CRISTI DANILEŢ – judecător

10/08/2007

Adio, Rolling Stones!

Filed under: rock — Cristi Danilet @ 11:25 PM

logo Rolling StonesA trecut aproape o luna de la concertul sustinut la Bucuresti de celebra formatie rock The Rolling Stones din 17 iulie 2007.  S-a scris  mult, presa din 18 iulie relateaza pe larg desfasurarea concertului. Sincer, eu nu stiu care dintre jurnalistii respectivi au fost insa acolo.

Caci ceea ce am vazut eu nu a fost nici ţeapa data de Vodafone cu sms-ul pe care trebuia sa il trimiti pentru cumparare on-line de bilete, nici proasta organizare de la intrare (trebuia sa inconjori intreg stadionul, caci nimeni nu te indruma pe ce poarta trebuie sa intri ca sa ajungi in zona unde aveai bilet rezervat), nici lipsa unui nr. suficient de tonete cu lichide (mai ales ca in zilele respective era canicula) si nici faptul ca inca nu gasesc pe net un site oficial al formatiei!

Nu am fost la IRIS, care au cantat in deschidere. Era mult prea cald. Oricum, IRIS merita vazuti singuri, nu ca ante-mergatori. Ei insisi sunt o legenda in Romania, de 30 ani.

In primul rand, eu am vazut scena. Despre asta s-a vorbit cum ca ar fi cea mai mare etc. Ei bine, mie mi s-a parut imensa pentru numai 10 oameni. Contrastant de mare. Apoi au fost artificiile, la inceput si la sfarsit, si inca de 2 ori explozii in timpul concertului. Palide incercari: artificiile au fost modeste, iar exploziile mai mult bubuitoare.

L-am admirat pe Mick. Care a alergat dintr-un capat in altul. Care dantuia in toate felurile, ca un copil aproape. As vrea sa am vitalitatea lui la 64 de ani (numai ca reforma asta, daca nu o terminam pana atunci, ne termina ea pe noi..). Din pacate, vocea il lasa. Dar rau. In a doua parte a concertului, dupa Satisfaction, deja nu mai canta, ci recita tare.

Richards a cantat si el doua piese. Mişto. Şi era băut, ca de obicei. La primele cuvinte, publicul a inceput sa râdă. Simpatic. Dar l-am urât cand cu o seara inainte de concert, dupa ce a iesit dintr-un restaurant, a spus ca ar vrea sa vada niste muzica traditionala romaneasca si a completat: „Some gipsy music„. Sunt singur ca ne credea proaspat coborati din copaci si se intreba daca nu cumva le va disparea vreun camion cu scule peste noapte.

Am ascultat pe stadion mai multe piese. Desi ma dau rock-er de-o viata, multe melodii imi erau necunoscute. La fel si pentru publicul prezent la concert. Apoi am priceput: repertoriul era unul abordabil pentru trupa si pentru vocea lui Mick. Din pacate, e adevarat: e ultimul turneu pe care Stones-ii il tin pentru ca nu mai pot, au obosit.

Apoi, am vazut public de toate varstele, ceea ce m-a bucurat. Dar am vazut si politicieni, veniti acolo ca sa se vorbeasca de ei la TV. Am fost indignat de-a dreptul cand am citit ca premierul s-a dus la trupa sa-i admire baietii nevasta, iar cei de la IRIS nu au putut nici macar sa ii salute pe Stones-i!

Nu a fost nici pe departe asa de extraordinar pe cat s-a scris. Stones-ii au beneficiat de multa reclama, de multa asteptare. Dar au fost palizi: patru bătrîiori care cantau ceva ce in urma cu ani si ani facea furori. O trupa care e acum o afacere. Au scos 2 milioane euro de la concertul din Romania. Dupa ce pe drum au tras o fuga in Spania la o petrecere privata unde in alte 2 ore au scos aceeasi bani si fara sa care imensitatea aia de scena.

Cei care stim ce inseamna rock-ul si cei care au ascultat Rolling Stones la viata lor, au realizat ca, de fapt, la acel concert nu au venit Rolling Stones. A venit istoria lor. Ce am vazut acolo nu au fost focurile de artificii, ecranul ultramodern, scena umblatoare, cuvintele rupte in romaneste si citite de Mick de pe un prompter ascuns. Ce am vazut acolo m-a umplut de un sentiment de nostalgie si bucurie muta: cei 45 de ani de munca a formatiei, prietenia dintre cei patru, milioanelele de fani pe care ii au in intreaga lume, spiritul rebel care ii caracterizeaza, miscarea anti-Beatles. Si am strans din dinti si din pumni cand realizam de cate ne-au lipsit comunistii: in timp ce altii fredonau Angie, noi eram la „Cântarea României”. Iar cine misca in front, patea ca in povestea Smarandei de pe blogul lui Tudor Chirila care te face sa plangi urland… 

Asa ca, adio, Rolling Stones! Prefer sa raman cu imaginea voastra din anii trecuti, cu suflul revolutionar si rebel pe care mi l-ati transmis.

PS Dupa disparitia lui Pittis, am citit ca acesta ar fi ajuns la spital imediat dupa concertul Rolling Stones de la Bucuresti, la care pentru a participa si rezista a fost nevoit sa isi administreze o injectie. Cu atat mai mult cele de mai sus raman valabile…

Anunțuri

2 comentarii »

  1. Nimic despre concertul Iron Maiden? :( A fost foarte frumos. Desi nu sunt un fan, nu i-am ascultat inainte sa merg la concert si probabil nici nu vor deveni formatia mea de suflet, show-ul a fost foarte bine facut si au cantat minunat.

    Comentariu de camelia — 15/08/2008 @ 8:55 AM | Răspunde

  2. […] Daca primele doua trupe mi s-au parut deja obosite, peste vocalisti lasandu-se vremea intocmai cum scriam anul trecut si in cazul celor de la The Rolling Stones, Metallica parca erau in anii tineretii. […]

    Pingback de Metallica… and Justice for all « Juridice — 10/08/2009 @ 3:01 AM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: