Coruptia judiciara (10): tipuri de coruptie

 In ceea ce priveşte tipurile de corupţie, sunt posibile mai multe clasificari, care nu sunt in afara criticii datorita naturii speciale, complexe a fenomenului de coruptie:  

1. Marea si mica coruptie Sunt trei criterii pentru a diferentia marea coruptie de mica coruptie:

a.      Pozitia pe care o ocupa faptuitorul

Mare coruptie este coruptia politica sau de nivel inalt, care se intalneste la nivelul organelor de conducere ale statului[1], cele ce alcatuiesc politicile, strategiile, legile. Ele utlizeaza pozitia oficiala pentru a-si propria bunastare (de ex, se emite un act normativ pentru scutirea pe termen de 24 ore a importurilor unor anumite bunuri de catre anumite societati cu care policienii sunt in relatii sau se manipuleaza procesele de privatizare), ori pentru a-si imbunatati statutul sau propria putere (cumpararea locului la alegeri, cumparare voturi). Marea coruptie in justitie se poate manifesta in modul de numire, promovare, transferare, revocare a magistratilor, in influentarea salarizarii acestora si in modul de repartizare a cauzelor catre acestia. Mijlocul de garantare a protectiei fata de influenta politicului in scopul asigurarii independentei institutionale a justitiei este separarea puterilor in stat si autoguvernarea justitiei, de regula prin consilii judiciare[2].

Mica coruptie este coruptia birocratica sau administrativa, care se intalneste la nivelul administratiei publice, datoare sa aplice politicile si legile create de politicieni. Se intalneste zi de zi, acolo unde cetateanul are contact direct cu oficialii, inclusiv cu cei din justitie. Sumele variaza, dar de regula acestea sunt de o valoare redusa. E specifica tarilor aflate in tranzitie.

Legiuitorul roman a considerat ca o anumita calitate a persoanelor din sistemul juridic atrage competenta efectuarii urmaririi penale de catre Directia Nationale Anticoruptie. Potrivit acestui criteriu, sunt cazuri de mare coruptie daca, indiferent de valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infracţiunii de corupţie, aceasta este comisa de catre judecatorii Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecatori şi procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; ofiţeri de poliţie; conducatorii autoritaţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia conducatorilor autoritaţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora; avocaţii; comisarii Garzii Financiare; personalul vamal; persoanele care exercita funcţii judiciare in cadrul instanţelor internaţionale a caror competenţa este acceptata de Romania, precum şi funcţionarilor de la grefele acestor instanţe; lichidatorii judiciari; executorii Autoritaţii pentru Valorificarea Activelor Statului[3]. Restul personalului va fi cercetat de unitatile obisnuite de parchet. 

b.      valoarea obiectului faptei de coruptie[4] Marea coruptie poate interveni, de exemplu in domeniul achizitiile publice, spre deosebire de mica coruptie  intalnita la vama, plata taxelor, obtinerea de autorizatii, permise.Prin vointa legiuitorului nostru, daca valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 de euro, competenta apartine urmaririi penale apartine Directiei Nationale Anticoruptie[5].  

c. efectul sau impactul faptei de coruptie[6]: (contractarea ilicita a unei firme de iluminat poate prejudicia toti contribuabilii dintr-un oras, in timp ce spaga de la ghiseu nu afecteaza decat pe mituitor si pe cei care solicita eliberarea unei licente asemanatoare). Din acest punct de vedere, infracţiunile impotriva intereselor financiare ale Comunitaţilor Europene sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie[7].       

      

2. Coruptia sistemica si cea sporadica[8].

Coruptia sistemica (endemica) este coruptia care face parte integranta si esentiala al sistemului economic, social si politic. Practic, majoritatea institutiilor si a activitatilor sunt folosite si dominate de indivizi si grupuri de indivizi corupti neexistand alta alternativa pentru cetateni decat a accepta si a se implica in aceste acte de coruptie.           

Coruptia sporadica (ocazionala) se petrece in mod neregulat, ocazional, care influenteaza nu mecanismul, ci individul, afectand morala celor implicati.            

3. Coruptia functionala si cea disfunctionala           

Coruptia functionala se intalneste, asa cum am aratat mai sus, pentru a facilita indeplinirea legala a unor acte, pentru a `unge` mecanismul birocratiei. Sumele implicate sunt mici. Este mai degraba o chestiune legata de cultura, societatea insasi legitimeaza astfe de conduite (Rusia, Coreea de Sud, Turcia)[9].

Coruptia disfuntionala este coruptia ce are ca efect ingreunarea activitatilor. Foloasele oferite/primite au valoare ridicata.  

4. Coruptia activa si cea pasiva

Coruptia activa consta in propunerea sau oferirea de foloase agentului public.

Coruptia pasiva consta in acceptarea acestor foloase.

---

[1] Este vorba de presedintele unei tari, parlamentari, ministri, funtionari inalti (inclusive din serviciile de siguranta si militare), judecatori. In unele definitii sunt inclue si autoritatile locale: prefect, primar, membrii in sonsiliile judetene si locale.

[2] Opinia nr 10 din 2007 a Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni, la www.coe.int/ccje.

[3] art 13 alin 1 pct b din OUG 43/2002 privind DNA.

[4] Dupa criteriul U4, la http://www.u4.no/helpdesk/faq/faqs1.cfm.

[5] art 13 alin 1 pct a OUG 43/2002 privind DNA.

[6] Criteriu al TI, http://www.nudaspaga.ro/?m=CeVreaCampania&s=CeEsteSiCeNuEsteSpaga.

[7] Art 13 alin 1¹ OUG 43/2002 privind DNA.

[8] http://www.u4.no/document/glossary.cfm

[9] Robert King Merton. Social Theory and Social Structure. 1968. New York: The Free Press: „Comportamente care au fost acceptabile si legitime in baza unor norme traditionale devin inacceptabile si corupte cand sunt vazute prin prisma normelor moderne“.