CEDO: lasati judecatorii sa vorbeasca!

Intr-un articol pe care l-am scris in 2004, Justitia vs (?!) Presa, articol pe care l-am trimis la acea  vreme CSM-ului solicitand conturarea unei strategii pentru relatia justitie-presa (CSM l-a trimis la randul sau l-a trimis catre instante, fiind un subiect neabordat pana atunci, insa in multe s-a refuzat distribuirea lui catre judecatori) citam din spusele unui judecator australian:  `Judecatorii au libertatea si chiar obligatia de a vorbi in public despre probleme care afecteaza puterea judecatoreasca vazuta ca institutie, despre munca judiciara si despre probleme de interes public care au legatura cu puterea judecatoreasca sau cu activitatea instantelor` (The Hon John Doyle, Chief Justice of South Australia, “Should Judges Speak Out?“, lucrarile Conferintei Magistraturii din Austrasia, Uluru, aprilie 2001).

Iar ieri, prin amabilitatea colegului meu, judecator Ionut Militaru, am aflat ca o asemenea atitudine militanta a unui judecator nu poate fi nicidecum sanctionata, chiar daca este uneori exagerata: printr-o hotarare din aceasta saptamana a CEDO, in cauza Koudechkina c. Rusia statul rus este sanctionat pentru ca CSM-ul sau exclusese din magistratura o judecatoare ce a criticat public modul de functionare a sistemului judiciar.  Curtea a notat ca sanctiunea in cauza, respectiv excluderea din magistratura a d-nei Koudechkina, este de natura a avea un “efect inhibitor” asupra judecatorilor ce doresc sa participe la dezbaterea publica privind eficacitatea organelor judiciare.

Multa vreme s-a incercat si in Romania ca judecatorii sa fie exclusi din viata civica spunandu-se ca treaba lor e doar sa judece. Si multi care au avut curaj sa vorbeasca au platit scump. Daca nu erau insa cativa promotori care au mers mai departe, intalnindu-se pe ascuns cu reprezentanti europeni, citind in internet-cafe-uri ce se intampla in statele democratice, mergand la parlamentari sa ii convinga ca trebuie modificate legile si asigurata o independenta a justitiei, lucrand noptile la proiecte de lege, facand aliante cu organizatii neguvernamentale, constituindu-se ei insisi in asociatii care au fost luate apoi la puricat de autoritati, expunandu-se public la atacurile presei, punandu-si in joc reputatia, muncind cu profesionalism in curti pentru a fi inatacabili, deci daca nu erau acestia si altii ca ei, ar mai fi trecut multi ani pana sa vorbim liber de justitie. Asadar, CEDO o spune acum clar: LASATI JUDECATORII SA VORBEASCA!

Ei nu trebuie sanctionati, ci apreciati ca au curaj sa dezvaluie public presiunile, abuzurile si incorectitudinile de orice forma din justitie! Si, in virtutea functiei lor care reclama verticalitate neconditionata si, mai ales, pentru ca sunt protejati constitutional prin independenta si inamovibilitate, ei trebuie incurajati sa denunte orice nereguli de organizare care afecteaza functionarea corecta a sistemului si, prin aceasta, actul de justitie impartial. Sper ca cei care vor mai incerca in vreun fel sa reprime libertatea de exprimare sau de asociere a judecatorilor sa realizeze ca acestea insele sunt garantii esentiale ale independentei justitiei (art 8 si 9 din Principiile de baza ale ONU privind Independenta Justitiei, art 4 al Recomandarii (94) 12 privind indepedenta, eficienta si rolul judecatorilor, art 12 din Statutul Universal al Judecatorilor) – valoare care trebuie aparata in egala masura de cei din afara sistemului, cat si de cei din interiorul sau.

Si pentru inca un exemplu, daca mai trebuia, din SUA: judecatori federali care critica politizarea procesului de confirmare a acestor judecatori – seful judecatorilor din Tribunalul Columbia critica Senatul. 

Referiri: Rodica Culcer – I have a dream…EvZ; Judecatorii au voie sa vorbeasca GdCj; cazul judecatoarei ruse in NYTimes

Antecedente: pentru o decizie CEDO in legatura cu aceasta, a se vedea Albayrak Aktaş c. Turciei

Judecatorul social

Rolul judecatorilor este unul de o mare importanta sociala. E adevarat ca publicul are acces la informatii in special despre desfasurarea dosarelor penale implicand politicieni sau mari oameni de afaceri. Dar justitia nu este eminamente penala: 85% din totalul cauzelor solutionate de judecatori intr-un an  sunt civile, comerciale, de dreptul muncii, de familie, de asigurari sociale, de contencios administrativ si fiscal.

In primul rand, judecatorul este chemat sa solutioneze un litigiu concret, care face obiectul sesizarii instantei. Prin solutia pe care o da, judecatorul contribuie la restabilirea ordinii de drept inculcate in acea situatie data. Litigiul poate privi persoane fizie si juridice, dar si autoritati statale. In fata judecatorului toti sunt egali, iar justitia este impartiala, astfel incat abuzul comis de una dintre puterile statului va fi sanctionat de justitie, care este astfel si putere, dar si contraputere.

In al doilea rand, hotararea judecatorului este creatoare de jurisprudenta. Chiar daca in Romania nu este recunoscut oficial ca precedentul judiciar este izvor de drept, argumentand minutios in fapt si in drept, referindu-se atat la probele din dosar si legislatia nationala pertinenta, cat si la legislatia si jurisprudenta internationala, hotararea judecatorului va servi ca model pentru alti colegi, in mentinerea si ridicarea anumitor conceptii la nivel de principiu. La randul lor, partile si avocatii vor sti modul de gandire al unui judecator, vor impartasi sau nu punctul de vedere al acestuia si al colegilor sai, iar justitia va fi astfel previzibila.

In al treilea rand, hotararea judecatorului influenteaza indirect si mediul social care are legatura cu partile implicate in dosarul concret pe care l-a solutionat: daca un inculpat periculos este pus in libertate, creste sentimentul de nesiguranta al cetatenilor onesti; daca este respinsa cererea de anularea a unei decizii de concediere, reclamantul si familia acestuai vor fi pusi in situatia de a-si cauta alte surse de venit; o incredintare a unui minor numai unuia dintre parinti cu restrangerea excesiva a dreptului de vizitare din partea celuilalt parinte va bulversa relatia parinti-copil si formarea ca om a acestuia din urma; restituirea unei case nationalizate catre proprietar are ca efect lipsirea de locuinta a familiilor de chiriasi; nesanctionarea firmelor care nu isi plates impozitul la timp genereaza pierderi bugetare; sanctionarea firmelor care nu incheie contracte de munca cu angajatii diminueaza munca la `negru` s.a.m.d. Or, toate aceste aspecte ajuta la conturarea unui anumit aspect al vietii sociale si chiar la modelarea societatii in timp.

Judecatorul influenteaza destine umane.

Interviu Cristi Danilet

Justitia e coloana vertebrala a societatii. Ea are rostul de a regla atat diferendele dintre persoanele fizice si juridice, cat si pe cele dintre acestea si autoritati. Practic, justitia e si putere, si contraputere în acelasi timp. Asteptarile sunt foarte mari de la justitie, ca urmare criticile sunt numeroase. Comisia Europena ne-a impus anumite conditii înaintea aderarii (împartirea aleatorie a dosarelor, strategii de reforma pe termen mediu, strategii anticoruptie) si ne-a monitorizat în urmatorii ani dupa aderare. Sunt convins ca fara aceasta supraveghere, autoritatile decidente ar fi stopat orice îmbunatatiri pentru a obtine o justitie competenta, prietenoasa si responsabila.

Judecatorul din Romania are exact acea independenta de care are nevoie pentru a da hotarari neinteresate, raportandu-se doar la lege si la probele de la dosar. Este adevarat însa ca e o problema cu independenta procurorului, care, constitutional, este sub autoritatea ministrului justitiei, legal este independent, dar tot legea prevede ca este subordonat sefului ierarhic. Or, daca recunoastem ca procurorii sunt magistrati, atunci trebuie sa realizam ca independenta justitiei presupune ca si conditie sine qua non independenta procurorului. Dar aceasta independenta nu înseamna lipsa oricarui control, caci atunci s-ar ajunge la arbitrariu. Prin urmare, trebuie creata o balanta între independenta (al carei scop este asigurarea unui act de justitie impartial) si responsabilitate.

Interviul pe larg in Gazeta de Cluj

Raportul CE pe justitie

Actualul raport este mai ales o sanctiune pentru clasa politica, care nu a inteles ca progresul societatii depinde de independenta justitiei, intocmai cum era acuzata si in precedentul raport. Iar independenta justitiei presupune atat independenta judecatorilor, cat si independenta procurorilor. Si nu e vorba de independenta lor doar la nivel institutional, ci si independenta in anchete.

Or, in prezent, dosarele de mare coruptie trec prin filtrul Parlamentului chiar pentru stadiul incipient al anchetei, filtru care in loc sa fie unul tehnic, este politic. De asemenea, de mai multe ori Parlamentul a incercat si chiar reusit modificarea Codului de procedura penala pentru a ingreuna anchetele.

Nu gresesc daca spun ca politicul infrange in mod repetat independenta justitiei, de la controlul anchetelor in dosarele cu impact major, pana la coduri invechite sau legislatie incoerenta pentru care suntem condamnati saptamanal la CEDO ori pana la subfinantarea sistemului judiciar. Din pacate, cred ca se impune a mentine a starii de monitorizare din partea autoritatilor de la Bruxelles. Inca nu am ajuns la stadiul in care, o reforma inceputa, sa fie continuata cu aceeasi fermitate fara un asemenea control.

De aceea, este nevoie de o noua strategie in privinta justitiei: dar nu una de reforma, ci o strategie de consolidarea justitiei.  Rolurile trebuies impartite: Magistratii au nevoie sa intre intr-o perioada de stabilitate, sa aiba timp sa asimileze noile reglementari si sa solutioneze dosare fara niciun fel de presiune de natura politica sau mediatica, iar unificarea practicii trebuie sa fie un obiectiv central. Ministerul Justitiei trebuie sa se implice in finantarea corespunzatoare a justitiei. CSM trebuie sa puna accentul pe recrutarea si formarea unui personal cu inalta calificare juridica si intr-un numar suficient, eficientizand justitia prin mijloace administrative si rationalizarea instantelor. Parlamentul trebuie sa adopte urgent codurile, dupa ce a cerut opinia profesionistilor si sa innoiasca legile justitiei pentru a intari magistratura. Presa trebuie sa sustina increderea populatiei in justitie al carei rost este sanctionarea abuzurilor celorlalte puteri si restabilirea ordinii sociale.

Cristi Danilet – judecator, vicepresedinte SoJust

Textul Raportului

CSM: 5 dintr-o lovitura

CSM

Azi CSM a demis 3 procurori si 2 judecatori cu functii de conducere de la Dolj, respectiv Brasov pentru modul in care isi indeplinesc atributiile manageriale. Deficientele constatate, legate de evidenta si gestionarea executarilor penale (totul pornind de la cazul Gorbunov), vor fi date publicitatii in curand.

Semnalul dat azi, de CSM, este unul nu declarativ, ci faptic: `Avem probleme si le rezolvam`. O asemenea recunoastere este laudabila si vine in concordanta cu ceea ce mass-media si societatea civila spune de cativa ani: sistemul judiciar are probleme de competenta, integritate si eficienta, care trebuiesc remediate ca drepturile oamenilor sa fie respectate. Prin urmare, in sistem trebuie sa avem magistrati cu functii de conducere care stiu nu doar teoretic, ci chiar aplica principiile moderne ale managementului, precum si magistrati cu functii de executie care stiu carte si fac dreptate, nelimitandu-se doar la a solutiona dosare.

Eu cred ca in felul acesta se va intari profesionalismul magistratilor: constientizand ca presa vegheaza, asociatiile neguvernamentale monitorizeaza, oamenii comenteaza, CSM sanctioneaza, cu totii din sistem vom regandi independenta castigata legislativ cu greu si o vom pune la acelasi nivel cu responsabilitatea. Caci numai un magistrat corect este indendent, iar acesta nu are de ce sa se teama de existenta unui sistem de antrenare a raspunderii disciplinare, penale sau materiale a magistratilor.

Altfel, independenta fara responsabilitate inseamna arbitrariu, ceea ce delegitimeaza justitia.

UPDATE: Azi, 11 febr 2009, au fost revocati din functie alti doi judecatori, cu functii de conducere la Tribunalul Dolj.