CSM nu are ce face

 Cand toata lumea e in vacanta, CSM redacteaza comunicate de presa. In ultimele doua, CSM critica o emisiune de la un post TV, respectiv apreciaza politicienii care vor sa treaca la CSM atributia de numire a procurorilor inalti din sistem.

Cat priveste primul comunicat, ne-am obisnuit ca CSM sa fie de fapt organ etic al presei. In loc sa se rezume la o prezentare a situatiei reale a magistratului criticat, CSM face afirmatii cu privire la competenta si incalcarea deontologiei de catre jurnalistii implicati. Dar nu le-ar conveni ca un organ al presei sa faca afirmatii asemanatoare despre un magistrat.

Al doilea comunicat mi-a atras atentia in mod special. Daca in primul nu este vorba decat de o incalcare a atributiilor CSM, in cel de al doilea CSM ne dovedeste ca nu cunoaste nici principiile de organizare judiciara, nici hotararile dispune de anumite organisme. Iata despre ce e vorba: in esenta, CSM-istii spun ca redarea puterii de numire a sefilor PG, DNA si DIICOT la ei este o `revenire la ordinea constitutionala`, ca propunerea ministrului justitiei cu privire la aceste functii este un `amestec al puterii executive in puterea judecatoreasca` si reaminteste ca nu a fost de acord cu modificarile legilsative in acest sens din 2005 pe motiv ca ele `contraveneau Constitutiei si principiilor fundamentale de functionarea a justitiei potrivit normelor europene`.

Este stupefiant cum CSM vorbeste de o incalcare a Constitutiei prin procedura de numire a sefului si adjunctilor PG, DNA si DIICOT (propunere din partea ministrului justitiei, aviz consultativ al sectiei de procurori a CSM, numire de catre Presedintele tarii) cat timp in actul fundamental nu se afla vreo dispozitie in acest sens. Mai mult, art 132 alin 1 din Constitutie prevede clar ca procurorii isi desfasoara activitatea `sub autoritatea ministrului justitiei`. Mai mult, CSM uita ca aceste dispozitii au facut obiectul unui control de constitutionalitate si prin Decizia nr 375/2005 (p.28 ) s-a stabilit ca procedura din lege corespunde Constitutiei.

Este regretabil ca ditamai institutia face confuzie intre puterea judecatoreasca, a carui scop este infaptuirea justitiei ce potrivit art. 126 alin.1 Constitutie se realizeaza prin instantele judecatoresti (deci se exercita in persoana judecatorului) si ministerul public, o autoritate de sine statatoare care reprezinta societatea si nu infaptuieste justitia. Mai mult, simpla propunere a ministrului, cat timp nu el este cel care decide, nu are cum sa constituie o incalcare a principiului separatiilor puterilor in stat.

La fel de frapant este cum CSM vorbeste de o incalcare a principiilor europene de functionare a justitiei, fara ca macar sa faca o trimitere la aceasta. Daca cineva din CSM ar fi participat la conferinta pe care UNJR, TI-Ro, KAS si FES au organizat-o anul trecut pe tema statutului procurorului in Europa, ar fi vazut solutiile adoptate de alte state. Iar daca ar fi citit Recomandarea (19) 2000 a CoE ori un studiu de drept comparat facut de MJ s-ar fi lamurit si mai mult. Ca regula, in timp ce judecatorul este independent administrativ si pe solutii, iar carierea sa e gestionata de CSM, procurorul este independent pe solutii dar subordonat administrativ, iar carierea sa este gestionata fie de ministrul justitiei, fie de un consiliu judiciar.  In acest sens as aminti forma de organizare a ministerului public in Franta: procurorii sunt magistrati in acelasi corp judiciar cu judecatorii, dar sunt sub autoritatea ministrului justitiei si sunt movibili (art. 5 Ordonanta din 22.12.1958), ministrul le poate cere inceperea urmaririi penale, le poate da in scris instructiuni cu privire la solutionarea cauzelor (art 36 alin.1 Cpp francez), procurorii sunt obligati sa respecte directivele date de superiorii lor ierarhici, independenta justitiei este garantata de Presedintele Frantei asistat de CSM (art.64 Constitutia franceza), procurorii au un CSM distinct de al judecatorilor al carui presedinte este chiar Presedintele tarii, si al carui vicepresedinte este chiar ministrul justitiei, promovarea si transferul procurorilor se face de ministru cu avizul consultativ al CSM, numirea procurorilor generali al curtilor de apel si a procurorului general al curtii de casatie se face doar de Consiliul de Ministri, ministrul justitiei poate suspenda un procuror din functie la propunerea sefului acestuia. Iar in Franta – tara drepturilor omului – nimeni nu spune ca ministru comite imixtiuni in activitatea procurorilor si, in orice caz, nimeni nu acuza in gura mare ca procurorii fac dosare politice.

As fi apreciat daca CSM ar fi dat un comunicat de presa sau s-ar fi implicat in lobby pentru modificarea Constitutiei, in vederea unei lamuriri a statutului procurorilor. Sau daca si-ar fi exprimat opinia cu privire la necesitatea motivarii de catre ministrul justitiei a propunerilor pe care le face, dupa criterii transparente si obiective, iar nu dupa bunul plac ori interesele lui.

 

 

Ce interese sunt contra lui Daniel Morar (7)

Solutia adoptata de ministru

Inchei exercitiul meu logic (si nu numai) asupra propunerii unei noi persoare ca procuror sef DNA. Am gasit, din nefericire, mai multe incoerente, nefundamentari si contraziceri in spusele ministrului. Si, mai ales o serioasa confuzie intre activitatea DNA si activitatea procurorului sef DNA, desi insusi ministrul a tinut sa precizeze distinctia de mai multe ori. Se constata insa cu usurinta ca in punctele prezentate de el ca argumente ale solutiei adoptate, NICIUNUL nu constituie o imputare la adresa lui Daniel Morar, din contra persoana lui e laudata expres de mai multe ori.

 

1. `Am cautat in acest sens o solutie apta sa atinga ambele deziderate. De aceea am luat urmatoarele decizii: Am propus Primului Ministru infiintarea unui post de Inalt Reprezentant al Ministerului Justitiei in cadrul Misiunii Romaniei la Bruxelles, pe probleme speciale de MCV, reforma justitiei si lupta anticoruptie`;

Romania are misionari buni pe la Bruxelles, ca asa am reusit sa facem lobby si sa obtinem, nejustificat pana la urma, aderarea la termen. Pentru inca un post, sincer, nu vad justificarea.

 

2. `Voi propune pentru functia de Procuror Sef DNA pe doamna procuror dr. Monica Serbanescu`;

Apropo de planul ministrului de crestere a credibilitatii DNA prin intermediul unui nou procuror sef DNA (desi mai sus a spus ca nu se confunda DNA cu seful acesteia): se pare ca eventualul nou procuror sef DNA a inceput cu stangul. Nu ma refer aici la informatiile aparute prin presa in legatura cu trecutul d-nei procuror, ci ma refer la votul din Parlament pentru avizarea inceperii urmaririi penale pentru doi fosti ministri. Ma gandeam ca daca parlamentarii obtin capul lui Morar, vor da drumul la acele dosare, caci daca primul sef e acuzat ca ar fi facut `dosare politice` (de remarcat lipsa oricarei reactii din partea CSM la aceste acuzatii grave, reluate de nu stiu cate ori in aceste zile si repetate iar de nu stiu cate ori in ultimii ani), despre noua propunere nu s-ar putea inca spune asa ceva. Cum parlamentarii au refuzat ca aceste dosare sa fie instrumentate de procurorii ce vor fi condusi de un nou sef, rezulta adevaratul interes al parlamentarilor: ei, si doar ei, nu vor sa fie anchetati de DNA, indiferent cine il va conduce. Pentru ca s-au convins ca nu pot controla DNA! De fapt, asta e marea realizare a lui Daniel Morar, ca a creat in fapt independenta pe caz a procurorilor, independenta prevazuta in mod expres prin lege in timpul mandatului ministrului Macovei, si care este conform standardelor internationale in materie. Cat priveste propunerea avansata zilele acestea cum ca numirea procurorului sef sa treaca de la MJ la CSM, reamintesc ca aceasta chestiune a fost declarata ca fiind constitutionala de catre CCR, prin decizia nr 375/2005, iar Comisia Europeana a fost de acord cu ea. Daca parlamentarii erau bine intentionati, ar fi vorbit deja de modificarea Constitutiei, care prin art 132 alin 1 pune procurorii sub autoritatea adminstrativa a ministrului justitiei

 

3.  `Doresc si intentionez sa il propun pe actualul Procuror Sef DNA pentru functia de Inalt Reprezentant al Ministerului Justitiei la Bruxelles, pe probleme speciale de MCV, reforma justitiei si lupta anticoruptie sau pentru functia de adjunct al Procurorului Sef DNA, dupa ce voi avea consultari cu acesta`.

Pai, nu poti face o propunere publica pentru un om mai inainte de a vorbi cu el. Iar ministrul nici macar nu i-a multumit lui Morar pentru activitate. Crearea postului de la Bruxelles capata astfel o motivatie, insa Morar trebuie sa se fi simtit stupid ca pentru el s-ar da un act normativ. In privinta propunerii cu adjunctul, e o contradictie: or Morar nu e bun ca sef si atunci scap de el, caci ca adjunct ar fi prea periculos; ori Serbanescu nu se pricepe si trebuie ajutata. In orice caz, nimeni cu putin autorespect nu ar accepta intr-o institutie sa fie schimbat si sa i se ofere un post o treapta mai jos – e umilitor.

 

4.`In acest fel, cred si doresc sa atingem atat dezideratul cresterii credibilitatii si eficientei actiunii DNA, cat si valorificarea experientei actualului Procuror Sef DNA, prin numirea sa intr-un post cheie pentru reforma justitiei si lupta anticoruptie sau pastrarea sa in conducerea institutiei`.

Pai, daca cresti credibilitatea si eficienta cu un nou om, ar fi trebuit deja prezentat solutiile avansate de acesta in acest sens. Apoi, Morar nu e credibil in tara, dar ar fi credibil in afara. E un argument curios, evident. Interesant este ca Morar a refuzat propunerea ministrului chiar a aceeasi zi, si totusi Guvernul a infiintat in a treia zi acest post. Deci, pana la urma, nu avea legatura cu persoana lui Morar, ci era pur si simplu o coincidenta temporala speculata frumos de ministru. De altfel, in raspunsurile date jurnalistilor la finalul conferintei, ministrul si afirma expres acest lucru, ceea ce il face sa se contrazica cu ce a spus mai sus.

 

5. `In acest fel, cred si doresc sa atingem atat dezideratul cresterii credibilitatii si eficientei actiunii DNA, cat si valorificarea experientei actualului Procuror Sef DNA, prin numirea sa intr-un post cheie pentru reforma justitiei si lupta anticoruptie sau pastrarea sa in conducerea institutiei`.

E credibil in afara, nu e credibil inauntru. Si totusi in sondajele de opinie, DNA sta bine. Iar de sondaje pe Morar, nu stiu.

 

6. `As dori in final sa multumesc presei care in aceste ultime saptamani a adus in atentia opiniei publice aspecte importante privind chestiunea expusa astazi`.

 

7. `Precizez ca textul scris al discursului va sta la dispozitie dupa incheierea conferintei de presa`.

 

8. `In urmatoarele minute as dori sa prezint in cateva cuvinte cariera si profilul profesional al doamnei procuror dr. Monica Serbanescu`.

Aceasta parte lipseste din transcriere. Dar MJ a trimis apoi pe mail CV-ul doamnei procuror. Regret ca trebuie sa o spun, dar asta nu e CV intocmit pentru a fi dat la presa in legatura cu activitatea unui procuror propus pentru conducerea unei institutii, ci este o evidenta tinuta de doamna procuror cu privire la activitatea ei si mai ales la seminariile urmate si certificatele obtinute, insistand pe date exacte, note obtinute si numere de inregistrare care nu isi au locul in astfel de documente publice.

 

9. Precizez ca domnia-sa se afla momentan in strainatate pentru un interes familial si imediat ce se va intoarce va putea sta la dispozitia dumneavoastra pentru intrebari.

Cum spuneam, nu da deloc bine la PR sa vorbesti de un om si el sa nu fie de fata, mai ales cand toata lumea e interesata cine e si cum e. Acum, la speculatiile si informatiile aparute in presa ultimelor zile de colaborarea d-nei procuror cu anumite structuri, cand se va intoarce va trebui sa inceapa sa se justifice, nu sa se prezinte. Oricum, e de observat ca toti sunt plecati: noua propunere e afara, CSM-istii in vacanta, si intre timp Morar conduce totusi DNA. Cu delegatie, adevarat. Asta iar frizeaza ridicolul: nu mai esti bun sa conduci inca un nou mandat numit, dar esti bun sa conduci institutia cu delegatie.

 

10. Pe inregistrarea audio apar insa inca 15 minute in care ministrul da cateva date din CV-ul d-nei. Apoi apar intrebarile de la jurnalisti, iar raspunsurile merita a fi ascultate. Rezumand, ministrul mai spune ca nu confunda DNA cu procurorul sef DNA; a cautat o solutie care sa satisfaca toate exigentele; este firesc ca Morar sa fie delegat pana la numirea noului sef; Daniel Morar are experienta incontestabila, determinarea sa indubitabila, credibilitate externa, aplombul persoanal si caracter combativ in desfasurarea anchetelor de mare coruptie, are o experieinta mare in cazurile de coruptie, s-a consultat cu Daniel Morar despre institutie si viitorul acesteia, dar nu i-a comunicat ca vrea sa il propuna pe alte posturi, a avut consultari cu Presedintele si Procurorul General;: Monica Serbanescu poate aduce un plus echilibru si credibilitate, a ocupat functii de conducere in Ministerul Public; un adjunct al procurorului sef DNA ar vrea sa plece; a facut in ultimele saptamani o evaluare impreuna cu consilierii sai, de trei luni fiind printre ei si Monica Serbanescu pe baza rapoartelor publice CSM si zeci de discutii si interviuri cu specialisti din sistem, intocmind un document in legatura cu vulnerabilitatile institutionale DNA de cateva sute de pagini; a stabilit cu Presedintele si Procurorul General un profil optim a celui care sa ocupe un post de sef; au fost mai multe nume pentru postul de sef, dar a optat fara prea multa greutate pentru Monica Serbanescu.

Eu as fi cerut acel document de evaluare (care ar fi trebuit sa aiba la baza si recentele rapoarte ale IJC, TI, KAS) si as fi fost curios si care e pana la urma profilul sefului DNA (sper ca nu (numai) sa fie doctor sau fost sef). Apoi, as fi intrebat cand s-a anuntat public ca ministrul doreste sa aiba candidati pentru un astfel de post, din moment ce a avut pe lista mai multe persoane; sau, ma rog, cum se face recrutarea pentru un astfel de post: trebuie sa ai tot ceva legaturi, ca pe vremuri, cineva sa te sustina, cineva sa iti puna o vorba buna?! Iar cea mai tare observatie as fi facut-o in legatura cu faptul ca la evaluarea DNA si a procurorului sef DNA a participat si persoana care urma sa fie propusa in locul acestuia!!! Ca sa nu mai spun ca eu as fi facut si o evaluare a activitatii persoanei pe care o propun, daca tot nu insist pe defectele actualului sef DNA, ci pe atuurile viitorului sef DNA. Si pacat ca presa nu a intrebat nimic nici de contrazicerea dintre afirmatiile ministrului si solutia sa fata de Rapoartele Comisiei Europene si declaratiile oficialilor CE din ultimele zile.

 

 

Ce interese sunt contra lui Daniel Morar (6)

 Ultimele 10 argumente ale ministrului

Inainte de a ne comunica decizia sa cu privire la ocuparea postului de sef la DNA, ministrul incearca sa treaca rapid prin argumentele pro si contra eficientei activitatii DNA. 

1. `Cand vorbim despre o institutie publica suntem obligati sa ne punem problema costurilor din bugetul public ale unor anchete complexe`.

Argumentul e pus intr-un context care nu are legatura nici cu ce a spus mai inainte, nici cu ce e mai jos. Ceea ce imi sugereaza mie aceasta fraza este ca  ministrul e de parere ca daca un dosar costa mult, mai bine nu il instrumentezi.

 

2. `In acelasi timp, doresc sa afirm fara echivoc ca DNA este o institutie care a abordat cu determinare si lipsa de complexe lupta anticoruptie. Actiunea DNA a condus nu numai la lansarea unor anchete importante, dar fara indoiala a avut si un efect disuasiv fata de fenomenele de mare si mica coruptie`.

Cred ca aici e de fapt punctul cel mai slab din intreg discursul ministrului. Dupa o serie de argumente cu titlu de exemple negative, vine si spune ca practic DNA si-a indeplinit scopul: s-au demarat anchete importante si a generat descurajarea fenomenului coruptiei, ceea ce inseamna o diminuare a ei. Trecand peste faptul ca multi nu simtim acest lucru (numai daca ma gandesc la suspiciunile de coruptie de la examenul de procurori din oct 2007 ma ia cu fiori), ma intreb in fata acestui argument ce ar mai fi fost de cerut acestei institutii?! Onestitatea ar fi trebuit sa il determine pe ministru sa reinnoiasca mandatul lui Morar, caci aceste argumente ar fi fost suficiente.

 

3. `De aceea, pe buna dreptate, DNA a fost notata in Raportul Comisiei Europene pe Justitie ca una dintre institutiile cu activitate pozitiva in directia lansarii de anchete`.

E singura referire la o evaluare obiectiva, care mai e si pozitiva pentru DNA pe deasupra: in rest au fost pareri, aopinii si analize. Si, sincer, e cea mai pertinenta, mai ales ca fiind perioadica se intinde deja pe o perioada de 4 ani…Asta din nou e un argument pentru reinnoirea mandatului lui Morar.

 

4. `Ramane insa deschisa chestiunea eficientei institutiei si a anchetelor. Aceasta se datoreaza absentei unor rezultate concrete in marile dosare deschise in ultimii trei ani. Sau, din nefericire, din cauza unor esecuri in unele dintre dosare`.

Iar generalitati. Pai DNA a prezentat recent un raport de activitate, discutat in CSM (apropo, el trebuia prezentat in fata Parlamentului de catre ministru, dar nici anul trecut, nici anul asta ministrii justitiei nu si-au indeplinit obligatia legala si nu a spus inca nimeni ca stau prost la comunicare sau managementul informatiei). A mai avut pe cap si doua inspectii de la CSM. Nimeni nu spune nimic de nicio eficienta. A, faptul ca noua, din afara, ni se pare ca anumite cauze stagneaza, e adevarat. Dar sunt multe altele care ajung in instante lunar. Ca sa nu mai spun ca activitatea de procuror nu inseamna numai rechizitorii, ci si solutii de netrimitere in judecata. Poate ministrul vroia ca procurorii DNA sa faca numai rechizitorii? Sau atunci poate sa si condamne, uitand ca asta e atributul instantelor?! Asadar, ce inseamna `eficienta` cand vorbim de procurori? Si ce inseamna `esec`, fiind prima data cand aud termenul asta asociat cu cel de `dosare`? Si, dincolo de aceste intrebari, care sunt cifrele pe care ministrul isi intemeiaza aceasta afirmatie?

 

5. `N-as dori sa se creada ca nu exista si cauze obiective care au franat activitatea DNA, situatii in care institutia a fost pe nedrept acuzata de ineficienta. Ma refer la impactul schimbarii unor reglementari, la unele decizii ale Curtii Constitutionale, la pozitia Parlamentului in chestiunea avizelor pentru inceperea urmaririi penale in cazuri de mare coruptie. De asemenea, orientarea instantelor spre sanctiuni mai degraba blande decat severe in unele solutii de condamnare au condus in mod nedrept la blamarea institutiei ca fiind ineficienta`.

Aici tonul e pozitiv la adresa DNA. Si, iarasi, problema nu e de la DNA, deci nu acestuia ar trebui sa i se faca imputari/sanctiuni.

 

6. `Pe de alta parte, nu putem ignora opiniile unor specialisti reputati in sistemul judiciar, judecatori si procurori, care acuza de mai mult timp lipsa de acuratete in cazul unor anchete, formularea unor acuzatii in lipsa unor probe solide, dublate de expunerea lor opiniei publice, ignorarea procedurilor si modul de procesare in interior a informatiilor si lucrarilor sau maniera de lucru si comunicare cu procurorii de caz. Inspectia Judiciara a CSM a indicat fenomene similare`.

Acum, nu prea stiu care sunt specialistii reputati de care vorbeste ministrul, ca daca sunt judecatori si procurori nu au voie sa comenteze cauzele aflate pe rol. Iar public, in afara de o scapare a d-nei Barbulescu, rectificata apoi grabnic, nu am auzit nimic; singur, SoJust a criticat argumentat DNA, dar in chestiunea modului de alcatuire al comunicatelor de presa, nu cu privire la temeinicia dosarelor. Oricum, tipul asta de retorica cum ca `cineva a spus` e rusinos: cand si ce a spus?, altfel totul e la nivel de barfa, nu chestiuni asumate, de `specialisti`. Cat priveste temeinicia unor acuzari penale, ministrul uita ca dosarele nu se fac de procurorul sef sau la indicatiile acestuia, ci de procurori in mod independent. Ca nu toti ar fi bine pregatiti, nu neaga nimeni. Dar de pregatirea profesionala a procurorilor nu raspunde seful institutiei, ci INM coordonat de CSM. In legatura cu Inspectia CSM, aceasta nu are dreptul la opinie singulara, ci numai asumata de Plenul CSM. Sper ca nu a dat ordin ministrul Predoiu inspectorilor CSM, cum facuse un anterior de al sau!

 

7. `Evaluarea eficacitatii DNA ramane deschisa analizelor profesionale si concluziilor fundamentate. Numai timpul si rezultatul final al proceselor poate oferi raspunsul`.

Filozofia evaluarii e minunata. Intrebarea mea e simpla: cine sic and o va face? Ca daca nu se tine seama de Raportul de activitate DNA, Raportul de inspectie al CSM si de Raportul CE, atunci cu siguranta minsitrul vorbeste de o alta evaluare, 100% neefectuata inca. Atunci cum poate decide mai inainte cu privire la soarta procurorului sef?!

 

8. `Cred ca experienta actualului Procuror Sef DNA si angajamentul sau incontestabil in lupta contra coruptiei sunt elemente de care sistemul justitiei nu se poate dispensa. In fundamentarea deciziei noastre am plecat de la teza conform careia persoanele numite in functii publice trebuie sa serveasca institutiile si sa fie apte, in functie de contextul dat, sa ofere un maximum de eficienta si credibilitate institutiilor pe care le conduc`..

De acord cu prima parte, desi aici apare si aici un `cred`. Dar asta e o concluzie care contrazice propunerea de mai jos. A doua parte expune ceva firesc. Ar fi fost insa util ca niste indici de masurare a acestei eficiente si credibilitati sa fie comunicati in mod public magistratilor, pentru a se putea inscrie cativa in cursa pentru ocuparea functiei de procuror sef DNA.

 

 9. `Iata contextul in care am afirmat ca stabilitatea institutionala nu trebuie confundata cu stabilitatea persoanelor intr-o functie sau alta. In cazul concret al DNA, reglementarile care stau la baza functionarii institutiei, regulamentul intern, practicile de recrutare, experienta procurorilor de caz, independenta reala a acestora, finantarea institutiei si managementul acesteia sunt elementele esentiale care contribuie la stabilitatea institutionala. In fine, credibilitatea institutiei este un alt element important care este apt sa contribuie la stabilitatea institutionala. Fara credibilitate si respect nu se poate construi nimic institutional.

Plecam de asemenea de la premisa ca actiunea de prevenire, descoperire si sanctionare a coruptiei trebuie sa continue cu o mai mare eficienta, fiind unul din obiectivele asumate in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare (MCV) cu Comisia Europeana si o necesitate vitala pentru buna functionare a institutiilor statului si schimbarea mentalitatilor in societate. Obiectivul prioritar al Romaniei in domeniul justitiei trebuie sa fie obtinerea unui bun raport in decembrie 2008 si ridicarea monitorizarii in 2009`.

Pana la urma scopul ministrului e unul sanatos: vrea eficienta (fara insa a o defini) si vrea credibilitate (fara insa a face raportari la modalitati de determinare). Ca se va ridica monitorizarea in 2009, imi e aproape indiferent: daca nu se ridica in 2009, se ridica in 2010 cand expira de drept termenul impus de CE.

 

10. `In plus fata de considerentele de ordin tehnic, care tin de buna functionare a DNA, eficienta acesteia, credibilitatea si stabilitatea pe termen lung, am asezat la baza deciziei de propunere si interesul mai larg al parteneriatului cu Comisia Europeana`.

Care interes spune ce: `Morar nu e bun, schimbati-l`?! Eu am vazut laude la adresa lui de la CE – activitate caracterizata ca excelenta – nicidecum critici! Adica, ministrul face exact pe dos fata de ce asteptarile CE prin Mark Grey.

Ce interese sunt contra lui Daniel Morar (5)

Urmatoarele 10 argumente concrete:

Ministrul Justitiei intra in amanunte pentru a arata unde nu ar functiona bine DNA. 

1. `Iata de ce, recunoscind meritele incontestabile ale DNA ca institutie, trebuie sa spunem ca exista si o serie de vulnerabilitati institutionale care o caracterizeaza`.

Pai, in argumentele introductive era vorba numai de critici. De aceea, pentru pastrarea unei aparente de obicetivitate in luarea deciziei, ministrul ar fi trebuit sa faca si o trecere in revista a acestor merite `incontestabile` (frumos spus, dar neargumentat nu are nicio valoare).

 

2. `Dintre cele mai importante vulnerabilitati institutionale, am putea da urmatoarele exemple…`

Imi pare rau, dar e ilar: nu poti veni public sa spui ca faci o evaluare (pe care nu o detaliezi si nici nu o prezinti public, nu spui cine si cand a facut-o etc), ca sunt vulnerabilitati institutionale mai importante si altele mai putin `importante`, si apoi sa spui ca dai `exemple`. Vorbim de o institutie care are o importanta cruciala in Romania si de cariera unui magistrat. Metoda `exemplelor` e nelalocul ei: trebuiau enumerate toate problemele care afecteaza buna organizare si functionare a DNA, ca doar nu trebuie sa fie nimic ascuns. Dar, daca ministrul afirma ca el are liberul arbitru sa faca ce propunerea vrea, de ce nu as putea banui eu ca el de fapt a ales anumite exemple, mai edificatoare pentru propunerea sa?!

 

3. `modul in care sunt prevazute de lege competentele DNA si DIICOT; o arie extrem de mare de competente a condus la o supraincarcare a activitatii DNA, de unde si consecinta trenarii procedurilor in cadrul unor dosare, fapt constat de Inspectia Judiciara a CSM; o lipsa de acuratete in corelarea competentelor DNA si DIICOT a condus la declinari frecvente de competenta si “plimbarea” unor dosare, sau la solutii aparent contradictorii`;

Uuups! Numai putin: eu inteleg ca mai sus ministrul spunea ca o intalegere a institutiei este complexa si implica si legislatia in baza careia actioneaza DNA, dar ce treaba are asta cu activitatea procurorului sef DNA, persoana cu privire la care ministrul trebuia sa-si centreze argumentatia? De legislatia DNA sunt responsabili strict Guvernul si Parlamentul, iar daca ministrul a sesizat norme juridice ce trebuiau imbunatatite, atunci el se face vinovat ca nu a inaintat deja deja propuneri in acest sens, ca doar MJ prin Guvern are initiative legislative si, mai mult, in MJ este o directie specializata in relatia cu Ministerul Public si anticoruptie.

 

4. `modul in care este prevazuta de lege recrutarea procurorilor DNA, exclusiv pe baza de interviu, a dus la cooptarea in institutie a unor procurori fara experienta necesara in anchete complexe; asa se pot eventual explica situatii in care intr-un interval scurt de timp au fost date solutii total opuse; notam aici si diferentierea modului de recrutare intre DNA si DIICOT; As vrea sa reamintesc in paranteza faptul ca expertii Comisiei Europene s-au pronuntat in principiu impotriva recrutarii in magistratura prin interviu; de aceea, cred ca ar trebui sa aplicam acelasi principiu si in procedura de recrutarea prin interviu in unitatile specializate ale Ministerului Public, care trebuie facuta pe baze obiective si competitive`.

Iar notez ca legea, de care nu se poate face vinovat Morar, prevede un anume tip de recrutare al procurorilor in structura DNA. Iar aceste interviuri sunt facute de o comisie speciala din DNA, iar CSM isi da avizul la numire. Ca au fost cooptati procurori fara experienta in anchete complexe, poate e adevarat – dar ministrul ar fi trebuit sa ne spuna cand au fost recrutati (poate sunt procurori dinaintea numirii lui Morar), cine a facut-o (parca Morar nu face parte din comisia de selectare) si despre cati procurori e vorba. Pana la urma, ministrul face afirmatii grave cu privire la pregatirea unor magistrati, si habar nu avem ce criterii a folosit el pentru aceasta si nici macar care este temeiul legal care ii permite lui sa faca evaluarea pregatirii profesionale a magistratilor. Ca exista solutii opuse, iar poate fi adevarat: dar care sunt, in ce cauze si cine le-a dat? Banuiesc ca ministrul stie ca legea prevede ca procurorii sunt independenti pe solutii. Oricum, pe argumentul asta MJ ar trebui sa ceara schimbarea tuturor sefilor de instante, ca si la noi cate solutii contrare sunt…Cat priveste interviul, e de retinut ca minsitrul sustine ca recrutarea trebuie sa aiba baze obiective si competitive – caci vom vedea mai jos cum el insusi nu a respectat aceste cerinte in prounerea pe care a avansat-o public. Insa ministrul sugereaza ca expertii ar fi criticat modalitatea interviurilor in toate cazurile, cand de fapt CE se refera doar la recrutare in magistratura, nu si la ocuparea unor specialitati de magistratii gata formati.

 

5. `o alta vulnerabilitate care decurge din recrutarea prin interviu este legata de conduita procurorilor de caz si independenta acestora; un procuror recrutat prin interviu, care dobandeste un grad profesional egal cu procurorul de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prezinta din start o vulnerabilitate fata de seful sau ierarhic`;

Logica mea schioapata la acest argument. Legea prevede ca procurorul e independent pe caz si ca daca sunt imixtiuni e obligat sa anunte CSM. Iar daca nu are sange in el, nici macar nu merita sa fie magistrat. Oricum, nicaieri legea nu prevede ca odata recrutat in DNA dobandesti gradul de procuror de generala, ci doar ca salarizarea e aceeasi, lucru firesc cat DNA este o structura a Parchetului General.

 

6. `modul in care s-a comunicat uneori in relatia DNA – PG – DIICOT; lacunele din Regulamentul DNA, regulament adoptat prin Ordin al ministrului Justitiei in 2006 fara avizul CSM, par sa fi favorizat unele pauze in comunicarea dintre factorii cheie din sistem, cum a fost in cazul sesizarii Parlamentului cu dosarele unor fosti demnitari`;

Cand, unde, cum, de cate ori, cine s-a plans?! Hai, nu suntem copii! Nu au mers telefoanele, s-a intrerupt netul?! Despre ce fel de comunicare e vorba?! Ori poate nu a raspuns Morar la ordinele primate. Dar au fost asa ceva? Era voie?! Iar chestiunea cu lacunele din regulamentul DNA, ma intreb de ce oare ministrul insusi, care are competenta in acest sens (si nu Morar!!!), nu l-a modificat deja. Cat despre pauzele care `par` a fi, eu nu as folosi termeni incerti si subiectivi intr-o evaluare: poate ca lui Predoiu i se pare intr-un fel, dar lui Danilet in alt fel.

 

7. `neutilizarea in intregime a fondurilor pentru organizarea flagrantelor sau folosirea cu eficienta redusa a fondurilor pentru derularea anchetelor complexe, cele care par sa fi “inghitit” sume importante, cu rezultate discutabile`;

Flagrantele nu se organizeaza, ca altfel ar fi aranjate si art 68 C.proc.pen interzice asta. Cum poate cineva sa fie facut vinovat ca nu a cheltuit bani? Iar `pare`? Despre ce sume vorbim? De unde stie ministrul toate astea? Despre ce rezultate discutabile e vorba, in ce cauze, in ce stare sunt acele cauze? Cat costa un dosar in Romania?! Nu stiu, dare se arunca o multime de generalitati, ceea ce imi creeaza impresia ca paginile trebuiua si ele umplute cu ceva. Si inca ceva, poate nelipsit de importanta: daca la un flagrant se folosesc bani de la parchet insemnati, banii se recupereaza – daca ministrul imputa procurorilor ca nu au utilizat in intregime acesti bani, ma gandesc ca ministrul si-ar dori ca flagranturile sa nu aiba finalitate si infractorul sa fi plecat cu banii.

 

8. `rezultatele slabe in teritoriu pun de asemenea in discutie eficienta institutiei in ansamblu`;

Ce inseamna `rezultat slab`? La care unitate de parchet? Despre ce vorbim?! Urmeaza sa fie ceruta si schimbarea sefilor din teritoriu?

 

9. `in fine, managementul neprofesionist al informatiilor si o apetenta excesiva pentru televiziune, in special in anii 2006 – 2007, a condus uneori la adevarate spectacole mediatice care nu au facut bine nici institutiei, nici conducatorilor acesteia si nici imaginii Justitiei in ansamblul sau`.

Pentru prima data in analiza sa, ministrul foloseste un termen strict, cert: `neprofesionist`. Pana acum totul era pareri si opinii. Deci inteleg ca miniitrul se uita in 2006-2007 la TV si nu ii placea ce vede. Si eu am spus ca avem o problema cu respectarea prezumtiei de nevinovatie in anumite situatii. Dar si aici era necesar sa indice ce informatii nu au fost bine manageriate, daca era vorba de cazuri in ancheta sau de chestiuni administrative, cine le-a dat, cum etc. Cat priveste termenul de `spectacol mediatic`, mie mi se pare total nepotrivit si pare mai degraba un atac la dreptul presei de informare. Ca acest `spectacol` nu a facut bine institutiei, banuiesc ca ministrul isi intemeiaza pe ceva evaluarea acestui `bine`; cat despre binele `nefacut` conducatorului institutiei, adica lui Morar, ma indoiesc ca el s-a plans de ceva, mai ales ca ministrul a omis sa se intalneasca cu el sa discute despre viitorul sau. Cat despre imaginea justitiei in ansamblul sau, din cel mai recent sondaj de opinie realizat de Gallup la comanda CSM rezulta ca aceasta lipsa de incredere a cetatenilor se fundamenteaza pe coruptia din justitie, durata mare a proceselor, legislatie incoerenta, lipsa de profesionalism a magistratilor, nicidecum pe informatii televizate (p.206-208 sondaj) – cu care, in principiu, nici eu nu sunt de accord, insa cum in Romania nimeni nu indrazneste sa edicteze o lege a presei, sa nu ne mire nimic. Din contra, TV-ul este ca mai importanta sursa care fundamenteaza parerea oamenilor despre justitie (p.196 sondaj).

 

10. `Aceasta ultima vulnerabilitate a contribuit decisiv, in opinia mea, la afectarea reputatiei si credibilitatii institutiei`.

Eu chiar nu cred ca `opinia` ministrului e relevanta. Poate ca opinia mea nu e la fel, si a altor cateva mii de oameni, analisti etc. Asa facem analize acum? Dupa opinii?! Fara masuratori obiective, fara date concrete, fara exemple? Pai eu cunosc oameni care au apreciat ca anumite inregistrari cu anumite persoane au ajuns in media; poate e relevanta si opinia lor. Ca sa nu fie tot discursul subiectiv, ministrul ar fi trebui sa se ghideze si dupa ceva sondaje de opinie. Pe cel mai recent i l-am pus la dispozitie recent: e conceput de TI in 2007 (exact perioada mentionata de ministru) si mentionat in raportul  IJC expediat pe mail si ministrului. La pag.29 e notat: `Sondajele de opinie comandate de Transpareny International – România în cursul anului 2007 pentru întocmirea Raportului Naţional asupra Corupţiei şi pentru orientarea campaniei „Fără Şpagă. Fără îmbogăţiţi din banii tăi” relevă următoarele date: 72% dintre români afirmă că percep corupţia ca un fenomen generalizat în instituţiile publice, iar 73% dintre români sunt nemulţumiţi de activitatea instanţelor; 70% sunt nemulţumiţi de parchete, 69% ar fi nemulţumiţi de Poliţie, 64% sunt nemulţumiţi de DNA`. Deci, e exact invers de cum spune ministrul!

Ce interese sunt contra lui Daniel Morar (4)

Voi analiza discursul ministrului Predoiu din 11 aug 2008 in legatura cu propunerea de numire a noului sef la DNA. Voi arata ca justificarea deciziei sale este una  subiectiva si cu argumente contradictorii.

 

Primele 10 argumente introductive

 

1. `Din pacate, si voi explica imediat aceasta remarca, legea nu prevede nimic in legatura cu modalitatea in care ministrul Justitiei isi fundamenteaza si stabileste propunerea. In consecinta, tot ceea ce am eu de facut in acest moment ca ministru este sa scriu pe hartie un nume, sa semnez si sa il transmit Consiliului Superior al Magistraturii. Dupa parerea mea, aceasta procedura nu corespunde unor standarde europene si ea nu trebuie sa mai continue in viitor`.

E adevarat ca in lege nu e dezvoltata procedura. Insa ministrul are dreptate cand se refera la standardele internationale, dar nu le enumera: Linii directoare ale ONU din 1990 si Recomandarea (2000) 19 a CoE, care in esenta prevad selectia ca promovarea procurorilor trebuie bazata pe criterii transparente si obiective precum calificare, competenta, integritate, experienta si printr-o procedura echitabila si impartiala. Nimic nu il impiedica pe ministru sa isi stabileasca niste criterii obiective si sa faca o procedura de selectie pe baza lor. Dupa incheierea procedurii putea explica de ce a ales respectiva persoana, pe ce criterii si pe ce procedura. Mai ales ca la numirea lui Morar si Kovesi fusese utlizata o asemenea procedura.

 

 2 `Repet, legea nu stabileste niciun fel de procedura de evaluare a mandatului membrilor conducerii DNA la incheierea acesteia, ceea ce nu cred ca este normal. Practic, formularea propunerii privind membrii conducerii DNA este lasata de lege la liberul arbitru al ministrului Justitiei`.

E foarte periculos ceea ce spune ministrul, cum ca daca vrea sa propuna pe cineva o face, daca nu vrea nu o face. Aceasta ar insemna control discretionar din partea politicului asupra activitatii procurorilor si carierei lor, ceea ce tocmai principiile internationale la care face referire mai sus nu permite.  Repet, ministrul putea sa isi faca niste criterii si sa organizeze o procedura transparenta. Mai mult, nu e prevazuta o `procedura` nici pentru avizul care urmeaza a fi dat de CSM, nici pentru numirea care urmeaza a fi facuta de Presedinte – or, asta nu inseamna ca aceste acte de dispozitie se vor lua la bunul plac al decidentilor, ca deja nu mai vorbim de justitie si legalitate, ci de politica si oportunitate.

 

3. `In ultima perioada am asistat la o multitudine de luari de pozitie privind propunerea de numire a Procurorului Sef DNA. Aceste pozitii au fost formulate deopotriva de oameni politici, jurnalisti, organizatii neguvernamentale si analisti`.

Argumentul e fara relevanta. Un procuror nu isi desfasoara activitatea ca sa placa publicului. Pozitiile unora sau altora chiar nu conteaza cand e vorba de cariera unui magistrate, caci in Romania accesul in posturile din justitiei nu e ca in SUA, prin scrutin public.

 

4. `Comisia Europeana a formulat la randul ei o serie de puncte de vedere prin intermediul unui purtator de cuvant, prin care a precizat mai intai un tip de optiune, iar ulterior a revenit precizand ca, asa cum este normal pentru oricine cunoaste mecanismele administratiei europene, aceasta decizie este exclusiv atributul autoritatilor din Romania`.

Argumentul e incomplet si incorect. Pe 31 iulie, purtatorul de cuvant al CE declara ca reinnoirea mandatului lui Morar va fi un test pentru reinoirea angajamentelor autoritatilor de la Bucuresti,  apoi a aratat ca aceasta e o decizie interna, cea ce nu reprezinta o revenire. Asadar CE nu poate sa faca propuneri de numire caci e atributul ministrulu roman, dar CE poate sa traga concluzii in functie de ce se propune. In realitate, CE a dezvoltat un intreg mechanism de supraveghere a tarii noastre inainte si dupa aderare, iar rapoartele sale din toti acesti ani privesc si activitatea DNA.

 

5. `Pe de alta parte, desi nu s-au exprimat public, va asigur ca nu au lipsit si nu lipsesc opinii pertinente ale profesionistilor – judecatori, procurori sau avocati – exprimate in nenumarate randuri in mediile profesionale sau discutii private, prin natura lor mai putin accesibile opiniei publice`.

 Acum, eu stiu ca SIPA a fost desfiintata. Daca ministrul stie ce discutam noi in privat, e chiar dubios. Cat priveste discutiile din mediul profesional, nu se stie decat de activitatea DNA analizata in CSM. Aici trebuie sa conteze opiniile asumate: ce se discuta pe la colturi nu poate fi nici probat si nici folosit ca argument valid.

 

6. `Opiniile exprimate indica o polarizare a pozitiilor in favoarea si impotriva propunerii ca actualul Procuror Sef sa primeasca un nou mandat. Cred ca aceasta discutie pro si contra este fireasca intr-o societate democratica. Opiniile exprimate au fost fundamentate pe diverse motive politice, tehnice sau care tin de moralitate si de perspective ale statului de drept in Romania, luptei anticoruptie si protectiei drepturilor si libertatilor cetatenilor`.

Interesant este ca ministrul nu face nicio referire la sondajele de opinie ale publicului, desi ele exista, cum voi arata mai jos. Oricum, el pierde timpul cu trecerea in revista a existentei unor opinii cu privire la conducerea DNA: pe de o parte nici nu arata argumentele aduse de fiecare din sustinatori, pe de alta parte ele apartin unor categorii ce nu au fie expertiza, fie instrumentele, fie sunt lipsiti de obiectivitate. De altfel, azi toata lumea e analista si toti isi dau cu parerea despre activitatea magistratilor. Ar fi trebuit sa faca referire strict la evaluarile facute potrivit legii: de CSM sau chiar de MJ, respective de UE.

 

7. `Am convingerea ca aceste opinii, chiar si cele mai vehement exprimate, exprima dorinta de reforma a justitiei si de eficientizare a activitatii DNA`.

 Eu sincer nu am aceasta convingere: imi aduc aminte de ministrul Chiuariu care vroia sa il schimbe pe procurorul Tulus ca asa dorea el. Numai de reforma nu s-a putut vorbi. Iar daca ma gandesc ca in ultimii doi ani totul stagneaza in privinta reformei justitiei, chiar nu sunt asa de optimist ca ministrul. Incercarea de a da aceeasi credibilitate tutrror vorbitorilor este foarte periculoasa, caci nu toti cei care vorbesc au aceeasi legitimitate.

 

8. `Acestea fiind spuse, am remarcat insa faptul ca multe dintre opinii se focalizeaza exclusiv pe propunerea privind Procurorul Sef DNA si pe persoana al carei mandat in aceasta functie se incheie. Opiniile exprimate par sa aiba la baza teza potrivit careia institutia DNA s-ar putea cumva identifica cu persoana actualului Procuror Sef. In consecinta, sunt puse exclusiv in sarcina domniei sale atat meritele, cat si deficientele invocate public in activitatea DNA`.

Un magistrat cu functie de conducere este reprezentant al celor din institutia sa. Cat priveste insa raspunderea lui pentru activitatea lor, aici trebuie facuta o neta distinctie intre chestiunile manageriale (responsabil conducerea) si cele profesionale (responsabil magistratul insusi pentru modul de lucru al dosarelor, comisia din fiecare institutie pentru evaluare si INM si CSM pentru pregatire).

 

 9. `Aceasta duce la ignorarea faptului ca din conducerea DNA fac parte si Procurorul General si adjunctii Procurorului Sef DNA. In plus, se aminteste mult prea putin faptul ca in DNA lucreaza peste 120 de procurori, alaturi de alti specialisti si personal administrativ. De asemenea, doresc sa reamintesc ca institutia DNA inseamna nu numai personalul care activeaza acolo, ci si legile care stau la baza organizarii sale, regulamentul intern, politicile si masurile aplicate in functionarea acesteia, precum si rezultatul intregii activitati, materializate in dosare si rezultate obtinute in raport de resursele investite`.

E corect. Cum spuneam mai sus, cand vorbesti de raspundere, trebuie sa stii fiecaruia ce rol revine. Interesanta aducerea pe tapet a afirmatiei ca din conducerea DNA fac parte si alte persoane. Cum mai jos critica activitatea DNA, inteleg ca de fapt ministrul ar intentiona schimbarea si a altor persoane.

 

10. `Fara o asemenea intelegere completa a tabloului institutional extrem de complex pe care-l reprezinta DNA, nu putem vorbi despre o posibila evaluare completa la nivelul DNA ci, cel mult, despre o evaluare personala a activitatii Procurorului Sef sau despre o analiza a diverselor perceptii publice sau private despre domnia-sa`.

Iar vorbeste ministrul de o evaluare, dar nu ne spune si noua cine si cand a facut aceasta evaluare? Are ministrul facut asa ceva? Altceva decat ce spune CE si CSM? Ori se bazeaza numai pe taieturile din ziare sau cum?! Mai mult, e vorba de doua evaluari: una a DNA, alta a sefului DNA.

 

 

Ce interese sunt contra lui Daniel Morar (3)

Daca as fi fost in locul ministrului Predoiu, as fi pregatit cu mare atentie ce urma sa fac si sa spun cu ocazia anuntarii in mod public a propunerii la sefia DNA.

Problema justiei romanesti e spinoasa. Mentalitatea comunista inca nu a disparut, recrutarea si pregatirea magistratilor e deficitara, iar daca nu am un corp de specialisti nu pot indrepta lucrurile in tara. Problema coruptiei e si mai grava. Acest flagel e unul mondial, de unde eforturile internationale in prevenire, control si combatere. In Romania, nu suntem prea departe de  `statul captiv`, cand coruptia devine una endemica si la nivelul tuturor structurilor politice, judiciare si administrative. Asa ca nu m-as fi jucat cu viitorul tarii pregatind un discurs contradictoriu.

As fi stat si cumpanit bine: problemele de mai sus nu sunt ale mele sau ale nu stiu carui partid. Sunt ale natiunii. Iar pentru ca noi nu am fost in stare sa gasim solutii, ne-a ajutat UE. Care din 2004 incheia EUCP cu noi, in 2005-2006 ne evalua in Rapoartele de preaderare, iar acum ne monitorizeaza in rapoartele postaderare. In felul asta, aveam niste puncte de reper: dincolo de interesele de partid de control al justitiei, de subversiunile unor magistrati care nu au inghitit DNA, de atacurile din presa, de sustinerile unor ONG-uri mai mult sau mai putin impartiale, de inspectiile unui CSM cu membri intrati in vizorul DNA, ori chiar de rapoartele de activitate intocmite de DNA, eu fie as fi apelat la o proprie evaluare a DNA dar as fi realizat rapid ca nu am nici instrumentele, nici autoritatea, nici experienta necesare, fie as fi luat gata servita evaluarea pe care o face in mod constant UE.

Cum singura evaluare obiectiva este intr-adevar cea a UE si cum aceasta chiar este mentionata de cateva ori in discursul ministrului cu ocazia numirii, ramane sa analizez argumentele aduse de Predoiu pentru nominalizarea altei persoane decat Daniel Morar la conducerea DNA si sa vad daca ele intr-adevar justifica solutia adoptata.

Ce interese sunt contra lui Daniel Morar? (2)

Ce nu as fi facut daca eram ministrul justitiei si trebuia sa decid cu privire la soarta unei institutii de care raspund politic si cu privire la cariera unui inalt magistrat?

1. Nu as fi aparut in ultima luna la TV sa anunt ca nu am luat nicio decizie, sa avertizez ca daca nu il schimb pe Morar partidele pot desfiinta DNA etc, stiind ca de fapt am cerut inca din iunie 2008 detasarea in Ministerul Justitiei a unui magistrat pe care il voi propune ca sef DNA. In momentul de fata, discursul calm si aparent logic al ministrului cum ca nu luase nicio decizie si-a pierdut orice credibilitate.

2. Nu as fi facut conferinta de presa in care sa anunt decizia mea cu privire la cariera unui magistrat, fara a discuta in prealabil cu acesta. E jenant pentru un magistrat sa vada ca organismele responsabile de cariera lui discuta despre viitorul sau fara ca el sa stie. Sau, mai mult, sa afle din mass-media ce soarta il asteapta. Ca sa nu mai spun ca nu neaparat denota lipsa de stima a celui care face propunerea pentru un inalt magistrat, ci indica clar existenta unor interese ascunse.

3. In nici un caz nu as fi propus actualului sef al DNA sa ocupe un post secund de conducere in aceeasi structura. Adica, pe de o parte spun ca nu e chiar asa de bun ca sef, pe de alta parte il las totusi in varful ierarhiei. Nu da bine nici pentru argumentele mele, nici pentru imaginea lui Morar care se vede astfel umilit.

4. Nici in ruptul capului nu as fi spus publicului ca il expediez pe Morar intr-o structura externa, anume creata pentru el. Nu am stiut pana acum ca se pot crea anumite posturi pentru anumite persoane. Acum o stim si asta spunem multe. Oricum, eventual intai as fi creat postul, si asta cu ceva timp inainte, dupa care i-as fi facut propunerea in particular, apoi numai in caz de accept as fi anuntat aceasta public.

5. Nu as fi facut nominalizarea unei persoane pentru un post inalt fara a o prezenta publicului. Sa vii sa spui `propun pe X care nu e insa de fata fiind in strainatate`, e contrar unui PR sanatos. Daca tot era musai sa plece, as fi amanat anuntul public al propunerii pana se intorcea.

6. Nu as fi nominalizat in fruntea unei structuri a magistraturii o persoana (chiar detasata) din Ministerul Justitiei. Cu toata independenta pe hartie a magistratilor, din moment ce un judecator sau procuror este detasat intr-o structura a Guvernului, lipsa sa de impartialitate este deja prezumata.

7. As fi lucrat cu persoana propusa la un CV conceput dupa toate exigentele. Primul contact cu mass-media e cel mai important, iar eticheta pe care ti-o lipeste o data greu o mai dai jos. Trec peste faptul ca CV-ul trimis presei si nepus pe site sunt f.multe date nenecesare (de ex, ce importanta are nr si data eliberarii unui certificat, sau datele de identificare a proiectului international pentru care am participat la un seminar?!), si ca nu informatiile nu sunt oferite pentru a demonstra un anume ceva. Marturisesc insa ca nu inteleg ce importanta pentru un post de sefie DNA are faptul ca procurorul propus are brevet de parasutist – ar fi putut avea daca scria la hobby ca practica parasutismul, ceea ce ma face sa o admir pentru curaj si risc. Apoi, nu stiu ce importanta are ca a fost invatator inainte de a incepe facultatea de drept. Dar cu siguranta da de banuit lipsa unor ani din CV-ul ei, din 1982 pana in 1990. Plus ca as fi incercat sa acopar cumva lipsa unui curs de management si a unei specializari anticoruptie, neinsistand asa de mult pe seminarii in domeniul sigurantei, informatiilor si a crimei organizate. La urma-urmei, persoana ar putea fi si sef, si lucrator intr-o structura anticoruptie.

SoJust pune la dispozitia publicului CV-ul d-nei Monica Serbanescu.

Ce interese sunt contra lui Daniel Morar? (1)

 Ministrul justitiei a propus azi un nou nume pentru conducerea DNA, Monica Serbanescu. Pentru multi, decizia nu este surprinzatoare: Daniel Morar si-a constituit o echipa cu care pentru prima data in Romania a inceput instrumentarea dosarelor de mare coruptie (coruptia politica) astfel ca e normal ca politicienii sa ii vrea capul; aceesi echipa a instrumentat cateva zeci de dosare cu privire la coruptia judiciara, de asemenea, reusind sa determine arestarea si condamnarea mai multor politisti, avocati, judecatori, procurori, astfel ca e normal sa nu se bucure de prea mare simpatie in randul unor magistrati.

Dar nu e problema lui Daniel Morar sau a procurorilor anticoruptie sa faca dosare dupa placul multimii. Astfel ca acestia si-au vazut mai departe de treaba, dincolo de ministrii care au intentionat abuziv schimbarea unora, dincolo de politicienii care zilnic pe sticla i-au acuzat de instrumentarea politica a unor dosare, dincolo de un CSM care nu e in stare sa ii apere, nici macar la nivel declarativ, daramite efectiv.

 

Pentru un observator din afara luptei politico-juridice ce se duce de peste un an contra lui Daniel Morar o singura intrebare se pune: nu cine este Monica Serbanescu, ci de ce nu mai este propus Daniel Morar pentru inca un mandat?! Astfel, CSM da aviz pozitiv in unanimitate la numirea lui Morar si apoi nu gaseste nereguli la cele doua controale facute in ultimul an la DNA care sa impuna schimbarea conducatorului institutiei, Comisia Europeana lauda oficial DNA in rapoartele de tara din ultimii 4 ani, presa occidentala il lauda pe Morar, iar ong-urile nationale specializate pe justitie il sprijina.

 

Asadar, ce interese sunt ca Daniel Morar sa nu mai fie propus pentru inca un mandat?!

Avocatura paralela si Justitia independenta

  Avocatii joaca un rol deosebit in infaptuirea justitiei. Tocmai de aceea statutul lor insa trebuie sa fie unul consacrat legislativ si care sa se intemeieze pe indepedenta. In Romania exista doua structuri ale unor ordine ale avocatilor: cei `traditionali` si cei `paraleli`. Cei din urma au facut obiectul unor cercetari jurnalistice, doctrinare si chiar penale. In timp ce primele au avut pareri impartite asupra legalitatii acestor ordine, procurorii s-au pronuntat aproape in totalitate (exista insa si unele rechizitorii, dar dosarele sunt inca nejudecate) in sensul nevinovatiei persoanelor care practica avocatura `paralela`.In momentul de fata, parerea judecatorilor este si ea impartita: unii accepta avocati paraleli in sala (e drept ca majoritatea au ca `acoperire` procura notariala din partea celor care ii angajeaza), altii nu.E criticabila insa atitudinea acestora din urma care refuza ab initio participarea avocatilor `paraleli`. Astfel, este adevarat ca prin 2004 s-au primit pe la instante adrese prin care se atragea atentia judecatorilor de a nu-i primi in sala pe acesti avocati, intrucat asociatia care a stat la baza infiintarii Baroului lor ar fi fost constituita in mod ilegal (adresa 671C5 din 02.06.2004 a Directiei Inspectiei Generale din Ministerul Justitiei). In acea perioada, nimeni nu avea acces la mai multe informatii, astfel incat au fost luate de bune dispozitiile celor de mai sus.

Azi situatia s-a schimbat, caci conflictul juridic care vizeaza Baroul paralel a evoluat: Baroul traditional a obtinut o modificare a legii avocaturii menita sa stopeze avocatura `netraditionala`, Baroul paralel si-a extins activitatea in toata tara si si-a rezervat denumirile profesionale ce corespund baroului traditional dupa ce a mai infiintat si alte asociatii chiar dupa modificarea legii (s-a transformat din Baroul Constitutional in Baroul `Bota`), Procurorul General a promovat un recurs in interesul legii dar solutia data de ICCJ nu rezolva situatia, procurorii au dat cateva zeci de solutii ale procurorilor de netrimitere in judecata a avocatilor `paraleli`, complete de judecata din tara sau chiar din ICCJ au analizat in concreto situatia, CSM a efectuat o cercetare a intinderii fenomenului primirii avocatilor `paraleli`, insasi CEDO a avut de solutionat o cauza. De trista amintire este greva de acum 2 ani ale avocatilor `traditionali` ca un mijloc de presiune la adresa judecatorilor care primesc in sala avocati `paraleli`.

Afirm ca judecatorii trebuie sa nu se lase intimidati de niciun fel de presiuni din afara: fie ca e vorba de avocati `traditionali` care ameninta, fie ca e vorba de avocati `paraleli` care speculeaza, fie ca e vorba de decizii ale Procurorului General sau de anchete ale CSM. Judecatorul este independent si trebuie sa se comporte ca atare in cauzele pe care le instrumenteaza. Astfel ca, in concret, daca se ridica problema lipsei calitatii de reprezentant al oricaruia dintre avocatii ce sustin o cauza, trebuie cercetata aceasta exceptie prin administrarea probelor necesare cu privire la identitatea persoanei, calitatea profesionala a acesteia, structura din care face parte si legalitatea infiintarii acesteia (tinand seama atat de legile care stau la baza infiintarii, cat si de hotararile judecatoresti care au aceeasi putere).

Pana la solutionarea globala a situatiei relevate, ramane deci ca judecatorul, singur, sa rezolve cu titlu particular problema legalitatii unuia sau a altuia dintre barouri. 

Interviu telefonic