CRISTI DANILEŢ – judecător

19/05/2011

Raspunderea magistratilor – p.III: reglementari nationale

Filed under: profesionism,responsabilitate — Cristi D @ 10:45 AM

Până acum am prezentat standardele internaţionale în materie de răspundere a magistraţilor, atât pe larg, cât şi în rezumat. Acum voi arăta unde sunt reglementate formele de răspundere a magistraţilor în legislaţia noastră, convins fiind că această concepţie potrivit căreia în România magistraţii nu răspund vine doar din necunoaşterea prevederilor legale.

Art. 94 din Legea nr. 303/2004: Judecătorii şi procurorii răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii.

a. Răspundere penală Art. 95 din legea nr. 303/2004: Judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii. În caz de infracţiune flagrantă, judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit legii, CSM fiind informat de îndată de organul care a dispus reţinerea sau percheziţia. Art. 62-63 din legea nr. 303/2004: Judecătorul sau procurorul este suspendat din când a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa prin ordonanţă sau rechizitoriu; În perioada suspendării din funcţie, judecătorului şi procurorului nu i se plătesc drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în magistratură. Dacă se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal faţă de judecător sau procuror, suspendarea din funcţie încetează, iar acesta este repus în situaţia anterioară, i se plătesc drepturile băneşti de care a fost lipsit pe perioada suspendării din funcţie şi i se recunoaşte vechimea în magistratură pentru această perioadă.  Art. 65 din legea nr. 303/2004: Judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie în caz de condamnarea definitivă a judecătorului sau procurorului pentru o infracţiune.   

b. Răspunderea disciplinară Art. 98 din Legea 303/2004. - (1) Judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei. (2) Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor militari poate fi angajată numai potrivit dispoziţiilor prezentei legi. Art. 99. - Constituie abateri disciplinare: a) încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţiile de avere, declaraţiile de interese, incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii; b) intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii, precum şi imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror; c) desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu; d) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter; e) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor; f) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părţile din proces; g) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu; h) exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune; i) efectuarea cu întârziere a lucrărilor, din motive imputabile; j) absenţele nemotivate de la serviciu, în mod repetat; k) atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau justiţiabili; l) neîndeplinirea obligaţiei privind transferarea normei de bază la instanţa sau parchetul la care funcţionează; m) nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a  cauzelor; n) participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor în condiţiile legii. Art. 100. - Sancţiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor şi procurorilor, proporţional cu gravitatea abaterilor, sunt:  a) avertismentul; b) diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni; c) mutarea disciplinară pentru o perioadă de la o lună la 3 luni la o instanţă sau la un parchet, situate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel ori în circumscripţia aceluiaşi parchet de pe lângă aceasta; d) excluderea din magistratură. Art. 101. - Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 100 se aplică de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice. Art. 65 din legea nr. 303/2004: Judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie în caz ca sancţiune disciplinară.   

c. Răspunderea administrativă Art. 39 din Legea nr. 303/2004: (1) Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competenţă profesională şi de performanţă judecătorii şi procurorii sunt supuşi la fiecare 3 ani unei evaluări privind eficienţa, calitatea activităţii şi integritatea, obligaţia de formare profesională continuă şi absolvirea unor cursuri de specializare, iar în cazul judecătorilor şi procurorilor numiţi în funcţii de conducere, şi modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale. (2) Prima evaluare a judecătorilor şi procurorilor se face la 2 ani de la numirea în funcţie.   Art. 41  (1) Judecătorii şi procurorii care primesc calificativul “nesatisfăcător” sunt obligaţi să urmeze pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni cursuri speciale organizate de INM. (2) Judecătorii şi procurorii care primesc calificativul “satisfăcător” în urma a două evaluări consecutive sunt obligaţi să urmeze pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni cursuri speciale organizate de INM. (3) Cursurile prevăzute la alin. (1) şi (2) se încheie prin susţinerea unui examen, în condiţiile prezentei legi.  (4) Judecătorul sau procurorul care primeşte în urma a două evaluări consecutive calificativul “nesatisfăcător” sau care nu a promovat examenul prevăzut la alin. (3) este eliberat din funcţie pentru incapacitate profesională de către Preşedintele României, la propunerea CSM. Art. 62. (1) din Legea nr. 303/2004: Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie când suferă de o boală psihică, care îl împiedică să-şi exercite funcţia în mod corespunzător. În perioada suspendării din funcţie, judecătorului şi procurorului nu i se plătesc drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în magistratură.  Art. 65 din legea nr. 303/2004: Judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie în caz de incapacitate profesională.

d. Răspunderea civilă: Art 52 (3) Constituţie: Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Art. 96 din Legea nr. 303/2004: (1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. (2) Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. (3) Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procese penale sunt stabilite de Cpp. (4) Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară. (5) Nu este îndreptăţită la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârşirea erorii judiciare de către judecător sau procuror. (6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin MFP. (7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii. (8) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an.

Codul penal. Cazuri care dau dreptul le reparatie Art. 504. – Orice persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a stabilit prin hotarare definitiva ca nu a savarsit fapta imputata ori ca acea fapta nu exista. Are dreptul la repararea pagubei si persoana impotriva careia s-a luat o masura preventiva, iar ulterior, pentru motivele aratate in alineatul precedent, a fost scoasa de sub urmarire sau a fost achitata. Nu are dreptul la repararea pagubei persoana care, in cursul urmaririi penale sau al judecatii, cu intentie sau din culpa grava a stanjenit sau a incercat sa stanjeneasca aflarea adevarului. Persoanelor aratate in alin. 1 si 2, care inainte de arestare erau incadrate in munca, li se calculeaza la vechimea in munca si timpul cat au fost arestate, iar persoanelor aratate in alin. 1 li se calculeaza la vechimea in munca si timpul cat au executat pedeapsa la locul de munca. Actiunea pentru reparare Art. 505. – Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana indreptatita potrivit art. 504, iar dupa moartea acesteia poate fi continuata sau pornita de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa. Actiunea poate fi pornita in termen de un an de la ramanerea definitiva a hotararii de achitare sau de la data ordonantei de scoatere de sub urmarire. Instanta competenta Art. 506. – Pentru obtinerea reparatiei, persoana indreptatita se poate adresa tribunalului in a carui raza teritoriala domiciliaza, chemand in judecata civila statul. Statul este citat prin Ministerul Finantelor. Actiunea in regres Art. 507. – In cazul in care repararea pagubei a fost acordata potrivit dispozitiilor art. 506, statul are actiune in regres impotriva aceluia care cu rea-credinta sau din grava neglijenta a provocat situatia generatoare de daune.

Art. 12 OG nr. 94/1999  (1) Statul are drept de regres împotriva persoanelor care, prin activitatea lor, cu vinovăţie, au determinat obligarea sa la plata sumelor stabilite prin hotărâre a Curţii europene a drepturilor omului sau prin convenţie de rezolvare pe cale amiabilă. (2) Răspunderea civilă a funcţionarilor publici se stabileşte în condiţiile de drept comun care vor fi reglementate prin legea privind statutul funcţionarilor publici, prin decizie de imputare emisă de ministrul finanţelor. Persoana în cauză poate ataca decizia de imputare în condiţiile Legii contenciosului administrativ.  (3) Răspunderea civilă a magistraţilor se stabileşte în condiţiile care vor fi reglementate prin Legea pentru organizarea judecătorească. (4) Răspunderea civilă a membrilor Guvernului se stabileşte în condiţiile Legii privind responsabilitatea ministerială. (5) Pentru celelalte persoane, răspunderea civilă se stabileşte în condiţiile dreptului comun în materie
About these ads

2 comentarii »

  1. Nu mi-au scapat dispozitiile “legale”… dar nu ma asteptam sa va aparati profesia in felul in care o faceti.

    “…statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.”

    Reaua-credinta presupune intentie (adica judecatorul a actionat in mod intentionat intr-un anume fel).
    Grava neglijenta este o chestiune care nu presupune intentia, dar presupune dezinteresul ori prostia (cel putin asa vad eu lucrurile.

    Ori cum poate fi responsabilizata justitia daca, IN FAPT, IN REALITATEA DE ZI CU ZI, judecatorul stie ca NU EXISTA nicio actiune prin care statul sa fi cerut in justitie obligarea vreunui judecator la repararea prejudiciului cauzat “cu rea-credinta” sau “grava neglijenta”?

    Comentariu prin area — 19/05/2011 @ 6:36 PM | Răspunde

  2. Este adevarat ca legea actuala prevede raspunderea magistratilor, insa aceasta raspundere este doar pe hartie, in practica nu se prea intapla.Am sa va dau un ex. in acest sens.
    Intr-o decizie a ICCJ, cu nr.63/2005( dosar nr. 1/2005), un complet de 9 judecatori, condus de Lidia Barbulescu si avandui printre membri printre altii pe cei trei presedinti ai sectiilor penala, comerciala si de contencioos administrativ, se afirma ca din nici o proba aflata la dosar nu rezulta ca recurentul a facut plangere conform art.278 Cod Procedura Penala, in conditiile in care la pag. 10 a dosarului( dosar care are doar 16 pagini!) se afla o copie dupa plangerea facuta conform art.278 Cpp (despre care Lidia Barbulescu si ceilalti ,,inalti” judecatori spun ca nu a fost facuta!), cu stampila Parchetului de pe langa CA Oradea, unde a fost depusa, iar la pag.11 a dosarului se afla o copie dupa o adresa a Parchetului de pe langa CA Oradea prin care se confirma ca aceasta plangere a fost depusa la Parchetul de pe langa CA Oradea si a fost trimisa Parchetului de pe langa ICCJ!!!(unde de altfel a fost inregistrata cu nr.22225/1642/2004)
    Intr-o alta decizie, cu nr.152/2005( dosar nr. 69/2005), un alt complet de 9 judecatori, condus tot de Lidia Barbulescu si avandui printre membri printre altii pe Anton Pandrea si pe presedintele Sectiei Comerciale a ICCJ, se afirma ca sentinta instantei de fond ( conform careia recurentul nu a facut plangere conform art.278 Cod Procedura Penal, plangere care in realitate a fost facuta, copia ei aflandu-se la dosar) este perfect legala si temeinica, aducandu-se insa ca si argument al legalitatii si temeiniciei ei un cu totul alt argument decat cel al instantei de fond, si anume caci plangerea facuta conform art.278 Cpp nu a fost solutionata de procurorul ierarhic superior( dar ce vina are petentul ca procurorul ierarhic superior nu a solutionat o plangere pe care conform art.277 Cpp era obligat sa o rezolve in 20 de zile!)
    Doresc sa mentionez faptul ca Deciziile nr.63 si 152/2005 ale ICCJ-completul de 9 judecatori condus de Lidia Barbulescu au lasat definitive si irevocabile 2 solutii date de Parchetul de pe langa ICCJ si Parchetul de pe langa CA Oradea, prin care s-a musamalizat cea mai mare escrocherie imobiliara din judetul Bihor, respectiv falimentarea SC Mercur SA Oradea, o societate comerciala care a avut peste 150 spatii comerciale centrale si ultracentrale!(pentru mai multe detalii in acest sens a se vedea http://www.hotnews.ro din 21.02.2005 si din 31.08.2005 si http://www.gardianul.ro din 20.05.2005, de unde rezulta printre altele ca in aceasta megaescrocherie imobiliara au fost implicati oameni politici, respectiv parlamentari din PSD si PNL, ceea ce inseamna ca indiferent cine a fost la putere, au existat oameni politici care sa faca presiuni asupra justitiei pentru musamalizarea acestei megaescrocherii imobiliare, ceea ce explica( dar nu justifica!) solutiile nelegale si netemeinice pronuntate de magistrati in acest caz!)
    Impotriva magistratilor care au instrumentat si solutionat cauza care face obiectul dosarului nr.1/2005 am facut o plingere adresata CSM in care am cerut cercetarea, judecarea si sanctionarea disciplinara a acestora, conform procedurii prevazute de art.44-50 ale Legii nr.317/2004, deoarece acestia fie au dat dovada de grava neglijenta, nevazand probele de la pag.10-11, care demonstreaza ca s-a respectat procedura prevazuta de art.278 Cpp, fie au dat dovada de rea credinta nedorind sa vada aceste probe.
    In raspunsul primit cu nr.17791/SR/2005 mi se comunica ca CSM nu poate interveni in judecarea cauzelor si nu poate schimba hotararile judecatoresti, in conditiile in care eu nu am ceru acest lucru!
    Am trimis presedintelui CSM Dan Lupascu doua scrisori prin care il informam ca in plangerea mea eu nu am cerut sa se intervina in judecarea cauzelor si sa se schimbe hotarari judecatoresti, eu cerand cercetarea, judecarea si sanctionarea disciplinara a magistratilor reclamati, conform procedurii prevazute de art.44-50 ale Legii nr.317/2004.
    Raspunsurile primite, cu nr.18724/SR/2005 si 1403/SR/2006 sunt identice cu cel cu nr.17791/SR/2005!!!
    Din acest ex. se vede cum a functionat raspunderea disciplinara pe vremea vechiului CSM .
    Ceea ce doreste poporul, dl. judecator, nu este ca magistratii sa fie trasi in teapa, sa li se taie capul sau sa fie spanzurati, poporul doreste ca efectiv magistratii care isi bat joc de ideea de dreptate pronuntand solutii fara sa tina seama de lege si de probele aflate la dosar, sa raspunda efectiv pentru acest lucru.

    Comentariu prin dumitru — 20/05/2011 @ 9:49 PM | Răspunde


Feed RSS pentru acest post. Urmăreşte URI

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

The Rubric Theme. Create a free website or blog at WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 791 other followers

%d bloggers like this: