Numirea Presedintelui ICCJ

Numirea Presedintelui ICCJ nu a starbit dezbateri asa cum s-ar fi asteptat poate unii, raportandu-se la rolul crucial al ICCJ in viata juridica romaneasca si la rolul Presedintelui ICCJ dat nu numai de functia manageriala la nivelul acestei curti, ci mai ales de calitatea de reprezentant in virtutea legii – art.3 lit c Legea 317/2004 – al puterii judecatoresti (adica al intregului corp de judecatori). Incerc eu sa ating cateva puncte sensibile ale acestei numiri:

1. Procedura legala de numire Art. 53 Legea 303/2004 prevede ca numirea Presedintelui ICCJ o face Presedintele Romaniei, pe o perioada de 3 ani, la propunerea CSM (art 40 lit g Legea 317/2004 arata ca aceasta atributii revine sectiei de judecatori a CSM), dintre judecatorii care au activat la ICCJ cel putin 2 ani. Presedintele Romaniei poate refuza numirea, motivat. Desi este posibil, legea nu prevede ce se intampla daca CSM face o a doua propunere identica si Presedintele Romaniei ar refuza din nou (numai la refuzul numirii juzilor definitivi si a numirii sefilor inalti de la Ministerul Public art. 31, respectiv art 54 contin referiri).

De asemenea, desi legea cere calificativul `foarte bine` la numirea in functiile de conducere de la instantele inferioare si la promovarea la ICCJ, nu prevede aceasta cerinta in leg cu numirea ca Pres ICCJ – insa CSM, in cazul jud. Cornoiu, sanctionat disciplinar pt interventie in procedura de impartire aleatorie a dosarului in cauza `Casa parintilor lui Macovei`, a fost respins de CSM.

2. Procedura adoptata Dupa interventia Presedintelui Basescu la CSM cu ocazia protestului, cand acesta a criticat numirea cu delegatie a jud. Barbulescu la conducerea ICCJ, judecatorii de la mai multe instante au solicitat CSM o procedura publica de numire. Sunt convins ca nimeni nu a inteles prin aceasta ca CSM sa dispuna in cadrul unei sedinte publice, ci referirea privea punerea in dezbaterea publicului, inclusiv a magistratilor (acest lucru l-am afirmat, de altfel, public), a acestor candidaturi.

Am avut 5 candidaturi. CV-urile candidatilor au fost publicate cu 2 zile inaintea audierii. 2 membri ai SoJust au facut singurul efort perceptibil de punere in dezbatere a candidaturilor, prin publicarea unor ample interviuri cu 3 dintre acestia (Dragomir, Barsan, Barbulescu).

In timpul procedurii de solutionare, s-au pus in discutie participarea la vot a unui membru CSM, tardivitatea unor candidaturi si calitatea de membru ales/de drept a jud. Barbulescu. S-a decis cu majoritate de voturi in favoarea propunerii jud. Barbulescu. Audierile s-au desfasurat cu usile deschise si la o parte a lor a participat si presa.

Desi zilnic sunt trimise tot felul de hartii de la CSM sa ne dam cu parerea despre tot felul de chestii care, nu am primit nimic in legatura cu aceste candidaturi. Evident, nici de participat la sedinta nu putea fi vorba, ca era o zi de munca obisnuita. Oricum, ca un facut, in sala de presa s-a intrerupt sonorul (deja vu), asa ca si putinii care au vrut sa asiste de acolo nu au putut. Eu as fi transmis prin sistemul informatic al instantelor aceasta audiere, sa o poata vedea toti judeatorii.

Dupa adoptarea hotararii de catre CSM, a fost publicat si planul propus de jud. Barbulescu. Mai tarziu, au fost publicate, nu pe un site institutional insa, lucrarile d-nei Barsan si a d-lui Dragomir. Nu stim nimic de celelalte planuri.  

3. Probleme de legalitate In CSM-ul intermediar care a fost in anii 2003-2004, 4 dintre membrii de atunci au promovat la ICCJ in timpul mandatului lor (1 de la Trib, si 3 de la CA). Pentru a evita o astfel de situatie, forma initiala a Legii 317 prevedea in anul 2004 in art 56 alin.1 interdictia pentru membrii alesi ai CSM sa fie pomovati (in intelesul de atunci al legii, pomovarea privea si ocuparea functiilor de conducere). La revizuirea din 2005, avand in vedere ca se prevedea in propuneri ca membrii alesi sa devina permanenti, s-a renuntat la aceasta dispozitie care ramanea fara obiect. Dar ca urmare a deciziei CC de neconstitutionalitate a modificarii mandatului membrilor CSM in cursul derularii lui, s-a pastrat din 2005 posibilitatea activarii in doua parti in acelasi timp dar si posibilitatea promovarii acestora. Oricum, CSM a dat o interpretare cel putin ciudata: jud. Barbulescu este membru ales, dar prin faptul delegarii in functia de Presedinte ICCJ  care s-a petrecut acum o luna ar fi devenit membru de drept!

4. Conflictul de interese Nefiind asadar vreun impediment legal (de lege lata) la nominalizarea unui membru CSM la functia suprema judiciara, singura discutie care se poate duce este pe taramul conflictului de interese. Testul care se aplica in astfel de situatii este cel al observatorului rezonabil: ar putea un observator neutru, dezinteresat si informat sa spuna ca votul membrilor sectiei de judecatori ai ICCJ nu ar fi fost unul impartial/obiectiv dat fiind faptul ca jud. Barbulescu este colega lor din 2005 si le-a fost si presedinte in 2008?

Eu as forta lucrurile si, faptul fiind deja consumat, as intreba: au existat reactii in directia conflictului de interese? Raspunsul este NU. Nimeni nu s-a aratat deranjat de aceasta procedura (si nota bene, in materia conflctului de interese, perceptia rezonabila asupra lipsei de impartialitate trebuie adusa la cunostinta celor care iau decizia inainte, nu dupa solutionare) .

Dar merg si mai departe. Sa spunem ca ar fi existat reactii contra. Care ar fi fost urmarea? Firesc, membrii CSM trebuiau sa se abtina nu neaparat pt ca ar fi avut vreun interes in aceasta numire, ci mai ales pentru ca asa ar fi parut. In aceste conditii s-ar mai fi putut adopta vreo hotarare cu privire la candidatura jud. Barbulescu? Nu. Situatie in care, tot teoria conflictului de interese, ne spune clar ca regulile obisnuite de excludere a celor interesati de la luarea deciziei nu mai pot fi aplicate ca in conditii normale si organul decizional totusi va trebui sa ia decizia, pentru ca altfel nu ar mai putea functiona (acelasi lucru s-a intamplat cu RIL fata de sporul de 50% dat de ICCJ in conditiile in care qvasiunanimitatea membrilor de la suprema aveau deja actiuni pe rolul instantelor ordinale prin care revendicau acest drept salarial). Ceea ce, de altfel, s-a si intamplat.

5. Motivarea hotararii CSM va trebui sa isi motiveze decizia luata, conform art 29 alin 4 si alin 5 din Legea 317. Eu sunt interest nu neaparat de motivarea propunerii facute, cat mai ales de motivarea respingerii celorlalte propuneri. Evident, o justificare de genul `asa a vrut majoritatea` ar fi inacceptabila. Desi aceasta se scrie in toate hotararile date de CSM in legatura cu cariera magistratilor de genul transferuri, numiri la ICCJ, numiri la Inspectie. Adica, sunt niste judecatori de suprema respinsi nu pentru ca au fost nepotriviti functiei de Presedintele ICCJ, ci pt ca jud. Barbulescu a fost mai potrivita. Or, acest lucru trebuie aratat in motive: punctajul pe proiect, punctajul pe intrebari, modalitatea de evaluare etc. Altfel, ar inseamna ca totul e arbitrar si depinde de un vot subiectv si nu de conditii obiective care sa stea la baza votului. Iar carierea magistratilor, din contra, trebuie sa fie guvernata de principiul meritocratiei.

6. O lectie?   Este de reflectat daca un reprezentant al tuturor judecatorilor nu ar trebui cumva sa fie desemnat direct de toti judecatorii, si nu prin alti reprezentanti. Cel putin RNAG merita a fi informata, caci acesta e si scopul pt care a fost infiintata. De asemenea, membrii CSM alesi de magistrati ar fi putut sa se consulte cel putin informal cu cei ce i-au trimis in CSM. Iar reprezentantii societatii civile ar fi putut avea un rol in provocarea de dezbateri din partea ONG-urilor pe acest subiect. Numirea in top managementul unor institutii precum ICCJ, MP trebuie sa faca obiectul unor largi dezbateri intre magistrati, ONG-uri, in media. Promovarea in functii de executie sau numirea in functii de conducere in timpul mandatului de csm-ist ar trebui interzisa in mod expres.

Justitia romana-o justitie civila

Sunt convins ca majoritatea cetatenilor nu stiu varietatea cazurilor care sunt solutionate de instantele din Romania. Vedem la TV de dosare penale deschise unor politicieni pentru coruptie, mai vedem ceva imagini filmate cu indivizi care vand droguri si mai vedem la stirile de la ora 5 PM cazuri de infractiuni violente.  Si, da, cand mai vine o condamnare a Romaniei la CEDO, se vorbeste si de dosare cu case nationalizate. In rest, nimic.

In Romania anual sunt 2 milioane de dosare. Asadar, cei care vin anual in instante instante sunt maxim 4 milioane de oameni, dar multi dintre ei au deschise mai multe dosare. Majoritatea cetatenilor Romaniei nu au trecut insa prin justitia romana si nu cunosc amanunte despre funtcionarea si organizarea acesteia decat de ceea se da in mass-media.

Ei bine, conceptiile acestea cum ca justitia ar fi penala, sau ca doar infractiunile sunt ceea ce se judeca de justitia romana, sunt false. Astfel, potrivit datelor oficiale, in Romania sunt de solutionat cauze de natura civila in peste 80% din dosare, anual (in 2008 - 274.019 dosare in materie penală și 1.728.726 dosare în celelalte materii, adica 86,3% din cauzele de soluţionat sunt altele decât cele de natură penală). Cum corect arata recentul comunicat al UNJR, dintre tipurile de cauze civile pe care le soluţionează judecătorii români amintim cauzele ce au ca obiect litigii izvorând din raporturi juridice civile (succesiuni, revendicări, litigii cu privire la Legea nr. 10/2001, uzucapiune, anulare/reziliere de contracte, evacuări),  litigii comerciale, litigii de dreptul familiei (stabilirea/tăgada paternităţii, obligaţii de întreţinere, încredinţare minori, divorţuri), litigii de fond funciar, litigii de dreptul muncii, litigii in materia contenciosului administrativ sau a proprietăţii intelectuale.    

Calitativ, cifrele sunt urmatoarele: peste 80% din cauzele civile si peste 90% din cele penale se solutioneaza in mai putin de 6 luni; din solutiile pronuntate, in jur de 25% sunt atacate si doar 6% sunt infirmate.

Aceasta inseamna ca judecatorii romani solutioneaza in mod profesionist cauzele nascute din litigiile din viata de zi cu zi a cetatenilor, care sunt cele de natura civila. Deci judecatorul roman este o autoritate apropiata de cetateni cu rol covarsitor de important in reglementarea conflictelor din viata privata sau in legatura cu bunurile.

Resurse: europa.eu

Recomand: in spatele usilor deschise sta uneori o cruda realitate A.Neacsu

Vulnerabilitati ale sistemului juridic din Romania

Lunea trecuta, Initiativa pentru o Justitie Curata a lansat, in cadrul unei dezbateri la care au luat parte magistrati, avocati, experti criminalisti si jurnalisti, studiul „Vulnerabilitati ale sistemului juridic din Romania”. Lucrarea a fost intocmita de subsemnatul, in calitate de presedinte al Societatii pentru Justitie (membru al IJC), si face parte dintr-o cercetare mai ampla a mea asupra coruptiei si anticoruptiei din sistemul juridic carese va finaliza luna viitoare odata cu lansarea monografiei „Coruptia si anticoruptia din sistemul juridic”.

In cadrul dezbaterilor din ultima vreme legate de functionarea justitiei, s-a adus in atentia publica statul de drept si cerintele acestuia. In acest context, separarea celor trei puteri – legislativa, executiva si judecatoreasca – este esentiala. Independenta justitiei este, astfel, conditia oricarei societati democratice, justitia fiind in acelasi timp putere si contra-putere, caci ea asigura respectarea legii nu doar de catre cetateni, ci si de catre orice alte autoritati.

Pentru a fi si legitima, justitia se bazeaza pe increderea publica. In ultimii ani, increderea populatiei in justitie se mentine intre 20-28%, dar mai putin este popularizat ca increderea justitiabililor in justitie este intre 70-80%. Increderea este formata pe integritate judiciara si pe perceptia de integritate. Integritatea (adica lipsa coruptiei si respectarea deontologiei) este valoarea morala esentiala cerute celor care activeaza in sistemul juridic. Ea priveste nu doar judecatorii si procurorii, ci toate categoriile profesionale implicate in solutionarea diferendelor penale si civile: lucratori de politie judiciara, grefieri, avocati, executori judecatoresti, notari publici, mediatori, experti judiciari, consilieri de probatiune, lucratori in penitenciare.

Contrar perceptiei popularizate in mass-media cu privire la coruptia din justitie, experienta demonstreaza ca exista cazuri de coruptie in sistem, dar nu se poate vorbi despre un fenomen. De cele mai multe ori, cetatenii invoca in mod nefondat ca fiind coruptia cea care sta la baza solutiilor care ii nemultumesc sau a problemelor manageriale. Desigur, o mai mare transparenta a sistemului si o familiarizare a partilor cu procedurile derulate ar fi indicate.

La randul lor, profesionistii din justitie trebuie sa faca totul pentru a preveni si combate coruptia. Daca in ceea ce priveste combaterea coruptiei sistemul juridic are deja rezultate concrete (de exemplu, din 2005 pana in prezent au fost sanctionati disciplinar 54 de magistrati, din care 21 pentru exercitarea profesiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, iar alti 10 magistrati au fost condamnati pentru coruptie si exclusi din profesie; au fost sanctionati disciplinar 5000 de politisti si alti 180 au fost condamnati pentru coruptie), in domeniul prevenirii coruptiei eforturile sunt mai putin cunoscute.

Studiul meu identifica sectoarele vulnerabile la coruptie sau alte influente. Ele privesc atat deciziile luate in legatura cu solutionarea dosarelor, cat si cele in legatura cu cariera personalului. De exemplu, in cazul politistilor se poate da mita pentru ca acestia sa asigure protectia activitatii infractionale a unor persoane ori pentru a efectua cercetarile penale in mod partinitor, dupa cum chiar politistii pot da mita pentru a fi avansati in cariera. Procurorul poate fi influentat pentru a nu trimite in judecata un infractor, dar chiar el poate apela la cunostinte pentru a fi promovat in functii de conducere. Grefierului i se poate da o „atentie” pentru a sustrage probe de la dosare sau a directiona dosarul catre un anumit judecator, iar arhivarul poate fi mituit pentru a permite acces neautorizat la dosar. Avocatul poate da o suma de bani pentru a fi primit in profesie, iar ulterior intervine pe langa judecatori pentru a obtine o hotarare favorabila clientului sau. Expertul judiciar poate fi „stimulat” pentru a da o interpretare stiintifica eronata probelor de la dosar, determinand o solutie incorecta.  Judecatorul poate fi supus mituirii in scopul de a pune in libertate un infractor periculos sau a scapa de pedeapsa un vinovat, iar la randul lui poate apela la relatii pentru a obtine un transfer, o detasare sau a fi promovat. Executorul judecatoresc poate fi mituit pentru a nu desfasura executarea in conditii legale si a intarzia astfel efectivitatea hotararii judecatoresti. Consilierul de probatiune poate fi tot astfel determinat sa nu verifice indeplinirea conditiilor care au stat la baza condamnarii unei persoane cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Independenta justitiei este esentiala, dar ea presupune responsabilitatea in egala masura. Meritul acestui studiu este ca el arata deschiderea corpului judiciar catre discutiile legate de responsabilizarea sistemului. Magistratii insisi isi doresc un sistem curat de justitie, care sa aiba va finalitate un act de justitie de un inalt profesionalism. Magistratii sunt constienti ca trebuie sa slujeasca interesului public, sa se supuna doar legii, sa promoveze responsabilitatea individuala si cultura organizationala intoleranta la lipsa de integritate. Studiul accentueaza ca trebuie promovat un sistem meritocratic, obiectiv si transparent de acces si promovare in profesiile juridice.

Preluari in presa: Realitatea1, Realitatea2, Ziare.com, Adevarul.

Previziune implinita: Morar si Kovesi

Spuneam in dec. 2008 ca nominalizarea lui Predoiu la conducerea MJ, dupa un mandat scurs sub un alt guvern este fireasca numai daca se bazeaza pe un singur argument: neschimbarea procurorilor Morar de la conducerea DNA si Kovesi de la conducerea PICCJ.

Si am avut dreptate: dupa ce initial Predoiu, ministru in cabinetul Tariceanu2 a refuzat prelungirea lui Morar propunand un alt procuror, acelasi Predoiu, ministru in cabinetul Boc1 il propune in final pe Morar care este numit de Presedinte; pt Kovesi lucrurile au mers mai simplu, Predoiu o propune si Presedintele o numeste.

In acest moment nu as mai vrea sa fac o previziune, dar este evident ce va urma: rostul ministrului Predoiu fiind incheiat, poate fi lasat la vatra.  Scuza poate fi una eleganta si fara nicio legatura cu adevaratul motiv: nu a putut gestiona conflictul fara precedent cu magistratii.