CRISTI DANILEŢ – judecător

21/08/2007

Roman in SUA (6)

Filed under: Jurnal SUA — Cristi Danilet @ 11:59 PM

Ziua a 6-a: Instanta

Azi am fost la instanta judecatoreasca din localitatea in care stau.

jocuri.jpeg Jocuri electronice Dar, mai intai, cate ceva despre cladirea cu jocuri electronice unde am fost aseara. Se numeste `Dave and Buster`s` – se pare ca pe aici orice magazin/local are o denumire: de ex, nu spui `Ma duc la cafenea`, ci spui `Ma duc la Starbucks` si toata lumea stie ca asta e o firma celebra de cafea in SUA. In fine! Cladirea cu jocuri e imensa, cat o sala de sport la noi. Copiii trebuie insotiti in permanenta de un adult. Care, ciudat, au voie sa fumeze aici. Logic ca in afara jocurilor s-a dezvoltat si industria auxiliara – bar, restaurant si jocuri pentru adulti (de ex, shuffleboard). Copiii invata de mici sa fie soldati care impusca teroristi, sa fie politisti care prind mafioti japonezi sau sa distruga extraterestri. Indiferent de varsta copilului, jocurile dezvolta abilitati fizice (precum saritul corzii electronice ori boxul cu manusi reale contra unui partener virtual, air hockey – ceea ce jucam noi la scoala cu nasturele sau o moneda pe banca fina) sau intelectuale (jocuri cu carti, cu monede). Unele tin de noroc (ruleta). Multe sunt virtuale (condus masina, navigat cu caiacul, zburat cu avionul) sau combinatii virtual-real: de ex, lovesti cu o crosa in mingea de golf care la randul ei se loveste de un panou ce imagineaza un teren de golf; in continuare mingea reala cade, dar cea virtuala urmeaza traseul loviturii catre gaura.  Industria cinematografica a invadat piata jocurilor: ba esti in Star Wars si te lupti cu soldatii lui Darth Vader, ba esti in jungla din Jurrasic Park, sau o faci pe Spiderman.

Ceea  ce am remarcat este educatia tip bussiness pe care astefel de activitati recreative o insufla tinerilor. Accesul la fiecare joc se face pe baza de card. Cardul acesta se primeste de la o casa unde tu dai banii cash. In schimb, cardul iti este incarcat cu puncte. Fiecare joc, in functie de performantele sale tehnice, cheltuie de pe card un nr. de puncte. Pentru rezultate bune obtinute la joc, tinerii sunt rasplatiti: dintr-o fanta a aparatului ies un anumit nr. de tichete, asemanatoare cu biletele de tren la noi. Acestea se pun intr-un pahar mare de plastic si la sfarsit te prezinti cu ele la un angajat; el ti le cantareste si ai doua posibilitati: fie transformi tichetele in credite pentru alte jocuri, fie intri in singurul magazin de jucarii si suveniruri si iti `cumperi` cu ele vreun produs. Cardurile sunt de plastic si, daca devin inutilizabile, exista cutii in care se depoziteaza pentru reciclare. 

2007_summer_026.jpg Instanta judecatoreasca Dimineata m-am imbracat mai formal si m-am dus la instanta – court house. Aceasta este intr-o zona in care se afla si primaria, politia, pompierii. Este o instanta de district. Cladirea e alba, cu o parcare amenajata in fata. Numele judecatorului apare pe frontispiciul cladirii. La afisierul de la intrare sunt regulile de urmat: nu intri cu arme, nu ai voie imbracat cu jeans sau shirt, nu poti filma sau fotografia.  Un ofiter de securitate supravegheaza controlul electronic (ca la aeroport) cu privire la metale. Azi sunt procese si civile, si penale. Nu imi dau seama cate dosare sunt programate. Un indicator iti spune sa vorbesti cu clerk-ul mai inainte de a intra in sala, pentru a afla detalii legate de dosar. Ceea ce la noi ar fi registratura si arhiva, aici e un singur ghiseu mai mare. Nu se vad dosare in spate. Intr-o sala e judge-ul si intr-o sala e magistrat-ul. O aleg pe prima.

Intru in sala de judecata – courtroom. Accesul pentru public e pe usa din spatele salii. In stanga si dreapta mea sunt scaune comode. In fata e judecatorul, al carui nume apare afisat pe biroul sau, precedat de sintagma Hon (de la `honourable=onorabil`; de aici expresia folosita si la noi `onorata instanta`, desi daca tot urmam sistemul francez, corect ar fi doar `domnule presedinte`); e o persoana la 50 ani, cu parul alb, destul de ironic cu cei din fata. In stanga , mai jos ca el, e o secretara care bate la computer. In dreapta este un court officer, un fel de aprod care face apelul partilor si ia actele de la parti si le duce judecatorului. Tot in partea stanga e boxa acuzatilor arestati, langa care e un politist. Cine vorbeste vine in fata la bara. In stanga si in dreapta sa sunt doua mese, probabil pentru avocati, pe care sunt asezate cate un termos cu cafea/ceai. Vad un avocat tinerel care pledeaza pentru toti inculpatii. Nu vad insa procurorul. Toata aceasta zona e separata de publicul din sala printr-un gardulet dintr-o parte in alta a salii. In spatele judecatorului si in stanga sunt camere de filmat.

Cazul aflat in dezbatere cand intru eu in sala este cu un barbat de culoare, in varsta de 30-35 ani,  care comisese un furt. Fusese pus sub probation, dar nu s-a supus programului. Cere judecatorului o prelungire a perioadei de probatiune. Judge ii arata dosarul din care se revarsa o foaie lunga: `Asta e cazierul tau. Crezi ca esti un candidat pentru probatiune?`. `Pai, inainte am mai fost sub probatiune, iar infractiunile din cazier sunt din tinerete`, raspunde acuzatul. `Aha, din tinerete. Iar acum esti mai in varsta si mai intelept?!` intreaba judge, si continua `Sanctiunea e 93 zile in jail`. Politistul se apropie de el si il conduce la boxa. Ii pune catusele imediat.  – Jail e inchisoarea de la politie sau a comunitatiii, dar pentru pedepse mici; celalat termen pentru inchisoare este prison, unde stau condamnatii la pedepse mari.

Urmatorul caz e cu un minor de 17 ani care incercase sa fure o sticla cu alcool dintr-un magazin. Avocatul din oficiu ii spune judecatorului ca vrea sa utilizeze procedura plea, de recunoastere a faptei. Dupa ce il intreaba de nume si varsta, judge il intreaba pe baiat daca a fost fortat, amenintat sau i s-au facut promisiuni pentru a intra in procedura plea. Dupa ce pustiul raspunde ca `nu`, judge il pune sa jure (la ei jura si partile, nu numai martorii ca la noi). Apoi baiatul spune in doua propozitii cum s-au intamplat lucrurile, dupa care judge declara ca plea este acceptata. Ii spune ca vrea sa ii dea probatiune si pustiul accepta. Judge ii da si amenda de 300$. `Ai banii astia la tine?`, zice judge. Baiatul se uita catre mama lui, aflata in sala. `Nu te uita la ea`, spune judge; `Tu esti cel cu probleme, nu ea. Ai banii sau nu?`. `Nu, dar am sa ma angajez undeva`, spune tanarul. Judecatorului ii mai vine o idee si il intreaba cand absolva scoala. `Anul viitor`, raspunde minorul. `Si ai de gand sa  o termini?` continua judge. `Nu stiu`, raspunde imediat baiatul. `Cum nu stii? Tu esti cel care ar trebui sa stii cel mai bine daca vei absolvi sau nu`, sare judge. `Trebuie sa imi verific creditele`, spune dupa o scurta pauza baiatul. Judge ii da sanctiunea: probatiune, cu obligatia de a absolvi, iar daca programul de probatiune are succes, sanctiunea nu va aparea in cazier; daca nu absolva scoala, judge va considera ca e incalcare a probatiuniii si i se va da inchisoare. De asemenea, pustiul trebuie sa plateasca orele de probatiune si, in plus, sa plateasca amenda in rate de cate 15 $ la fiecare 20 ale lunii.

Dupa ultimul caz, judecatorul intra in vorba cu avocatul si glumesc. Aprodul ma vede si ma intreaba in ce caz sunt. Hmmm, am fost ferit pana acum :). Ii spun sa auda si judge ca sunt in vizita si ca la randul meu sunt judecator in Romania. Ma intreaba cum de sunt pe aici si cum a fost calatoria. Nu pare prea interesat sa afle ceva de noi, asa ca il salut politicos si plec.

Ma gandesc ca intr-o instanta de county (judet), lucrurile ar putea fi diferite. Intors acasa, vad la TV o emisiune tip reality show cu judecator, public si parti. Nu imi dau seama daca este o judecata sau un arbitraj, dar oamenii se adreseaza cu `judge` catre femeia cu roba. Sunt chestiuni de drept civil. E de remarcat ca dupa pronuntarea sentintei, reporterul ia interviu partilor si le spune `Nu e asa ca de acum veti citi contractul inainte de a-l semna?`.  Evident, sugestia era pentru telespectatori. Pariu fac ca la noi inca mai sunt multe persoane care cred ca judecatorul are peruca sau ciocanel, sau ca avem jurati in sala… 

Sanctiunile Judecatorul de azi a parut sa puna mai mult accent pe amenda. Stau de vorba cu un localnic si imi spune ca, in America, `it`s all about the money`- totul e legat de bani: judecatorii dau pedepse mici cu inchisoarea (de aceea rata recidivei e foarte mare), dar aplica amenzi mari; politistii au norma de facut la amenzi, asa ca e posibil ca pentru conducere cu viteza sa primesti amenda si sa te ierte de penalizarea cu puncte. Pedepsele se negociaza (procedura barganing – imprumutata si de francezi in 2004, prin Legea Perben 2 ): pentru ajutarea organelor judiciare in prinderea altor infractori, poti primi pedeapsa minima, o incadrare mai usoara sau chiar scapa. Nu se poate negocia in cazul infractiunilor foarte grave, cum ar fi jaful armat, unde pedeapsa in prison e minim 10 ani.

Producerea si consumul de droguri sunt oarecum tolerate. De ex, la concerte, se consuma marihuana. In caz de posesie de droguri pentru consum propriu, politistul iti imprastie pe jos tigara sau, in cel mai rau caz, iei o amenda – deci, nu se da inchisoare, ci se iau bani.  Traficul de droguri este pedepsit aspru, dar in functie de cantitatea traficata (imi amintesc si acum cu groaza de tinerii care la noi au luat 10, respectiv 11 ani inchisoare pentru cateva grame de drog, pe care Basescu i-a gratiat, act criticat de CSM, dar legitimat de Curtea Constitutionala – evident ca CSM nu si-a cerut scuze pentru scandalul facut in acele zile, dar parca ar fi prima data cand ei gresesc?!). Senzatia mea e ca in Romania exista destule legi, dar avem probleme mari la aplicarea lor – asta imi aduce aminte de o parte nemultumite de o solutie care odata intrase in biroul meu si se indrepta amenintator catre o colega judecator; am incercat sa il opresc, a vrut sa ma loveasca, l-am evitat si am chemat un politist; dupa eveniment, vine omul legii la mine sa ma intrebe cum sa scrie in raport ca nu vrea sa iasa de un ultraj, caci o ruda a sa, tot politist, a scris ceva asemanator si acum fostul inculpat i-a facut plangere penala si a trebuit sa mearga la parchet pentru a da declaratie, si ca el nu vrea sa i se intample asa ceva…

Chestiunea banilor se aplica si in politica din SUA: castiga alegerile cel care cheltuie mai mult (apropo de alegeri: si judecatorii sunt aici alesi – sistemul este criticat de ONU, care recomanda ca recrutarea sa se faca pe criterii obiective). Voturile celui ales nu vor fi ale populatiei, ci el va vota cum vrea partidul care l-a sustinut. Activitatea de lobby e foarte dezvoltata: companiile petroliere, de asigurari etc au oamenii si filierele lor pentru promovarea in Parlament a propriilor interese.

Anunțuri

2 comentarii »

  1. F. interesant – nu am fost in vreo instanta din SUA.. :-)
    Americanii nu sunt prea interesati decat de ei, in cea mai mare parte. Ca atare, dupa ce zici ca esti din Romania zic waw si atat, dar waw e ca un fel de tic verbal raspandit national.
    Notam eu acu citiva ani –
    ” Dupa ce am vizitate muzeele , seara mi-am dat seama ca americanii au practic 2 cuvinte esentiale – Yeah si Waw ! – yeah, yeah . Waw ! :-))) Daca l-ai facut sa scoata waw-ul e al tau – ii place. Mai sunt si alte ticuri verbale nationale – you know, kind of , like… – daca ai traduce mot-a-mot ar fi funny :-)”
    Deci daca nu au fost in Europa sau au vreun urmas prin zona nu te intreaba nimic, in schimb daca ii intrebi tu sunt amabili sa raspunda la o tona de intrebari.

    Show-urile alea cu judecatori sunt ciudatele.. Multi zic ca sunt trucate sau partial trucate – cert e ca sunt judecate doar mici neintelegeri, care si la noi ar mai bine sa fie mediate/arbitate.
    Dar daca te uiti mai atent in show-urile alea o sa vezi ca intotdeauna va scoate pe unul Good guy si pe altul Bad Guy .
    Unii nu sunt de fapt judecatori, ci avocati care joaca acest rol
    Vezi si http://en.wikipedia.org/wiki/Akim_Anastopoulo

    Vezi o lista mai completa despre tipurile si cite sunt
    http://tarlton.law.utexas.edu/lpop/tv/realjudges-alpha.html

    Comentariu de Bogdan — 29/08/2007 @ 3:25 PM | Răspunde

  2. Pana la urma treaba cu banii, aduc sau nu fericirea? :)

    Comentariu de marmota — 20/11/2007 @ 4:35 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: