CSM si presa

Azi a aparut un articol in Ziarul referitor la niste activitati ale unor procurori, care incepe cu un repros adresat CSM care nu ar fi sanctionat pentru coruptie magistratii.

Imediat, CSM a reactionat, in doua modalitati:

1. publicand un drept la replica pe site. Prin acesta a solicitat publicarea integrala a continutului sau in publicatia vinovata, acuza ca aspectele din articol sunt neadevarate (desi, dupa legile statului roman, CSM intr-adevar nu sanctioneaza coruptii, CSM insusi confundand sanctionarea coruptilor cu actiunile disciplinare!!!), ii urecheaza pe cei doi jurnalisti pentru lipsa de deontologie. Cu toate acestea, CSM se sesizeaza din oficiu si trimite inspectia sa vada daca procurorii cu pricina fac ceva ilegal -adica ceva de genul `te plesnesc ca m-ai injurat, dar stii ca s-ar putea sa ai dreptate?!`.

Dar finalul e grandios: pentru ca ne-ati suparat acum, vom trimite o plangere la CRP in legatura cu afrimatiile calomnioase frecvent publicate de acest ziar la adresa magistratilor sau a unor membri CSM. Adica, `las` ca va stim noi pe astia, care ne injurati tot timpul si iata ca acum avem ocazia sa ne razbunam!`

2. publicand un comunicat sub titlul Afirmatii calomnioase. Daca e sa aplicam aceeasi unitate de masura cu declaratiile lui Basescu despre judecatorul din cazul Borbei caruia CSM i-a reprosat ca nu este o hotarare de condamnare a omului, deci nu il poti face corupt, indraznesc sa afirm ca daca nu exista o hotarare de condamnare a ziaristilor ei nu pot fi facuti calomniatori!

Merg mai departe: in comunicat se vorbeste de dreptul la replica formulat, pt ca publicul sa fie corect informat si ziaristii sa isi ceara scuze cetatenilor si magistratilor. Uuups, eu nu vreau sa imi ceara scuze nimeni, articolul cu pricina nu m-a ranit cu nimic.

Apoi in comunicat se aduc niste precizari. De fapt, se reiau integral afirmatiile din dreptul la replica, inclusiv cele cu sesizarea CRP. In plus, ziaristilor li se reproseaza ca este imorala acuzarea intregului corp de magistrati. Eu, repet, nu ma simt vizat cu nimic.

Imi place cum CSM din organul disiplinar al magistratilor a devenit organul deontologic al presarilor: ii acuza pe autoarii articolului, Simona Fica si Dan Albu de incalcarea normelor deontologice ale jurnalistilor.

Toata hartia si banii statului cu aceste doua demersuri sunt inutile: dreptul la replica se solicita in baza Legii presei nr 3/1974, iar daca publicatia refuza se poate obtine obligarea ei prin intermediul instantei. Or, o postare pe internet de catre CSM acopera acest `dr. la replica`; dreptul la precizari este de asemenea prevazut in antica lege, asa ca nu vad rostul lor intr-un document intitulat `comunicat`.

Si in fine, pentru stiinta CSM si ca sa terminam circul: editorul publicatiei ZIARUL nu este membru CRP, si nici vreunul dintre autori nu este membru individual in CRP. Deci…

Banii si hotararile

Acum doua zile, in RoL s-a scris despre veniturile magistratilor, care ar depasi 5.ooo euro lunar la instanta suprema. Unii magistrati din tara au sarit ca arsi: cum indrazneste ziaristul sa spuna despre toti ca au salarii mari, sa insufle ideea ca sunt nemeritate, sa spuna ca isi dau singur hotarari pe drepturi salariale etc. S-au apucat de strans semnaturi, au sesizat CRP cum ca jurnalistul ar fi incalcat codul deontologic si au sesizat si CSM sa dea un drept la replica (eu zic sa il sanctioneze si CSM-ul pe ziarist - ce daca nu e magistrat, CSM poate orice in tara asta!).

Bun, acum mie mi-a venit o idee. Recent am redactat o hotarare intr-un proces cu de acum celebra taxa auto speciala si am constatat ca legislatia din Romania contravine Tratatului CEE, astfel incat cei care aduc autoturisme din import si le inmatriculeaza in Romania nu trebuie sa plateasca taxa. In mod normal, o astfel de hotarare ar trebui sa fie accesibila tuturor pe portalul instantelor, insa mai marii justitiei romane au decis ca in acest fel s-ar incalca legislatia cu privire la protectia datelor personale. Bine, cineva ar putea spune ca problema s-ar rezolva f. simplu, cum am facut eu in hotararea de mai sus: am inlocuit numele partilor cu initialele acestora.

Insa daca s-ar face asa ceva, s-ar da peste cap o afacere care aduce bani frumosi magistratilor si despre care jurnalistul de mai sus nu a scris: in mod regulat, sectiile instantei supreme si curtile de apel scot asa numitele `Culegeri de jurispudenta`. E o modalitate de a face bani atat pentru magistratii care incaseaza drepturi de autor pentru hotararile vandute (as intelege asemenea drepturi numai pentru hotararile comentate, nu pentru cele preluate direct din calculator si facut copy-paste in culegere), cat si pentru editurile preferate, care le vand cetatenilor sub forma de carte, CD etc.. fie ca sunt ale ICCJ, fie ale CApel. Trebuie insa sa arat ca unele din deciziile cuprinse in aceste culegeri sunt irelevante, altele discutabile, iar altele cu adevarat revolutionare nu apar in culegeri de teama de a nu schimba anumite…practici (a se citi `mentalitati`).

Din pacate, ce nu se intelege este ca cetateanul care apeleaza la justitie trebuie sa stie practica unei instante intr-o anumita materie. Si atunci trebuie sa aiba posibilitatea de a vedea cum solutioneaza judecatorul tipul de cauze similare cu cea promovata de el. Ori, aceasta numai electronic se poate rezolva.  Intr-un singur judet am intalnit o astfel de posibilitate, la Judecatoria Pitesti si Tribunalul Arges, si asta in urma cu 2 ani.

Revin la problema mea cu taxa auto. Acum am pus hotararea pe site: free. Ca sunt finut si ma gandesc ca statul doar ma plateste sa dau astfel de hotarari (sa le gandesc, pronunt, redactez). Dar daca mai scriu multi in presa ca avem salarii peste 5000 euro, ma apuc si eu sa vand hotarari, bucata cu bucata. Astfel, daca trimit astfel de hotarari pe mail la 50 de avocati pentru a le putea folosi in procese similare, si macar 10 dintre ei imi platesc drepturile de `autor`, inseamna ca dintr-un onorariu de minim 300 Euro luati pe o cauza mi -ar cuveni si mie, sa zicem, 10%, astfel ca la o hotarare as obtine de la 300 euro incolo, iar daca dau cel putin 10 hotarari ca asta pe luna, il oblig pe jurnalistul de la RoL sa modifice in sus cifrele de care vorbea.

Si, desigur, asta inseamna ca voi modifica continutul studiului meu mai vechi pe tema `Cui apartine solutia jurisdictiei`, iar in cartea de vizita si la titlul blogului am sa modific `Cristi Danilet-judecator`, in `Cristi Danilet - autor de hotarari judecatoresti`.

 

Prezumtia de nevinovatie: expirata

La TV si in presa virtuala au aparut imagini cu un fost ministru si cu un actual ministru care ar fi implicati intr-un aranjament al unei licitatii. Nu pot analiza gestul celor implicati, fiind vorba de unul sau mai multe procese penale in desfasurare.

Pun insa in discutie doar “scurgerea” in media a unor date, probe, informatii care ar putea face parte din probatoriul utilizat de catre organele judiciare. Nu e prima oara cand ne confruntam cu asa ceva: de multe ori, fara nici un ascunzis, martorii sau partile implicate, ori avocatii acestora fac declaratii publice, la TV si chiar in fata parchetului despre audierile si continutul relatarilor facute procurorilor.

Inregistrarile video in cauza pot proveni din mai multe surse, tocmai de aceea cred ca nu va fi descoperit autorul: de la procurorii DNA care instrumentau cauza, de la politia judiciara din DNA care au facut filajul si inregistrarea, de la expertii audio-video implicati in procesarea inregistrarilor, de la judecatorii si personalul auxiliar care au analizat dosarul in vederea propununtarii asupra propunerii de arestare a unuia dintre protagonisti.

Prin aparitia acestor inregistrari in media s-a dus naibii respectarea prezumtiei de nevinovatie. E drept ca la fel a facut si ministrul justitiei cand a prezentat public date din proiectul de raport al CSM asupra activitatii DNA. In nici un caz gestul incalificabil al acestuia nu poate constitui un argument pentru cei care au dat acum filmul la presa.

Pentru ca ce nu inteleg acesi oameni - ai legii ?! - este ca statul roman va fi condamnat in mod cert la CEDO pentru cele petrecute, caci respectarea art. 6 para.2 din Conventie presupune ca oficialii statului sa se abtina de la a face afirmatii cu privire la vinovatia unei persoane in timp cat o procedura penala este inca in desfasurare, dar si luarea masurilor necesare ca aceasta incalcare sa nu se produca.

E un regres imens in democratie, e o incalcare a principiilor statutului de drept. Devine tot mai necesara incriminarea unei infractiuni de OBSTRUCTIONAREA JUSTITIEI: nimeni sa nu dezvaluie probele din doare in timpul unui proces aflat cel putin in faza de urmarire penala.

 

PS CSM a anuntat deja ca face verificari cu privire la…aici nu stim cu privire la ce. Ni se spune ca CSM apara magistratii. Pai in video cu pricina nu se vorbea de magistrati! In fine, remarc adanca impartialitate a CSM: cand au iesit in presa extrase din Raportul Inspectiei asupra DNA, nu s-a facut nici o ancheta.

Presa: Raportul asupra DNA

 Dupa cum ne-am obisnuit in Romania - statul de drept unde apararea drepturilor omului e in prim plan etc - presa afla inaintea magistratilor tot ceea ce tine de cariera lor.

Azi, ne prezinta extrase din mult asteptatul raport asupra DNA (ala de-o anuntat CSM ca il dezbate in octombrie): Gardianul si Gandul. Primul chiar se lauda ca are exclusivitate, dar probabil azi exclusivitatea inseamna altceva. In fine, bazandu-ma pe buna credinta a presei si a celor care au avut pe mana raportul, azi am formulat o cerere catre CSM. Tare sunt curios ce imi va raspunde:

Domnule presedinte,

Intrucat in editia de azi din doua cotidiene apar fragmente din Raportul de control efectuat de Inspectia Judiciara si dispus de CSM asupra activitatii DNA, in temeiul Legii 544 din 2001 formulez prezentele solicitari:

-  sa imi precizati daca pana in data de 16 sept 2007 inclusiv, vreo persoana fizica sau juridica a formulat cerere de punere la dispozitie a acestui raport sau daca a solicitat acces in vreun alt mod la raport, cine este persoana in cauza si cum s-a solutionat cererea acesteia;

- sa imi precizati daca dupa finalizarea controlului acest raport a fost comunicat din oficiu/la cerere unor persoane din institutiile publice (Ministerul Justitiei, Parchetul de pe langa ICCJ etc), care sunt aceste persoane, institutii, la ce data s-a facut comunicarea si care a fost motivul acestei comunicari;

-  sa imi puneti la dispozitie raportul respectiv, in intregime, in varianta electronica.  

Astept raspunsul dvs in termenul legal de 10 zile.

Multumesc,

Cristi DANILET - judecator, Tribunalul Cluj

UPDATE: Eu am trimis mesajul de mai sus la ora 12. Dupa vreo doua ore, da un comunicat DNA. Iar la ora 17, a reactionat si CSM care `isi manifesta adanca preocupare` bla, bla (asta cu adanca preocupare e ca aia cu `a luat act cu profunda durere de trecerea in nefiinta`) - eu nu inteleg de ce se scuza atata: i-a acuzat cinveva pe ei? Vina le apartine fie inspectorilor, fie membrilor din sectia de procurori, fie ministrului justitiei, doar ei avand contact cu raportul.

In orice caz, daca ce a aparut azi in presa chiar sunt extrase din Raport, sa ne fereasca sfantul de un control facut de astfel de inspectori, care nu stiu legea si limitele unei inspectii. Iar CSM-istii care i-au votat sa fie inspectori, sunt responsabili solidar. Tare mi-e ca bate un vant. Al schimbarii. Si e rece tare!

 

Mediafax si Scrisoarea celor 21

Azi a aparut pe agentiile de presa stirea referitoare la comunicatul continand APELUL celor 21 ONG-uri cu privire la cresterea transparentei CSM: HotNews, AmosNews, Juridice.ro. Atentia, ca sa nu spun dezamagirea, mi-a fost atrasa/generata de stirea prezentata de MEDIAFAX, semnata de Lucia Efrim (toto@mediafax.ro), cu privire la acest comunicat. 

In opinia mea stirea (in sens gazetaresc) ce putea fi extrasa din acest comunicat ar fi fost ca pentru prima data in Romania 21 de ONG-uri adopta o pozitie comuna intr-o chestiune deosebit de importanta privin justitia.

Insa, iata ce ne spune stirea de pe Mediafax, in care e prezent un singur paragraf din scrisoarea semnata de ONG-uri si trimisa CSM care umple vreo 7 pagini: 

1. ca acest comunicat ar fi semnat de 11 ONG-uri, alaturi de asociatii ale magistratilor. Nu e tocmai asa: semnatarii sunt 21 de organizatii, dintre care 5 sunt asociatii de judecatori, 1 e asociatie de magistrati, 2 sunt forumuri electronice specializate pe stiri juridice, 1 este federatie a personalului auxiliar din justitie, iar 12 sunt asociatii cu activitate notorie in domeniul reformei justitiei si statului de drept. 

2. ca acest comunicat a fost remis presei de judecatorul Cristi Danilet, fost  consilier al Monicai Macovei, ministru al justitiei pana in 4 aprilie. In primul rand, imi pare ca se da un fel de conotatie negativa functiei pe care temporar am detinut-o. Oricum, ce relevanta are functia administrativa pe care o aveam in urma cu jumatate de an?! O fi vreo anatema pe care trebuie sa o port acum? Daca da, pentru cat timp trebuie sa stau undeva ascuns si fara drept de a comunica?!

In al doilea rand, am semnat masajul de expediare al comunicatului in calitate de `membru SoJust` (unde indeplinesc functia de secretar, deci eu sunt ala de tine evidenta documentelor ce intra si ies, si mai am si o baza de date cu adresele de e-mail al magistratilor si presei). Sa mor eu daca am semnat `fost consilier` J.

Oricum, daca e sa mai fiu mentionat cu alte `ex`-uri, retineti in prilejurile viitoare: ex-pionier, ex-locuitor in Vatra-Dornei, ex-student la Iasi, ex-judecator la Judecatoria Cluj-Napoca, ex-secretar al AMR Cluj, ex-prigonit de ministrul PSD in 2003, ex-purtator de cuvant cu nenumarati jurnalisti de-a lungul timpului.  

3. ca unele dintre organizatiile semnatare ar fi destul de apropiate de Monica Macovei  Aha, acum inteleg: se inoculeaza pe undeva ideea ca acest comunicat ar fi de fapt croit de Macovei. E cam nasol ca membru SoJust sa vad ca unii de prin afara ne cred suficienti de tampiti sa nu putem initia un astfel de demers singuri. In fine, ramane sa dovedim contrariul in timp.

Inca ceva: sa pui Fundatia Soros in mod explicit ca fiind apropiata de Macovei, dupa unele episoade relatate chiar de presa, mi se pare de-a dreptul ilar. Sa fie clar: semnarea acestui comunicat nu are nici o legatura cu simpatia pentru fostul ministru al justitiei. Liantul a fost interesul tuturor ca CSM sa fie nu o institutie neperformanta si de fatada, care se transforma in al doilea MJ, ci o autoritate judecatoreasca puternica, care sa reprezinte magistratii pe care sa ii apere de imixtiuni si sa reprezinte cetatenii carora sa le garanteze un act de justitie de calitate. Poate ati obsevat ca in loc sa devina mai deschis, CSM este tot mai inchistat, obscur, cu note care rasar in sedinta peste noapte. Apropo, ati vazut ca Raportul anual privind CSM si cel pe starea justitiei nici macar nu a fost dezbatute anul asta in Parlament, dupa ce ca au fost trimise acolo cu luni intarziere?

 4. ca niciuna dintre organizatiile notate in comunicatul remis de Danilet nu si-a trimis reprezentanti la sedintele CSM, pentru a trage concluzii privind modul in care se deruleaza dezbaterile, audierile, etc. Mai sa fie, dar ce bine monitorizeaza Mediafaxul sedintele CSM, de stie cum si cine intra! Ei, uita-te ca e omis reprezentantul permanet al Juridice.ro, care ne prezinta stenogramele sedintelor CSM – de ex in 23 aug. Sau poate vreti sa ne referim la sedinta din 5 iulie 2007, cand vedem cum se desteapta unii dupa o luna: tot de la corespondentul Juridice aflam cum d-na N.A.V. este admisa de CSM (pct.4, poz 3) ca judecator in procedura pentru juristii cu 10 ani vechime, in urma unui interviu ce a durat mai putin de 5 min dupa ce d-na picase concursul pentru juristii cu 5 ani vechime cu o luna mai devreme (poz.115). Unde a fost atunci omniprezenta presa, sa semnaleze lipsa totala de profesionalism a interviurilor prin care sunt admisi magistrati fara examinare teoretica?! 

5. ca a doua zi dupa dezbateri, de fiecare data CSM publica rezultatele dezbaterilor, in ciuda sustinerilor semnatarilor care cer respectarea termenului de 3 zile pentru publicarea pe site a proiectului ordinii de zi. Cred ca vorbim de lucruri diferite. Noi vorbeam de ordinea de zi, adica chestia aia pe care CSM trebuie sa o afiseze, potrivit legii, cu 3 zile inainte, sa stie tot romanul ce va face acest organism (remarcati ca legea spune ca se publica `ordinea de zi`, nicidecum `proiectul ordinii de zi`, ceea ce face ca acele puncte aparute suplimentar direct in sedinta, cum ar fi puncul 80 de la sedinta din 23 august vizandu-l pe presedintele Popa al ICCJ, sa nu poate fi dezbatute – sigur, asta daca CSM ar respecta legea, iar presa, le-ar atrage atentia).

Mediafax vorbeste de rezultatele dezbaterilor. Dar daca tot s-a deschis subiectul, vedeti ca aceste rezultate sunt de cele mai multe ori eliptice. Astfel, cine ne poate spune la ce se refera CSM, de ex in sedinta din 23 august 2007, cand afirma: `Plenul  Consiliului Superior al Magistraturii  a luat act de conţinutul adresei nr. 2384/C/2007` (pct.3), sau `Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a  aprobat conţinutul notei Direcţiei resurse umane şi organizare nr.7744/DRUO/2007 privind îndeplinirea măsurii prevăzută la capitolul 2 punctul II.2.3 din Planul de acţiune, pe trimestrul II al anului 2007` (pct.4), sau `Plenul  Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat: Planul de învăţământ pentru anul I, conform solicitării Institutului Naţional al Magistraturii Programul de stagiu pentru anul II, pentru anul universitar 2007-2008, conform solicitării Institutului Naţional al Magistraturii (pct.25), Plenul Consiliului Superior al Magistraturii  a luat act de conţinutul notei Direcţiei legislaţie, documentare şi contencios (pct.47)`, sau `Plenul  Consiliului Superior al Magistraturii  a luat act de conţinutul Raportului întocmit ca urmare a desfăşurării seminarului “Apărarea reputaţiei profesionale a magistraţilor” 27-29 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti` (pct62), sau `Plenul  Consiliului Superior al Magistraturii  a luat act de conţinutul notei sus-menţionată` (pct 70), sau `Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a decis amânarea analizării  notei  sus-menţionate, urmând a constitui punct pe ordinea de zi a următoarei şedinţe a Plenului` (pct. 80)?. A, si se mai arata ca aceste rezultate se publica a doua zi dupa fiecare sedinta. (apararea CSM-ului facuta de Mediafax, incontinuu, ma surprinde; traiam cu iluzia ca presa e independenta). Pai, daca citesti in mod constant site-ul CSM gasesti altceva: de ex, sedinta aia de pomina cu interviul pt magistratura s-a tinut pe 5 iulie si a fost postata pe 10 iulie, dupa cum reiese din adresa URL atasata http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/10_07_2007__10817_ro.htm, cea din 14 iunie e publicata pe 18 iunie http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/18_06_2007__10417_ro.htm, cea din 26 iunie e publicata pe 29 iunie http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/29_06_2007__10584_ro.htm etc. 

6. ca jurnalistii interesati de notele CSM pot sa le ceara in baza legii 544 din 2001. Majoritatea semnatarilor nu sunt jurnalisti! Oricum, nu e musai sa ai aceasta calitate sa ceri documentele pe Legea 544. Dar vedeti ca ONG-urile le solicita in comunicat sa fie publice inainte, nu dupa sedinta. Insa ce ciudat mi se pare ca eu, magistrat, sa solicit pe legea 544 documente de la CSM (institutie care potrivit legii da socotela magistratilor) si aceasta desi acel document s-ar putea sa ma priveasca in mod direct!

Apoi, sa ne gandim putin: daca notele (apropo, de unde denumirea asta de `note`, frate, ca ma duce capul la vremuri ce le credeam apuse?!) respective sunt considerate de interes public si sunt remise in mod curent jurnalistilor (asa cum sustine Mediafax), de ce nu ar fi ele postate direct pe site, sa le vada si aia din provincie si cei care nu pot veni la sedintele CSM? Ca doar nu trebuie sa ne mutam acum cu totii la Bucuresti ca sa avem acces la acele documente. 

7. ca Raportul de monitorizare de anul trecut al Comisiei Europene stipula ca Romania va trebui sa asigure transparenta si eficienta sistemului judiciar, mai ales prin marirea capacitatilor si responsabilitatilor CSM. In acest sens, spunea Comisia Europeana, va trebui raportat si monitorizat impactul pe care il vor avea noile coduri de procedura civila si penala. Hmmm, trebuie sa recunosc ca acet paragraf se potriveste ca nuca in perete cu restul stirii. Ce legatura au codurile cu cerinta de transparenta a CSM trimisa azi la presa?! 

8. ca, recent, consilierul european Dieter Schlafen, care asigura asistenta CSM, a afirmat ca aceasta este una dintre cele mai transparente din tara. Pai, daca el (atentie: de la 1 ian suntem si noi `europeni`) a spus asta, inseamna ca a facut treaba buna acolo, ca doar e platit pentru asta. Insa noi spuneam o chestie simpla: vrem sa ni se asigure accesul la documentele, materialele şi notele care intră în dezbaterea plenului sau a secţiilor CSM. 

9. ca apelul ONG-urilor vine intr-un moment in care este asteptat rezultatul controlului de fond al CSM la DNA, institutie sustinuta puternic de fostul ministru Macovei, inclusiv la Comisia Europeana. Majoritatea acestor organizatii si-au exprimat nemultumirea fata de modul “abuziv” in care actualul ministru al Justitiei, Tudor Chiuariu, a cerut revocarea unuia dintre sefii DNA, solicitare ce a condus la controlul activitatii Directiei. Ei, frumos final de stire. Acum ne luminam: de fapt, totul e un complot - obscurele organizatii semnatare, manipulate de fostul ministru, au `tras`  in CSM ca sa…Upsss, aici ma blochez: unde e marsavia comisa?

Finalul apoteotic imi naste o serie de dileme: - inteleg ca Macovei sustine DNA, dar presa nu?! Pai nu e ea cea care tipa ca e plin de corupti in Romania? - majoritatea este pentru mine jumatate plus unul, adica cel putin 10, dar mai putin de 21. Or, de aici aflam ca au semnat protestul contra lui Chiuariu doar 5 organizatii; - nu stiu ce cauta ghilimelele la `abuziv`: din moment ce nu s-a dat curs cererii de revocare a lui Tulus si s-a declansat un control de fond pentru a se verifica sustinerile ministrului Chiuariu, evident ca cererea lui de revocare pe loc a lui Tulus chiar era abuziva; - nu stiu care e momentul cu `asteptarea`, caci m-am uitat pe ordinea de zi din 5 sept. si CSM nu va discuta raportul de control la DNA. Doar daca nu va aparea peste noapte. Oricum, sa fim realisti, acest moment e asteptat chiar de la data declansarii controlului. De toata lumea. Nu?! (UPDATE 13.09.2007: CSM a anuntat ca raportul asupra DNA se va dezbate in octombrie; deci, inca o soparla a Luciei Efrim a fost demontata).

Oricum, logica ar fi trebuit sa conduca la concluzia ca e chiar indicat sa se ceara transparenta CSM cu atat mai mult intr-o perioada asa de delicata si controversata in legatura cu raportul! Ah, m-am prins: pai daca ONG-urile pun mana pe documente inainte de sedinta, cum ar fi si documentul cu raportul DNA, atunci presei nu ar avea ce sa i se mai `scurga` cu 24 ore inainte.  

Ma gandeam ca o agentie de stiti isi pastreaza  obiectivitatea cand preia un comunicat, dar vad ca in mod constant comunicatele SoJust sunt nu preluate, ci interpretate de Mediafax.  Iar daca maine 2-3 ziare le-ar prelua intocmai (caci sunt destui cei care isi fac ziarele stand pe fotoliu si preluand stiri de pe agentiilede presa), cititorii care si-ar face impresia dupa `implanturile` acestei agentii de presa. Insa, ce vorbesc eu de manipulare, cand jurnalista L.Efrim isi permite sa scrie in luna mai 2007 ca SoJust difuzeaza gratis pornografie pe Internet - desene, caricaturi, filme! Apoi, nu stiu ce a vazut dumneaei pe site-ul nostru, dar eu in afara de pozele membrilor, nu am gasit altele si sigur in acele fotografii nici unul nu e dezbracat. Dar trebuie sa ai suficient tupeu si multa ura sa dai in mod nefondat in niste oameni care incearca sa mai schimbe ceva din justitia romana! 

Toate asta ma fac sa nu mai apelez la serviciile Mediafax. Caci, asa cum publicul si presa pretinde judecatorilor sa fie independenti si impartiali, si noi asteptam de la presa obiectivitate si acuratete. Chiar ma gandesc cum va suna comunicatul pe care Mediafax il va prelua de la CSM ca raspuns la comunicatul celor 21 de ONG-uri. Dar, parca cine il va mai citi?

Imi deschid si eu ziar

Viaţa te surprinde uneori în cele mai nepregătite momente. Când crezi că lucrurile se aşează puţin, exact atunci se răstoarnă la 180 de grade.

Am avut impresia că după votul de duminică ne va fi mai clar cum stăm din punct de vedere politic şi încotro trebuie să ne îndreptăm.  Tocmai aşteptam să văd ce discuţii, demisii, alianţe vor avea loc, când scena naţională mi-a oferit un spectacol pentru care nu plătisem bilet: întreaga mass-medie abundă de ştiri şi opinii legate de faptul că preşedintele ţării îi ia unei jurnaliste telefonul pe care se înregistrează apoi o discuţie privată între el şi soţie în cadrul căreia adresează cuvinte cu anumite conotaţii („păsărică”, „ţigancă împuţită”) la adresa proprietarei mobilului.Las la o parte că, mai mult decât voit, atenţia întregii populaţii a fost abătută de la rezultatul referendumului la acest incident.

Ceea ce m-a frapat a fost reacţia colegilor de breaslă ale jurnalistei. Carevasăzică se adună forul lor, numit Clubul Român de Presă, şi iau decizia de a formula plângere (defapt e vorba de „denunţ”, căci „plângere” nu poate formula decât victima) contra preşedintelui (una chiar pentru `sechestrare de telefon`, ceea ce m-a amuzat teribil, căci de o asemenea infracţiune nu a auzit nici bunicul), respectiv de a instaura un embargou mediatic în zilele de joi şi vineri, legate de reinstalarea preşedintelui la Cotroceni. M-am uitat pe site-ul CRP şi am văzut ce societăţi şi jurnalişti sunt membri şi am răsuflat uşurat. Nu toţi fac parte din CRP, deci în cele două zile nu vom fi lipsiţi cu totul de ştiri.

Gestul CRP însă mă duce cu gândul la ocaua lui Cuza: precupeţii foloseau două greutăţi pentru vânzarea mărfii, în scopul de a-i înşela pe clienţi. Ce vreau să spun? Nu tare demult, preşedintele a folosit, tot într-o discuţie privată, un termen cu tentă sexuală („găozar”) la adresa unui ziarist bărbat. Nu am auzit atunci nici de proteste, nici de comunicate, nici de embargouri. Lunar aproape, Consiliul Superior al Magistraturii infirmă articolele apărute în presă despre nereguli în soluţionarea unor dosare, dar nu am auzit ca CRP să reacţioneze şi să impună jurnaliştilor o documentarea mai realistă a cazurilor tratate ori tratarea cu respect a magistraţilor. Mai tot timpul vedem în ziare declaraţii de părţi şi martori, alte probe din cursul urmăririi penale, dar nu am văzut ca CRP să adopte atitudine contra încălcării grave a prezumţiei de nevinovăţie a celor cercetaţi, încălcare care va duce iar la obligarea noastră de către CEDO la plata unor sume uriaşe de bani.Şi iar nu am observat ca CRP să adopte o atitudine de principiu, să ceară o lege a presei. De ani de zile, pe toate căile, ziariştii se opun unei asemenea legi, de teama unei cenzuri. Argumentul este pe de o parte ilar, căci nomele constituţionale interzic cenzura de orice fel. Pe de altă parte, dovedeşte şi necunoaşterea art 10 par 2 din Convenţia Europeană care limitează libertatea de exprimare în anumite situaţii, nicicând respectate în România, unde se scrie orice despre oricine.

O lege a presei i-ar ocroti pe jurnalişti de atacuri nemeritate. Dar ne-ar ocroti şi pe noi ceilalţi de abuzurile lor, i-ar responsabiliza. Nu înţeleg de ce jurnaşliştii cer cu încăpăţânare tragerea la răspundere a magistraţilor care ar comite erori, dar ei ar trebui să fie ocrotiţi de aşa ceva.În fine, pe lângă faptul că se încalcă dreptul la viaţă privată al unei persoane publice (să fim serioşi: în particular, câţi dintre noi nu înjurăm vecinii, colegii, soţul chiar; nu mai vorbesc de şefi, de politicieni şi chiar de analişti politici omniprezenţi), CRP comite la rându-i un abuz: recomandând colegilor de breaslă ca două zile să nu relateze despre reinstalarea preşedintelui la Cotroceni, eveniment unic în istoria României, se încalcă dreptul a milioane de oameni la a primi informaţii. Dar, nu-i aşa, libertatea de exprimare permite numai oamenilor de presă să scrie, căci despre dreptul corelativ al populaţiei, de a primi informaţii şi ca acestea să fie de calitate, nimeni nu vorbeşte…

Şi atunci, ce ar trebui să facem? Să ne deschidem un ziar.

(publicat in Ziua de Cluj, 24 mai 2007)

Libertatea presei si independenta justitiei

Din 2004 când au fost adoptate noi legi pentru sistemul judiciar, putem spune că avem o justiţie independentă. Mijloacele de control politic şi administrativ a personalului din sistem au fost anihilate sau simţitor diminuate.

Modul în care magistraţii şi personalul judiciar îşi vor exercita funcţiile mai departe, ţine deja de ei personal. Probabil celor care ani de-a rândul au fost obligaţi să îşi justifice deciziile în faţa şefilor sau ale politicului le vine greu acum să se dezveţe.

Şi aici mă gândesc la unii procurori care încă mai organizează aşa numitele „şedinţe de analiză a soluţiilor judecătorilor” în vederea declarării căilor de atac. Se ajunge astfel la aberanta situaţie ca un procuror că spună că soluţia este bună, iar un altul că soluţia judecătorului este ilegală sau netemeinică, urmând ca şeful parchetului să decidă dacă se va declanşa calea de atac sau nu. Unii procurori chiar au reclamat faptul că au fost obligaţi de şefii lor să declare apel contra propriei convingeri, ceea ce mă face să mă întreb de ce procurorii nu se simt independenţi dacă în lege, de anul trecut, scrie în mod expres asta.

Dar mă mai gândesc şi la unii judecători care, pentru a se prezenta la concursurile în vederea ocupării unor funcţii de conducere, au telefonat la Ministerul Justiţiei sau la Consiliul Superior al Magistraturii pentru „a li se da voie” să candideze.

Cât priveşte presa, aceasta e liberă, cel puţin teoretic, imediat după 1990. Atunci a început clădirea libertăţii de exprimare în România, care a explodat şi ea tot cam prin 2004. Şi aici rămâne problema vechilor practici, înnoite şi reînnoite mai ales în perioadele electorale. E drept că jurnalistul, angajat al unui trust media, nu prea poate să se opună anumitor „directive”, cum ar putea face un magistrat. El nu se bucură de acea stabilitatea pe care o are un judecător sau un procuror. Nevoia unui loc de muncă te poate face la un moment dat să devii tributar anumitor persoane sau reguli nescrise. Dar dacă mă raportez la buna credinţă a celui care conduce trustul de presă, pot gândi că exercitarea profesiei de jurnalist este, ca şi la magistrat, strâns legată de gradul de conştiinţă pe care persoana în cauză îl are vizavi de rolul său.

Magistratul, apărător al legii, ar trebui să moară dacă în jurul lui este nedreptate. El trebuie să rezolve cauzele bine, repede şi doar conform legii şi să facă toate eforturile ca şi colegii săi să procedeze la fel. O eventuală inactivitate, nepăsare faţă de îndeplinirea neconformă a obligaţilor de către alţi magistraţi ar fi la fel de gravă ca abuzurile acestora din urmă. Aceasta se numeşte lipsă de integritate.Jurnalistul, la rândul său, ar trebui să fie lancea cu care să împungă entităţile publice în a-şi îndeplini obligaţiile pentru care sunt plătite din bugetul statului să le facă. Informaţiile de bună calitate, exacte şi de interes pentru cetăţeni ar trebui să fie pilonii pe care să se sprijine orice articol de presă audio-vizuală.

Puterea judecătorească are responsabilitatea de a asigura încrederea publicului în sistemul juridic. La rândul ei, presa reprezintă vocea publicului, dar în acelaşi timp puterea mass-mediei stă în faptul că ea este formatoare de opinie. Ea creează şi modifică opinia maselor. De aceea, ca şi în cazul magistraţilor, se cere obiectivitate. Se afirmă chiar că probitatea personală şi profesională a lucrătorilor din presa scrisă şi audiovizuală trebuie să fie cel puţin egală cu aceea a magistraţilor care împart dreptatea.

Închei susţinând că magistraţii şi jurnalişti trebuie să dea dovadă de o maximă corectitudine. Pentru că şi unii, şi alţii au acelaşi scop: în timp ce mass-media demaschează ilegalităţile, justiţia le constată din punct de vedere juridic şi le sancţionează. De aici rezultă menirea lor comună, aceea de a fi contraputeri, căci faţă de celelalte puteri ele acţionează pentru a împiedica abuzurile acestora. De altfel, faţă de orice încălcare a legii trebuie să acţioneze în vederea descoperirii şi sancţionării lor: media - prin oprobiul public, justiţia - prin aplicarea sancţiunilor juridice.

(publicat in Ziua de Cluj, 2 nov. 2006)

Puterea presei sau spionii oficiali

De peste un an de zile lucrez în administraţia centrală. Şi, din prima zi, m-a uimit un lucru: verva cu care demnitarii şi înalţii funcţionari ai statului citesc presa. Indiferent că sunt din putere sau din opoziţie, că e aservită vreunui grup de interese sau nu, că e vorba de vreo fiţuică apărută peste noapte sau de un cotidian cu vechime, presa e citită cu frică, cu încântare, cu nerăbdare, cu ură sau cu satisfacţie.

Puţină lume se uită la ştirile TV: informaţiile sunt date puţin timp şi privitorii nu au cum le păstra. Dar cele din presa scrisă rămân în atenţie cel puţin pentru o zi. Şi, atunci, poate apărea o problemă: cineva poate declanşa o anchetă, un ziar concurent poate pune o întrebare, sau, pur şi simplu, cei care te cunosc ajung să te privească altfel după ce citesc articolul. Oricum, presa e în stare să te urce sau să te coboare. Câţi eroi nu am văzut ridicaţi în slăvi de presă şi câte înjurături nu au luat apoi.

Dar presa mai are un rol: acela de “spion oficial”, ca să spun aşa. În ziua de azi nu prea ştiu ce rol mai au corpurile de control sau diferite organisme birocratice de inspecţie, dar pot spune, fără să mă înşel, că, în domeniul dezvăluirilor de acte de corupţie, abuzuri sau incompetenţe, presa scrisă dă dovadă de mult mai mare eficienţă. Poţi afla ce măgărie s-a mai întâmplat în instituţia pe care o conduci doar deschizând un ziar. Legăturile pe care le au jurnaliştii cu anumite persoane din autorităţile şi instituţiile publice (aşa numitele surse) sunt mai puternice decât cele ale serviciilor secrete sau ale procurorilor.

În ziua de azi, mulţi funcţionari sau simpli angajaţi au realizat că, datorită fie diverselor interese existente în sistemul în care lucrează, fie datorită birocraţiei excesive, neregulile din sistem au slabe şanse să fie îndreptate dacă nu se află, „în afară”, de ele. Şi, nici nu poţi condamna o astfel de atitudine. Este adevărat că există o lege privind protecţia avertizorilor de integritate, adică a persoanelor care la un moment dat sunt dispuse să dezvăluie aceste nereguli, dar mai este mult până la aplicarea ei.Între timp, omul simplu preferă să se adreseze presei. Ştie că jurnalistul îi va păstra confidenţială identitatea şi mai ştie că, dacă scandalul ajunge public, există şanse să se schimbe ceva. Modul acesta de gândire mă sperie. Datorită lui, ajungi ca în presă să nu mai citeşti ştiri, ci anchete şi interpretări subiective ale unor jurnalişti cu privire la o anumită stare de fapt.

Şi, datorită puterii de penetrare a presei, scrise în special, se ajunge (in)voluntar la o manipulare a opiniei publice. Câţi dintre noi am fost conştienţi că, în cazul celebrului „Nica – furtul secolului” (individul care în 2004 a jefuit o maşină ce transporta saci de bani), când ni s-a prezentat în direct la TV reţinerea lui şi percheziţia, când şeful poliţiei şi al parchetului l-au declarat vinovat, acelei persoane i s-a încălcat un drept – cel al prezumţiei de nevinovăţie?! Puţini s-au gândit la aceasta în acele momente. Nu îndrăznesc să vorbesc despre alte mari cauze, aflate acum în cercetare şi despre care găsim în presă nu doar narări de fapte, ci adevărate verdicte de vinovăţie.

Datorită unui astfel de comportament, al fugii după senzaţional, din păcate, România va mai suferi condamnări la Strasbourg. Şi cu toţii vom ajunge să plătim din buzunarul nostru despăgubirile pe care statul le va datora acestor persoane. Dacă o persoană este vinovată sau  nu, doar justiţia poate spune, şi asta numai când există o hotărâre finală. Iar presa nu face justiţie, asta trebuie să înţelegem cu toţii. Cum justiţie nu fac nici procurorii, nici serviciile secrete şi nici opinia publică.

(publicat in Ziua de Cluj, 14 mai 2006)