Judecatoare care ne fac cinste

Am citit o stire recenta in Adevarul, cum ca judecatoarea Camelia-Panaitescu Alegria e in acelasi timp si cantareata de jazz.  Azi pe FrontNews am citit o stire preluata de pe NewsIn cum ca presedintele UNJR, Dana Garbovan va raspunde pentru incalcarea codului deontologic pentru ca a semnat un comunicat de presa contra Parlamentului care ar refuza acordarea avizului pentru inceperea urmaririi penale ale unor fosti guvernanti.

Daca pe Dana o cunosc foarte bine, marturisesc ca de Camelia inca nu auzisem. Asadar, iata cateva date despre cele doua doamne judecator:

Colega Camelia e judecator la Judecatoria sector 1 Bucuresti si detasata la SNG:  cunoaste 4 limbi straine, lucreaza la departamentul de relatii international si se implca in programele de formare a formatorilor. Vina ei?! Ca e artista. Nu umbla bauta la volanul autoturismului si isi manifesta civismul and are ocazia (de ex, este impotriva legii alimentelor – pozitia 2316). In afara instantei e artista `Mara` si imparte din bucuria ei launtrica si altora. Nu dansand lasciv la bara, ci cantand jazz. Nu pentru bani, ci pentru propria ei satisfactie. Si pentru a noastra, daca ma uit la un videoclip pe youtube. Pentru stiinta autorilor articolului, multi judecatori au si alte preocupari in afara celei ce tine de instanta: unii scriu poezii si proza, cartile lor gasindu-se in librarii semnate cu numele real sau sub pseudonim, altii picteaza tablouri, unii practica sporturi extreme si participa la competitii, altii canta frecvent karaoke.  Cu ce gresesc? Ca sunt normali?!

Colega Dana e judecator, recent promovata de la Tribunalul Bihor la Curtea de Apel Cluj. A fost in delegatia care s-a intalnit cu Parlamentarii europeni imediat dupa aderarea Romaniei si a prezentat o lucrare in acest sens. A condus Asociatia pentru Drepturile si Independenta Judecatorilor din Bihor, iar apoi a fost aleasa presedintele Uniunii Judecatorilor din Romania. Vina ei?! Nu poate sa taca: militant pentru independenta autentica a justitiei, a “indraznit” sa procedeze potrivit statutului organizatiei si sa semneze comunicatele de presa ale UNJR. Unul dintre ele privea un vot dat de Parlament anul trecut prin care parlamentarii au blocat desfasurarea unor anchete in dosare de mare coruptie  (aspect criticat inclusive in Raportul de tara). Reactia UNJR a fost ferma si corecta cum ca este o imixtiune a executivului in puterea judiciara. A urmat apoi o plangere a unei persoane vizate contra conducerii executive a UNJR.  Iar CSM o pune acum la zid doar pe Dana, uitandu-se ca ea a actionat doar ca mandatar al organizatiei si ca exista explicatii pertinente cu privire la abuzul Parlamentului (de altfel, faptul ca de curand Parlamentul a revenit asupra avizului solicitat, este cea mai puternica dovada). Sincer, daca cineva se simtea tare si vroia sa rezolve problemele vocilor din justitie, trebuia sa ne trimita pe toti din UNJR in fata sectiilor de CSM si sa fim cu totii dati afara. In felul asta, scapau sigur de reformisti. Oricum, sugerez ca CSM sa citeasca practica recenta a CEDO despre libertatea de a vorbi a judecatorilor. In aceste conditii, despre faptul ca s-a dispus incetarea detasarii tuturor inspectorilor, desi consider arbitrar modul in care a fost decis acest lucru, vazand ce munca au facut in cazul Danei sau al lui Adi, nu pot sa spun decat ca… asa le trebuie

Camelia si Dana sunt doua judecatoare care ne fac cinste: una e artista, cealalta militant. Ele sunt parte din societatea in care traiesc. Si incearca sa o faca mai buna nu numai solutionand dosare. Sa nu uitam ca, din pacate, judecatorul intervine post-factum. Adevarul e ca ar trebui investit in educatie in primul rand, iar judecatorii pot fi implicati masiv in aceasta, dupa cum propune si CCJE in Opinia nr 7/2005 intitulata sugestiv “Justitia si societatea”. Asadar, lasati judecatorii sa fie oameni! Si, LA MULTI ANI tuturor doamnelor judecator de 8 Martie!

Sondaj-perceptia coruptiei

Asociatia pentru Implementarea Democratiei prezinta rezultatele obtinute in urma unei cercetari comandat INSOMAR cu privire la perceptia romanilor asupra coruptiei si asupra transparentei si integritatii in sistemul de justitie din Romania.

Cercetarea face parte din programul „Transparenta si Integritate in Sistemul de Justitie”, program implementat de AID Romania in parteneriat cu Ministerul Justitiei si sprijinit de Ambasada Britanica la Bucuresti. Cercetarea a avut loc in perioada 12-17 septembrie 2008 si a fost realizata folosind tehnica sondajului de opinie, pe baza de chestionar administrat la domiciliul persoanelor intervievate. Volumul esantionului a fost de 1.448 de persoane, fiind reprezentativ pentru populatia Romaniei cu varsta peste 18 ani. Interviurile au fost realizate in 51 localitati urbane si 50 localitati rurale din 40 de judete si in municipiul Bucuresti. Eroarea maxima admisa pentru rezultatele obtinute, garantata cu o probabilitate de 95%, este de 2,8%.

CONCLUZIILE CERCETARII:

Ø  Mai mult de jumatate din populatie (54%) considera ca, fata de anul trecut, nivelul coruptiei din Romania a crescut, o treime considera ca acesta a ramas constant fata de anul anterior, in timp ce doar 12% dintre respondenti apreciaza ca nivelul coruptiei a scazut;

Ø  De asemenea, 51% din populatie considera ca eficienta institutiilor anticoruptie a ramas constant fata de anul anterior, 29% considera ca aceasta a scazut, in timp ce doar 20% apreciaza ca aceasta eficienta a crescut;

Ø  Comparativ cu studiul efectuat de INSOMAR pentru Asociatia pentru Implementarea Democratiei in octombrie 2007, se observa o scadere a increderii in eficienta institutiilor anticoruptie (29% din populatie considera in prezent ca eficienta institutiilor anticoruptie a scazut – septembrie 2008, comparativ cu doar 17% in octombrie 2007). Totodata, se observa o crestere semnificativa a perceptiilor conform carora nivelul coruptiei a crescut fata de anul precedent – 54% in prezent, fata de 30% in 2007;

Ø  Din punctul de vedere al datelor socio-demografice, nu exista diferente semnificative intre perceptiile populatiei din mediul urban si ale celei din mediul rural in privinta evolutiei nivelului coruptiei in Romania – mai mult de jumatate din populatie (55,1% – urban, 53,6% – rural) considera ca nivelul coruptiei a crescut fata de anul anterior.

Ø  Institutiile percepute ca fiind in cea mai mare masura influentate politic sunt primariile si consiliile judetene – peste 75% din populatie fiind de aceasta parere. La polul opus se afla Avocatul Poporului – 46% dintre respondenti considera ca institutia este influentata politic. In acelasi timp, in acest caz se inregistreaza si cel mai mare procent de non-raspunsuri, fapt ce poate fi explicat de notorietatea redusa a acestei institutii.

Ø  In cazul tuturor institutiilor testate (cu exceptia Avocatului Poporului), peste jumatate din populatie considera ca acestea sunt influentate politic.

Ø  Perceptia populatiei cu privire la influenta politicului asupra activitatii institutiilor publice din Romania nu s-a schimbat semnificativ fata de anul anterior (studiul din octombrie 2007).

Ø  Institutia in care populatia considera ca exista coruptie in cea mai mare masura este Parlamentul (55%), acesta fiind urmat indeaproape de Primarii (54%) si Consiliile Judetene (53%).

Ø  Dintre institutiile testate, institutia Presedintelui si Avocatul Poporului sunt percepute de catre cei mai multi cetateni ca fiind cel mai putin corupte (11%, respectiv 9%). In cazul Avocatului Poporului, opiniile respondentilor pot fi explicate si de notorietatea redusa a acestei institutii.

Ø   In cazul institutiilor din sfera justitiei (parchete, instante de judecata etc), peste 40% dintre cetateni considera ca exista coruptie la nivelul acestora.

Ø  In ceea ce priveste perceptia populatiei privind prezenta coruptiei la nivelul diferitelor institutii in functie de caracteristicile socio-demografice ale respondentilor se remarca urmatoarele aspecte:

o   in general, apartenenta la un anumit mediu de rezidenta nu determina o evaluare diferita a acestui fenomen, exceptie facand doar Primariile unde cei din urban percep acest fenomen ca fiind mai des intalnit si institutia Presedintelui unde cei din rural cred ca exista mai putina coruptie comparativ cu cei din urban;

o   in general, nivelul de educatie nu influenteaza perceptia privind raspandirea acestui fenomen;

o   barbatii sunt cei care apreciaza in mai mare masura ca exista coruptie la nivelul institutiilor testate;

o   in perceptia grupelor de varsta 35 – 49 ani si 50 – 64 ani,  coruptia este mai raspandita la nivelul institutiilor testate decat in perceptia celorlalte categorii de varsta. 

Ø  13% din populatie considera ca are cunostinta de fapte de coruptie savarsite de magistrati (procurori, judecatori) iar, dintre acestia, doar 11% au semnalat aceste fapte organelor abilitate, in timp ce 89% aleg sa nu reclame faptele de coruptie de care au cunostinta;

Ø  In ceea ce priveste modalitatea de numire a procurorului general si a procurorului sef al DNA, opiniilor sunt impartite aproximativ egal intre cei care considera ca aceasta numire ar trebui sa fie facuta de catre Presedinte, la propunerea Ministerului justitiei, cu avizul CSM si cei care cred ca ar trebui facuta prin votul direct al populatiei – 24%, respectiv 23%. Restul parerilor sunt impartite, in timp ce 17% din populatie nu are o opinie formata cu privire la acest subiect.

Pentru informatii suplimentare privind acest raport de cercetare, va rugam nu ezitati a contacta  la tel. 021/ 311 51 96, fax 021/313 34 39 sau e-mail office@aid-romania.org.

CSM nu are ce face

 Cand toata lumea e in vacanta, CSM redacteaza comunicate de presa. In ultimele doua, CSM critica o emisiune de la un post TV, respectiv apreciaza politicienii care vor sa treaca la CSM atributia de numire a procurorilor inalti din sistem.

Cat priveste primul comunicat, ne-am obisnuit ca CSM sa fie de fapt organ etic al presei. In loc sa se rezume la o prezentare a situatiei reale a magistratului criticat, CSM face afirmatii cu privire la competenta si incalcarea deontologiei de catre jurnalistii implicati. Dar nu le-ar conveni ca un organ al presei sa faca afirmatii asemanatoare despre un magistrat.

Al doilea comunicat mi-a atras atentia in mod special. Daca in primul nu este vorba decat de o incalcare a atributiilor CSM, in cel de al doilea CSM ne dovedeste ca nu cunoaste nici principiile de organizare judiciara, nici hotararile dispune de anumite organisme. Iata despre ce e vorba: in esenta, CSM-istii spun ca redarea puterii de numire a sefilor PG, DNA si DIICOT la ei este o `revenire la ordinea constitutionala`, ca propunerea ministrului justitiei cu privire la aceste functii este un `amestec al puterii executive in puterea judecatoreasca` si reaminteste ca nu a fost de acord cu modificarile legilsative in acest sens din 2005 pe motiv ca ele `contraveneau Constitutiei si principiilor fundamentale de functionarea a justitiei potrivit normelor europene`.

Este stupefiant cum CSM vorbeste de o incalcare a Constitutiei prin procedura de numire a sefului si adjunctilor PG, DNA si DIICOT (propunere din partea ministrului justitiei, aviz consultativ al sectiei de procurori a CSM, numire de catre Presedintele tarii) cat timp in actul fundamental nu se afla vreo dispozitie in acest sens. Mai mult, art 132 alin 1 din Constitutie prevede clar ca procurorii isi desfasoara activitatea `sub autoritatea ministrului justitiei`. Mai mult, CSM uita ca aceste dispozitii au facut obiectul unui control de constitutionalitate si prin Decizia nr 375/2005 (p.28 ) s-a stabilit ca procedura din lege corespunde Constitutiei.

Este regretabil ca ditamai institutia face confuzie intre puterea judecatoreasca, a carui scop este infaptuirea justitiei ce potrivit art. 126 alin.1 Constitutie se realizeaza prin instantele judecatoresti (deci se exercita in persoana judecatorului) si ministerul public, o autoritate de sine statatoare care reprezinta societatea si nu infaptuieste justitia. Mai mult, simpla propunere a ministrului, cat timp nu el este cel care decide, nu are cum sa constituie o incalcare a principiului separatiilor puterilor in stat.

La fel de frapant este cum CSM vorbeste de o incalcare a principiilor europene de functionare a justitiei, fara ca macar sa faca o trimitere la aceasta. Daca cineva din CSM ar fi participat la conferinta pe care UNJR, TI-Ro, KAS si FES au organizat-o anul trecut pe tema statutului procurorului in Europa, ar fi vazut solutiile adoptate de alte state. Iar daca ar fi citit Recomandarea (19) 2000 a CoE ori un studiu de drept comparat facut de MJ s-ar fi lamurit si mai mult. Ca regula, in timp ce judecatorul este independent administrativ si pe solutii, iar carierea sa e gestionata de CSM, procurorul este independent pe solutii dar subordonat administrativ, iar carierea sa este gestionata fie de ministrul justitiei, fie de un consiliu judiciar.  In acest sens as aminti forma de organizare a ministerului public in Franta: procurorii sunt magistrati in acelasi corp judiciar cu judecatorii, dar sunt sub autoritatea ministrului justitiei si sunt movibili (art. 5 Ordonanta din 22.12.1958), ministrul le poate cere inceperea urmaririi penale, le poate da in scris instructiuni cu privire la solutionarea cauzelor (art 36 alin.1 Cpp francez), procurorii sunt obligati sa respecte directivele date de superiorii lor ierarhici, independenta justitiei este garantata de Presedintele Frantei asistat de CSM (art.64 Constitutia franceza), procurorii au un CSM distinct de al judecatorilor al carui presedinte este chiar Presedintele tarii, si al carui vicepresedinte este chiar ministrul justitiei, promovarea si transferul procurorilor se face de ministru cu avizul consultativ al CSM, numirea procurorilor generali al curtilor de apel si a procurorului general al curtii de casatie se face doar de Consiliul de Ministri, ministrul justitiei poate suspenda un procuror din functie la propunerea sefului acestuia. Iar in Franta – tara drepturilor omului – nimeni nu spune ca ministru comite imixtiuni in activitatea procurorilor si, in orice caz, nimeni nu acuza in gura mare ca procurorii fac dosare politice.

As fi apreciat daca CSM ar fi dat un comunicat de presa sau s-ar fi implicat in lobby pentru modificarea Constitutiei, in vederea unei lamuriri a statutului procurorilor. Sau daca si-ar fi exprimat opinia cu privire la necesitatea motivarii de catre ministrul justitiei a propunerilor pe care le face, dupa criterii transparente si obiective, iar nu dupa bunul plac ori interesele lui.

 

 

Ce interese sunt contra lui Daniel Morar (5)

Urmatoarele 10 argumente concrete:

Ministrul Justitiei intra in amanunte pentru a arata unde nu ar functiona bine DNA. 

1. `Iata de ce, recunoscind meritele incontestabile ale DNA ca institutie, trebuie sa spunem ca exista si o serie de vulnerabilitati institutionale care o caracterizeaza`.

Pai, in argumentele introductive era vorba numai de critici. De aceea, pentru pastrarea unei aparente de obicetivitate in luarea deciziei, ministrul ar fi trebuit sa faca si o trecere in revista a acestor merite `incontestabile` (frumos spus, dar neargumentat nu are nicio valoare).

 

2. `Dintre cele mai importante vulnerabilitati institutionale, am putea da urmatoarele exemple…`

Imi pare rau, dar e ilar: nu poti veni public sa spui ca faci o evaluare (pe care nu o detaliezi si nici nu o prezinti public, nu spui cine si cand a facut-o etc), ca sunt vulnerabilitati institutionale mai importante si altele mai putin `importante`, si apoi sa spui ca dai `exemple`. Vorbim de o institutie care are o importanta cruciala in Romania si de cariera unui magistrat. Metoda `exemplelor` e nelalocul ei: trebuiau enumerate toate problemele care afecteaza buna organizare si functionare a DNA, ca doar nu trebuie sa fie nimic ascuns. Dar, daca ministrul afirma ca el are liberul arbitru sa faca ce propunerea vrea, de ce nu as putea banui eu ca el de fapt a ales anumite exemple, mai edificatoare pentru propunerea sa?!

 

3. `modul in care sunt prevazute de lege competentele DNA si DIICOT; o arie extrem de mare de competente a condus la o supraincarcare a activitatii DNA, de unde si consecinta trenarii procedurilor in cadrul unor dosare, fapt constat de Inspectia Judiciara a CSM; o lipsa de acuratete in corelarea competentelor DNA si DIICOT a condus la declinari frecvente de competenta si “plimbarea” unor dosare, sau la solutii aparent contradictorii`;

Uuups! Numai putin: eu inteleg ca mai sus ministrul spunea ca o intalegere a institutiei este complexa si implica si legislatia in baza careia actioneaza DNA, dar ce treaba are asta cu activitatea procurorului sef DNA, persoana cu privire la care ministrul trebuia sa-si centreze argumentatia? De legislatia DNA sunt responsabili strict Guvernul si Parlamentul, iar daca ministrul a sesizat norme juridice ce trebuiau imbunatatite, atunci el se face vinovat ca nu a inaintat deja deja propuneri in acest sens, ca doar MJ prin Guvern are initiative legislative si, mai mult, in MJ este o directie specializata in relatia cu Ministerul Public si anticoruptie.

 

4. `modul in care este prevazuta de lege recrutarea procurorilor DNA, exclusiv pe baza de interviu, a dus la cooptarea in institutie a unor procurori fara experienta necesara in anchete complexe; asa se pot eventual explica situatii in care intr-un interval scurt de timp au fost date solutii total opuse; notam aici si diferentierea modului de recrutare intre DNA si DIICOT; As vrea sa reamintesc in paranteza faptul ca expertii Comisiei Europene s-au pronuntat in principiu impotriva recrutarii in magistratura prin interviu; de aceea, cred ca ar trebui sa aplicam acelasi principiu si in procedura de recrutarea prin interviu in unitatile specializate ale Ministerului Public, care trebuie facuta pe baze obiective si competitive`.

Iar notez ca legea, de care nu se poate face vinovat Morar, prevede un anume tip de recrutare al procurorilor in structura DNA. Iar aceste interviuri sunt facute de o comisie speciala din DNA, iar CSM isi da avizul la numire. Ca au fost cooptati procurori fara experienta in anchete complexe, poate e adevarat – dar ministrul ar fi trebuit sa ne spuna cand au fost recrutati (poate sunt procurori dinaintea numirii lui Morar), cine a facut-o (parca Morar nu face parte din comisia de selectare) si despre cati procurori e vorba. Pana la urma, ministrul face afirmatii grave cu privire la pregatirea unor magistrati, si habar nu avem ce criterii a folosit el pentru aceasta si nici macar care este temeiul legal care ii permite lui sa faca evaluarea pregatirii profesionale a magistratilor. Ca exista solutii opuse, iar poate fi adevarat: dar care sunt, in ce cauze si cine le-a dat? Banuiesc ca ministrul stie ca legea prevede ca procurorii sunt independenti pe solutii. Oricum, pe argumentul asta MJ ar trebui sa ceara schimbarea tuturor sefilor de instante, ca si la noi cate solutii contrare sunt…Cat priveste interviul, e de retinut ca minsitrul sustine ca recrutarea trebuie sa aiba baze obiective si competitive – caci vom vedea mai jos cum el insusi nu a respectat aceste cerinte in prounerea pe care a avansat-o public. Insa ministrul sugereaza ca expertii ar fi criticat modalitatea interviurilor in toate cazurile, cand de fapt CE se refera doar la recrutare in magistratura, nu si la ocuparea unor specialitati de magistratii gata formati.

 

5. `o alta vulnerabilitate care decurge din recrutarea prin interviu este legata de conduita procurorilor de caz si independenta acestora; un procuror recrutat prin interviu, care dobandeste un grad profesional egal cu procurorul de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prezinta din start o vulnerabilitate fata de seful sau ierarhic`;

Logica mea schioapata la acest argument. Legea prevede ca procurorul e independent pe caz si ca daca sunt imixtiuni e obligat sa anunte CSM. Iar daca nu are sange in el, nici macar nu merita sa fie magistrat. Oricum, nicaieri legea nu prevede ca odata recrutat in DNA dobandesti gradul de procuror de generala, ci doar ca salarizarea e aceeasi, lucru firesc cat DNA este o structura a Parchetului General.

 

6. `modul in care s-a comunicat uneori in relatia DNA – PG – DIICOT; lacunele din Regulamentul DNA, regulament adoptat prin Ordin al ministrului Justitiei in 2006 fara avizul CSM, par sa fi favorizat unele pauze in comunicarea dintre factorii cheie din sistem, cum a fost in cazul sesizarii Parlamentului cu dosarele unor fosti demnitari`;

Cand, unde, cum, de cate ori, cine s-a plans?! Hai, nu suntem copii! Nu au mers telefoanele, s-a intrerupt netul?! Despre ce fel de comunicare e vorba?! Ori poate nu a raspuns Morar la ordinele primate. Dar au fost asa ceva? Era voie?! Iar chestiunea cu lacunele din regulamentul DNA, ma intreb de ce oare ministrul insusi, care are competenta in acest sens (si nu Morar!!!), nu l-a modificat deja. Cat despre pauzele care `par` a fi, eu nu as folosi termeni incerti si subiectivi intr-o evaluare: poate ca lui Predoiu i se pare intr-un fel, dar lui Danilet in alt fel.

 

7. `neutilizarea in intregime a fondurilor pentru organizarea flagrantelor sau folosirea cu eficienta redusa a fondurilor pentru derularea anchetelor complexe, cele care par sa fi “inghitit” sume importante, cu rezultate discutabile`;

Flagrantele nu se organizeaza, ca altfel ar fi aranjate si art 68 C.proc.pen interzice asta. Cum poate cineva sa fie facut vinovat ca nu a cheltuit bani? Iar `pare`? Despre ce sume vorbim? De unde stie ministrul toate astea? Despre ce rezultate discutabile e vorba, in ce cauze, in ce stare sunt acele cauze? Cat costa un dosar in Romania?! Nu stiu, dare se arunca o multime de generalitati, ceea ce imi creeaza impresia ca paginile trebuiua si ele umplute cu ceva. Si inca ceva, poate nelipsit de importanta: daca la un flagrant se folosesc bani de la parchet insemnati, banii se recupereaza – daca ministrul imputa procurorilor ca nu au utilizat in intregime acesti bani, ma gandesc ca ministrul si-ar dori ca flagranturile sa nu aiba finalitate si infractorul sa fi plecat cu banii.

 

8. `rezultatele slabe in teritoriu pun de asemenea in discutie eficienta institutiei in ansamblu`;

Ce inseamna `rezultat slab`? La care unitate de parchet? Despre ce vorbim?! Urmeaza sa fie ceruta si schimbarea sefilor din teritoriu?

 

9. `in fine, managementul neprofesionist al informatiilor si o apetenta excesiva pentru televiziune, in special in anii 2006 – 2007, a condus uneori la adevarate spectacole mediatice care nu au facut bine nici institutiei, nici conducatorilor acesteia si nici imaginii Justitiei in ansamblul sau`.

Pentru prima data in analiza sa, ministrul foloseste un termen strict, cert: `neprofesionist`. Pana acum totul era pareri si opinii. Deci inteleg ca miniitrul se uita in 2006-2007 la TV si nu ii placea ce vede. Si eu am spus ca avem o problema cu respectarea prezumtiei de nevinovatie in anumite situatii. Dar si aici era necesar sa indice ce informatii nu au fost bine manageriate, daca era vorba de cazuri in ancheta sau de chestiuni administrative, cine le-a dat, cum etc. Cat priveste termenul de `spectacol mediatic`, mie mi se pare total nepotrivit si pare mai degraba un atac la dreptul presei de informare. Ca acest `spectacol` nu a facut bine institutiei, banuiesc ca ministrul isi intemeiaza pe ceva evaluarea acestui `bine`; cat despre binele `nefacut` conducatorului institutiei, adica lui Morar, ma indoiesc ca el s-a plans de ceva, mai ales ca ministrul a omis sa se intalneasca cu el sa discute despre viitorul sau. Cat despre imaginea justitiei in ansamblul sau, din cel mai recent sondaj de opinie realizat de Gallup la comanda CSM rezulta ca aceasta lipsa de incredere a cetatenilor se fundamenteaza pe coruptia din justitie, durata mare a proceselor, legislatie incoerenta, lipsa de profesionalism a magistratilor, nicidecum pe informatii televizate (p.206-208 sondaj) – cu care, in principiu, nici eu nu sunt de accord, insa cum in Romania nimeni nu indrazneste sa edicteze o lege a presei, sa nu ne mire nimic. Din contra, TV-ul este ca mai importanta sursa care fundamenteaza parerea oamenilor despre justitie (p.196 sondaj).

 

10. `Aceasta ultima vulnerabilitate a contribuit decisiv, in opinia mea, la afectarea reputatiei si credibilitatii institutiei`.

Eu chiar nu cred ca `opinia` ministrului e relevanta. Poate ca opinia mea nu e la fel, si a altor cateva mii de oameni, analisti etc. Asa facem analize acum? Dupa opinii?! Fara masuratori obiective, fara date concrete, fara exemple? Pai eu cunosc oameni care au apreciat ca anumite inregistrari cu anumite persoane au ajuns in media; poate e relevanta si opinia lor. Ca sa nu fie tot discursul subiectiv, ministrul ar fi trebui sa se ghideze si dupa ceva sondaje de opinie. Pe cel mai recent i l-am pus la dispozitie recent: e conceput de TI in 2007 (exact perioada mentionata de ministru) si mentionat in raportul  IJC expediat pe mail si ministrului. La pag.29 e notat: `Sondajele de opinie comandate de Transpareny International – România în cursul anului 2007 pentru întocmirea Raportului Naţional asupra Corupţiei şi pentru orientarea campaniei „Fără Şpagă. Fără îmbogăţiţi din banii tăi” relevă următoarele date: 72% dintre români afirmă că percep corupţia ca un fenomen generalizat în instituţiile publice, iar 73% dintre români sunt nemulţumiţi de activitatea instanţelor; 70% sunt nemulţumiţi de parchete, 69% ar fi nemulţumiţi de Poliţie, 64% sunt nemulţumiţi de DNA`. Deci, e exact invers de cum spune ministrul!

Ce interese sunt contra lui Daniel Morar (4)

Voi analiza discursul ministrului Predoiu din 11 aug 2008 in legatura cu propunerea de numire a noului sef la DNA. Voi arata ca justificarea deciziei sale este una  subiectiva si cu argumente contradictorii.

 

Primele 10 argumente introductive

 

1. `Din pacate, si voi explica imediat aceasta remarca, legea nu prevede nimic in legatura cu modalitatea in care ministrul Justitiei isi fundamenteaza si stabileste propunerea. In consecinta, tot ceea ce am eu de facut in acest moment ca ministru este sa scriu pe hartie un nume, sa semnez si sa il transmit Consiliului Superior al Magistraturii. Dupa parerea mea, aceasta procedura nu corespunde unor standarde europene si ea nu trebuie sa mai continue in viitor`.

E adevarat ca in lege nu e dezvoltata procedura. Insa ministrul are dreptate cand se refera la standardele internationale, dar nu le enumera: Linii directoare ale ONU din 1990 si Recomandarea (2000) 19 a CoE, care in esenta prevad selectia ca promovarea procurorilor trebuie bazata pe criterii transparente si obiective precum calificare, competenta, integritate, experienta si printr-o procedura echitabila si impartiala. Nimic nu il impiedica pe ministru sa isi stabileasca niste criterii obiective si sa faca o procedura de selectie pe baza lor. Dupa incheierea procedurii putea explica de ce a ales respectiva persoana, pe ce criterii si pe ce procedura. Mai ales ca la numirea lui Morar si Kovesi fusese utlizata o asemenea procedura.

 

 2 `Repet, legea nu stabileste niciun fel de procedura de evaluare a mandatului membrilor conducerii DNA la incheierea acesteia, ceea ce nu cred ca este normal. Practic, formularea propunerii privind membrii conducerii DNA este lasata de lege la liberul arbitru al ministrului Justitiei`.

E foarte periculos ceea ce spune ministrul, cum ca daca vrea sa propuna pe cineva o face, daca nu vrea nu o face. Aceasta ar insemna control discretionar din partea politicului asupra activitatii procurorilor si carierei lor, ceea ce tocmai principiile internationale la care face referire mai sus nu permite.  Repet, ministrul putea sa isi faca niste criterii si sa organizeze o procedura transparenta. Mai mult, nu e prevazuta o `procedura` nici pentru avizul care urmeaza a fi dat de CSM, nici pentru numirea care urmeaza a fi facuta de Presedinte – or, asta nu inseamna ca aceste acte de dispozitie se vor lua la bunul plac al decidentilor, ca deja nu mai vorbim de justitie si legalitate, ci de politica si oportunitate.

 

3. `In ultima perioada am asistat la o multitudine de luari de pozitie privind propunerea de numire a Procurorului Sef DNA. Aceste pozitii au fost formulate deopotriva de oameni politici, jurnalisti, organizatii neguvernamentale si analisti`.

Argumentul e fara relevanta. Un procuror nu isi desfasoara activitatea ca sa placa publicului. Pozitiile unora sau altora chiar nu conteaza cand e vorba de cariera unui magistrate, caci in Romania accesul in posturile din justitiei nu e ca in SUA, prin scrutin public.

 

4. `Comisia Europeana a formulat la randul ei o serie de puncte de vedere prin intermediul unui purtator de cuvant, prin care a precizat mai intai un tip de optiune, iar ulterior a revenit precizand ca, asa cum este normal pentru oricine cunoaste mecanismele administratiei europene, aceasta decizie este exclusiv atributul autoritatilor din Romania`.

Argumentul e incomplet si incorect. Pe 31 iulie, purtatorul de cuvant al CE declara ca reinnoirea mandatului lui Morar va fi un test pentru reinoirea angajamentelor autoritatilor de la Bucuresti,  apoi a aratat ca aceasta e o decizie interna, cea ce nu reprezinta o revenire. Asadar CE nu poate sa faca propuneri de numire caci e atributul ministrulu roman, dar CE poate sa traga concluzii in functie de ce se propune. In realitate, CE a dezvoltat un intreg mechanism de supraveghere a tarii noastre inainte si dupa aderare, iar rapoartele sale din toti acesti ani privesc si activitatea DNA.

 

5. `Pe de alta parte, desi nu s-au exprimat public, va asigur ca nu au lipsit si nu lipsesc opinii pertinente ale profesionistilor – judecatori, procurori sau avocati – exprimate in nenumarate randuri in mediile profesionale sau discutii private, prin natura lor mai putin accesibile opiniei publice`.

 Acum, eu stiu ca SIPA a fost desfiintata. Daca ministrul stie ce discutam noi in privat, e chiar dubios. Cat priveste discutiile din mediul profesional, nu se stie decat de activitatea DNA analizata in CSM. Aici trebuie sa conteze opiniile asumate: ce se discuta pe la colturi nu poate fi nici probat si nici folosit ca argument valid.

 

6. `Opiniile exprimate indica o polarizare a pozitiilor in favoarea si impotriva propunerii ca actualul Procuror Sef sa primeasca un nou mandat. Cred ca aceasta discutie pro si contra este fireasca intr-o societate democratica. Opiniile exprimate au fost fundamentate pe diverse motive politice, tehnice sau care tin de moralitate si de perspective ale statului de drept in Romania, luptei anticoruptie si protectiei drepturilor si libertatilor cetatenilor`.

Interesant este ca ministrul nu face nicio referire la sondajele de opinie ale publicului, desi ele exista, cum voi arata mai jos. Oricum, el pierde timpul cu trecerea in revista a existentei unor opinii cu privire la conducerea DNA: pe de o parte nici nu arata argumentele aduse de fiecare din sustinatori, pe de alta parte ele apartin unor categorii ce nu au fie expertiza, fie instrumentele, fie sunt lipsiti de obiectivitate. De altfel, azi toata lumea e analista si toti isi dau cu parerea despre activitatea magistratilor. Ar fi trebuit sa faca referire strict la evaluarile facute potrivit legii: de CSM sau chiar de MJ, respective de UE.

 

7. `Am convingerea ca aceste opinii, chiar si cele mai vehement exprimate, exprima dorinta de reforma a justitiei si de eficientizare a activitatii DNA`.

 Eu sincer nu am aceasta convingere: imi aduc aminte de ministrul Chiuariu care vroia sa il schimbe pe procurorul Tulus ca asa dorea el. Numai de reforma nu s-a putut vorbi. Iar daca ma gandesc ca in ultimii doi ani totul stagneaza in privinta reformei justitiei, chiar nu sunt asa de optimist ca ministrul. Incercarea de a da aceeasi credibilitate tutrror vorbitorilor este foarte periculoasa, caci nu toti cei care vorbesc au aceeasi legitimitate.

 

8. `Acestea fiind spuse, am remarcat insa faptul ca multe dintre opinii se focalizeaza exclusiv pe propunerea privind Procurorul Sef DNA si pe persoana al carei mandat in aceasta functie se incheie. Opiniile exprimate par sa aiba la baza teza potrivit careia institutia DNA s-ar putea cumva identifica cu persoana actualului Procuror Sef. In consecinta, sunt puse exclusiv in sarcina domniei sale atat meritele, cat si deficientele invocate public in activitatea DNA`.

Un magistrat cu functie de conducere este reprezentant al celor din institutia sa. Cat priveste insa raspunderea lui pentru activitatea lor, aici trebuie facuta o neta distinctie intre chestiunile manageriale (responsabil conducerea) si cele profesionale (responsabil magistratul insusi pentru modul de lucru al dosarelor, comisia din fiecare institutie pentru evaluare si INM si CSM pentru pregatire).

 

 9. `Aceasta duce la ignorarea faptului ca din conducerea DNA fac parte si Procurorul General si adjunctii Procurorului Sef DNA. In plus, se aminteste mult prea putin faptul ca in DNA lucreaza peste 120 de procurori, alaturi de alti specialisti si personal administrativ. De asemenea, doresc sa reamintesc ca institutia DNA inseamna nu numai personalul care activeaza acolo, ci si legile care stau la baza organizarii sale, regulamentul intern, politicile si masurile aplicate in functionarea acesteia, precum si rezultatul intregii activitati, materializate in dosare si rezultate obtinute in raport de resursele investite`.

E corect. Cum spuneam mai sus, cand vorbesti de raspundere, trebuie sa stii fiecaruia ce rol revine. Interesanta aducerea pe tapet a afirmatiei ca din conducerea DNA fac parte si alte persoane. Cum mai jos critica activitatea DNA, inteleg ca de fapt ministrul ar intentiona schimbarea si a altor persoane.

 

10. `Fara o asemenea intelegere completa a tabloului institutional extrem de complex pe care-l reprezinta DNA, nu putem vorbi despre o posibila evaluare completa la nivelul DNA ci, cel mult, despre o evaluare personala a activitatii Procurorului Sef sau despre o analiza a diverselor perceptii publice sau private despre domnia-sa`.

Iar vorbeste ministrul de o evaluare, dar nu ne spune si noua cine si cand a facut aceasta evaluare? Are ministrul facut asa ceva? Altceva decat ce spune CE si CSM? Ori se bazeaza numai pe taieturile din ziare sau cum?! Mai mult, e vorba de doua evaluari: una a DNA, alta a sefului DNA.

 

 

Imunitatea magistratilor?!

I. La pct. 11 din ordinea de zi solutionata din data de 29 mai 2008 se afla o propunerea a CSM de modificare a Legii nr 303/2004 pentru a se prevedea obligativitatea aprobarii CSM pentru punerea in miscare a actiunii penale (inculparea, acuzarea) contra judecatorilor si procurorilor pentru orice tip de infractiune.

 

II. Care e ratiunea pentru care CSM vrea sa fie introdus un astfel de filtru? In absenta unei motivari a propunerii CSM, iata presupunerile sunt patru:

a) cetatenii formuleaza prea des plangeri contra magistratilor: aceasta este o falsa problema, caci de la sesizarea organului judiciar si pana la inculpare se fac o serie de verificari, iar in dreptul nostru nu se cunoaste institutia acuzatorului privat decat in mod exceptional, astfel ca cetateanului nu trebuie sa i se impute faptul ca formuleaza plangere/denunt (despre problema bunei-credinte a cetateanului, vezi mai jos);

b) se comit abuzuri, adica ar fi magistrati care instrumenteaza dosare abuziv contra altor magistrati. Aceasta afirmatie este foarte grava, si daca CSM recunoaste acest lucru trebuie gasite rapid metode de responsabilizate a sistemului, fata de orice posibil justitiabil.

c) CSM vrea sa controleze anchetele penale. Lipsind obligatia de instiintarea a CSM cand se demareaza investigatii contra unui magistrat si existand posibilitatea ca insisi magistratii din CSM sa fie cercetati, CSM vrea sa aiba un control al acestor investigatii;

d) asemanarea cu celelalte puteri: parlamentarii, guvernantii si presedintele tarii nu pot fi cercetati penal decat in urma unor aprobari politice, prin urmare, pentru egalitatea puterilor se impune o aprobare si pentru magistrati. Se uita insa ca aprobarea politica se da pentru inceperea urmaririi penale, pe cand aprobarea pentru cercetarea magistratilor se da pentru punerea in miscare a actiunii penale.

 

III. Iata care sunt argumentele impotriva introducerii unei asemena aprobari, din partea CSM, pentru acuzarea magistratilor de comiterea oricarei infractiuni:

 

1. din punct de vedere al cetateanului care denunta o fapta penala a unui magistrat:

- daca este vorba de o infractiune de drept comun comisa de magistrat (ex. furt) nu exista niciun argument al necesitatii aprobarii CSM, organism care are ca atributie constitutionala doar gestionarea carierei profesionale a magistratului. Potrivit art. 124 alin 2 din Constitutie `Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti`, astfel ca daca un magistrat a comis o infractiune, el trebuie sa raspunda ca orice cetatean;

- daca este vorba de o infractiune in legatura cu atributiile de magistrat (ex. fals, coruptie) atunci existenta unui filtru consfinteste un privilegiu, incalcandu-se art 16 alin 1 `Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari`: un organism tot al magistratilor, CSM, va decide daca incuviinteaza acuzarea unui magistrat infractor, iar decizia va fi discriminatorie si fara posibilitatea de a fi contestata pe motive de oportunitate. Astfel ca, CSM risca sa para chiar o `cooperativa de spalat magistrati` (denumire atribuita de presa);

- si inca ceva: daca se simte nevoia protejarii magistratului impotriva unor abuzuri comise de anchetatori contra sa, pe cetateanul simplu cine il apara de abuzurile acestora?! Oare nu cumva se incurajeaza crearea unor filtre la nivelul diverselor profesiuni: pentru identitate de ratiune, vor putea sa ceara crearea unor astfel de filtre pentru a fi invuviintata inculparea si Clubul Roman de Presa pentru jurnalisti, si Agentia Nationala a Functionarilor Publici pentru functionari, si Asociatia Municipiilor din Romania pentru primari si sindicatul muncitorilor pentru cei din fabrica etc.

 

2. din punct de vedere al celui care instrumenteaza cauza, acest filtru reprezinta:

- o imixtiune in justitie: CSM este un organ administrativ, in ale carei atributii nu intra infaptuirea justitiei; daca vrea, CSM da aprobarea pentru ca eu sa imi indeplinesc atributiile de procuror/judecator, iar daca nu vrea, eu nu pot face nimic desi am motive sa cred ca cel pe care il cercetez este un infractor;

- o ignorare a pregatirii mele: daca mie, magistrat, mi se impune sa  cer aprobare de la un organ administrativ care pretinde ca poate lua decizii judiciare mai bine decat mine, cel care instrumentez dosarul, inseamna ca CSM nu are incredere in pregatirea si in buna-mea credinta. Aceasta inseamna ca insusi CSM este vinovat, el fiind responsabil alaturi de INM de recrutarea, pregatirea si sanctionarea disciplinara a magistratilor, si astfel incearca sa ascunda incompetentii din sistem;

- acest filtru nu va afecta doar procurorii care instrumenteaza cauze cu magistrati.

Pentru ca din 2003 se poate ataca o solutie de netrimitere in judecata data de un procuror neabuziv, direct la judecator (iar solutiile de NUP sau SUP contra magistratilor sunt f.multe). Care judecator poate avea o parere contrara procurorului, sa considere ca la dosar sunt probe suficiente contra magistratului cercetat si astfel sa trimita dosarul inchis de procuror cu IUP sau SUP la instanta pentru a face judecata (art. 278 ind 1 lit. c C.proc. pen). Vrea sa imi spuna cineva, ca eu, judecator va trebui sa cer aprobarea CSM ca sa judec un dosar??? Ce incalcare mai mare a independentei se poate produce?

 

3. din punct de vedere al CSM, acest filtru este:

- o modalitate de prevenire a abuzurilor: dar nu exista nici un fel de statistica si nici un fel de declaratie publica in legatura cu abuzurile judiciare. Chipurile, CSM vrea sa stopeze aceste abuzuri, preluand el atributele acuzarii. Dar cine garanteaza ca la randul sau CSM nu va abuza, favorizand sau nenorocind magistrati fata de care membrii CSM au anumite interese, mai ales ca un exista nici un mecanism care sa previna conflictele de interese la nivelul CSM? De ce sa am incredere in ancheta paralela efectuata de CSM? Mai mult, ce indrituieste CSM sa aprecieze probele administrate de un procuror, putand da o alta turnura anchetei sale? Oricum insa, CSM e cel care aproba suspendarea magistratilor ca urmare a inculparii, si cred ca nu ar trebui sa dea efect suspendarii daca incuparea ar fi abuziva;

- o modalitate de control al anchetelor judiciare: daca ordonanta lui Chiuariu era menita sa ingreuneze demararea cercetarilor unor politicieni, daca avizul Presedintelui sau al Parlamentului au rolul de a incuviinta inceperea urmaririi unor politicieni, aprobarea data de CSM pentru punerea in miscare a actiunii penale impotriva unor magistrati are un efect mai periculos: lipsa aprobarii duce la incetarea urmaririi unor magistrati, deci echivaleaza cu un ordin de incetare a oricaror proceduri, ceea ce este inadmisibil – asta nici macar un organ superior procurorului nu o poate face si, iata, o face un organ din afara sistemului judiciar inceteaza o urmarire legal demarata.

- o prevenire a anchetarii propriilor oameni: in conditiile in care in presa se vehiculeaza din ce in ce mai multe informatii despre implicare unor membri CSM in desfasurarea unor concursuri sau solutionarea de dosare, aceasta propunere a CSM in aceste zile transmite publicului mesajul ca CSM-istii se simt vulnerabili.

- o conditie impusa de documente internationale. Am incercat sa gasesc standarde internationale in legatura cu imunitatea magistratilor. Am gasit doar Opinia nr. 3 din 2002 a CCJE care la pct 52-54 ne da raspunsul: nu poate exista o imunitate penala; este acceptabil un mecanism contra plangerilor vexatorii numai in tarile in care exista acuzator privat (ceea ce nu se poate pune in discutie la noi decat cel mult pentru procedura din art. 278 ind. 1 lit.c C.pr.pen, respectiv daca un procuror a dat o solutie de netrimitere in judecata contra unui magistrat, victima poate contesta masura la procurorul ierarhic superior, iar apoi se poate plange unui judecator; daca judecatorul admite plangerea si retine cauza spre judecare la instanta considerand ca sunt probe suficiente, acuzarea va fi sustinuta in unele cazuri doar de catre victima, ceea ce poate pune in discutie necesitatea unei aprobari, dar eu cred ca insasi incheierea judecatorului de admitere a plangerii poate fi considerata ca avand un astfel de efect).

 

IV. In realitate, problemele din spatele aceastei propuneri sunt altele:

1. daca sunt magistrati care comit abuzuri, trebuie gasite mecanisme administrative de prevenire: trebuie revazuta modalitatea de recrutare (apropo, cu un simplu interviu in fata CSM au intrat in sistem o multime de magistrati cu grave carente de pregatire profesionala, iar efectele se vor vedea in curand), de pregatire (cineva s-ar putea gandi totusi ca un seminar de 2-3 zile o data la 3 ani nu e de ajuns pentru un magistrat), si de evaluare (vad ca presedinta CSM recunoaste ca la evaluarea din acest an magistratii si-au ales singuri 10 hotarari pe care le-au dus la comisie); trebuie revigorata raspunderea disciplinara  (art. 99 lit h din legea 303/2004 cu privire la incalcarea cu rea credinta sau grava neglijenta a legii e neaplicata); trebuie vazut de ce nu functionenaza raspunderea penala  (infractiuni precum represiunea nedreapta ori abuz in serviciu nu se intalnesc in practica judiciara cu privire la magistrati);

2. daca sunt persoane care formuleaza abuziv plangeri/denunturi trebuie gasite cai de sanctionare a acestora, de la amenzi/despagubiri civile (art. 723 din C.pr.civ aplicabil si in materie penala in baza art.721 ar fi un inceput) pana la sanctiuni penale pentru denuntarea calomnioasa (de altfel, in practica, infractiuni precum denuntarea calomnioasa sau marturie mincinoasa sunt foarte des intalnite, insa foarte putin investigate, ceea ce incurajeaza fenomenul plangerilor);

3. daca exista filtre pentru politicieni, nu inseamna ca si pentru magistrati ar trebui sa existe. Scopul trebuie sa fie eliminarea acestor bariere adminstrative de efectuare a cercetarilor penale (vezi argumente pentru urmarirea politicienilor fara aviz), ele nefiind altceva decat imixtiuni legiferate in justitie;

4. trebuie modificata legislatia de sorginte sovietica si unit momentul punerii in miscare a actiunii penale cu trimiterea in judecata: nimeni nu atentioneaza ca in Romania inculparea se poate face nu doar prin trimiterea in judecata, cand urmarirea e finalizata, ci si in timpul acesteia, creind aberatia unei cercetari cu doua categorii de suspecti: invinuitul si apoi inculpatul. Efectul este ca prin inculpare se determina imediat suspendarea din functie a magistratului. Oricum, in tarile occidentale, acuzarea se face numai in momentul in care procesul ajunge in fata judecatorului;

5. magistratii din Romania sunt vulnerabili pentru faptul ca sunt suspendati din functie la inculpare si apoi inlaturati din magistratura la condamnare pentru orice infractiune. Adica, de ex, daca accidentez cu masina pe cineva si sunt vinovat, voi termina cu magistratura. Or, suspendarea nu ar trebui sa opereze decat in legatura cu infractiunile de serviciu si nu ar trebui sa intervina decat odata cu trimiterea in judecata - in acest caz, evident, nu ar mai trebui sa existe niciun filtru. Iar inlaturarea din magistratura pentru o condamnare penala a unui magistrat ar putea sa opereze fie numai pentru infractiunile de serviciu, fie numai pentru infractiunile intentionate si pentru care pedeapsa aplicata este peste un anumit minim.

 

UPDATE: Am facut rost de documentul cu propunerea CSM – asa cum banuiam, e nemotivata. Iar in Cotidianul presedintele CSM aduce ca argument faptul ca sunt multe plangeri din partea cetatenilor contra magistratilor, neobservand insa ca acest filtru nu are nicio legatura cu diminuarea lor.

 

Alte pozitii: UNJR, CRJ, TI

 

 

Justitia: o Elodie fara sfarsit

Elodia e moarta. Ba e vie. Cioaca e dus la arestare pentru omor, desi arma si victima nu se gasesc. Se respinge arestarea. Se face recurs. Se respinge. Cioaca e dus la arestare pentru violarea corespondentei. Se respinge. Se face recurs. Se admite. Ciaoca face cerere de liberare provizorie. Se admite. Se face recurs. Vom vedea ce va fi.

Update: Cioaca a fost liberat.

Comisia de la Cotroceni da aviz. Chiuariu o desfiinteaza. Pune judecatori. CSM ii desemneaza. Avocatul Poporului ataca. Curtea declara neconstitutionala Comisia.

Kovesi critica ICCJ pentru restituirile dosarelor de mare coruptie (acum e cercetata ca a comentat dosare in curs, solutia o aflam joi). ICCJ o critica pe Kovesi ca a avut tupeul sa o critice. Barbulescu, sefa CSM, critica modul de lucru al DNA (neauzind, pesemne, de Conventia ONU si Conventia CoE in materie de coruptie, care prevad necesitatea unor proceduri speciale de ancheta in cazul infractiunilor de coruptie; oricum,pariu fac ca ea nu va fi cercetata ca a criticat dosare in curs). Comisia Europeana critica ICCJ pentru stoparea luptei anticoruptie.

Parlamentul ii cere lui Kovesi dosarele ministrilor care sunt si parlamentari sa se pronunte asupra avizului. Morar spune ca nu e necesar acest aviz de la Parlament, fiind de ajuns avizul Presdintelui tarii. Kovesi spune acelasi lucru.

Toti politicienii se pricep la justitie. CSM-istii critica procurorii. Procurorii critica judecatorii. Judecatorii sunt suparati pe Comisia Europeana. Comisia critica ICCJ. Iccj o critica pe Kovesi. Si tot asa…

In timpul asta, in loc sa se lucreze la dosarele alea, ne uitam la TV si ne batem in declaratii. Si apoi, din nou vine intrebarea: `de ce merge justitia asa?`. Ah, ce-mi place democratia!

 

 

 

Comisia Cotroceni – neconstitutionala

Pe scurt, Curtea Constitutionala a decis ca articolul din Lege modificat prin OUG este neconstitutional. Se pare ca nu doar Ordonanta MJ e cu probleme, ci insasi procedura prealabila avizarii.  Pe larg si cu istoric, Mediafax ne povesteste ce si cum. 

MJ, naucit, inca astepta motivarea. Pana atunci, se face ca nu intelege despre ce e vorba. Sau, cine stie, poate ne asteptam la o OUG noaptea asta, care sa creeeze o noua procedura?! Deocamdata, nimic pe ordinea de zi a sedintei de azi a Guvernului. Intre timp insa, se alarmeaza si parlamentarii, care considera ca mai bine ar desfiinta DNA. Cred ca se vor misca foarte rapid, adica vor lamuri lucrurile pana la aparitia in M.Of. a deciziei Curtii Constitutionale.

Pana va fi publica motivarea deciziei Curtii, fac cateva mentiuni. Cred ca sunt doua variante ce pot aparea in motivare:

- judecatorii nu pot exercita doua functii in acelasi timp: de acord potrivit Constitutiei si ne amintim ca asta a spus-o si Iorgovan cand s-a opus numirii magistratilor in CNI; asta inseamna ca argumentul li se aplica si magistratilor asimilati si functionarilor din Consiliul National de Intregritate, deci numirea lor acolo e neconstitutionala, asadar activitatea CNI de pana acum se va spulbera in zare; 

- judecatorii nu pot desfasura activitati executive: de acord si aici potrivit principiului separatiei puterilor in stat. Insa asta inseamna ca automat toti magistratii care lucreaza in afara instantelor si parchetelor, sunt detasati contrar legii fundamentale. E o chestiune pe care SoJust o sustine de multisor. 

Asa cum am spus: presedintele poate da avizul fara nici un fel de comisie sau propunere. O spune Constitutia.   

Presedintele-judecatorul guvernantilor

In  Monitorul Oficial  678 din 4 oct 2007 a fost publicata  OUG 95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială. Sunt cateva aspecte care m-au lamurit astfel fata de postarea precedenta:

1. Actul normativ este initiat si contrasemnat de ministrul justitiei. De asemenea, se pare ca toti membrii Guvernului au votat pozitiv aceasta OUG, desi unii sunt direct interesati de efectul acestuia intrucat cu privire la ei s-a cerut avizul de la Presedintele Romaniei pentru inceperea urmaririi penale.

2. Art 115 alin 4 din Constitutie prevede ca ` Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai în situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora`. O asemenea cerinta nu este respectata de OUG:

- in preambulul sau, nu este motivata `urgenta` decat prin necesitatea asigurarii unei proceduri echitabile si transparente, realizabila prin asigurarea independentei si impartialitatii membrilor comisiei;

- situatia `extraordinara` este motivata prin inmultirea cazurilor ce vor merge la comisie dupa decizia CC care ii priveste si pe fostii guvernanti, urgenta-deja aratata, posibilitatea aparitiei unor situatii de incompatibilitate daca ministrul justitiei sau cel de interne ar fi trimisi la comisie intrucat acolo ar fi oamenii numiti de ei (Guvernul confunda aici `incompatibilitatea` cu `conflictul de interese`), protectia membrilor Guvernului in cazul unor sesizari abuzive si inlaturarea suspiciunilor de influenta politica asupra unei decizii care trebuie sa fie juridica.

3. O astfel de motivare ma duce la doua conluzii:

- Presedintele a fost de data asta facut prin lege `judecator`, din moment ce s-a spus in mod expres ca ca decizia trebuie sa fie nu politica, ci juridica;

- art. 126 alin 5 din Constitutie prevede: `Este interzisa înfiintarea de instante extraordinare`. Or, punand judecatori in comisia de la Cotroceni care nu putea fi decat o comisie administrativa, si creind procedura de audierea a celui vizat si de administrare de probe (se intelege ca aceste probe vor putea viza decat fondul) si spunand in mod expres ca decizia care se leaga de propunerea lor trebuie sa fie una juridica (!!!), este clar ca judecatoii fac acolo un act de judecata. Deci, ei constituie o instanta extraordinara, ceea ce este neconstitutional (recunosc ca ideea mi-a fost sugerata de colegul judecator SL Rus de la CA Cluj).

4. In plus, ma indoiesc ca CSM va face greseala sa propuna pe cei 5 judecatori mentionati de OUG. Aceasta pentru ca daca judecatorii raman cu activitate la instante ar inseamna ca exercita in acelasi timp si o alta functie ceea ce ar fi neconstitutional (art 125 alin 3 Constitutie). Iar daca vor fi detasati la Administratia Prezidentiala, vor avea activitate doar cand vin dosare de la parchet si vor trebui platiti de Administratie, caz in care numai independenti nu poti spune ca vor fi. Deci, suntem in situatie de blocaj.

5. Eu sustin ca Presedintele nici nu are nevoie de propunerea comisiei pentru a cere inceperea urmaririi penale. Astfel, art.109 alin 2 din Constitutie zice ca   `Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele României au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savârsite în exercitiul functiei lor`. Deci, cererea Presedintelui nu este conditionata constitutional de vreo propunere prealabila. Iar nerespectarea procedurii acesteia, prealabile, impuse de legea speciala nu este sanctionata in nici un fel: mai mult, din reglementarea data prin Legea 115/1999 cu sau fara modificarile aduse prin OUG 95/2007, rezulta in mod clar dreptul discretionar al presedintelui de a formula cererea catre procurori.

Prin urmare, procurorul trebuie sa aiba la dosar doar cererea Presedintelui de incepere a urmaririi penale contra guvernantului (actual sau fost), fara a-l interesa ce sta in spatele acestei cereri, respectiv daca a fost sau nu consultata comisia, daca s-au administrat probe in aceasta faza sau care a fost propunerea acestei comisii.

Las avizul, schimb comisia!

  Recent aratam 10 motive pentru care existenta unui aviz in vedere inceperii urmaririi penale cu privire la un ministru sau fost ministru este nu numai o imixtiune in activitatea judiciara, ci chiar o incalcare a Constitutiei care spune ca toti suntem egali in fata justitiei si nimeni nu are dreptul la privilegii. Cand ma gandeam ca va incepe o dezbatere pe tema cum facem sa respectam Constitutia, Guvernul a adoptat o OUG de ramai cu gura cascata: a modificat Legea raspunderii ministeriale cu privire la componenta comisiei speciale de la Cotroceni, punand judecatori, care vor fi numiti in 30 zile de Presedinte la propunerea CSM.

Noul act normativ este neconstitutional, ilegal si prost construit::

1. este neconstitutional din trei considerente:-

 art 115 alin 4 din legea fundamentala prevede: `Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai în situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora`. De abia astept sa vad motivarea urgentei. Dar situatie extraordinara nu poate fi. Ups, am uitat ca DNA a cerut avizarea inceperii urmaririi penale a insusi ministrului justitiei. Oare el o fi initiatorul? Sper sa nu, caci altfel ce s-a intamplat azi e ca un fel de recunoastere a vinovatiei si eu inca mai cred in prezumtia de ne-! A, si mai sper ca nici el si nici ministrul Pacuraru nu au votat acest proiect, ca prea ar fi de tot… 

- art. 125 alin 3 din aceeasi Constitutie spune: `Functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din învatamântul superior`. Or (nu `ori` cum se spune in comunicatul Guvernului!), Guvernul a decis ca membrii comisiei vor fi judecatori. Cum nu e vorba de judecatori detasati la acea comisie, ci de persoane care vor exercita acea functie temporar, ne vom afla in aceeasi situatie ca la CNI: atunci senatorii si-au insusit la Plen observatia lui Antonie Iorgovan (D-zeu sa il ierte!) cum ca judecatorii nu pot face parte din CNI, organism cu activitate nepermanenta, pentru ca nu pot indeplini o alta functie in acelasi timp cu cea de judecator! Se vede treaba ca Guvernul nu a fost bine consiliat dpdv juridic.

- art.109 alin 2 zice ca   `Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele României au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savârsite în exercitiul functiei lor`. Asadar, intentia constituantului a fost ca fortele politice sa ceara urmarirea ministrilor. Punand judecatori in functie sa decida in aceasta etapa, se incalca in mod flagrant principiul separatiei puterilor in stat din art 1 alin 4 Constitutie.  

2. este nelegal pentru ca:

- nu a respectat cerinta art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, care obliga ca un astfel de proiect de act normativ sa fie afisat timp de 30 zile pe site, trimis la presa si asociatii, abia apoi trimis spre analiza si avizare la celelalte autoritati. Doar pentru situatii exceptionale se poate deroga ceea ce, evident, nu este dat in cauza;

- nu a avut avizul CSM, asa cum impune art. 38 alin 3 din Legea nr. 317/2007, caci este un act normativ care intereseaza autoritatea judecatoreasca. Dar, daca nu ma insel, azi MJ a trecut prin Guvern si propunerea de OUG pentru modificarea legilor justitiei, si cum CSM-istilor le-a crescut leafa, nu vom asista la vreo reactie. 

3. este prost conceput pentru ca:

- momentul adoptarii unei astfel de modificari este rau ales: doi ministri din actualul Cabinet sunt in faza actelor premergatoare si s-a cerut Presedintelui avizarea inceperii urmaririi, care asteapta propunerea in acest sens de la comisia speciala. In felul acesta, Guvernul pierde la imagine, speculatiile cum ca actul normativ este `cu destinatie` fiind astfel justificate; De altfel, azi la ora 12 la Guvern nu se stia nimic de acest act normativ! In plus, finalul OUG contine o dispozitie tranzitorie sugubeata: cica daca nu s-a intocmit raportul pana azi, dosarele in curs de avizare se duc la noua comisie.  Pai nu raportul e important, ci sesizarea Presdintelui, ca act de inceput si avizul acestuia, ca act de sfarsit! Oricum, noua comisie se formeaza de abia peste 30 zile! Sa vedem daca totusi noaptea asta nu se vor redacta ceva rapoarte pe la Cotroceni.

(UPDATE 5.10.2007: OUG a si fost publicata, in aceeasi zi cu adoptarea ei, in MO 678 din 4 oct. 2007)

- este real faptul mentionat de premier cum ca daca actualii membrii din comisie sunt numiti de MJ si MIRA se poate ivi un conflict de interese in cazul in care cel cercetat e chiar unul dintre cei doi ministri. Dar asta se putea rezolva prin abtinerea membrilor, nu prin schimbarea modalitatii de compunere a comisiei.

- ministrul justitiei vrea ca acea comisie sa ofere garantii de independenta si impartialitate. Pai de ce aceste garantii, cand cel care da avizul pe baza acestei propuneri este de fapt un personaj politic (presedintele)? Nu sunt convins ca ministrul a inteles natura juridica a acestui aviz, acela de act administrativ ce conditioneaza demararea unei proceduri legale necesare pentru determinarea comiterii faptei si stabilirea vinovatiei. Iar asupra legalitatii unei proceduri se poate pronunta un magistrat, dar numai in cadrul unui proces. Cum sa vina un judecator si sa spun unui procuror sa nu inceapa urmarirea penala? Se inverseaza toate principiile de procedura penala cunoscute! Si cica asta ar fi conform cu filosofia viitorului Cpp! Doamne, oare in viitorul Cod nu vor mai exista procurori?

- apoi, se ia dreptul procurorului sef al DNA de a sesiza pe Presedinte, si ramane doar Procurorul General din partea corpului judiciar, care trebuie sa il informeze pe concomitent si pe premier.  Eu am inteles ca actualul ministru crede ca procurorii ii sunt subordonati. Dar sa introduci in ecuatie si pe premier, e deja prea mult. Urmatorul lucru care va fi legiferat va fi normalitatea convorbirilor telefonice dintre Parchetul General si Palatul Victoria, e clar.

- in fine, observatia mea cu activitatea de judecata a comisiei este sustinuta de propunerea ca ministrul audiat de comisie sa aiba dreptul sa isi propuna probe. Probe de care? Cu privire la fondul cauzei, probe de nevinovatie? Mama, in ce lume traim?! Se administreaza acum probe in afara procesului penal? Pai, nici sub actuala reglementare audierea ministrului nu putea fi pe fond, ci numai pe chestiuni de legalitate a procedurilor demarate. Audierea de fond si probele in aparare se propun numai in fata organelor judiciare, e o chestiune elementara. Si pentru acelasi motiv, la fel de aberanta e noua prevedere cu dreptul la un aparator. Un avocat in aceasta faza nu este admisibil pentru ca cel audiat nu are vreo calitate procesuala: in procesul penal roman doar invinuitul si partile au dreptul la aparator – procedura penala anul III; or, ca ministrul sa aiba avocat, trebuie sa inceapa urmarirea penala.

- se mai propune intocmirea unui raport ce se va face public: raman la sustinerea mea,  in baza jurisprudentei CEDO, ca orice comunicare publica din partea unei autoritati de stat cu privire la comiterea unor fapte penale infrange prezumtia de nevinovatie a celui cercetat. Si, nota bene, aceasta se pune in carca unor judecatori!!!

- Presedintele e obligat sa isi insuseasca raportul, altfel trebuie sa isi motiveze decizia in fapt si in drept, care se va aduce la cunostinta publicului. Adica va fi ceva de genul: `judecatorii au propus respingerea, presedintele a dat totusi aviz pozitiv` sau `Judecatorii propun aviz pozitiv, dar presedintele refuza`. Tot scandalul Presedinte-judecatori va fi facut  public! Iar circul va continua cu: `comisia a dat aviz pozitiv, procurorul a dat SUP, deci omul era nevinovat, asadar judecatorii din comisie au gresit` sau `instanta a condamnat, desi comisia propusese aviz negativ, deci judecatorii din comisie au gresit`. Se pun judecatorii contra procurorilor!

Va fi razboi intre puteri! Un haos! Se duce naibii si bruma de incredere pe care o mai avea sistemul asta.