indoiesc ca asa trebuie sa fie.

Se spune ca cei care conduc instante sau parchete stiu management, comunicare si resurse umane – nu ma indoiesc ca asa trebuie sa fie.

Se spune ca CSM ar trebui sa ne apere de orice presiuni si atacuri – nu ma indoiesc ca asa trebuie sa fie.

Se spune ca justitia trebuie sa fie aproape de cetatean – nu ma indoiesc ca asa trebuie sa fie.

Cine isi imagineaza ca sistemul judiciar functioneaza ca sistem…de fapt, cine spune asta? Ce functioneaza si ce nu functioneaza? Cine si cand a facut ultima evaluare de sistem? Dar ultima evaluare de instanta? Dar ultima evaluare de judecator?

Am primit in aceste zile o lectie de viata adevarata, pentru ca am indraznit sa ating subiecte sensibile, despre care nu se vorbeste prin traditie in justitia romaneasca. Nu voi dezvolta acum, ci la sfarsitul lunii viitoare, dupa ce se termina concursul in care sunt angrenat, pentru a nu se spune ca exprim frunstrari sau fac presiuni. Pana atunci, ma supun legii care e adoptata de qvasiunanimitatea colegilor mei: legea tacerii - Nu se vorbeste de neregulile de sistem, nu se vorbeste despre marile scapari organizatorice, de lipsa de aparare a magistratilor, de soarta si abandonarea personalului auxiliar, de rutina, de neperformanta. Nu se colaboreaza cu procurorii, cu avocati, cu Facultatile de Drept. Nu se intreaba publicul, nu se consulta ONG-urile.

Nici eu nu voi vorbi despre toate acestea, insa doar pentru o luna.

CSM – serviciu secret

Prin Hotărârea nr. 623 din 21 septembrie 2006, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus realizarea unei baze de date la nivelul Inspecţiei Judiciare în care să fie evidenţiate lucrările ce în prealabil conţin constatări cu privire la încălcarea conduitei deontologice de către judecători şi procurori, lucrări ce au fost aprobate de secţiile Consiliului.  Prin aceeaşi hotărâre s-a stabilit că această bază de date are  caracter confidenţial putând fi consultată doar de judecătorul sau procurorul faţă de care s-a reţinut încălcarea normelor Codului deontologic, iar informaţiile pe care le conţine să fie folosite la evaluarea activităţii magistraţilor, precum şi în cazul în care aceştia participă la concursurile de promovare, fiind astfel un criteriu de selecţionare.           

Aceasta hotarare incalca legea de functionare a CSM, legea privind statutul magistratilor si Principiile de la Bangalore cu privire la conduita judiciara a judecatorului:

            1. Art 38 din Legea CSM nr 317 din 2004 si pct 22 si 23 din Regulamentul de organizare si funtionare CSM adoptat prin Hotararea nr. 326/2005  prevad atributia CSM doar in ceea ce priveste adoptarea Codului deontologic si asigurarea publicarii Codului. Nimic nu imputerniceste CSM sa stranga date legate de conduita noastra sau sa judece asemenea acte.

2. Principiile de la Bangalore si Comentariile oficiale ale acestuia prevad in mod clar ca organismul care se ocupa de etica nu poate fi acelasi cu organismul care se ocupa de disciplinar. La fel cum CCJE recomanda ca organismul care se ocupa de formare sa fie independent de cel competent in disciplinar (la noi, INM si CSM). Cum `iarna nu-i ca vara`, vorba cuiva, nici evaluarea nu e ca disciplinarul, nici deontologicul nu e ca disciplinarul, nici formarea nu e ca disciplinarul. Separarea acestor functii cu privire la cariera magistratului sunt esentiale pentru independenta justitiei. Independenta pe care, nu-i asa, CSM este chemat sa o apere. Adunand insa atatea puteri (disciplinarul il are, formarea a capatat-o prin puterea de a numi si revoca directorul, deontologicul si l-a luat singur, initiativa legislativa o vrea, bugetul instantelor la fel), CSM devine o super-putere, de necontrolat, neresponsabila in fata nimanui, nici macar a celor ce au ales membrii.

Aceasta baza de date este confidentiala. Cica magistratul are dreptul sa consulte dosarul sau, dar  – atentie! – nu este instiintat cand la acesta se mai adauga inca ceva..           

Evaluarea magistratilor o face comisia constituita la nivelul fiecarei instante. Imi este greu sa cred ca dupa ce sectia CSM constata ca un magistrat a comis o fapta care nu este abatere disciplinara, dar este o incalcare de la codul deontologic, aceasta comisie nu va tine seama de decizia CSM. Ce mai, practic este obligata sa o faca. In felul acesta, CSM ne sanctioneaza indirect, evident. Ceea ce incalca inclusiv o recomandare din mai 2006 a unui expert european platit cu 80.000 euro chiar de CSM sa faca un studiu asupa sistemului de monitorizare a performantei judiciare in Romania, ce subliniaza clar ca evaluarile performantei si procedurile disciplinare sunt doua procese diferite (Wittrup, p.6, 18).         

In concluzie, CSM se transforma in serviciu de informatii al magistraturii. Si se infiltreaza in cariera noastra influentand activitatea comisiei de evaluare.

Si ca sa dovedesc ca nu vorbesc prostii, iata AICI cum CSM recunoaste inca de acum cateva luni ca strange aceste informatii. Si AICI cum CSM reitereaza aceasta intr-un comunicat de azi, justificand adaugarea la lege prin nu stiu ce raport al nu stiu cui personaj (las la o parte impolitetea de a se adresa cu privire la mine ca si cum ar fi vorbt despre cetateanul John Doe si acuzatia cu privire la practica denigrarii ca un pumn in gura la adresa libertatii de exprimare – oricum, eu chiar am laudat CSM de curand, cu privire la votul la revocarea lui Tulus). Problema pe care CSM o face e una simpla: eu spun ca aduna informatii despre noi, iar ei confirma; eu spun ca aceasta atributie nu e in lege, iar ei confirma spunand ca la baza acestei activitati sta un raport al unui expert. Ei, iaca ca am facut rost si de acest raport, iar ce au facut ei e o interpretare trunchiata a propunerilor. Daca mai pun la socoteala ca CSM a solicitat in mod expres arhiva SIPA, se explica apetitul pentru informatii…In rest, probabil ca dosarul meu e full de astfel de abateri. Ca doar nu scrie in lege ca am voie, de ex, sa am parul lung (apropo, m-am tuns) sau sa scriu pe blog.

In fine, ca argument suprem aduc chiar Opinia nr. 3 a CCJE cu privire la acest subiect, traducerea apartinand – nota bene – insusi CSM:

3º) Concluzii privind standardele de conduită

1.                  CCJE este de părere că:

i)                    judecătorii trebuie să se ghideze în activitatea lor de principii de conduită profesională,

ii)                  asemenea principii ar trebui să ofere judecătorilor linii directoare în acţiunile lor, permiţându-le astfel să depăşească dificultăţile pe care le înfruntă în ceea ce priveşte independenţa şi imparţialitatea,

iii)                acele principii trebuie să fie redactate de judecători şi să fie complet separate de sistemul disciplinar al judecătorilor,

iv)                este de dorit să se înfiinţeze în fiecare ţară unul sau mai multe organisme sau persoane în cadrul sistemului juridic care să sfătuiască judecătorii care se confruntă cu probleme legate de etica profesională sau de compatibilitatea unor activităţi non-juridice cu statutul lor.

                                                                                                                                              q.e.d. 

Sunt şi eu un ţuluş

Azi CSM (de fapt doar sectia de procurori) m-a surprins placut: a votat cu 6 la 1 aviz negativ la cererea ministrului Chiuariu de revocare a lui Doru Tuluş de la DNA. E clar ca acel vot 1 a fost al ministrului. Eu chiar ma intreb daca el pana la urma a citit raportul CSM asupra DNA sau doar s-a limitat la (dez)informarile din presa, provocate tot de el. Sa fii in fata camerelor sa strigi ca sunt dosare politice si sa ii calci in picioare pe procurori tu, ministrul justitiei, mi se pare nu badaranie, ci tupeu extraordinar si lipsa de respect pentru niste oameni care chiar muncesc. Spre deosebire de altii care doar bat din gura. Ma rog, mai sunt si altii care mananca carne si beau palinca. Eu nu.   

Vas ca ciutacii si cristoicii au scos un nou substantiv comun: `ţuluş`. Ei bine, mie nu imi e rusine sa fiu catalogat astfel. Daca asta inseamna sa fii un magistrat care rabzi injuriile presei, presiunile politicului, scarba populatiei si ura infractorilor, in timp ce iti faci treaba printre sute de dosare.

Si mai sunt un ţuluş si ca un ministru precum cel al justitiei sa isi poata face treaba nu tehnica, ci politica pentru care a fost pus in aceasta functie. Cum ar fi:

- sa ceara Comisiei Europene sa scrie rau despre magistrati

- sa apara la TV sa ii acuze de afinitati politice

- sa mai tina bugetul instantelor inca un an in loc sa il dea la ICCJ

- sa modifice compenenta comisiei speciale care da aviz pentru cercetarea guvernantilor

- sa ceara revocarea magistratilor fara raport de control prealabil

- sa promita ca daca CSM ii da aviz negativ pe cererea de revocare el si-o retrage, dupa care se face ca ploua si insista in revocare, ca sa mai ia o umilinta si de la Presedintele tarii

-  de parca gafele de pana acum nu ar fi fost destule, eventual sa atace in justitie decizia Presedintelui de respingere a cererii de revocare, ca poate ajunge dosarul la CC care ii va da dreptate.

Intre timp, tot ma gandesc la o OUG de desfiintare a DNA si la reducerea puterilor CSM…

Prezumtia de nevinovatie: expirata

La TV si in presa virtuala au aparut imagini cu un fost ministru si cu un actual ministru care ar fi implicati intr-un aranjament al unei licitatii. Nu pot analiza gestul celor implicati, fiind vorba de unul sau mai multe procese penale in desfasurare.

Pun insa in discutie doar “scurgerea” in media a unor date, probe, informatii care ar putea face parte din probatoriul utilizat de catre organele judiciare. Nu e prima oara cand ne confruntam cu asa ceva: de multe ori, fara nici un ascunzis, martorii sau partile implicate, ori avocatii acestora fac declaratii publice, la TV si chiar in fata parchetului despre audierile si continutul relatarilor facute procurorilor.

Inregistrarile video in cauza pot proveni din mai multe surse, tocmai de aceea cred ca nu va fi descoperit autorul: de la procurorii DNA care instrumentau cauza, de la politia judiciara din DNA care au facut filajul si inregistrarea, de la expertii audio-video implicati in procesarea inregistrarilor, de la judecatorii si personalul auxiliar care au analizat dosarul in vederea propununtarii asupra propunerii de arestare a unuia dintre protagonisti.

Prin aparitia acestor inregistrari in media s-a dus naibii respectarea prezumtiei de nevinovatie. E drept ca la fel a facut si ministrul justitiei cand a prezentat public date din proiectul de raport al CSM asupra activitatii DNA. In nici un caz gestul incalificabil al acestuia nu poate constitui un argument pentru cei care au dat acum filmul la presa.

Pentru ca ce nu inteleg acesi oameni – ai legii ?! – este ca statul roman va fi condamnat in mod cert la CEDO pentru cele petrecute, caci respectarea art. 6 para.2 din Conventie presupune ca oficialii statului sa se abtina de la a face afirmatii cu privire la vinovatia unei persoane in timp cat o procedura penala este inca in desfasurare, dar si luarea masurilor necesare ca aceasta incalcare sa nu se produca.

E un regres imens in democratie, e o incalcare a principiilor statutului de drept. Devine tot mai necesara incriminarea unei infractiuni de OBSTRUCTIONAREA JUSTITIEI: nimeni sa nu dezvaluie probele din doare in timpul unui proces aflat cel putin in faza de urmarire penala.

 

PS CSM a anuntat deja ca face verificari cu privire la…aici nu stim cu privire la ce. Ni se spune ca CSM apara magistratii. Pai in video cu pricina nu se vorbea de magistrati! In fine, remarc adanca impartialitate a CSM: cand au iesit in presa extrase din Raportul Inspectiei asupra DNA, nu s-a facut nici o ancheta.

Judecatorii refuza comisia

Asociatiile de magistrati refuza sa mearga in comisia facuta de Chiuariu si desavarsita de CSM! Judecatorii vor sa fie independenti. Oare chiar e asa de greu de inteles si respectat?

Cititi site-ul UNJR!!!

Presedintele-judecatorul guvernantilor

In  Monitorul Oficial  678 din 4 oct 2007 a fost publicata  OUG 95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială. Sunt cateva aspecte care m-au lamurit astfel fata de postarea precedenta:

1. Actul normativ este initiat si contrasemnat de ministrul justitiei. De asemenea, se pare ca toti membrii Guvernului au votat pozitiv aceasta OUG, desi unii sunt direct interesati de efectul acestuia intrucat cu privire la ei s-a cerut avizul de la Presedintele Romaniei pentru inceperea urmaririi penale.

2. Art 115 alin 4 din Constitutie prevede ca ` Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai în situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora`. O asemenea cerinta nu este respectata de OUG:

- in preambulul sau, nu este motivata `urgenta` decat prin necesitatea asigurarii unei proceduri echitabile si transparente, realizabila prin asigurarea independentei si impartialitatii membrilor comisiei;

- situatia `extraordinara` este motivata prin inmultirea cazurilor ce vor merge la comisie dupa decizia CC care ii priveste si pe fostii guvernanti, urgenta-deja aratata, posibilitatea aparitiei unor situatii de incompatibilitate daca ministrul justitiei sau cel de interne ar fi trimisi la comisie intrucat acolo ar fi oamenii numiti de ei (Guvernul confunda aici `incompatibilitatea` cu `conflictul de interese`), protectia membrilor Guvernului in cazul unor sesizari abuzive si inlaturarea suspiciunilor de influenta politica asupra unei decizii care trebuie sa fie juridica.

3. O astfel de motivare ma duce la doua conluzii:

- Presedintele a fost de data asta facut prin lege `judecator`, din moment ce s-a spus in mod expres ca ca decizia trebuie sa fie nu politica, ci juridica;

- art. 126 alin 5 din Constitutie prevede: `Este interzisa înfiintarea de instante extraordinare`. Or, punand judecatori in comisia de la Cotroceni care nu putea fi decat o comisie administrativa, si creind procedura de audierea a celui vizat si de administrare de probe (se intelege ca aceste probe vor putea viza decat fondul) si spunand in mod expres ca decizia care se leaga de propunerea lor trebuie sa fie una juridica (!!!), este clar ca judecatoii fac acolo un act de judecata. Deci, ei constituie o instanta extraordinara, ceea ce este neconstitutional (recunosc ca ideea mi-a fost sugerata de colegul judecator SL Rus de la CA Cluj).

4. In plus, ma indoiesc ca CSM va face greseala sa propuna pe cei 5 judecatori mentionati de OUG. Aceasta pentru ca daca judecatorii raman cu activitate la instante ar inseamna ca exercita in acelasi timp si o alta functie ceea ce ar fi neconstitutional (art 125 alin 3 Constitutie). Iar daca vor fi detasati la Administratia Prezidentiala, vor avea activitate doar cand vin dosare de la parchet si vor trebui platiti de Administratie, caz in care numai independenti nu poti spune ca vor fi. Deci, suntem in situatie de blocaj.

5. Eu sustin ca Presedintele nici nu are nevoie de propunerea comisiei pentru a cere inceperea urmaririi penale. Astfel, art.109 alin 2 din Constitutie zice ca   `Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele României au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savârsite în exercitiul functiei lor`. Deci, cererea Presedintelui nu este conditionata constitutional de vreo propunere prealabila. Iar nerespectarea procedurii acesteia, prealabile, impuse de legea speciala nu este sanctionata in nici un fel: mai mult, din reglementarea data prin Legea 115/1999 cu sau fara modificarile aduse prin OUG 95/2007, rezulta in mod clar dreptul discretionar al presedintelui de a formula cererea catre procurori.

Prin urmare, procurorul trebuie sa aiba la dosar doar cererea Presedintelui de incepere a urmaririi penale contra guvernantului (actual sau fost), fara a-l interesa ce sta in spatele acestei cereri, respectiv daca a fost sau nu consultata comisia, daca s-au administrat probe in aceasta faza sau care a fost propunerea acestei comisii.

Las avizul, schimb comisia!

  Recent aratam 10 motive pentru care existenta unui aviz in vedere inceperii urmaririi penale cu privire la un ministru sau fost ministru este nu numai o imixtiune in activitatea judiciara, ci chiar o incalcare a Constitutiei care spune ca toti suntem egali in fata justitiei si nimeni nu are dreptul la privilegii. Cand ma gandeam ca va incepe o dezbatere pe tema cum facem sa respectam Constitutia, Guvernul a adoptat o OUG de ramai cu gura cascata: a modificat Legea raspunderii ministeriale cu privire la componenta comisiei speciale de la Cotroceni, punand judecatori, care vor fi numiti in 30 zile de Presedinte la propunerea CSM.

Noul act normativ este neconstitutional, ilegal si prost construit::

1. este neconstitutional din trei considerente:-

 art 115 alin 4 din legea fundamentala prevede: `Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai în situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora`. De abia astept sa vad motivarea urgentei. Dar situatie extraordinara nu poate fi. Ups, am uitat ca DNA a cerut avizarea inceperii urmaririi penale a insusi ministrului justitiei. Oare el o fi initiatorul? Sper sa nu, caci altfel ce s-a intamplat azi e ca un fel de recunoastere a vinovatiei si eu inca mai cred in prezumtia de ne-! A, si mai sper ca nici el si nici ministrul Pacuraru nu au votat acest proiect, ca prea ar fi de tot… 

- art. 125 alin 3 din aceeasi Constitutie spune: `Functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din învatamântul superior`. Or (nu `ori` cum se spune in comunicatul Guvernului!), Guvernul a decis ca membrii comisiei vor fi judecatori. Cum nu e vorba de judecatori detasati la acea comisie, ci de persoane care vor exercita acea functie temporar, ne vom afla in aceeasi situatie ca la CNI: atunci senatorii si-au insusit la Plen observatia lui Antonie Iorgovan (D-zeu sa il ierte!) cum ca judecatorii nu pot face parte din CNI, organism cu activitate nepermanenta, pentru ca nu pot indeplini o alta functie in acelasi timp cu cea de judecator! Se vede treaba ca Guvernul nu a fost bine consiliat dpdv juridic.

- art.109 alin 2 zice ca   `Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele României au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savârsite în exercitiul functiei lor`. Asadar, intentia constituantului a fost ca fortele politice sa ceara urmarirea ministrilor. Punand judecatori in functie sa decida in aceasta etapa, se incalca in mod flagrant principiul separatiei puterilor in stat din art 1 alin 4 Constitutie.  

2. este nelegal pentru ca:

- nu a respectat cerinta art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, care obliga ca un astfel de proiect de act normativ sa fie afisat timp de 30 zile pe site, trimis la presa si asociatii, abia apoi trimis spre analiza si avizare la celelalte autoritati. Doar pentru situatii exceptionale se poate deroga ceea ce, evident, nu este dat in cauza;

- nu a avut avizul CSM, asa cum impune art. 38 alin 3 din Legea nr. 317/2007, caci este un act normativ care intereseaza autoritatea judecatoreasca. Dar, daca nu ma insel, azi MJ a trecut prin Guvern si propunerea de OUG pentru modificarea legilor justitiei, si cum CSM-istilor le-a crescut leafa, nu vom asista la vreo reactie. 

3. este prost conceput pentru ca:

- momentul adoptarii unei astfel de modificari este rau ales: doi ministri din actualul Cabinet sunt in faza actelor premergatoare si s-a cerut Presedintelui avizarea inceperii urmaririi, care asteapta propunerea in acest sens de la comisia speciala. In felul acesta, Guvernul pierde la imagine, speculatiile cum ca actul normativ este `cu destinatie` fiind astfel justificate; De altfel, azi la ora 12 la Guvern nu se stia nimic de acest act normativ! In plus, finalul OUG contine o dispozitie tranzitorie sugubeata: cica daca nu s-a intocmit raportul pana azi, dosarele in curs de avizare se duc la noua comisie.  Pai nu raportul e important, ci sesizarea Presdintelui, ca act de inceput si avizul acestuia, ca act de sfarsit! Oricum, noua comisie se formeaza de abia peste 30 zile! Sa vedem daca totusi noaptea asta nu se vor redacta ceva rapoarte pe la Cotroceni.

(UPDATE 5.10.2007: OUG a si fost publicata, in aceeasi zi cu adoptarea ei, in MO 678 din 4 oct. 2007)

- este real faptul mentionat de premier cum ca daca actualii membrii din comisie sunt numiti de MJ si MIRA se poate ivi un conflict de interese in cazul in care cel cercetat e chiar unul dintre cei doi ministri. Dar asta se putea rezolva prin abtinerea membrilor, nu prin schimbarea modalitatii de compunere a comisiei.

- ministrul justitiei vrea ca acea comisie sa ofere garantii de independenta si impartialitate. Pai de ce aceste garantii, cand cel care da avizul pe baza acestei propuneri este de fapt un personaj politic (presedintele)? Nu sunt convins ca ministrul a inteles natura juridica a acestui aviz, acela de act administrativ ce conditioneaza demararea unei proceduri legale necesare pentru determinarea comiterii faptei si stabilirea vinovatiei. Iar asupra legalitatii unei proceduri se poate pronunta un magistrat, dar numai in cadrul unui proces. Cum sa vina un judecator si sa spun unui procuror sa nu inceapa urmarirea penala? Se inverseaza toate principiile de procedura penala cunoscute! Si cica asta ar fi conform cu filosofia viitorului Cpp! Doamne, oare in viitorul Cod nu vor mai exista procurori?

- apoi, se ia dreptul procurorului sef al DNA de a sesiza pe Presedinte, si ramane doar Procurorul General din partea corpului judiciar, care trebuie sa il informeze pe concomitent si pe premier.  Eu am inteles ca actualul ministru crede ca procurorii ii sunt subordonati. Dar sa introduci in ecuatie si pe premier, e deja prea mult. Urmatorul lucru care va fi legiferat va fi normalitatea convorbirilor telefonice dintre Parchetul General si Palatul Victoria, e clar.

- in fine, observatia mea cu activitatea de judecata a comisiei este sustinuta de propunerea ca ministrul audiat de comisie sa aiba dreptul sa isi propuna probe. Probe de care? Cu privire la fondul cauzei, probe de nevinovatie? Mama, in ce lume traim?! Se administreaza acum probe in afara procesului penal? Pai, nici sub actuala reglementare audierea ministrului nu putea fi pe fond, ci numai pe chestiuni de legalitate a procedurilor demarate. Audierea de fond si probele in aparare se propun numai in fata organelor judiciare, e o chestiune elementara. Si pentru acelasi motiv, la fel de aberanta e noua prevedere cu dreptul la un aparator. Un avocat in aceasta faza nu este admisibil pentru ca cel audiat nu are vreo calitate procesuala: in procesul penal roman doar invinuitul si partile au dreptul la aparator – procedura penala anul III; or, ca ministrul sa aiba avocat, trebuie sa inceapa urmarirea penala.

- se mai propune intocmirea unui raport ce se va face public: raman la sustinerea mea,  in baza jurisprudentei CEDO, ca orice comunicare publica din partea unei autoritati de stat cu privire la comiterea unor fapte penale infrange prezumtia de nevinovatie a celui cercetat. Si, nota bene, aceasta se pune in carca unor judecatori!!!

- Presedintele e obligat sa isi insuseasca raportul, altfel trebuie sa isi motiveze decizia in fapt si in drept, care se va aduce la cunostinta publicului. Adica va fi ceva de genul: `judecatorii au propus respingerea, presedintele a dat totusi aviz pozitiv` sau `Judecatorii propun aviz pozitiv, dar presedintele refuza`. Tot scandalul Presedinte-judecatori va fi facut  public! Iar circul va continua cu: `comisia a dat aviz pozitiv, procurorul a dat SUP, deci omul era nevinovat, asadar judecatorii din comisie au gresit` sau `instanta a condamnat, desi comisia propusese aviz negativ, deci judecatorii din comisie au gresit`. Se pun judecatorii contra procurorilor!

Va fi razboi intre puteri! Un haos! Se duce naibii si bruma de incredere pe care o mai avea sistemul asta. 

Motive de amanare

Multi vorbesc despre durata de solutionare a dosarelor si incarcatura din instante, despre motivele de amanare. Dar discutiile de rezuma doar la atat. Unii dau vina pe procedura greoaie, altii pe avocatii iscusiti. Putini isi asuma rolul de a deslusi caile administrative prin care se poate grabi solutionare unui dosar.

Azi voi arata care sunt metodele folosite pentru amanarea solutionarii unui dosar, urmand ca pe viitor sa indic si solutii concrete, legislative si administrative de impiedicare/reducere a amanarilor:

 a. care tin de personalul auxiliar

- citatia nu este intocmita corect de biroul citatii/grefier

 b. care tin de judecatori- judecatorul nu a dispus citarea unei parti cand sunt mai multe- judecatorul nu a citit dosarul si atunci inventeaza motive legale de amanare: comunica intampinarea care a fost depusa totusi in termen la dosar, solicita raspuns la intampinare, solicita ca extinderea actiunii sa fie formulata in scris si nu oral- daca procedura de citare e completa, se utilizeaza metoda `dispare o dovada a indeplinirii procedurii de citatie`

- obiectiunile la expertiza se trimit direct la expert fara a fi cenzurate

 c. care tin de parti- la primul termen de judecata solicita amanare pentru angajarea de aparator- la al doilea termen vine aparatorul, dar vrea amanare ca de abia a fost angajat- la al treilea termen vrea  aparator si parte adversa- la al patrulea se imbolnaveste avocatul

- la al cincilea avocatul are in aceeasi zi proces intr-o alta localitate

- la al saselea partea isi schimba avocatul si cel nou inca nu a vazut dosarul etc- se invoca o exceptie de neconstitutionalitate si instanta trimite dosarul la CC pentru cateva luni- se recuza completul de judecata- se cere stramutarea si se cere completului sa amane pana se solutioneaza cererea de stramutare- se face o extindere de actiune impotriva unor noi parti, care trebuie si ele citate

- in calea de atac, desi citata cu vreo 2 luni inainte si a avut aparator la fond, partea vrea termen pentru pregatirea apararii si angajare de aparator

 d. care tin de agentul procedural/postas- nu completeaza corect dovada de indeplinirii a procedurii

- pierde citatia/o face `pierduta`, la cerere

 e. care tin de alti participanti- expertul nu intomeste raportul de expertiza- dosarul ajunge din eroare la alta sectie din instanta- dosarul este distribuit unui alt complet decat cel specializat in materia respectiva- partea nu achita onorariul expertului- martorul citat nu se prezinta- politia nu executa mandatul de aducere al partilor/martorului- institutia publica careia i s-au solicitat documente/relatii nu raspunde