Proiect de management instanta

Oricine candideaza pentru ocuparea unei functii de conducere, trebuie sa prezinte un proiect de imbunatatire a activitatii instiantei/parchetului din perspectiva functiei pentru care candideaza.  Desi pana acum s-au desfasurat 7 concursuri, nu exista nici un proiect publicat, cu exceptia celor pentru o judecatorie si un parchet al curtii de apel gasite in manualul `Elemente de management judiciar`. Mai mult, multi dintre presedintii numiti in urma acestor concursuri nu au gasit necesar sa aduca la cunostinta personalului si pe site-ul instantei planul conceput de ei pentru mandatul de 3 ani pentru care au fost numiti.

Eu am curajul sa public proiectul pentru care am candidat la functia de presedinte al Tribunalului Cluj. Speranta mea este ca idei din el vor fi preluate de actuali si viitori presedinti/sefi departamente. Avertizez insa ca nota atribuita acestui proiect a fost 7. Prin urmare, multe chestiuni cuprinse in el pot sa nu fie reale, interesante sau de actualitate; sau unele sunt prea `provocatoare`, cum mi-au spus fara nici un ascunzis membrii comisiei de examinare.

Cristi Danilet, Proiect management Trib.Cluj, oct 2007.

Personalul - ciocu` mic!

Lucreaza de 20 ani in justitie. E grefier sef la CAB. Una din cele mai bune din tara. Bataioasa. A fost aleasa lider de sindicat la Bucuresti, apoi preşedinta  Federaţiei Naţionale Projust. 

In 2006 a gestionat o greva nationala a personalului auxiliar din instante. In 2008 mai pregateste una. 

Negociaza cu MJ. Indura inspectiile CSM. Face statisticile ordonate de sefia Curtii. 

Constata nereguli in distribuirea salariilor de merit personalului auxiliar. Sesizeaza conducerea si primeste pozitii scrise din partea a doi presedinti de sectii, judecatori: “Credem că este cazul ca cel puţin această grefieră trebuie făcută să-şi vadă de treburile ei”. Atat a scris presa. Eu am vazut tot materialul si e mult mai rau: femeia e facuta `eterna contestatoare si vindicativa; `contestarea este lipsita de cea mai elementara logica - de ce oare nu ne mira in cazul grefierei S.T.?`; `doamna T. se considera probabil mai presus de ceilalti grefieri sefi, lasa impresia ca vorbeste in numele tuturor grefierilor sefi desi nu am auzit sa i-o fi cerut cineva`; `in sfarsit grefiera T. a avut o revelatie, ca salariul de merit se acorda pentru anul precedent, ce ne-am fi facut daca nu avea aceasta revelatie?`; `singura care putea gandi in acest mod este dupa cum se vede doamna T, dar aceasta pana cand a avut revelatia despre care am vorbit si in baza careia a emis profunda cugetare`; `indiferent in ce postura s-ar erija, de lider de opinie sau lider sindical, nu reprezinta pe niciun grefier - aceasta fiind opinia majoritara a grefierilor` .  Indumnezeitii nu au voie sa greseasca si nu pot fi criticati, asa ca au pus-o de o strangere de semnaturi de la grefieri. S-au adunat doar…doua, asa ca au renuntat la demers. Si umbla zvonul ca unul dintre presedintii semnatari si-ar fi cerut scuze grefieriei. Il asteptam si pe celalalt, daca e barbat!

Apoi vorbeste despre conditiile de lucru, despre nemultumirile colegilor si se lasa fotografiata. Nu in bar, nu la discoteca, ci la munca. Dar si a munci e o vina, asa ca a fost chemata azi la conducere sa dea nota explicativa cu privire la cele aparute in presa. Bine ca nu au trimis CSM o inspectie pe capul ei si al ziarisului, cum au patit-o si altii…Nu inca. 

Stefania, succes! Suntem din ce in ce mai multi, chiar daca singuri. Nu mor caii cand vor cainii. No offence! 

Coruptia judiciara (4): persoane cercetate

 Un punct important de referinta il constituie dosarele instrumentate de catre DNA. Astfel, potrivit comunicatelor de presa ale acestei institutii din anii 2004-2007 cu privire la  trimiterile in judecata si potrivit rapoartelor de activitate din anii 2004-2006 cu privire la condamnarile definitive[1], rezulta ca au fost intocmite dosare penale pentru urmatoarele categorii de personal din sistemul juridic si infractiuni retinute in sarcina lor:

- politisti, atat din cadrul politiei circulatie, cat mai ales din politia judiciara pentru infractiuni precum luare de mita, fals intelectual, trafic de influenta, favorizarea infractorului, fals material in inscrisuri oficiale;

- judecatori, judecator sindic, magistrat asistent pentru luare de mita, trafic de influenta, fals in inscrisuri, fals in declaratii;           

- procurori pentru dare de mita, luare de mita, trafic de influenta, fals intelectual, uz de fals, favorizarea infractorului;            

- avocati pentru trafic de influenta, favorizarea infractorului;           

- notar pentru trafic de influenta;            

- lichidatori judiciari pentru luare de mita, trafic de influenta;           

- medic legist pentru luare de mita;           

- specialist criminalist pentru primire de foloase necuvenite.           

S-au intocmit dosare penale inclusiv pentru cazuri de luare de mita si trafic de influenta cu privire la cadre didactice in vederea facilitarii obtinerii diplomei de licenta la facultatea de drept, a unor politisti cu functie de conducere pentru recrutarea personalului, a unor ofiteri SRI cu functii de conducere pentru promovarea personalului.            

Asadar, exista sau nu coruptia in justitie? De ce este coruptia in justitie un subiect tabu? De ce se prea discuta deschis despre aceasta?!            

In general, magistratii spun: coruptia nu exista! Atunci am ajunge la concluzia ca pe de o parte statisticile mint, iar pe de alta parte nu am avea cum sa explicam cazurile de magistrati trimisi in judecata sau condamnati pentru acte de coruptie.

Daca acceptam ca exista, atunci vom spune intotdeauna ca acele cazuri sunt ceva accidental in sistemul nostru. Totusi, cred ca si un singur caz pe care il avem intr-o institutie este grav. Cu alte cuvinte, de la cate cazuri ar trebui sa incepem sa ne ingrijoram? Cate cazuri putem considera ca sunt `normale` si care este limita minima de la care putem considera ca reprezinta un fenomen?!

.

Trebuie sa avem in vedere insa ca intotdeauna numarul infractiunilor raportate este mai mare decat cel al infractiunilor comise[2], iar daca avem in vedere statisticile cu privire la cei care afirma ca li s-a cerut si au oferit mita la contactul cu justitia (10%, respectiv 10%) si cu politia (9%, respectiv 10%) comparate cu numarul de dosare intocmite in ultimul an, realizam ca numarul infractiunilor comise in realitate ar putea fi mai mare.     

.      

Indiferent de raspuns, activitatea de preventie trebuie sa joace un rol esential in activitatea oricarei institutii sau organizatii. Ca urmare, ar trebui sa identificam care structuri din sistem sunt vulnerabile, unde anume se poate influenta functionarea legala a sistemului si ce fel de decizii pot fi influentate.   

---

[1] Si comunicatele de presa, si rapoartele de activitate ale DNA sunt disponibile la www.pna.ro.

[2] Criminologia opereaza cu termeni specifici , cum sunt : criminalitatea reala - totalitatea faptelor penale savarșite pe un anumit teritoriu , intr-o perioada determinata; criminalitatea aparenta - totalitatea faptelor penale sesizate justitiei si cercetarii criminologice; criminalitatea legala - totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronuntat hotarari definitive de condamnare; cifra neagra a criminalitatii - faptele infractionale comise si ramase necunoscute din diferite motive reprezinta diferenta dintre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta.

Coruptia judiciara (3): ce nu este coruptie

Ce nu este corupţia[1]

               a. Bacsis: in cazul anumitor profesii liberale, in particular cele prin care se presteaza servicii direct clientilor (taximetristi, ospatari, frizeri etc) s-a incetatenit o cutuma: clientii platesc un surplus pentru serviciile prestate, in semn de multumire fata de calitatea serviciului. Desi practicienii in cauza pot abuza de aceasta cutuma favorabila, ea nu constituie coruptie.

               b. Abuz administrativ Situatia in care un functionar public, oficial sau demnitar abuzeaza de functia detinuta impotriva intereselor unei persoane fara ca fapta sa sa aiba drept mobil obtinerea de beneficii personale nu constituie coruptie, ci abuz contra intereselor persoanei. Numai abuzurile avand ca mobil satisfacerea unor interese personale constituie fapte de coruptie. Sanctiunea legala pentru o fapta de coruptie este penala (inchisoare) si atrage pierderea unor drepturi civile, iar pentru neglijenta in serviciu sanctiunea legala este administrativa (avertizare, diminuarea salariului, suspendarea din functie etc).

               c. Neglijenta Situatia in care un functionar public, oficial sau demnitar neglijeaza sarcinile de serviciu, prejudiciind o persoana, fara ca fapta acestuia sa aiba drept mobil obtinerea de beneficii personale nu constituie coruptie, ci neglijenta sau incapacitate administrativa. Numai acele acte de neglijenta care au ca mobil satisfacerea unor interese private constituie fapte de coruptie. Sanctiunea legala pentru o fapta de coruptie este penala (inchisoare) si atrage pierderea unor drepturi civile, iar pentru neglijenta in serviciu sanctiunea legala este administrativa (avertizare, diminuarea salariului, suspendarea din functie etc).

               d. Eroare in actul de justitie Daca un act de natura jurisdicţionala al unui procuror sau judecator este greşit sau ilegal, eroarea judiciara poate fi indreptata prin caile de atac. Eroare nu poate fi considerata un act de coruptie decat daca sunt indicii conform carora solutia eronata a fost motivata de obtinerea de beneficii personale de catre magistratul in cauza. Exercitarea funcţiei cu rea-credinta, daca fapta nu constituie infractiune, constituie abatere disciplinara (art.99 lit. h din Legea nr. 303 din 2004).

                e. Incompetenta Situatia in care un functionar public, oficial sau demnitar ocupa pozitii pentru care sunt subcalificati si nu isi pot aduce la indeplinire obligatiile – sarcinile conform cerintelor de competenta si profesionalism, reprezinta rezultatul incompetentei si nu rezultatul faptei de coruptie. Esecul de a indeplini sarcinile datorita incompetentei nu constituie fapta de coruptie (ca rezultat al unui interes ascuns) sau abuz (ca rezultat al relei vointe). Sanctiunea legala pentru o fapta de coruptie este penala, iar pentru incompetenta este administrativa. 

---

[1] Extras din materialele campaniei naţionale `Nu da spaga` (2004). A se vedea  www.nudaspaga.ro.

O noua lege de salarizare

E plin de actiuni salariale promovate in justitie chiar de cei din sistemul juridic, dar in special de magistrati. Zilele astea am semnat o actiune in care cerem sa fim platiti la fel ca procurorii de tribunal care lucreaza in DIICOT si DNA. Pai daca eu, judecator la tribunal, sunt egal in `grad` cu procurorul de la parchetul tribunalului, dar prin lege acesta din urma este platit ca un procuror de la parchetul general, tare imi pare ca si eu as avea dreptul sa fiu platit ca un procuror de generala. Asa ca, nu conteaza ca legea spune altceva, ci conteaza cum vad eu lucrurile dpdv al disciminarii.

De fapt, substanta acestor demersuri e alta: nu vrem sa fie diferente salariale intre magistrati - baza de calcul a indemnizatiei magistratilor trebuie sa fie egala. E nevoie de o noua abordare din acest punct de vedere. Si atunci spun urmatoarele: 

1. Justitia se realizeaza prin instantele judecatoresti. Instantele se compun din judecatori, toti cu aceleasi studii. Fiecare are aceleasi atributii: de a face dreptate, justitie, de a exercita puterea judecatoreasca.

2. Intre judecatori nu exista ierarhie (nu discut aici functiile administrative – presedinte, vice etc), ci doar intre instante: faptul ca exista instante superioare nu inseamna insa ca judecatorii care activeaza la instantele superioare ar fi mai buni. Teoretic, judecatorii sunt la fel de bine pregatiti. Nu exista judecatori care ar fi mai judecatori ca altii. Un argument in plus sunt promovarile pe loc: daca un judecator de la Judecatorie are grad de tribunal (in urma promovarii pe loc), el primeste salariu de tribunal, ca si cum ar lucra la tribunal, desi cazuistica sa este tot de judecatorie.

3. Experienta isi spune cuvantul, adevarat. De aceea, diferentierea salariala intre judecatori trebuie sa se faca doar in functie de vechime, fidelitate, dar nu in functie de cum e situat mai sus pe calea ierarhica a instantelor. Astfel, judecatorii trebuie sa aiba toti aceeasi indemnizatie de baza, iar sumele finale sa difere in functie de vechimea in munca, vechimea in specialitate, functia de conducere detinuta, titlul de doctor.

4. Importanta muncii nu poate fi dedusa din faptul ca instantele superioare solutioneaza altfel de cauze. Asta pentru ca:

- in apel si recurs nu se solutioneaza cauze mai complexe, ci sunt aceleasi cauze intr-o alta etapa de judecata; in prima instanta da, la instatele superioare sunt cauze mai importante ca miza, dar nu neaparat mai complexe: adica, cu ce ar fi mai diferita o pedeapsa cu inchisoarea de 3 ani pt viol data de Tribunal in comparatie cu 3 ani inchisoare pt talharie data de Judecatorie?

-  peste 80% din hotararile primei instante raman irevocabile, deci la instantele inferioare se lucreaza mult si bine;

- nr cauzelor descresc pe masura ce nivelul ierarhic al instantelor creste;

- in apel si recurs sunt 2 sau 3 creiere, ceea ce inseamna ca doar completul, nu neaparat fiecare dintre membrii sai, depaseste in inteligenta instanta inferioara. Sa fim realisti: la fond e adevarata munca, acolo se stabileste starea de fapt, se vad la fata justitiabilii si martorii, acolo se gaseste legea aplicabila, acolo e adevarata logica pusa la bataie!

.

- o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva la Judecatorie are aceasi autoritate ca si o hotarare ramasa definitiva la curtea suprema.

5. Sunt tzari in care judecatorii sunt platiti la fel. Cand termina scola de magistratura, intra in sistem acolo unde sunt locuri libere: mai sus sau mai jos pe scara instantelor, ei fiind la fel de bine pregatiti. Mai mult, se propune in alte tari ca judecatorii pe rand sa functioneze prin rotatie la instante diferite: sa faca si apeluri si recursuri, sa revina apoi la fond si tot asa – astfel se asigura pregatirea profesionala de calitate, cei de la fond inteleg cum gandeste o instanta de atac, si se `sparg` acele inevitabile filiere stabilite in timp intre magistrati sau intre magistrati si justitiabili/avocati care ar dauna impartialitatii. 

Avantajele salarizarii egale a judecatorilor:

- judecatorii vor fi in egala masura apreciati; nu se va mai face aple de dragul apelului, sa se ajunga la un judecator mai cu experienta sau mai destept;

- nu va mai fi fuga dupa promovari, care nu vor mai fi necesare: la o instanta superioara o sa ajunga cel care vrea sau este desemnat. Promovarea la o instata superioara tine de atributii diferite, ceea ce nu implica in mod necesar salarizare diferita;

- dispare prostia asta cu `grade` (de tribunal, de curte) pe care le-ar detine unii judecatori, de care legislatia nici nu pomeneste macar.  

Coruptia judiciara (2): ce este coruptia

 Comportamentul integru se traduce, printre altele, prin comportamentul cinstit, necorupt. In general, folosirea termenului `corupţie` este in legatura cu cel de `mita` sau `şpaga`. In realitate, corupţia nu se reduce la darea-luarea de mita.                                        

              1. Reglementari internaţionale:

               a. Cea mai cunoscuta definiţie este cea emisa de Transparency International (TI): corupţia este folosirea abuziva a puterii publice incredinţate, pentru obţinerea de beneficii personale. Nu este vorba doar de beneficiile de natura financiara, ci şi de avantajele de alta natura.

                b. ONU, in Codul de Conduita al Celor Imputerniciţi cu Executarea Legii[1] arata ca definiţia corupţiei, data de legile naţionale, trebuie sa cuprinda comiterea sau omisiunea indeplinirii unui act ce ţine de indatoririle lor sau e in legatura cu acestea, ca raspuns la oferirea de mita, promisiuni, stimulente materiale cerute sau acceptate, ori indeplinirea necorespunzatoare a acestora (comentariu, art 7 pct b).                 

                  In Programului Global impotriva corupţiei, ONU declara ca „esenţa fenomenului corupţiei consta in abuzul de putere savarşit in scopul obţinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, in sectorul public sau in sectorul privat”.              

                 Convenţia ONU impotriva corupţiei nu da o definiţie corupţiei, considerand ca acest concept este in continua evoluţie şi natura sa comporta multiple abordari. Convenţia adopta o manera descriptiva, care acopera forme variate de corupţie care exista in prezent, dar ofera cadrul şi pentru forme ce pot aparea in viitor. Astfel, Convenţia obliga statele membre sa prevada ca infracţiuni: corupţia, traficul de influenţa, abuzul de funcţie, imbogaţirea ilicita (inclusiv din sectorul privat), spalarea produsului infracţiunii, tainuirea, obstrucţionarea bunei funcţionari a justiţiei.  Convenţia mai obliga la incriminarea faptelor de corupţie comise de persoanele juridice şi a faptelor de participaţie şi pregatire ori tentativa a unor asemenea infracţiuni.              

                    UNDP, in strategia sa `Fighting Corruption to Improve Governance` (1998), defineşte corupţia drept: abuzul de putere publica, funcţie sau autoritate pentru beneficiu privat  –  prin mita, şantaj, trafic de influnţa, speed money[2] sau delapidare.               

                    c. Pentru Fondul Monetar Internaţional corupţia este abuzul de putere publica sau incredere pentru beneficiu privat[3].                              

                   d. Grupul de experţi pentru corupţie al INTERPOL defineşte corupţia ca fiind ‘indeplinirea sau neindeplinirea unui act de catre indivizi sau organizaţii publice sau private, prin incalcarea legii şi increderii pentru profit sau beneficiu[4].      

                  e. Consiliul Europei - in Convenţia civila privind corupţia arata ca prin corupţie se inţelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct ori indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit ori promisiunea unui astfel de avantaj necuvenit care afecteaza exerciţiul normal al unei funcţiuni sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau avantajului necuvenit ori promisiunii unui astfel de avantaj necuvenit. (art.2).               

                     f. Uniunea Europeana, in Comunicarea Comisiei catre Consiliul European, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social cu privire la strategia comprehensiva a UE impotriva corupţiei (2003), adopta definiţia corupţiei folosita de Programul Global al Naţiunilor Unite impotriva corupţiei: `abuzul de putere pentru caştig privat`.               

                     

                2. Reglementări interne

               a. În Strategia Naţională Anticorupţie[1], adoptată de Guvernul României pentru perioada 2005-2007, actele de corupţie sunt definite ca fiind acele demersuri care lezează distribuţia universală şi echitabilă de bunuri cu scopul de a aduce profit unor persoane sau grupuri.               

              b. În Codul Penal nu există o definiţie a corupţiei, ci sunt incriminate infracţiunile: conflictul de interese[2], luarea de mită[3], darea de mită[4], primirea de foloase necuvenite[5] şi traficul de influenţă[6] în cadrul capitolului referitor la infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pentru a se respecta reglementările internaţionale, ar mai trebui incluse şi infracţiuni precum represiunea nedreaptă (art. 26 , arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă (art.266), încercarea de a determina mărturia mincinoasă (art.261) etc.

               c. O definiţie cu aplicabilitate imediată este cea din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie[7] care reglementează infracţiuni de corupţie, infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiuni aflate în legătură directă cu infracţiuni de corupţie sau infracţiuni asimilate acestora, infracţiuni îndreptate împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene: utilizarea funcţiei, atribuţiilor ori însărcinărilor primite pentru dobândirea de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul.

                 Legea operează cu patru categorii de infracţiuni ce sunt incidente în cazul celor care activează în sectorul juridic:

- infracţiuni de corupţie: în afara infracţiunilor de la art. 254-257 din Codul Penal, intră în această categorie cumpărarea de influenţă[8] şi mituirea unui funcţionar străin sau al unei organizaţii publice internaţionale[9]. Legea prevede că dispoziţiile sale se aplică, printre alte categorii: persoanelor care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice (art.1 lit a); celor care exercită atribuţiile de control (art.1 lit.c); dacă persoana are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, faptele la care se referă art. 254-257 Cod Penal sunt sancţionate mai grav (art.7); faptele sunt sancţionate şi dacă sunt comise de persoane care exercită funcţii judiciare în cadrul instanţelor internaţionale a căror competenţă este acceptată de România, precum şi funcţionarilor de la grefele acestor instanţe (art.8¹);

- infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie: cele prevăzute de art. 11[10], art. 12 lit.b[11], art.13¹[12] şi art. 13^2[13];

- infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie: cele la care se referă art. 17[14];

- infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene: legate de modul de administrare al bugetului, fondurilor şi resurselor Comunităţilor.

---

[1] Aprobată prin HG nr. 232 din 2005.

[2] Conflictul de interese (art 253¹): Fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participã la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul sãu, o rudã ori un afin pânã la gradul II inclusiv, sau pentru o altã persoanã cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncã în ultimii 5 ani sau din partea cãreia a beneficiat ori beneficiazã de servicii sau foloase de orice naturã, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publicã pe duratã maximã. Dispozițiile alin. 1 nu se aplicã în cazul emiterii, aprobãrii sau adoptãrii actelor normative.

[3] - Luarea de mita (art. 254): fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Dacă în momentul săvârșirii acțiunii, făptuitorul nu avea ca îndatorire de serviciu îndeplinirea acelui act, dar lăsa să se creadă acest lucru, atunci va fi săvârșită infracțiunea de înșelăciune (art. 215 Cod Penal ).

[4] Darea de mita (art. 255): promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui funcționar public, direct sau indirect, în scopul determinării acestuia să îndeplinească, să nu îndeplinească un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri sau de a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu.

[5] Primirea de foloase necuvenite (art. 256): primirea de către un funcționar, direct sau indirect, de bani ori alte foloase (așa numitele “atenții”: cadouri, sacoșe cu diverse produse, plicuri cu bani strecurate printre foi etc.), după ce a îndeplinit un act, în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia.

[6] Traficul de influență (art. 257): primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de o persoană, care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act, ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Dacă funcționarul nu există, nu are în competență îndeplinirea actului care îl interesează pe cumpăratorul de influență, sau acest act deja era îndeplinit atunci este vorba despre infracțiunea de înșelaciune (art. 215 Cod Penal).

[7] Legea a fost publicată în M.Of. nr. 219 din 18 mai 2000, modificată prin OG nr. 83 din 29 august 2000, publicată în M.Of. nr. 425 din 1 septembrie 2000, modificată şi completată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în M.Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003 şi prin Legea nr. 521 din 24 noiembrie 2004, privind modificarea şi completarea Legii nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în M.Of. nr. 1123 din 29 noiembrie 2004, prin OUG nr. 124 din 6 septembrie 2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în M.Of. nr. 842 din 19 septembrie 2005, prin OUG nr. 50 din 28 iunie 2006, publicată în M.Of. nr. 566 din 30 iunie 2006.

[8] Promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu (art.6¹).

[9] Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcţionar al unui stat străin sau al unei organizaţii publice internaţionale, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, în scopul obţinerii unui folos necuvenit în cadrul operaţiunilor economice internaţionale (art.8²).

[10] Fapta persoanei care, în virtutea funcţiei, a atribuţiei ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare de către agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite.

[11] Folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

[12] Infracţiunea de şantaj, prevăzută la art. 194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre cele arătate la art. 1.

[13] Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

[14] a) tăinuirea bunurilor provenite din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a (infracţiuni de corupţie) şi a 3-a (infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie), precum şi favorizarea persoanelor care au comis o astfel de infracţiune; b) asocierea în vederea săvârşirii unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau la lit. a) din prezentul articol; c) falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune; d) abuzul în serviciu contra intereselor publice, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, săvârşite în realizarea scopului urmărit, printr-o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a; d¹) şantajul, săvârşit în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a; e) infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a; f) contrabanda cu bunuri provenite din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşită în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune; g) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare^,  săvârşite în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a; h) infracţiunea de bancrută frauduloasă şi celelalte infracţiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a; i) traficul de droguri, traficul de substanţe toxice şi nerespectarea regimului armelor de foc şi al muniţiilor, săvârşite în legătură cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a; j) infracţiunile de trafic de persoane, prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, săvârşite în legătură cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a; k) infracţiunea prevăzută în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării de acte de terorism, aprobată prin Legea nr. 466/2002, săvârşită în legătură cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a.

---

[1] Code of Conduct for Law Enforcement Officials, adoptat prin Rezoluţia 36/169 din 17 dec. 1979. Prin `law enforcement officials` se înţelege orice persoană cu atribuţii poliţieneşti, în special cea de arestare şi deţinere. Este disponibil la http://www2.ohchr.org/english/law/codeofconduct.htm

[2] Sume de bani date pentru a grăbi eliberarea altor sume de bani.

[3] The IMF’s Approach to Promoting Good Governance and Combating Corruption - A Guide, 2005 http://www.imf.org/external/np/gov/guide/eng/index.htm.

[4] Grupul de Experţi pentru Corupţie al INTERPOL http://www.interpol.int/Public/Corruption/IGEC.

[5] Aprobată prin HG nr. 232 din 2005.

CSM-ataca sub centura

Am participat la concursul pentru ocuparea unei functii de conducere. Cel cu scandalul, din oct-nov 2007. Am depasit nota minima impusa de regulament, dar se pare ca am avut un contra-concurent mai bun. Am formulat o contestatie bazandu-ma pe `surse`, motivand ca unul dintre membrii comisiei de examinare era de la tribunal, desi legea impunea sa fie de la curte. Mi s-a respins. Voi ataca in instanta. Ca sa formulez acea contestatie, am cerut oficial numele si locul de munca a membrilor comisiei. Mi s-a raspuns de CSM ca sunt date cu caracter personal si nu pot fi comunicate mai inainte de validare. Validarea a fost pe 13 dec (pct.50). De abia pe 19 dec s-a publicat hotararea privind componenta membrilor comisiei, care atesta ca un membru era de la tribunal insa are grad de curte de apel.

Acesta este contextul in care SoJust a decis sa cerceteze fiecare concurs desfasurat in 2005-2007 si a descoperit: la unele, in loc ca membrii comisiei sa fie de la curte au fost de la Inspectia CSM sau de la tribunal; la altele, membrii erau sefii, subordonatii sau colegii celor examinati, desi au existat de fiecare data supleanti care i-ar fi putut inlocui cand acestia ar fi venit in fata comisiei; hotararile privind componenta s-au publicat uneori in timpul concursului, alteori dupa, alteori deloc. Atunci SoJust a decis sa publice cele descoperite. Cum erau sarbatorile, a stabilit  sa astepte inceputul anului, pentru a avea impactul public scontat.

A trecut Anul Nou si cu prima ocazie, pe 7 ian, am intocmit comunicatul si l-am trimis la presa cu anexa doveditoare, toata bazata pe hotararile CSM, disponibile (cu o singura exceptie) publicului. Presa, primint materialul, a sunat la CSM pentru un punct de vedere, dar li s-a raspuns de purtatorul de cuvant ca nu comenteaza. Si totusi, presedintele Pandrea nu poate refuza un interviu la BBC in care recunoaste ca SoJust are dreptate cu conflictele de interese sesizate si ca aceste situatii s-ar fi putut evita (e drept ca da vina pe Consiliul Stiintific al INM care a facut propunerile pentru membrii comisiei, uitand insa ca CSM este cel care desemneaza membrii dintre cei propusi de INM care intotdeauna sunt mai multi decat locurile disponibile), dar spune si ca SoJust are ceva interese de reactioneaza in preajma alegerilor pentru conducerea CSM - la care, intrebat fiind de reporter in ce constau acestea, raspunde galant ca inca nu a analizat problema.

Mai mult, un alt membru al CSM publica o opinie divergenta in care arata clar ca au fost situatii de conflicte de interese la acest concurs, si ca CSM a validat formal totul!!!

Azi, 8 ian, vine si un comunicat de la CSM. Intitulat `Invitatie la dialog`, in loc ca CSM sa multumeasca SoJust pentru deficientele sesizate, sa recunoasca ca au gresit etc, ataca membrii SoJust la o maniera nedemna. Am sa comentez acest comunicat, cu mentiunea ca ideile imi apartin si ele nu implica SoJust:

- ca SoJust are o practica constanta de a denigra CSM: pai, practica nostra  are la baza art 2 din OG 26/2000 care consacra dreptul asociatiilor la protejarea valorilor civice, ale democratiei si statului de drept, urmarirea realizarii unui intreres general sau de grup; art. 1 alin 2 din Legea 317/2004 care prevede: `Consiliul Superior al Magistraturii este independent şi se supune în activitatea sa numai legii. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii răspund în faţa judecătorilor şi procurorilor pentru activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului`; iar art. 7 din Codul deontologic `Judecătorii şi procurorii au îndatorirea să promoveze supremaţia legii, statul de drept şi să apere drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor`. Asadar, nu ne putem face complici morali cu ceea ce sesizam a fi nelegalitati in  CSM.

- ca SoJust interpreteaza tendentios dispozitii legale: pai, noi macar avem obisnuinta de a le citi inainte de a decide ceva. Cum oare poate sa interpreteze CSM corect dispozitiile legale care spun: `judecator de la curtile de apel` care cica e totuna cu `inspector detasat la CSM care e judecator cu grad de curte de apel` sau  `judecator de la tribunal cu grad de curte de apel`. Pentru stiinta publicului, legislatia din Romania referitoare la magistrati inca nu prevede sintagma `cu grad de…`

- SoJust, compusa din 21 membri, este organizatie nereprezentativa pentru sistemul judiciar romanesc: sincer, nici nu as vrea sa fac parte dintr-o asociatie reprezentativa pentru un asemenea sistem. Oricum, pentru cei care compun astfel de comunicate, am sa spun ca art.11 alin 3 din Legea 303/2004 prevede:  `Judecatorii si procurorii pot fi membri ai societatilor stiintifice sau academice, precum si ai oricaror persoane juridice de drept privat fara scop patrimonial`; iar art. 76 reia: `Judecatorii si procurorii sunt liberi sa organizeze sau sa adere la organizatii profesionale locale, nationale sau internationale, in scopul apararii intereselor lor profesionale, precum si la cele prevazute de art. 11 alin. (3)`. Si, in Romania, poti sa iti faci o asociatie daca ai minim trei membri, conform art. 4 din OG 26/2000. Oricum, SoJust nu reprezinta sistemul judiciar, statutul sau lamureste cu ce se ocupa si nu putem fi confundati cu asociatiile profesionale ale magistratilor, cel putin pentru ca printre membrii nostri sunt si persoane ce nu sunt magistrati. Pe site apare ca suntem 23 membri activi si unul de onoare; in CSM sunt numai 19 membri - ei sunt reprezentativi?; in fine, toate ONG-urile din Romania care activeaza in sfera justitiei au in jur de 10-20 membri, cu exceptia asociatiilor profesionale. Oricum, metoda practicata in CSM cu afirmarea publica a lipsei de reprezentativitate se poarta peste tot unde activeaza magistrati cu vechime, care stiu cum sa loveasca - de ex la CAB.

- Comunicatele sau rapoartele SoJust prezinta data si informatii trunchiate din activitatea CSM: ca sa nu para o frustrare acerba, sfatuiesc ca atunci cand se petrec evenimentele sa existe si reactia CSM. Oricum, la care rapoarte se refera CSM, la care comuncate?

- aceste manifestari apar atunci cand membrii SoJust participa la examene pentru promovare in functie de conducere, la care obtin rezultate mediocre. Hait! In primul rand, din 2005 se numesc examene sau concursuri pentru numire in functie de conducere - promovarile s-au scos fiindca acest drept era bazat deseori pe pile si relatii in mediul politic. In al doilea rand judecatorii din SoJust au si ei dreptul, la fel ca toti ceilalti, sa se inscrie la functii de conducere. In al treilea rand, pana acum s-au inscris 4 membri SoJust la aceste concursuri: ca urmare, avem un presedinte de tribunal, un presedinte de curte de apel, iar un alt membru este presedinte cu delegatie la o judecatorie. Rezultatul mediocru de care vorbeste semnatarul o fi cel referitor la mine, care am obtinut la competitia de anul trecut media 7.40. Pai, art 26 alin 5 din Regulament prevede ca nota minima este 7.00, deci unde e mediocritatea?! In al doilea rand, unul dintre examinatori, Diaconu Constantin, a obtinut la concursul cand a devenit el sef media 7.26. Sa inteleg ca CSM admite membri mediocri in comisiile de examinare?!

Oricum, mi-a afectat reputatia profesionala? Cam da! De catre cine? De CSM! Cine ar trebui sa ma apere? CSM, conform art. 30 din Legea nr. 317/2004. Ei, na! Mai mult, s-a incalcat art 99 lit k din Legea 303/2004 care spune ca e abatere disciplinara `atitudinea nedemna in timpul exercitarii atributiilor de serviciu fata de colegi…`? Cam da. Cine a comis-o? Cel putin purtatorul de cuvant si cel ce a avizat comunicatul din CSM. Cine face cercetarea? Comisia de disciplina din CSM. Cine poate sanctiona? CSM! Hai, sa fim realisti!

- toate hotararile privind desemnarea si componenta comisie de organizare sunt pe site-ul CSM, dreptul de contestatie este prevazut in Regulament: nu stiu de ce ar fi asta un argument la ce afirmam noi, care nu negam acest lucru decat in cazul hotararii nr. 342 din 3 mai 2007. Problema e data publicarii lor. Ca sa arat pana unde poate merge CSM, am sa spun doar atat: la concursul la care am participat, hotararea nr 708 cu membrii comisiei a fost adoptata pe 18 oct si publicata pe 19 dec. Hotararea 907 spune ca prezenta unui judecator de tribunal in comisie nu este nelegala si se invoca ca hotararea de desemnare a membrilor comisiei si-a produs efectele, nefiind anulata (pag5). Pai cum era sa cer anularea ei daca membrii comisiei au fost publicati dupa validarea concursului care a avut loc pe 13 dec (pct.50)?

 

In fine, dupa lecturarea comunicatului CSM si receptarea atacului personal, stau si ma intreb: la comunicatul SoJust, in care se mentioneaza cu date si nume incalcari ale legii, cand se va raspunde punctual de catre CSM?

 

 

 

 

Nereguli concursuri 2005-2007

Va mai aduceti aminte de declaratiile directorului INM in legatura cu `retelele interne` din justitie?

Si ale Procurorului General al PICCJ cum ca procurorii se plang de `aranjarea` acestor concursuri?

Toate in contextual demararii unor cercetari ale DNA pentru fraudarea unui concurs de numire in functie de conducere?

Societatea pentru Justitie a descoperit ceea ce ar putea constitui aceste retele. Se pare ca totul duce la csm-isti, inspectori judiciari si sefi din instante si parchete. Dar, nu-i asa, cum altfel putem dovedi ca suntem un `corp unit`? 

A se citi si savura SoJust. Ah, a nu se uita prezumtia de inocenta, pe care trebuie sa o invocam si sustinem in orice imprejurare: asadar, totul de mai sus e sub incidenta probabilitatii, suspiciunilor, neintemeierii, aparentei si eventual sunt afirmatiile unor frustrati din justitie. Ca de asumat raspunderea, nici nu poate fi vorba. 

Pt `egalitate de arme`: a se citi si Interesul Public.

Coruptia judiciara (1)

De 3 luni lucrez la un studiu despre coruptia din sistemul juridic. La noi si la altii. Tratata juridic si sociologic. Ce mi se parea relativ simplu la inceput, s-a dovedit deosebit de complex.

Iata cateva constatari sumare:

Prin sistem juridic inteleg magistrati, personal auxiliar, avocati, politisti, functionari penitenciare, notari, experti, executori, consilieri probatiune. Iar coruptia este abuzul puterii incredintate in interes privat, care poate fi material sau de alta natura.

Coruptia afecteaza toate institutiile statului. Ea este cu atat mai revoltatoare cand se intalneste si in sistemul juridic. Iar cauzele cu judecatori, procurori, politisti, avocati, experti cercetati in ultimii ani, precum si ingrijoratorul sondaj TI din vara anului 2007 cum ca 10% din cei care au avut contact cu justitia si politia in ultimele 12 luni li s-ar fi cerut si ar fi dat mita, ar trebui sa fie suficiente sa ne alarmam. 

Cei ce activeaza in sistemul juridic nu vor, nu pot sau nu sunt pregatiti sa dezvaluie practicile neetice din institutii, nu vor nici macar sa discute despre acest subiect: majoritatea se considera buni profesionisti si  integri. Sunt convins ca multi sunt. Dar au datoria sa nu tolereze acte neetice sau ilegale din partea colegilor lor. Iar cel putin condamnarile recente ale unor magistrati, scandalul generat de posibila cumparare a unor locuri de sefi pentru procurori sau al conflictelor de interese dintre examinatori si examinati la concursul pentru judecatori ar fi trebuit sa genereze reactii ale corpului magistratilor. Aceste reactii nu au venit insa.

Iar explicatia cea mai realista e ca multi dintre magistratii, ca si multe persoane din celelate profesiuni implicate in sistemul juridic nu cunosc definitia coruptiei, integritatii sau conflictelor de interese, nu stiu cauzele acestora si efectele lor devastatoare asupra societatii in ansamblu. Seminarii de formare cu acest subiect nu se organizeaza pentru magistrati, desi formatori in domeniu exista.

CSM insusi, care ar fi trebuit sa genereze un dialog pentru discutarea unei politici de prevenire si combatere a coruptiei in sistemul judiciar, tace si, mai mult, impune aceeasi tacere celor care sunt dispusi sa vorbeasca din sistem. MJ care are o directie specializata in probleme anticoruptie, nu are nici o initiativa. Doar Directia Generala Anticoruptie din cadrul MIRA are o strategie in acest domeniu atat de important.

Concluzia? Lipseste o politica de prevenire si combatere a coruptiei din intreg sistemul juridic.

.