23/12/2007
20/12/2007
Grefieri vs. Judecatori
Politica salariala dezastruoasa pe care o practica ordonatorii de credite din sistemul judiciar fata de drepturile grefierilor, a dus la puternice tensiuni in randul colectivelor.
Astfel, si grefierii, ca si magistratii, au fost prejudiciati ani la randul in acordarea drepturilor salariale. Si la fel ca si magistratii, au actionat in judecata ordonatorii de credite (MJ si sefii de instante) pentru recuperarea pe cale judiciara a lor. Dincolo de enormitatea acestei cai de solutionare a pretentiilor, ce semnifica impotenta a insusi sistemului judiciar de a-si regla amiabil problemele interne, vreau sa evidentiez modul dezastruos de gestionare a acestora:
- desi unele drepturi pretinse au fost identice cu cele ale magistratilor, totusi in multe instante s-au admis actiunile magistratilor, insa s-au respins actiunile grefierilor;
- in unele instante s-au acordat anumite drepturi pentru grefieri, in alte instante s-au respins cereri identice;
- grefierii care au intrat pana la urma in posesia unor hotarari judecatoresti definitive, nu au putut sa si le execute, intrucat sefii de instante nu au aprobat plata acestora;
- tensiunile au sporit datorita faptului ca aceeasi sefi au aprobat plata hotararilor judecatorilor, nu insa si a grefierilor; am intalnit unele instante in care anumiti grefieri, preferati ai sefilor, au primit totusi aceste drepturi;
- in alte instante, grefierii au fost lasati la urma, desi salariul inferior al acestora in comparatie cu al judecatorilor si numarul mai mare al grefierilor reclama prioritizarea platii lor; daca nu se tine seama de cele doua criterii, trebuia sa se procedeze la plata drepturilor in ordinea ramanerii definitive a hotararilor.
Cunoscand direct aceste probleme de la grefieri – desigur, a le cere sefilor de instante sa asculte problemele grefierilor ar insemna coborarea mult prea umilitoare de pe soclul pe care acestia sunt cocotati – am mentionat aceste chestiuni in proiectul de management intocmit pentru Tribunalul Cluj cu care m-am prezentat la concursul din oct.2007. Iata exact extrasul cu pricina:
Situaţia existentă: Drepturile salariale ale magistraţilor, personalului auxiliar şi funcţionarilor publici au fost încălcate pe parcursul anilor 2001-2005. Ele au fost recâştigate prin acţiuni judecătoreşti, ceea ce a făcut să se mărească mult rolul Secţiei mixte. O parte din sumele acordate prin hotărâri irevocabile au fost achitate de Ministerul Justiţiei. Datorită executării în etape sau pe căi diferite ale hotărârilor, unii judecători au încasat sume de mai multe ori pe baza aceluiaşi titlu. Personalul auxiliar e vitregit la prioritatea efectuării plăţilor.
Soluţii: a) demersuri de calculare şi plată imediată a sumelor consfinţite nu doar prin hotărâri irevocabile, cum susţine Ministerul, ci şi a celor definitive. Aceasta întrucât ele sunt executorii, iar neîndeplinirea lor constituie infracţiune, singurul culpabil fiind ordonatorul de credite; b) prognozare a sumelor încă necuprinse în hotărâri pentru a se solicita rectificarea ulterioară a bugetului; c) alierea cu alti preşedinţi de tribunale pentru a convinge Ministerul Justiţiei să plătească voluntar aceste sume, aşa cum în aceste zile a decis Consiliul Superior al Magistraturii pentru angajaţii săi, ceea ce ar stopa disensiunile judecători-minister şi ar duce la oprirea valului de acţiuni ale propriului personal; d) identificarea cazurilor de executare multiplă a aceluiaşi titlu în vederea restituirii sumelor de bani încasate ilegal; e) indiferent de funcţia ocupată de creditori, hotărârile se vor executa în ordinea definitivării.
Cand am fost examinat oral, unul dintr membrii comisiei mi-a spus ca asa ceva nu ar trebui sa figureze intr-un proiect de management. Doamne! – mi-am zis – omul asta chiar nu stie ce probleme sunt in instante, ce tensiuni si revolte se genereaza din cauza drepturilor salariale neplatite, ca sa nu mai spun ca neexecutarea unei hotarari e infractiune de care se face vinovat seful instantei ca ordonator de credite.
Ca am avut dreptate, s-a adeverit azi: presa relateaza despre nemultumirile de la Bucuresti si despre greva de la Arges. Infatuarea asta si lipsa de comunicare aduce numai deservicii. Se anunta sarbatori tensionate si un nou an cu evenimente serioase.
17/12/2007
Esecul Justitiei Romane
Nota: folosesc notiunea de `justitie` in sensul cel mai larg, privind toate autoritatile, institutiile si profesiile liberale implicate in infaptuirea dreptatii prin intermediul organelor oficiale ale statului.
Rostul justitiei in orice stat este sustinerea democratiei, limitarea abuzurilor si respectarea drepturilor individului. Pe la inceputul secolului, un judecator de la Curtea Suprema din SUA a mentionat in cuprinsul unei hotarari `Nu e de ajuns sa se faca justitie, mai trebuie sa se si vada ca se face justitie`. De atunci, acest principiu a intrat in limbajul juristilor si astazi se regaseste in unele legislatii si teorii drept `teoria aparentei justitiei`, care se aplica in egala masura in ceea ce priveste organizarea, cat si in ceea ce priveste functionarea justitiei.
Daca ma refer la justitia romana prin prisma principiului mentionat, afirm cu tarie ca justitia romana a esuat in misiunea sa. Iata argumentele:
- existenta din 2004 pana la aderare a amenintarii cu clauza de salvgardare pe justitie si anticoruptie (celebrele `stegulete rosii`) si, apoi, institutirea unui mecanism de monitorizare pentru inca 3 ani post-aderare in acest domenii, sustin neincrederea oficialilor europeni in capacitatea de reformare si de indeplinire a obiectivelor de catre justitia romana;
- societatea romana e bolnava de coruptie: suntem pe primul loc la coruptie in UE si pe locul 4 in Europa, ceea ce inseamna ca lupta anticoruptie promovata de executiv si dusa de justitie e ineficienta;
- sistemul juridic e afectat si el de coruptie: anchetele DNA din ultimii ani cu privire la avocati, magistrati asistenti, procurori, judecatori, politisti, lichidatori, scandalurile legate de taxa platita avocatilor de catre stagiari, admiterea in MJ a unor persoane examinate de catre proprii colegi, cumpararea posturilor de sefi in parchete (bineinteles, cu prezumtia de nevinovatie pentru dosarele inca nefinalizate) sunt suficiente pentru a semnala carentele de integritate din sistem;
- faptul ca suntem pe locul 2 din Europa la nr de plangeri adresate CEDO dovedeste neincrederea cetatenilor romani in justitie; condamnarile saptamanale intregess acest lucru; recentele condamnari la Strasbourg pentru practica neunitara a instantelor sustin acest lucru;
- rotatia ministrilor la carma Ministerului Justitiei nu face decat sa fragmenteze politicile publice, si asa saracacioase, in domeniul nostru;
- implicarea ministrilor justitiei in mersul unor cauze, solicitarile abuzive ale acestora de modificare a procedurilor sau de schimbare a unor magistrati ori cercetarea ministrilor insisi pentru fapte penale sunt simptomatice;
- scandalurile publice generate de existenta inca in sistem a magistratilor care au fost agenti sau au colaborat cu securitatea umplu de scarba si teama pana si pe ceilalti magistrati;- admiterea in magistratura prin intermediul interviurilor practicate de CSM constand in 5 intrebari sau promovarea la ICCJ fara motivarea deciziilor constitutie nu numai incalcari continue ale legislatiei internationale, ci perpetuarea unui sistem submediocru de profesionalism si a unei bune ocazii de mentinere a suspiciunilor cu privire la relatiile si retelele existente in sistem;
- faptul ca insisi magistratii au actionat in judecata CSM pentru incalcarea dreptului la cariera sau au deschis actiuni contra MJ pentru incalcarea drepturilor salariale, dovedesc incapacitatea acestor institutii de a-si gestiona propriile lor atributii;
- insisi magistratii nu au incredere in sistemul de justitie, in vesnica reforma: caci aceasta nu e una autentica;
- ma mai gandesc ca in Germania, pentru a scapa de aparanta influentei politicului asupra justitiei, Curtea Constitutionala are sediul intr-un alt oras decat parlamentul, pe cand la noi CC sta chiar in Palatul Parlamentului;
- in fine, faptul ca in Romania nimeni nu raspunde pentru nimic, nici nu mai trebuie amintit.
Cu toate aceste aspecte aflate tot timpul in jurul nostru, faptul ca sunt magistrati care isi indeplinesc cu devotament atributiile, aproape ca trece nevazut. Sistemul e bolnav, degeaba cateva organe inca mai functioneaza. Cat timp regulile institutionale sunt incalcate, organizarea judiciara e la pamant, politica de resurse umane ineficienta, functionarea nu poate decat sa fie afectata.
Singura solutie este reformarea structurala a sistemului: degeaba facem legi si proceduri, daca sistemul nu este unul viabil.
Apoi, e necesara regandirea radicala a sistemului de recrutare si evaluare a personalului din justitie.
In cele din urma, trebuie lucrat la increderea populatiei: securistii din justitie, coruptia, erorile judiciare, caile de atac exercitate intr-o veselie, plangerile la CEDO alimenteaza aceasta neincredere. Degeaba e justitia legala, daca nu este si legitima – iar legitimarea vine numai din increderea populatiei in sistemul creat sa mentina ordinea sociala. Iar aceasta incredere se construieste pe buna reputatie a personalului din justitie, pe reputatia sistemului transpusa in autoritatea deciziilor si prin acceptarea acestora.
15/12/2007
Judecatori autorizati
O stire recenta m-a tulburat, amarat, revoltat. Cica intr-un proces de acum notoriu, un complet de judecatori s-a abtinut de la judecata si au solicitat inlocuirea lor, pe motiv ca nu detin autorizatie speciala, incuviintata de ORNISS.
`Judecãtorii Curţii de Apel Bucureşti sesizaţi în cauza ….au stabilit cã nu pot judeca dosarul, deoarece informaţiile puse la dispoziţie de procurori intrã în categoria secretelor de stat, iar ei nu sunt competenţi sã se pronunţe asupra unor asemenea chestiuni.Parchetul a trimis la Curtea de Apel Bucureşti documente încadrate la categoria secretelor de stat, respectiv mandatele de interceptare a convorbirilor. Completul care se ocupã de acest dosar a solicitat preşedintelui Curţii de Apel sã numeascã un alt complet, format din judecãtori care au certificat ORNIS.
Noul complet urmeazã sã decidã dacã acele mandate de interceptare pot fi admise ca probe la dosar`.
Iata ce spune Legea nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate:
Art. 7
(1) Persoanele care vor avea acces la informaţii clasificate secrete de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea şi profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informaţii.
Art. 28
(1) Accesul la informaţii secrete de stat este permis numai în baza unei autorizaţii scrise, eliberate de conducătorul persoanei juridice care deţine astfel de informaţii, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.
(2) Autorizaţia se eliberează pe niveluri de secretizare, prevăzute la art. 15 lit. f), în urma verificărilor efectuate cu acordul scris al persoanei în cauză asupra acesteia. Persoanele juridice, cu excepţia celor prevăzute la art. 25 alin. (2) şi (3), notifică Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat eliberarea autorizaţiei de acces.
(3) Accesul la informaţiile clasificate NATO se face în baza eliberării de către Autoritatea Naţională de Securitate a autorizaţiilor şi certificatelor de securitate, după efectuarea verificărilor de securitate de către instituţiile abilitate.
(4) Durata de valabilitate a autorizaţiei este de până la 4 ani; în această perioadă verificările pot fi reluate oricând.
(5) Neacordarea autorizaţiei sau retragerea motivată a acesteia determină de drept interdicţia de acces la informaţii secrete de stat.
Bineinteles ca in instante nu sunt organizate Birouri de documente secrete, nu exista registre cu cei autorizati, ghiduri de utilizare a unor astfel de informatii etc. Trec peste asta. Ce ma frapeaza este ideea ca noi am avea nevoie de o autorizatie pentru a judeca anumite dosare, ceea ce e absurd: prin natura functiei de judecator, informatiile cu care lucrez au un anumit grad de confidentialitate, iar legislatia ordinara permite deja declararea secreta a unor sedinte de judecata si protejarea anumitor dosare daca siguranta publica o impune.
Daca am accepta ideea colegilor de la Bucuresti, de acum incolo s-ar creea un precedent foarte periculos:
1. cand procurorii vor dori sa `scape` de un anumit judecator desemnat aleator de computer, atunci vor depune la dosar documente despre care vor spune ca sunt secrete de stat si el va fi obligat sa ceara inlocuirea sa daca nu are autorizatie.
2. autorizatia se obtine doar de la seful de instanta. Asa ca daca el nu vrea sa acorde autorizatie pentru anumiti judecatori, se ajunge la o selectare a celor care vor putea solutiona anumite tipuri de cauze.
3. autorizatia se da dupa verificarea judecatorului. Pana nu demult, verificarea o facea SIPA, acum o face probabil SRI. Daca SRI nu vrea sa dea aviz pozitiv, nu poate fi obligat si gata, se ajunge ca SRI sa aleaga judecatorii care pot solutiona astfel de cauze. Ca sa nu mai spun absurdul `verificarii onestitatii si profesionalismului` (in fapt, se declara neamuri, colegi, vizite in strainatate, persoane de referinta, domicilii avute etc)
4. daca se admite ca insisi judecatorii care au pe mana asemena cauze au nevoie de autorizatie, atunci partile si avocatii fara autorizatie nu vor avea acces la ele. Ceea ce iar ridica semne de intrebare asupra modului echitabil de solutionare a dosarului.
5. daca nimeni dintr-o instanta nu are autorizatie, se ajunge prin absurd nu ca dosarul sa nu poata fi judecat, ci ca judecatorul sa ia de buna ceea ce i se spune ca ar contine respectivele informatii.
In fine, viata juridica pare ca e plina de neprevazut. Iar inovatiile juridice sunt la moda.
04/12/2007
Sute pentru procurori
Sunt zeci, sute de doritori sa ajunga procurori. Cum locurile vacante sunt cam 500, si vreo 71 au fost anuntate ca intrand in procedura speciala de ocupare (interviu pentru cei cu 10 ani vechime ca magistrati sa u avocati), o multime de persoane viseza la puterea si salariul unui procuror.
Asa ca in sedinta sectiei de procurori din 27 nov. 2007, 95 de candidati sunt admisi, 8 au fost respinsi ca urmare a neprezentarii (eu nu inteleg de ce nu se amana in astfel de cazuri) si 75 respinsi pentru lipsa conditiilor. Dupa care in sedinta Plenului din 29 nov 2007 sunt propusi Presedintelui pentru numire ca si procurori 35 de candidati si 58 sunt respinsi. Restul sunt rataciti in spatiul virtual…
Doritorii au fost cei care au optat pentru procedura prevazuta de art. 33 alin 5, 7, 8 din Legea nr. 303/2004, adica sustin un interviu in fata sectiei de procurori ai CSM pe chestiuni de legalitate (adica intra si ies, caci aici actele vorbesc) si apoi un interviu la Plen si…gata. Carevasazica unii dau examene grele prin care li se verifica competentele profesionale si indura o concurenta de peste 15 oameni pe loc, iar altii sustin interviuri ca si cum ar candida pentru a fi prezentatori la TV.Toti candidatii au fost examinati in aceeasi zi. Motiv pentru care eu spun ca de fapt cei invingatori la puncte sunt csm-istii, care au sustinut cu bine acest maraton.
Care e de fapt shpilul de s-au ingramadit atat de multi candidati dintr-o data? Pai, dispozitiile cu pricina vor disparea in curand. Astfe, art VII din recenta OUG 100/2007 prevede `Prezenta ordonanta de urgenta a Guvernului intra in vigoare la data publicarii in M.Of.cu exceptia punctului 4 al articolului I, care va intra in vigoare la data de 1 iunie 2008, si a punctului 2 al articolului VI, care va intra in vigoare la 1 ianuarie 2008`. Iar pct 4 prevede `La articolul 33, alineatele (5)-(10) se abroga. ` Cum OUG a aparut in 8 oct 2007, rezulta ca peste 8 luni, modalitatea de admitere in magistratura prin interviu va disparea.
Interesant este motivul acestei renuntari, prevazut in Nota de fundamantare la OUG 100: ` 4. …De asemenea, se impune eliminarea acelor norme din lege care reglementează admiterea fără concurs, având în vedere necesitatea dovedirii printr-un concurs a deţinerii aptitudinilor specifice exercitării funcţiei de magistrat. Având în vedere consecinţele practice negative ale acestor aspecte asupra sistemului justiţiei se impune urgent reglementarea acestora... ` Aceasta motivare nu se potriveste deloc insa cu amanarea elimnarii procedurii: adica pe de o parte se constata – si pe buna dreptate – ca se impune ca fiecarui concurent sa ii fie verificat asupra aptitudinilor sale si ca actualul sistem are consecinte practice negative, pe de alta parte se pastreaza actualul sistem inca 8 luni.
Cei care intra sub incidenta acestei forme de intrare in magistratura sunt fostii magistrati sau magistrati-asistenti plecati din motive neimputabile din sistem, sau avocatii. Pentru toti se cere o experienta de 10 ani in sistem. Ma gandesc oare cine ar intra in aceste conditii in magistratura. Pai fostii magistrati ce au parasit din motive neimputabile sistemul se intorc numai daca au dat-o in bara cu avocatura, iar avocatii vin in sistem numai daca nu au avut succes (de ex, un candidat a fost 7 ani judecator, 10 ani avocat si acum vrea sa fie procuror la un parchet de judecatorie din Iasi; un alt candidat are varsta 39 ani din care 11 ani ca avocat si acccepta sa fie procuror la un orice parchet local de pe raza a 4 judete din Moldova; un altul are 53 ani din care 27 a fost avocat). Caci altfel, ma gandesc ca un avocat de succes nu ar vini ca magistrat la o judecatorie/parchet local, in localitati nedorite si neocupate de ani de zile.
De ce e cautata aceasta profesie? Fie pentru un venit fix si sigur, fie pentru pensia de serviciu (80% din salariu) – asta ii face pe unii avocati aflati la final de cariera sa intre in sistemm unde stau un an si apoi se pensioneaza cu pensia de serviciu. Dupa care legea le permite sa iasa la pensie si sa cumuleze pensia cu o alta calitate, inclusiv cu cea de …avocat.Interviul este unul de doi lei, sa recunoastem.
Adica ne confruntam fie cu oameni care au facut Facultatea de Drept cand inca se preda dreptul socialist, care au invatat la acea vreme doar doua coduri si trei legi, fie cu oportunisti care se apropie de o varsta considerabila ce ii face sa se gandeasca mai degraba la pensie (este un candidat care are 55 ani si are 32 ani ca avocat, care se multumeste sa ajunga procuror la un parchet de judecatorie din Galati; sau un alt candidat a fost 22 ani procuror, 10 ani avocat si acum accepta sa fie procuror la Parchetul Jud. Moreni). Au fost unii chiar magistrati pensionati, care acum vor sa isi reia activitatea, cumuland pensia cu salariul. Si ii primim acum in magistratura pe baza unui interviu (pt. o mostra de interviuri, a se vedea cele practicate pentru candidatii judecatori in 5 iul sau 13 nov) constand in 5-10 intrebari, puse la intamplare, care comporta raspunsuri cu `Da` si `Nu` si la care uneori raspund chiar csm-istii. Oricum, dupa un an, fiecare din cei care au ocupat astfel de posturi in localitati nedorite, au dreptul sa se transfere, sa se detaseze, sa se delege la alte parchete si vom reveni iarasi la problema neocuparii locurilor…
INM insusi a criticat practica CSM de a mari numarul candidatilor admisi pe baza interviului. Nu stiu de ce, dar tare am sentimentul ca pana la aborgarea articolului care permite intrarea in magistratura pe baza de interviu, se vor cam ocupa locurile…Ca doar nu intereseaza pe nimeni calitatea oamenilor din justitie. Oricum e un cerc vicios: daca ai putini magistrati si buni, acestia sunt supraincarcati si astfel intocmesc acte de slaba calitate; daca ai magistrati multi dar neverificati, oricum actele sunt de slaba calitate. Optez insa cu tarie pentru prima idee, dublata de metode concrete de eficientizare a muncii lor.
03/12/2007
Concursuri trucate de 3 ani
Acum o luna am indraznit sa vorbesc intr-un cadru stiintific despre coruptia din sistemul juridic, identificand sectoare vulnerabile de la recrutarea in profesie pana la executarea hotararilor judecatoresti. Era a treia oara cand discutam acest subiect in ultimele luni. Ei bine, mi s-a pus pumnul in gura de unele persoane care ocupa functii de conducere ce au initiat o sesizare la CSM cum ca le-as fi vatamat reputatia profesionala si au cerut luarea masurilor ce se impun. Trei inspectori de la CSM au venit sa ma chestioneze si sa ma ameninte ca mi se poate deschide o actiune disciplinara, cum ca as fi jignit masa de magistrati.
Las la o parte faptul ca am lucrat la legile justitiei inca din 2003 pe care le cunosc suficient de bine sa spun ca inca nu exista o abatere disciplinara pentru declaratii altele decat cele in legatura cu dosare de pe rol. Mai las la o parte si reputatia profesionala, care poate fi in masura in care in care publicul o recepteaza si creste increderea in justitie (se pare insa ca indicii de perceptie care vor fi facuti publici pe 6 dec. nu sunt deloc in favoarea noastra). Sigur, preferam sa stam in defensiva si sa aruncam vina pe populatia nestiutoare sau sondajele neprofesioniste. Nu iesim deloc in intampinarea cetateanului sa ii aratam ca ne indeplinim atributiile si inca de multe ori f.bine..
Imi pare rau ca unii au inteles gresit mesajul meu: magistratii nu se pot simti nicidecum jigniti de cei care vorbesc despre practicile neconforme din sistem, ci de cei care promoveaza aceste practici.
Iar CSM e primul care ar trebui sa ia atitudine, in primul rand fata de cei din imediata lor apropiere. Insa aceasta institutie ce reactie are la asemenea fapte?! `Ca nu a fost sesizata oficial fata de informatiile aparute in presa in 29.11.2007 cu privire la posibila fraudare a concursului pt. numirea in functie de conducere a magistratilor din oct-nov 2007`. Pai, in 29.11 aparuse un comunicat (sau asta nu mai e mijloc de comunicare oficiala?!) al DNA cu privire la ancheta demarata. Stupefiant cat de birocratic a devenit CSM. Da, stiu, iar mi se va spune ca spusele mele intra in practica de denigrare a acesei institutii. Asta e: unii denigreaza, altii periaza. Insa nu stiu cum se face ca `denigrarea` mea e cam impartasita de multi. Dar cand am sa ma hotarasc sa multumesc din suflet celor ce au grija de noi, de prosperitatea justitiei romane si propasirea neamului am sa o fac deschis, pe blog.
Si se pare ca cei care sunt dispusi sa vorbeasca se inmultesc pe zi ce trece. Iata declaratia şoc a directorului INM cu privire la aranjamentele la examenele din sistem ce dainuie de cel putin 3 ani:
`In scandalul fraudarii examenului de promovare in functiile de conducere de la Parchete ies la iveala noi informatii potrivit carora “cazul Guli” nu este singular. Directorul general al INM, Mihai Salagean, spune ca este vorba despre “o retea interna”, care viciaza examenele din sistem de vreo trei ani. Procurorii Gabriela Ghita si Eugen Cojocaru, de la Parchetul instantei supreme, au fost si ei pusi sub invinuire, potrivit unor surse judiciare.Seful Institutului National al Magistraturii (INM), Mihai Salagean, a dat ieri o declaratie incendiara pentru Jurnalul National. “«Cazul Guli» nu este singular. Guli nu este un simplu candidat care a incercat sa-si aranjeze propriul examen, la un concurs, aici vorbim despre o retea interna cu ramificatii care ating orice concurs. Sigur ca am dubii mari de tot cu privire la orice concurs. Dubiile au fost destul de mari, incat Consiliul Stiintific de la INM sa ceara sa nu se mai tina nici un concurs”, ne-a declarat ieri Mihai Salagean. Reamintim ca procurorul Sterian Guli, de la Parchetul Judecatoriei Urziceni, candidat si castigator al functiei de prim-procuror la Parchetul Capitalei, a fost saltat joia trecuta si dus cu mandat de aducere la DNA. El a fost pus sub invinuire, fiind cercetat in stare de libertate, deoarece ar fi comis o infractiune de coruptie pentru a-si cumpara sefia de la Bucuresti.RETEA. Seful INM a precizat ca reteaua este formata din oameni din interiorul sistemului judiciar, iar intermediarii sunt tot oameni din justitie, dar nu a putut preciza pana unde ajung ramificatiile retelei. “In ultimii trei ani au tot fost probleme la concursurile organizate si am facut sesizari si la Parchetul General, si la DNA, si la CSM. De fiecare data, pana acum, ni s-a raspuns ca nu se confirma sesizarile noastre. Acum DNA a inceput urmarirea penala, CSM ne-a cerut probe pentru analizarea suspiciunii de fraudare a acestui examen, dar noi nu mai avem ce sa le dam. Probele sunt in alta parte, de la DNA trebuie sa le primeasca”, ne-a precizat sursa citata. “Sunt sigur ca nimeni de la INM nu face parte din retea, nu stiu daca reteaua ajunge pana la CSM, asta numai ancheta o poate stabili”, a mai spus Salagean, dand de inteles ca “reteaua” reuseste de fiecare data sa-si strecoare tentaculele in sanul comisiilor de examinare.
ANCHETÅ EXTINSÅ. Toate documentele privind organizarea si desfasurarea concursului de promovare in functiile de conducere din Parchete au fost predate procurorilor DNA. “DNA ne-a cerut toate documentele nu doar la procurori, ci si pentru concursul judecatorilor pentru functiile de conducere de la instante. Am predat si casetele cu inregistrarile probelor orale. La noi au mai ramas doar proiectele de management predate de fiecare candidat”, ne-a spus Salagean. In acest dosar au fost audiati la DNA membri ai comisiei de examinare, printre care presedinta Comisiei, procuroarea Gabriela Ghita, procurorul Robert Cazanciuc, specialist in comunicare (martor), Eugen Cojocaru de la Parchetul instantei supreme, dar si Dragos Dumitru, director adjunct la INM, cel care a fost vicepresedintele Comisiei de organizare a concursului pentru procurori. Ieri, Sterian Guli a fost din nou chemat la audieri. Pana acum, DNA a pus sub invinuire mai mult de patru magistrati, printre care se afla si procurorii Gabriela Ghita si Eugen Cojocaru. Ei nu au putu fi gasiti pentru opinie.
Proba orala “cu cantec”
Sterian Guli este cunoscut ca “om de casa” al fostului procuror general adjunct Gabriela Ghita, ne-au precizat surse judiciare, dupa confirmarile semioficiale despre punerea sub invinuire a presedintei Comisiei de examinare. O alta informatie ne dezvaluie ca membrii acestei comisii au discutat intre ei “aprins”, “pe un ton ridicat”, timp de peste 40 de minute dupa ce a iesit de la sustinerea probei orale procurorul Sterian Guli. Alti candidati care-si asteptau randul au apreciat ca discutiile au durat mai bine de o ora. Care au fost criteriile de notare nu se stie. Acesta este de altfel si motivul pentru care un alt concurent a facut memorii la CSM, prin care a sesizat cateva nereguli in desfasurarea probei orale din data de 14 noiembrie. “Am cerut sa mi se comunice care a fost modalitatea de evaluare, care au fost criteriile de notare. Pe de alta parte, cred ca nu este corect ca aceasta proba sa nu poata fi contestata, asa cum s-a stabilit prin Regulament”, ne-a spus procurorul Ovidiu Rosca, perdant la sefia Parchetului Sectorului 4.`
(preluare integrala din Jurnalul National)
