Justitia: o Elodie fara sfarsit

Elodia e moarta. Ba e vie. Cioaca e dus la arestare pentru omor, desi arma si victima nu se gasesc. Se respinge arestarea. Se face recurs. Se respinge. Cioaca e dus la arestare pentru violarea corespondentei. Se respinge. Se face recurs. Se admite. Ciaoca face cerere de liberare provizorie. Se admite. Se face recurs. Vom vedea ce va fi.

Update: Cioaca a fost liberat.

Comisia de la Cotroceni da aviz. Chiuariu o desfiinteaza. Pune judecatori. CSM ii desemneaza. Avocatul Poporului ataca. Curtea declara neconstitutionala Comisia.

Kovesi critica ICCJ pentru restituirile dosarelor de mare coruptie (acum e cercetata ca a comentat dosare in curs, solutia o aflam joi). ICCJ o critica pe Kovesi ca a avut tupeul sa o critice. Barbulescu, sefa CSM, critica modul de lucru al DNA (neauzind, pesemne, de Conventia ONU si Conventia CoE in materie de coruptie, care prevad necesitatea unor proceduri speciale de ancheta in cazul infractiunilor de coruptie; oricum,pariu fac ca ea nu va fi cercetata ca a criticat dosare in curs). Comisia Europeana critica ICCJ pentru stoparea luptei anticoruptie.

Parlamentul ii cere lui Kovesi dosarele ministrilor care sunt si parlamentari sa se pronunte asupra avizului. Morar spune ca nu e necesar acest aviz de la Parlament, fiind de ajuns avizul Presdintelui tarii. Kovesi spune acelasi lucru.

Toti politicienii se pricep la justitie. CSM-istii critica procurorii. Procurorii critica judecatorii. Judecatorii sunt suparati pe Comisia Europeana. Comisia critica ICCJ. Iccj o critica pe Kovesi. Si tot asa…

In timpul asta, in loc sa se lucreze la dosarele alea, ne uitam la TV si ne batem in declaratii. Si apoi, din nou vine intrebarea: `de ce merge justitia asa?`. Ah, ce-mi place democratia!

 

 

 

Coruptia judiciara (8): pedepse pentru coruptie

Date din `Raport privind progresele înregistrate în îndeplinirea condiţionalităţilor stabilite în domeniul reformei sistemului judiciar şi luptei împotriva corupţiei 1 sept. 2006 – 31 mart. 2007` (raport centralizat pentru toate instituţiile), aflat la Secretariatul General al Guvernului:

În perioada 1 sept.2006 - 1 mart.2007, DNA a trimis în judecată 195 de inculpaţi în 84 de dosare, inclusiv ofiţeri de poliţie, magistraţi, avocaţi. În perioada de referinţă, în aceste cazuri, instanţele au pronunţat 47 de condamnări nedefinitive privind 84 de inculpaţi. Printre aceştia se numără:

a. 13 ofiţeri şi subofiţeri de poliţie:

• - 5 ani închisoare cu executare;
• - 4 ani închisoare cu executare;
• - 2 ani şi 2 luni închisoare cu executare;
• - 2 ani închisoare cu executare;
• - 4 ani închisoare cu suspendarea executării;
• - 4 ani închisoare cu suspendarea executării;
• - 3 ani închisoare cu suspendarea executării;
• - 3 ani închisoare cu suspendarea executării;
• - 2 ani închisoare cu suspendarea executării;
• - 2 ani închisoare cu suspendarea executării;
• - 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării;
• - 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării;
• - 1 an închisoare cu suspendarea executării.

b. 4  judecători:

• - 3 ani închisoare cu suspendarea executării;
• - 3 ani închisoare cu suspendarea executării;
• - 1 an şi 10 luni închisoare cu suspendarea executării;
• - 6 luni închisoare cu suspendarea executării;

c. 3 avocaţi:

• - 3 ani şi 6 luni cu executare;
• - 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării;
• - 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării.

d. 1 grefier şef de la ICCJ:

• - 2 ani şi 6 luni închisoare cu executare

e. 1 preşedinte al unui ONG din domeniul drepturilor omului:

• - 6 ani închisoare cu executare

În aceeaşi perioadă, instanţele au pronunţat 33 de decizii definitive de condamnare privind 53 de inculpaţi. Printre aceştia se numără:

a. 14 ofiţeri şi subofiţeri de poliţie:

• - 7 ani închisoare cu executare;
• - 4 ani închisoare cu executare;
• - 4 ani închisoare cu executare;
• - 2 ani şi 6 luni închisoare cu executare;
• - 2 ani închisoare cu executare;
• - 1 an închisoare cu executare
• - 4 ani închisoare cu suspendarea executării;
• - 3 ani închisoare cu suspendarea executării;
• - 3 ani închisoare cu suspendarea executării;
• - 3 ani închisoare cu suspendarea executării;
• - 2 ani şi 8 luni închisoare cu suspendarea executării;
• - 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării;
• - 2 ani închisoare cu suspendarea executării;
• - 1 an şi 10 luni închisoare cu suspendarea executării.

b. 1  judecător:

• - 2 ani închisoare cu executare.

c. 1 magistrat asistent la ICCJ:

• - 4 ani închisoare cu executare

    În aceeaşi perioadă s-au pronunţat 3 decizii definitive de achitare privind 4 inculpaţi, dintre care 2 ofiţeri de poliţie.

Coruptia judiciara (7): mijloace de corupere

Foloasele ce pot constitui mijloace de corupere sunt:

- bani (lei, euro sau dolari americani, cash ori pe card, plata facturi, cota parte din afacerile `protejate`, imprumut de bani);

- bunuri (bijuterii, produse alimentare, produse electronice, produse electrocasnice, mobila, autoturisme, set anvelope, combustibil, imbracaminte, cosmetice, materiale de constructie, animale, arme vanatoare, icoane);

- servicii (sejururi la mare, excursii in strainatate, facilitarea procurarii unei locuinţe, a unui loc de munca, informaţii scurse la presa, asigurare menaj in locuinta);

- favoruri (neformularea unei plangeri adminstrative sau penale contra celui mituit, favori sexuale, transfer).

Este de remarcat ca valorile cele mai mari ale acestor foloase sunt in cauzele cu miza mare – cele comerciale, unde sumele din proces sunt de ordinul miliardelor si cele penale, unde in joc este libertatea persoanei. Valoarea difera si in functie de rangul celui implicat in cercetare (grad superior, functie de conducere) si de posibilitatile celui cercetat (cetatean strain, om de afaceri). Suma pretinsa este aproape intotdeauna mai mare decat suma primita.

Momentul in care se intervine este la inceputul sau la sfarsitul procedurii: de regula se intervine la organele care au puterea de a demara procedurile (organe de de constatare precum Garda Financiara sau polita din serviciul circulatiei; organe judiciare cum sunt politia judiciara si procurorii) si la cele care iau hotararea decisiva, finala (instantele de recurs, instanta suprema). Sunt vizate in special procesele penale. De asemenea, folosul se poate da si dupa indeplinirea, in conditii legale, a actului de catre organul judiciar (primire de foloase necuvenite). Un astfel de folos dat in mod repetat, creeaza un obicei si devine de fapt o promisiune de mituire.

Interviu in A.Catavencu

In Academia Catavencu de saptamana asta apare un interviu cu mine. E mai serios decat mi l-as fi dorit.

Disponibil in varianta electronica la Academia Catavencu, chiar si in EN si HU. Bula nu e opera mea, dar imi place teribil.

Sincer, astept sa vad cate semnaturi se strang de la…(nu sugerez eu)…cu privire la acest interviu.

Coruptia judiciara (6): acte de coruptie

Din comunicatele de presa ale DNA[1] si DGA[2] emise in anii 2004-2007, am extras cateva exemple de fapte de coruptie pentru care s-au demarat cercetari penale impotriva unor persoane care lucreaza sau au avut legatura cu sistemul juridic. Nu toate cauzele sunt solutionate definitiv, prin urmare cei cercetati beneficiaza de prezumtia de nevinovatie. Mentionam ca aceste fapte nu pot fi considerate ca fiind relevante si pentru caracterul/conduita altor persoane din sistem:

- un judecator de Judecatorie pretinde 700 euro pentru o solutie favorabila intr-un proces penal; fost judecator la Judecatorie pretinde 10.000 marci germane pentru a interveni la judecatorii de la curtea de apel in vederea punerii in libertate a unui inculpat arestat preveniv; un fost presedinte de Judecatorie pretinde 10.000 euro pentru a interveni la fostii sai colegi intr-o cauza civila; un judecator primeste un autoturism Nissan de la un om de afaceri pentru a falsifica documente si a da o solutie favorabila sotiei acestuia; un judecator de Judecatorie primeste 800.000 ROL pentru a grabi redactarea unei sentinte; videpresedintele unei Judecatorii pretinde in total 56 mil ROL pentru a interveni in mod repetat la judecatorii de la tribunal si Curtea de apel;

- un procuror a primit direct sau prin sot 4000 euro de la mai multe persoane pentru a da solutii favorabile; un procuror a primit 10.000 euro de la un om de afaceri pentru punerea sub acuzare a altui om de afaceri; un prim procuror primeste un vitel, branza, oua, lapte, pasari pentru a interveni la un procuror in vederea revizuirii unui dosar; un procuror primeste 200 mil ROL prin intermediul grefierei sefe pentru solutionarea favorabila a unui dosar penal si emiterea unei adeverinte care urma sa fie folosita in vederea blocarii solutionarii unui dosar civil; un procuror pretinde 50.000 euro pentru asigurarea ocuparii unei functii de conducere la parchet unui coleg;

- un magistrat asistent primeste 41.000 euro pentru a interveni pe langa judecatorii de la instanta suprema in vedera obtinerii solutiei de achitare si apoi la procurori pentru declararea recursului in anulare;

- un avocat pretinde 7000 euro pentru a interveni la politisti ca sa instrumenteze intr-un mod favorabil dosarul penal sau sa nu faca propunere de arestare; un altul primeste 11.000 euro pentru a interveni la judecatorii de la instanta suprema pentru a obtine reducerea pedepsei; 4000 sau 10.000 euro este suma data pentru a obtine punerea in libertate de la judecatorii tribunalului; doi avocati pretind 40 mil., respectiv 120 mil lei pentru a interveni la judecatorii de la tribunal si curtea de apel intr-o cauza comerciala; decanul unui barou pretinde 10.000 euro pentru punerea in libertate a doi inculpati de catre judecatori;  un avocat pretinde 98.000 euro de la un cetatean arab pentru a obtine punerea sa in liberatate si apoi scoaterea de sub urmarire penala;

- un comisar sef pretinde 20.000 euro pentru a propune neinceperea urmaririi penale; un comisar pretinde bunuri electronice pentru a interveni la magistrati in vederea ridicarii sechestrului; seful serviciului judiciar pretinde sa i se dea un autorurism in folosinta, 5000 USD si 20 mil lei pentru a interveni la procuror si medicul legist; un comisar pretinde un autoturism BMW pentru a nu cerceta un infractor; un subcomisar ajuta la recuperarea unor sume de bani de catre un cunoscut al lumii interlope; un inspector principal pretinde 3000 euro pentru a propune procurorului neinceperea urmaririi penale si inca 2000 euro pentru a interveni la procuror; trei politisti au pretins diferite sume de bani pentru a nu intocmi acte de constatare şi urmarire penala faţa de autorii sustragerii de produse dintr-o societate comerciala, asigurand protecţia zonei şi a transporturilor şi beneficiind, ulterior comiterii furturilor, de diferite sume de bani; un subcomisar de poliţie cu atribuţii de control a pretins pe durata unui an si 6 luni suma de 74 mil ROL de la 10 administratori ai unor societaţi comerciale, pentru a nu le intocmi procese-verbale de constatare a neregulilor depistate, precum şi pentru a nu efectua verificari la societaţile administrate; un agent de politie falsifica cazierul inculpatului pentru a sterge antecedentele panel ale acestuia si inlocuieste referatul cu propunere de trimitere in judecata intocmit de un coleg, in timp ce sotul agentului in calitate de prim-procuror adopta solutii favorabile in favoarea unor persoane cercetate pentru care pretinde 2.000 euro, 7 mil ROL, produse cosmetice si imbracaminte;

- un lichidator judiciar primeste 15.000 euro pentru a falsifica documente si a interveni la judecatori intr-o cauza comerciala; un altul primeste 45.000 euro pentru atribuirea unui imobil; un altul, dupa incetarea calitatii de lichidator, are un castig de 195 mil ROL vanzand un teren al unei SC care nu mai era in stare de faliment; un altul primeste 1,8 miliarde ROL pentru a ajuta o societate comerciala sa cumpere la pret mult redus o alta societate; sau 3000 euro pentru a nu demara procedura de tragere la raspundere a fostului adminstrator al societatii;

- un judecator sindic a obtinut 72 mil. ROL inlesnind lichidarea a 7 agenti economici de un lichidator desemnat nelegal, unde mama era asociat si fratele angajat;

- doi consilieri juridici pretind 75.000 euro pentru a interveni la judecatori in vederea admiterii unei contestatii la o licitatie;

- un comisar primeste 400 euro pentru transferul in alt arest a unui inculpat; un altul primeste pentru acelasi lucru 3500 euro de la sotia arestatului; seful de serviciu pretinde 1500 USD pentru angajare in politie; un ofiter de politie primeste 2000 euro pentru a interveni la superiorul sau in vedera angajarii unei persoane ca agent de politie; un comisar sef primeste 1000 euro pentru a-i aplica subordonatului o sanctiune disciplinara mai usoara;

- un medic legist sef primeste 500 euro pentru eliberarea unui certificat medico-legal cu un numar mai mic de 60 zile ingrijiri medicale acordate victimei;

-  un specialist criminalist primeste dulciuri, bautura si tigari in valoare de 400 euro de la doi vanzatori duty-free pentru favorizare in cercetarile penale;

- un consilier guvernamental pretinde 1 milion USD si primeste 20.000 USD pentru a interveni la judecatori in vederea solutionarii favorabile a mai multor dosare generate de falimentul unei banci;

- un fost senator, in calitate de avocat, pretinde 11.000 euro pentru a interveni la judecatori in vederea schimbarii incadrarii juridice a faptei;

- un interlop pretinde 20.000 euro pentru a interveni la judecatorii curtii de apel;

- o persoana primeste in mod repetat in total 468 mil ROL lasand sa se creada ca are influenta asupra judecatorilor de la ICCJ si a Procurorului General pentru a obtine reducerea pedepsei de 20 ani inchisoare.

 A se vedea si AC si ForumHN.

---

[1] www.pna.ro

[2] http://www.mai-dga.ro.

Coruptia judiciara (5): forme de coruptie

Formele legale de coruptie penala sunt cele reglementate in Codul penal si Legea 78/2000. Datorita definitiei mai mult de natura etica decat legala pe care o cunoaste coruptia (abuzul de putere in interes privat), exista mai multe forme de coruptie ce se pot intalni in orice domeniu, dar si in procesul de luare a deciziilor judiciare, administrativ-judiciare sau pur administrative:

 - darea-luarea de mita: implica doua elemente, cel care promite sau da un bun sau alt folos si cel care il solicita sau primeste pentru indeplinirea licita sau ilicita a unui act care intra in atributiile de serviciu, neavand importanta cui apartine initativa actului de corupere;

- traficul de influenta: folos procurat celui care face promisiunea ca va interveni pe langa un agent public pentru a indeplini sau nu un act ce intra in competenta sa;

- primirea de cadouri: implica primirea unor foloase in timpul exercitarii atributiilor, fara un scop neaparat de deturnare a modului de solutionare a dosarului, dar care poate favoriza crearea unor legaturi neetice;

- `ungerea` sistemului`[1]: foloase date agentilor oficiali pentru a grabi desfasurarea legala a unei proceduri sau pentru ca nu cumva partea adversa sa intervina mai inainte;

- frauda: falsificare de date – fals intelectual, fals in inscrisuri, favorizarea infractorului;

- santajul: obtinere de foloase prin presiuni sau forta – se poate ameninta cetateanul cu uzul armei, aplicarea unor sanctiuni administrative sau demararea unui dosar penal daca nu adopta o anumita conduita (se tolereaza astfel de catre organele de urmarire penala a actelor de trafic de droguri, trafic de persoane, prostitutie);

- favoritism sub foma de copinage (lb.fr), cronyism (lb.en): ajutor dat celor apropiati - prieteni, asociati -  pentru numire in anumite posturi pe criterii ce tin de relatii de amicitie si nu de competenta: numirile in posturi ce se ocupa fara examen sau unde probele orale sunt decisive (transferul judecatorilor la alte instante, numirea procurorilor la DNA sau DIICOT, promovarea judecatorilor la Inalta Curte, numirea inspectorilor judiciari la CSM, numirea primului-grefier la instante) sunt cele mai vulnerabile;

- favoritism sub forma nepotismului: facilitarea angajarii in sistem a sotului sau rudelor, in conditii ilegale;

- delapidare: deturnarea fondurilor publice; cel care este conducator de institutie si are calitatea de ordonator de credite deschide proces institutiei pe care o gestioneaza pentru plata unor despagubiri si castiga;

- folosirea informatiilor confidentiale pentru sine sau prieteni: de exemplu, un executor judecatoresc cumpara printr-un intermediar imobilul scos la licitatie pe care il atribuie acestuia la un pret mic;

- comision reciproc (kickbacks): o persoana face un favor ilegal unei alte persoane, iar aceasta din urma procedeaza si ea la fel, ilegal, in favoarea primei persoane; de ex, o persoana este promovata de conducatorul instituttiei pe un anumit post ca sa faciliteze acestuia sustragerea anumitor bunuri prin internediul sau.

---

[1]  „„dessous de table` (fr) - Clasificare in La Corruption : Problématique et Solutions - Claude Jamati, WBI (Atelier Régional sur la Réforme du Secteur de l’Eau et de l’Assainissement en Afrique Francophone).

Coruptia judiciara (4): persoane cercetate

 Un punct important de referinta il constituie dosarele instrumentate de catre DNA. Astfel, potrivit comunicatelor de presa ale acestei institutii din anii 2004-2007 cu privire la  trimiterile in judecata si potrivit rapoartelor de activitate din anii 2004-2006 cu privire la condamnarile definitive[1], rezulta ca au fost intocmite dosare penale pentru urmatoarele categorii de personal din sistemul juridic si infractiuni retinute in sarcina lor:

- politisti, atat din cadrul politiei circulatie, cat mai ales din politia judiciara pentru infractiuni precum luare de mita, fals intelectual, trafic de influenta, favorizarea infractorului, fals material in inscrisuri oficiale;

- judecatori, judecator sindic, magistrat asistent pentru luare de mita, trafic de influenta, fals in inscrisuri, fals in declaratii;           

- procurori pentru dare de mita, luare de mita, trafic de influenta, fals intelectual, uz de fals, favorizarea infractorului;            

- avocati pentru trafic de influenta, favorizarea infractorului;           

- notar pentru trafic de influenta;            

- lichidatori judiciari pentru luare de mita, trafic de influenta;           

- medic legist pentru luare de mita;           

- specialist criminalist pentru primire de foloase necuvenite.           

S-au intocmit dosare penale inclusiv pentru cazuri de luare de mita si trafic de influenta cu privire la cadre didactice in vederea facilitarii obtinerii diplomei de licenta la facultatea de drept, a unor politisti cu functie de conducere pentru recrutarea personalului, a unor ofiteri SRI cu functii de conducere pentru promovarea personalului.            

Asadar, exista sau nu coruptia in justitie? De ce este coruptia in justitie un subiect tabu? De ce se prea discuta deschis despre aceasta?!            

In general, magistratii spun: coruptia nu exista! Atunci am ajunge la concluzia ca pe de o parte statisticile mint, iar pe de alta parte nu am avea cum sa explicam cazurile de magistrati trimisi in judecata sau condamnati pentru acte de coruptie.

Daca acceptam ca exista, atunci vom spune intotdeauna ca acele cazuri sunt ceva accidental in sistemul nostru. Totusi, cred ca si un singur caz pe care il avem intr-o institutie este grav. Cu alte cuvinte, de la cate cazuri ar trebui sa incepem sa ne ingrijoram? Cate cazuri putem considera ca sunt `normale` si care este limita minima de la care putem considera ca reprezinta un fenomen?!

.

Trebuie sa avem in vedere insa ca intotdeauna numarul infractiunilor raportate este mai mare decat cel al infractiunilor comise[2], iar daca avem in vedere statisticile cu privire la cei care afirma ca li s-a cerut si au oferit mita la contactul cu justitia (10%, respectiv 10%) si cu politia (9%, respectiv 10%) comparate cu numarul de dosare intocmite in ultimul an, realizam ca numarul infractiunilor comise in realitate ar putea fi mai mare.     

.      

Indiferent de raspuns, activitatea de preventie trebuie sa joace un rol esential in activitatea oricarei institutii sau organizatii. Ca urmare, ar trebui sa identificam care structuri din sistem sunt vulnerabile, unde anume se poate influenta functionarea legala a sistemului si ce fel de decizii pot fi influentate.   

---

[1] Si comunicatele de presa, si rapoartele de activitate ale DNA sunt disponibile la www.pna.ro.

[2] Criminologia opereaza cu termeni specifici , cum sunt : criminalitatea reala - totalitatea faptelor penale savarșite pe un anumit teritoriu , intr-o perioada determinata; criminalitatea aparenta - totalitatea faptelor penale sesizate justitiei si cercetarii criminologice; criminalitatea legala - totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronuntat hotarari definitive de condamnare; cifra neagra a criminalitatii - faptele infractionale comise si ramase necunoscute din diferite motive reprezinta diferenta dintre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta.

Coruptia judiciara (3): ce nu este coruptie

Ce nu este corupţia[1]

               a. Bacsis: in cazul anumitor profesii liberale, in particular cele prin care se presteaza servicii direct clientilor (taximetristi, ospatari, frizeri etc) s-a incetatenit o cutuma: clientii platesc un surplus pentru serviciile prestate, in semn de multumire fata de calitatea serviciului. Desi practicienii in cauza pot abuza de aceasta cutuma favorabila, ea nu constituie coruptie.

               b. Abuz administrativ Situatia in care un functionar public, oficial sau demnitar abuzeaza de functia detinuta impotriva intereselor unei persoane fara ca fapta sa sa aiba drept mobil obtinerea de beneficii personale nu constituie coruptie, ci abuz contra intereselor persoanei. Numai abuzurile avand ca mobil satisfacerea unor interese personale constituie fapte de coruptie. Sanctiunea legala pentru o fapta de coruptie este penala (inchisoare) si atrage pierderea unor drepturi civile, iar pentru neglijenta in serviciu sanctiunea legala este administrativa (avertizare, diminuarea salariului, suspendarea din functie etc).

               c. Neglijenta Situatia in care un functionar public, oficial sau demnitar neglijeaza sarcinile de serviciu, prejudiciind o persoana, fara ca fapta acestuia sa aiba drept mobil obtinerea de beneficii personale nu constituie coruptie, ci neglijenta sau incapacitate administrativa. Numai acele acte de neglijenta care au ca mobil satisfacerea unor interese private constituie fapte de coruptie. Sanctiunea legala pentru o fapta de coruptie este penala (inchisoare) si atrage pierderea unor drepturi civile, iar pentru neglijenta in serviciu sanctiunea legala este administrativa (avertizare, diminuarea salariului, suspendarea din functie etc).

               d. Eroare in actul de justitie Daca un act de natura jurisdicţionala al unui procuror sau judecator este greşit sau ilegal, eroarea judiciara poate fi indreptata prin caile de atac. Eroare nu poate fi considerata un act de coruptie decat daca sunt indicii conform carora solutia eronata a fost motivata de obtinerea de beneficii personale de catre magistratul in cauza. Exercitarea funcţiei cu rea-credinta, daca fapta nu constituie infractiune, constituie abatere disciplinara (art.99 lit. h din Legea nr. 303 din 2004).

                e. Incompetenta Situatia in care un functionar public, oficial sau demnitar ocupa pozitii pentru care sunt subcalificati si nu isi pot aduce la indeplinire obligatiile – sarcinile conform cerintelor de competenta si profesionalism, reprezinta rezultatul incompetentei si nu rezultatul faptei de coruptie. Esecul de a indeplini sarcinile datorita incompetentei nu constituie fapta de coruptie (ca rezultat al unui interes ascuns) sau abuz (ca rezultat al relei vointe). Sanctiunea legala pentru o fapta de coruptie este penala, iar pentru incompetenta este administrativa. 

---

[1] Extras din materialele campaniei naţionale `Nu da spaga` (2004). A se vedea  www.nudaspaga.ro.

Coruptia judiciara (2): ce este coruptia

 Comportamentul integru se traduce, printre altele, prin comportamentul cinstit, necorupt. In general, folosirea termenului `corupţie` este in legatura cu cel de `mita` sau `şpaga`. In realitate, corupţia nu se reduce la darea-luarea de mita.                                        

              1. Reglementari internaţionale:

               a. Cea mai cunoscuta definiţie este cea emisa de Transparency International (TI): corupţia este folosirea abuziva a puterii publice incredinţate, pentru obţinerea de beneficii personale. Nu este vorba doar de beneficiile de natura financiara, ci şi de avantajele de alta natura.

                b. ONU, in Codul de Conduita al Celor Imputerniciţi cu Executarea Legii[1] arata ca definiţia corupţiei, data de legile naţionale, trebuie sa cuprinda comiterea sau omisiunea indeplinirii unui act ce ţine de indatoririle lor sau e in legatura cu acestea, ca raspuns la oferirea de mita, promisiuni, stimulente materiale cerute sau acceptate, ori indeplinirea necorespunzatoare a acestora (comentariu, art 7 pct b).                 

                  In Programului Global impotriva corupţiei, ONU declara ca „esenţa fenomenului corupţiei consta in abuzul de putere savarşit in scopul obţinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, in sectorul public sau in sectorul privat”.              

                 Convenţia ONU impotriva corupţiei nu da o definiţie corupţiei, considerand ca acest concept este in continua evoluţie şi natura sa comporta multiple abordari. Convenţia adopta o manera descriptiva, care acopera forme variate de corupţie care exista in prezent, dar ofera cadrul şi pentru forme ce pot aparea in viitor. Astfel, Convenţia obliga statele membre sa prevada ca infracţiuni: corupţia, traficul de influenţa, abuzul de funcţie, imbogaţirea ilicita (inclusiv din sectorul privat), spalarea produsului infracţiunii, tainuirea, obstrucţionarea bunei funcţionari a justiţiei.  Convenţia mai obliga la incriminarea faptelor de corupţie comise de persoanele juridice şi a faptelor de participaţie şi pregatire ori tentativa a unor asemenea infracţiuni.              

                    UNDP, in strategia sa `Fighting Corruption to Improve Governance` (1998), defineşte corupţia drept: abuzul de putere publica, funcţie sau autoritate pentru beneficiu privat  –  prin mita, şantaj, trafic de influnţa, speed money[2] sau delapidare.               

                    c. Pentru Fondul Monetar Internaţional corupţia este abuzul de putere publica sau incredere pentru beneficiu privat[3].                              

                   d. Grupul de experţi pentru corupţie al INTERPOL defineşte corupţia ca fiind ‘indeplinirea sau neindeplinirea unui act de catre indivizi sau organizaţii publice sau private, prin incalcarea legii şi increderii pentru profit sau beneficiu[4].      

                  e. Consiliul Europei - in Convenţia civila privind corupţia arata ca prin corupţie se inţelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct ori indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit ori promisiunea unui astfel de avantaj necuvenit care afecteaza exerciţiul normal al unei funcţiuni sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau avantajului necuvenit ori promisiunii unui astfel de avantaj necuvenit. (art.2).               

                     f. Uniunea Europeana, in Comunicarea Comisiei catre Consiliul European, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social cu privire la strategia comprehensiva a UE impotriva corupţiei (2003), adopta definiţia corupţiei folosita de Programul Global al Naţiunilor Unite impotriva corupţiei: `abuzul de putere pentru caştig privat`.               

                     

                2. Reglementări interne

               a. În Strategia Naţională Anticorupţie[1], adoptată de Guvernul României pentru perioada 2005-2007, actele de corupţie sunt definite ca fiind acele demersuri care lezează distribuţia universală şi echitabilă de bunuri cu scopul de a aduce profit unor persoane sau grupuri.               

              b. În Codul Penal nu există o definiţie a corupţiei, ci sunt incriminate infracţiunile: conflictul de interese[2], luarea de mită[3], darea de mită[4], primirea de foloase necuvenite[5] şi traficul de influenţă[6] în cadrul capitolului referitor la infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pentru a se respecta reglementările internaţionale, ar mai trebui incluse şi infracţiuni precum represiunea nedreaptă (art. 26 , arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă (art.266), încercarea de a determina mărturia mincinoasă (art.261) etc.

               c. O definiţie cu aplicabilitate imediată este cea din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie[7] care reglementează infracţiuni de corupţie, infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiuni aflate în legătură directă cu infracţiuni de corupţie sau infracţiuni asimilate acestora, infracţiuni îndreptate împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene: utilizarea funcţiei, atribuţiilor ori însărcinărilor primite pentru dobândirea de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul.

                 Legea operează cu patru categorii de infracţiuni ce sunt incidente în cazul celor care activează în sectorul juridic:

- infracţiuni de corupţie: în afara infracţiunilor de la art. 254-257 din Codul Penal, intră în această categorie cumpărarea de influenţă[8] şi mituirea unui funcţionar străin sau al unei organizaţii publice internaţionale[9]. Legea prevede că dispoziţiile sale se aplică, printre alte categorii: persoanelor care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice (art.1 lit a); celor care exercită atribuţiile de control (art.1 lit.c); dacă persoana are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, faptele la care se referă art. 254-257 Cod Penal sunt sancţionate mai grav (art.7); faptele sunt sancţionate şi dacă sunt comise de persoane care exercită funcţii judiciare în cadrul instanţelor internaţionale a căror competenţă este acceptată de România, precum şi funcţionarilor de la grefele acestor instanţe (art.8¹);

- infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie: cele prevăzute de art. 11[10], art. 12 lit.b[11], art.13¹[12] şi art. 13^2[13];

- infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie: cele la care se referă art. 17[14];

- infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene: legate de modul de administrare al bugetului, fondurilor şi resurselor Comunităţilor.

---

[1] Aprobată prin HG nr. 232 din 2005.

[2] Conflictul de interese (art 253¹): Fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participã la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul sãu, o rudã ori un afin pânã la gradul II inclusiv, sau pentru o altã persoanã cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncã în ultimii 5 ani sau din partea cãreia a beneficiat ori beneficiazã de servicii sau foloase de orice naturã, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publicã pe duratã maximã. Dispozițiile alin. 1 nu se aplicã în cazul emiterii, aprobãrii sau adoptãrii actelor normative.

[3] - Luarea de mita (art. 254): fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Dacă în momentul săvârșirii acțiunii, făptuitorul nu avea ca îndatorire de serviciu îndeplinirea acelui act, dar lăsa să se creadă acest lucru, atunci va fi săvârșită infracțiunea de înșelăciune (art. 215 Cod Penal ).

[4] Darea de mita (art. 255): promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui funcționar public, direct sau indirect, în scopul determinării acestuia să îndeplinească, să nu îndeplinească un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri sau de a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu.

[5] Primirea de foloase necuvenite (art. 256): primirea de către un funcționar, direct sau indirect, de bani ori alte foloase (așa numitele “atenții”: cadouri, sacoșe cu diverse produse, plicuri cu bani strecurate printre foi etc.), după ce a îndeplinit un act, în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia.

[6] Traficul de influență (art. 257): primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de o persoană, care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act, ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Dacă funcționarul nu există, nu are în competență îndeplinirea actului care îl interesează pe cumpăratorul de influență, sau acest act deja era îndeplinit atunci este vorba despre infracțiunea de înșelaciune (art. 215 Cod Penal).

[7] Legea a fost publicată în M.Of. nr. 219 din 18 mai 2000, modificată prin OG nr. 83 din 29 august 2000, publicată în M.Of. nr. 425 din 1 septembrie 2000, modificată şi completată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în M.Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003 şi prin Legea nr. 521 din 24 noiembrie 2004, privind modificarea şi completarea Legii nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în M.Of. nr. 1123 din 29 noiembrie 2004, prin OUG nr. 124 din 6 septembrie 2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în M.Of. nr. 842 din 19 septembrie 2005, prin OUG nr. 50 din 28 iunie 2006, publicată în M.Of. nr. 566 din 30 iunie 2006.

[8] Promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu (art.6¹).

[9] Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcţionar al unui stat străin sau al unei organizaţii publice internaţionale, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, în scopul obţinerii unui folos necuvenit în cadrul operaţiunilor economice internaţionale (art.8²).

[10] Fapta persoanei care, în virtutea funcţiei, a atribuţiei ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare de către agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite.

[11] Folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

[12] Infracţiunea de şantaj, prevăzută la art. 194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre cele arătate la art. 1.

[13] Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

[14] a) tăinuirea bunurilor provenite din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a (infracţiuni de corupţie) şi a 3-a (infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie), precum şi favorizarea persoanelor care au comis o astfel de infracţiune; b) asocierea în vederea săvârşirii unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau la lit. a) din prezentul articol; c) falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune; d) abuzul în serviciu contra intereselor publice, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, săvârşite în realizarea scopului urmărit, printr-o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a; d¹) şantajul, săvârşit în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a; e) infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a; f) contrabanda cu bunuri provenite din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşită în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune; g) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare^,  săvârşite în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a; h) infracţiunea de bancrută frauduloasă şi celelalte infracţiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a; i) traficul de droguri, traficul de substanţe toxice şi nerespectarea regimului armelor de foc şi al muniţiilor, săvârşite în legătură cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a; j) infracţiunile de trafic de persoane, prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, săvârşite în legătură cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a; k) infracţiunea prevăzută în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării de acte de terorism, aprobată prin Legea nr. 466/2002, săvârşită în legătură cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a.

---

[1] Code of Conduct for Law Enforcement Officials, adoptat prin Rezoluţia 36/169 din 17 dec. 1979. Prin `law enforcement officials` se înţelege orice persoană cu atribuţii poliţieneşti, în special cea de arestare şi deţinere. Este disponibil la http://www2.ohchr.org/english/law/codeofconduct.htm

[2] Sume de bani date pentru a grăbi eliberarea altor sume de bani.

[3] The IMF’s Approach to Promoting Good Governance and Combating Corruption - A Guide, 2005 http://www.imf.org/external/np/gov/guide/eng/index.htm.

[4] Grupul de Experţi pentru Corupţie al INTERPOL http://www.interpol.int/Public/Corruption/IGEC.

[5] Aprobată prin HG nr. 232 din 2005.

Coruptia judiciara (1)

De 3 luni lucrez la un studiu despre coruptia din sistemul juridic. La noi si la altii. Tratata juridic si sociologic. Ce mi se parea relativ simplu la inceput, s-a dovedit deosebit de complex.

Iata cateva constatari sumare:

Prin sistem juridic inteleg magistrati, personal auxiliar, avocati, politisti, functionari penitenciare, notari, experti, executori, consilieri probatiune. Iar coruptia este abuzul puterii incredintate in interes privat, care poate fi material sau de alta natura.

Coruptia afecteaza toate institutiile statului. Ea este cu atat mai revoltatoare cand se intalneste si in sistemul juridic. Iar cauzele cu judecatori, procurori, politisti, avocati, experti cercetati in ultimii ani, precum si ingrijoratorul sondaj TI din vara anului 2007 cum ca 10% din cei care au avut contact cu justitia si politia in ultimele 12 luni li s-ar fi cerut si ar fi dat mita, ar trebui sa fie suficiente sa ne alarmam. 

Cei ce activeaza in sistemul juridic nu vor, nu pot sau nu sunt pregatiti sa dezvaluie practicile neetice din institutii, nu vor nici macar sa discute despre acest subiect: majoritatea se considera buni profesionisti si  integri. Sunt convins ca multi sunt. Dar au datoria sa nu tolereze acte neetice sau ilegale din partea colegilor lor. Iar cel putin condamnarile recente ale unor magistrati, scandalul generat de posibila cumparare a unor locuri de sefi pentru procurori sau al conflictelor de interese dintre examinatori si examinati la concursul pentru judecatori ar fi trebuit sa genereze reactii ale corpului magistratilor. Aceste reactii nu au venit insa.

Iar explicatia cea mai realista e ca multi dintre magistratii, ca si multe persoane din celelate profesiuni implicate in sistemul juridic nu cunosc definitia coruptiei, integritatii sau conflictelor de interese, nu stiu cauzele acestora si efectele lor devastatoare asupra societatii in ansamblu. Seminarii de formare cu acest subiect nu se organizeaza pentru magistrati, desi formatori in domeniu exista.

CSM insusi, care ar fi trebuit sa genereze un dialog pentru discutarea unei politici de prevenire si combatere a coruptiei in sistemul judiciar, tace si, mai mult, impune aceeasi tacere celor care sunt dispusi sa vorbeasca din sistem. MJ care are o directie specializata in probleme anticoruptie, nu are nici o initiativa. Doar Directia Generala Anticoruptie din cadrul MIRA are o strategie in acest domeniu atat de important.

Concluzia? Lipseste o politica de prevenire si combatere a coruptiei din intreg sistemul juridic.

.