CSM si presa

Azi a aparut un articol in Ziarul referitor la niste activitati ale unor procurori, care incepe cu un repros adresat CSM care nu ar fi sanctionat pentru coruptie magistratii.

Imediat, CSM a reactionat, in doua modalitati:

1. publicand un drept la replica pe site. Prin acesta a solicitat publicarea integrala a continutului sau in publicatia vinovata, acuza ca aspectele din articol sunt neadevarate (desi, dupa legile statului roman, CSM intr-adevar nu sanctioneaza coruptii, CSM insusi confundand sanctionarea coruptilor cu actiunile disciplinare!!!), ii urecheaza pe cei doi jurnalisti pentru lipsa de deontologie. Cu toate acestea, CSM se sesizeaza din oficiu si trimite inspectia sa vada daca procurorii cu pricina fac ceva ilegal -adica ceva de genul `te plesnesc ca m-ai injurat, dar stii ca s-ar putea sa ai dreptate?!`.

Dar finalul e grandios: pentru ca ne-ati suparat acum, vom trimite o plangere la CRP in legatura cu afrimatiile calomnioase frecvent publicate de acest ziar la adresa magistratilor sau a unor membri CSM. Adica, `las` ca va stim noi pe astia, care ne injurati tot timpul si iata ca acum avem ocazia sa ne razbunam!`

2. publicand un comunicat sub titlul Afirmatii calomnioase. Daca e sa aplicam aceeasi unitate de masura cu declaratiile lui Basescu despre judecatorul din cazul Borbei caruia CSM i-a reprosat ca nu este o hotarare de condamnare a omului, deci nu il poti face corupt, indraznesc sa afirm ca daca nu exista o hotarare de condamnare a ziaristilor ei nu pot fi facuti calomniatori!

Merg mai departe: in comunicat se vorbeste de dreptul la replica formulat, pt ca publicul sa fie corect informat si ziaristii sa isi ceara scuze cetatenilor si magistratilor. Uuups, eu nu vreau sa imi ceara scuze nimeni, articolul cu pricina nu m-a ranit cu nimic.

Apoi in comunicat se aduc niste precizari. De fapt, se reiau integral afirmatiile din dreptul la replica, inclusiv cele cu sesizarea CRP. In plus, ziaristilor li se reproseaza ca este imorala acuzarea intregului corp de magistrati. Eu, repet, nu ma simt vizat cu nimic.

Imi place cum CSM din organul disiplinar al magistratilor a devenit organul deontologic al presarilor: ii acuza pe autoarii articolului, Simona Fica si Dan Albu de incalcarea normelor deontologice ale jurnalistilor.

Toata hartia si banii statului cu aceste doua demersuri sunt inutile: dreptul la replica se solicita in baza Legii presei nr 3/1974, iar daca publicatia refuza se poate obtine obligarea ei prin intermediul instantei. Or, o postare pe internet de catre CSM acopera acest `dr. la replica`; dreptul la precizari este de asemenea prevazut in antica lege, asa ca nu vad rostul lor intr-un document intitulat `comunicat`.

Si in fine, pentru stiinta CSM si ca sa terminam circul: editorul publicatiei ZIARUL nu este membru CRP, si nici vreunul dintre autori nu este membru individual in CRP. Deci…

Stramutarea dosarelor

In Romania e posibil orice. Inclusiv sa muti dosare de la o instanta la alta in afara vreunui mecanism prestabilit. Pare incredibil, dar e adevarat.

Cercetarea a facut-o un jurnalist de la Curentul. Acesta mi-a furnizat si raspunsul ICCJ.

Urmare cererii dumneavoastra transmisa prin e-mail Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data de 7 aprilie 2008, intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, va comunicam urmatoarele:

Legiuitorul prin dispozitiile Codului de procedura civila si, respectiv, cele ale Codului de procedura penala nu a stabilit un criteriu obiectiv in raport de care completul de judecata sa dispuna stramutarea judecarii unei cauze la o anumita instanta de judecata, singura conditie impusa de lege fiind ca instanta la care se stramutã pricina sa fie egala în grad cu aceea pe rolul careia se afla cauza a carei stramutare se solicita.

Completul de judecata este singurul in masura sa aprecieze conform prevederilor legale si constiintei sale, instanta la care se poate stramuta judecarea unei cauze.

  

Cu stima,

                      Magistrat asistent,

                            C. Enache

 

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Biroul de Informare si Relatii Publice

 

Ca magistrat, in cei aproape 10 ani vechime in sistem, am auzit multe zvonuri despre dosare care sa stramuta dupa cum vor partile, la anumite instante, cu speranta ca acolo si-ar putea `aranja` cauzele. M-am indoit intotdeauna ca asa ceva ar fi posibil. Dar apoi am inceput sa aud tot mai des de avocati care, in cererile de stramutare, indica 2-3 variante pe care le prefera si, minune, ICCJ dispune stramutarea exact la una dintre ele. Ca hotararile de stramutare nu se motiveaza, stiam. Nici macar dupa ultimele modificari ale C.pr.pen. se pare ca nu se intampla acest lucru.

Adica noi, ca practicieni, habar nu avem de ce ne trezim dintr-o data cu dosarul luat si dat la alta instanta. Sunt parti care invoca tot felul de bazaconii si minciuni ca sa scoata un dosar dintr-o instanta. Dar macar sa stim si noi, ca de multe ori sunt puse in joc demnitatea noastra, profesionalismul sau chiar viata intima. Alteori suntem acuzati de comiterea unor fapte ilicite, chiar penale. Niciodata nu aflam ce scriu partile in cererile de stramutare, si nici ce anume a retinut ICCJ cand stramuta cauza.

Si tot noi, ca practicieni, habar nu avem de ce o anumita cauza se duce la o anumita instanta si nu la o alta. Acum am aflat: pentru ca asa vrea judecatorul de la suprema. Care nu trage la sorti, nu se uita pe harta ca sa evite o incalcare a accesului la justitie, nu tine cont de incarcatura de dosare la instanta la care trimite. Nu are niciun mecanism obiectiv pentru a alege o anumita instanta la care sa stramute un dosar. Ce impartire aleatorie?! Ce competenta teritoriala?! Vrerea cuiva pare ca e suficienta!

Raspunderea magistratilor

In ultima vreme tot mai mult se discuta despre raspunderea magistratilor pentru solutii gresite (de ex, Sfin). Ca sa nu se aplice dictonul `multi vorbesc, putin cunosc`, am zis ca nu ar fi rau sa prezint sistemul de raspundere al magistratilor:

 

a. Pentru comiterea de infractiuni in cursul solutionarii unui proces, magistratii raspund ca orice persoana (ex. pentru fals sau pentru coruptie – sunt deja magistrati cercetati/condamnati pentru infractiuni din aceste categorii): aceasta inseamna un proces obisnuit: dosar la parchet, judecata penala, eliminare din sistem ca urmare a condamnarii.

Dispozitii speciale sunt doar cele din  art. 95 al Legii 303/2004 (1) Judecatorii, procurorii si magistratii-asistenti pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati preventiv numai cu incuviintarea sectiilor CSM.  (2) In caz de infractiune flagranta, judecatorii, procurorii si magistratii-asistenti pot fi retinuti si supusi perchezitiei potrivit legii, CSM fiind informat de indata de organul care a dispus retinerea sau perchezitia. 

b. Pentru comiterea unei abateri disciplinare:

Conform art. 99 din Legea 303/2004 sunt abateri disciplinare:  a) incalcarea prevederilor legale referitoare la declaratiile de avere, declaratiile de interese, incompatibilitati si interdictii privind judecatorii si procurorii;  b) interventiile pentru solutionarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvarii intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decat in limita cadrului legal reglementat pentru toti cetatenii, precum si imixtiunea in activitatea altui judecator sau procuror;  c) desfasurarea de activitati publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice in exercitarea atributiilor de serviciu; d) nerespectarea secretului deliberarii sau a confidentialitatii lucrarilor care au acest caracter; e) nerespectarea in mod repetat si din motive imputabile a dispozitiilor legale privitoare la solutionarea cu celeritate a cauzelor; f) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de partile din proces; g) refuzul nejustificat de a indeplini o indatorire de serviciu; h) exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, daca fapta nu constituie infractiune; i) efectuarea cu intarziere a lucrarilor, din motive imputabile; j) absentele nemotivate de la serviciu, in mod repetat;  k) atitudinea nedemna in timpul exercitarii atributiilor de serviciu fata de colegi, avocati, experti, martori sau justitiabili; l) neindeplinirea obligatiei privind transferarea normei de baza la instanta sau parchetul la care functioneaza; m) nerespectarea dispozitiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor; n) participarea directa sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investitii pentru care nu este asigurata transparenta fondurilor in conditiile legii.

Sanctiunile se aplica de sectiile CSM, si conform art. 100 acestea pot fi: a) avertismentul; b) diminuarea indemnizatiei de incadrare lunare brute cu pana la 15% pe o perioada de la o luna la 3 luni; c) mutarea disciplinara pentru o perioada de la o luna la 3 luni la o instanta sau la un parchet, situate in circumscriptia aceleiasi curti de apel ori in circumscriptia aceluiasi parchet de pe langa aceasta; d) excluderea din magistratura.

c. Pentru erori judiciare comise (art. 96 din Legea 303/2004 si art 504-507 C.pr.pen.)

c.1. in penal: sunt 2 situatii cand persoanele au dreptul la despagubiri:

- cel care a fost condamnat definitiv pe nedrept si in urma unei hotarari in rejudecare (prin revizuire) a fost achitat definitiv

- cel care a fost arestat/detinut sau i s-a interzis sa paraseasca tara/localitatea, are dreptul la despagubiri numai daca ilegalitatea masurii s-a stabilit de un procuror (ex. a primit SUP sau IUP) sau judecator (ex. l-a considerat nevinovat)

Pesoana in cauza/mostenitorii actioneaza statul in judecata prin Minsiterul Finantelor in termen de 18 luni, care va plati o suma de bani sau o renta viagera.  Actiunea in regres a statului e obligatorie: banii trebuie recuperati de la magistrat/alta persoana generatoare de daune (ex politist care a fortat marturia unui martor vital, grefier care a sustras o proba importanta) daca a actionat cu rea credinta sau grava neglijenta.  

c.2. in civil: daca s-a dat o hotarare, care a ramas definitiva dar constituie o eroare,  mai intai trebuie sa se obtina o hotarare de condamnare a judecatorului pentru comiterea unei infractiuni sau de sanctionare a lui de CSM pt comiterea  unei abateri disciplinare, pentru o fapta care a generat acea eroare (de ex, sustragerea unor acte din dosar, neanalizarea unor probe definitorii precum cea ADN); apoi se face o actiune de justitiabilul pagubit contra statului roman, reprezentat de Ministerul Finantelor.

Dupa ce Statul pierde si despagubirea e platita, statul se poate indrepta cu o actiune in despagubiri impotriva judecatorului sau procurorului care, cu rea-credinta sau grava neglijenta, a savarsit eroarea judiciara cauzatoare de prejudicii. Reau-credinta sau grava neglijenta se vor demonstra in cursul procesului respective. Aceste actiuni trebuie introduse insa in termenul de un an. 

c.3. Pentru condamnari la CEDO (OG nr. 94/1999, art. 507 C.pr.pen.)

In situatia in care statul roman a fost condamnat de catre o instanta internationala, actiunea in regres impotriva aceluia care, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, a provocat situatia generatoare de daune, este obligatorie. Asadar Ministerul Finantelor trebuie sa deschida un proces. In acel proces, din actiunea in regres, trebuie demonstrata reaua credinta si grava neglijenta.

Ramane nelamurit cine sau cum se stabileste aceasta. Juristii de la Finante fiind destul de timizi, pana acum au cerut CSM sa verifice aceasta, si li s-a dat cu flit, raspunzandu-li-se ca raspunderea patrimoniala a magistratilor vine in contradictie cu independenta justitiei. La ultima sedinta, CSM a venit cu o idee si mai hazlie: cica MEF sa faca plangere la Parchet.

Pentru cei care se trezesc vorbind cum ca in alte tari nu exista raspunderea materiala a magistratului, ii invit mai intai sa studieze, apoi sa vorbeasca. Drept pentru care, indic studii facute de MEDEL sau chiar un studiu comparativ facut de CSM nostru (p.26).