CRISTI DANILEŢ – judecător

25/09/2007

Fara AVIZ pentru urmarirea guvernantilor

Filed under: politic — Cristi Danilet @ 9:50 AM

 

Art 109 alin 2 din Constitutie prevede: `Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele României au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savârsite în exercitiul functiei lor. Daca s-a cerut urmarirea penala, Presedintele României poate dispune suspendarea acestora din functie. Trimiterea în judecata a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie. Competenta de judecata apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie`.

Art 12 din Legea 115/1999 reia reglementarea: `Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor`. Iar art 23 alin 2 si alin 3, asa cum a fost modificat prin OUG nr. 3/2005 spune „(2) Prevederile prezentei legi nu se aplica foştilor membri ai Guvernului, în nici o situaţie. (3) Punerea sub urmărire penală a foştilor membri ai Guvernului pentru infracţiunile săvârşite în exerciţiul funcţiei lor se face potrivit normelor de procedura penală de drept comun.” 

Insa prin decizia nr. 665 din 5.07.2007 Curtea Constitutionala decide  ca protectia constitutionala din art. 109 alin 2 ii priveste si pe fostii guvernanti, astfel ca in prezent PICCJ sau DNA trebuie sa ceara aviz pentru a incepe urmarirea penala contra unui ministru sau fost ministru.   

Parerea mea este ca textul Constitutional creeaza nu o protectie, ci un privilegiu, incalcandu-se alte doua articole din Constitutie: 

– art. 124 alin 2 `Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti`;

– art 16 alin 1 `Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari`.  

Argumentul suprem sta in natura juridica a inceperii urmaririi penale, pe care se pare ca nici constituantul, nici Curtea Constituionala, nici presa si nici multi altii nu il inteleg. Intr-o definitie neacademica, spun ca inceperea urmaririi penale este un act procesual care marcheaza debutul activitatilor oficiale pentru investigarea unor fapte si persoane banuite de ilegalitati. In nici un caz nu este o acuzare, ci doar un act formal necesar pentru a deschide calea administrarii legale de probe.   

1. Pana in acel moment, singurul act intocmit de organele de urmarire penala, sesizate prin plangere, denunt sau din oficiu, este procesul-verbal de constatare a actelor premergatoare, intocmit potrivit ar. 224 C.pr.pen. Deci, la dosar nu se afla probe, ci doar date, indicii, informatii. 

2. A te adresa in aceasta faza unui organ nejudiciar, precum Presedintele Romaniei care la randul lui solicita propunerea comisiei speciale instituite pentru analiza sesizărilor cu privire la săvârşirea unei infracţiuni în exerciţiul funcţiei de către membrii Guvernului, inseamna a crea conditiile pentru periclitarea anchetei: intrucat persoane straine cauzei iau cunostinta de actele dosarului.  

3. Pe de alta parte, interventia unui alt organism decat cel judiciar in a aproba sau nu actele procurorului reprezinta o imixtiune a politicului in activitatea procesuala, motiv pentru care nu mai putem vorbi de independenta procurorului. Existenta acestui filtru pentru urmarirea demnitarilor incalca Recomandarea nr 19 din 2000 a Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei, care e adevarat ca nu se poate aplica direct, dar de care trebuie sa se tina seama cand se alcatuiesc politicile publice de catre autoritati: Astfel, pct 16 din aceasta reglementare spune: `16. Procurorul trebuie, în orice situatie, sã fie în mãsurã sã desfãsoare, fãrã niciun impediment, urmãrirea penalã a functionarilor guvernamentali pentru infractiunile comise de cãtre acestia, în special faptele de coruptie, de abuz de putere, incalcari grave ale drepturilor omului si alte infractiuni recunoscute de dreptul international`. Iar in expunerea de motive, Comitetul Ministrilor dezvolta: `Desi aplicabila in general, prezenta recomandare vizeaza in mod special acele sisteme in care procurorul este subordonat executivului, situatie care nu trebuie sa-l impiedice a urmari functionari publici – si, prin extindere, reprezentantii alesi sau politicienii – care comit infractiuni, in special fapte de coruptie. `Impediment` reprezinta nu doar un obstructionare a urmaririi, dar ea mai inseamna si orice represalii al caror obiect l-ar putea face procurorii.` 

4. In comisie, legea nu impune sa fie neaparat juristi. Oricum, membrii comisiei si chiar presedintele pot aprecia ca datele stranse nu sunt suficiente pentru inceperea urmaririi – or organul judiciar nici nu are cum sa adune mai multe date, sau mai puternice, intrucat nu are voie sa stranga probe in aceasta faza. 

5. Dreptul Presedintelui este unul discretionar (daca vrea da avizul, daca nu vrea nu il da), actul sau nu ar putea fi atacat de nimeni si, in felul acesta, comiterea unor fapte nu ar mai putea fi cercetata.

 6. Odata cu inceperea urmaririi penale, organul de urmarire penala poate strange probe si e obligat de art. 202 alin.1 C.pr.pen. sa adminstreze atat probe in acuzare, cat si probe in aparare. Cel cercetat dobandeste calitatea de invinuit si de acum are toate garantiile legale ca drepturile sale procesuale vor fi respectate: poate fi audiat, poate propune probe in aparare, are voie sa isi angajeze un aparator.

7. Am vazut ca demnitarii cercetati zilele astea ameninta cu tragerea la raspundere a procurorilor in caz ca se dovedeste ca sunt nevinovati. Pai, in Romania procurorul e obligat sa inceapa urmarirea penala cand sunt indicii de comitere a unei ilegalitati. E obligatia lui de serviciu. Cum ar putea altfel aprecia ca este cazul sau nu ca o persoana sa fie trasa la raspundere penala, daca nu demareaza legal ancheta? Repet: inceperea urmaririi penale nu inseamna formularea unei acuzatii penale! Cand se incepe urmarirea penala, invinuitul trebuie sa isi dea concursul la lamurirea aspectelor penale: daca este nevinovat se va da o solutie de netrimitere in judecata; daca este vinovat, cauza va fi trimisa la judecator sa decida aceasta. De mentionat ca procurorul care actioneaza cu rea-credinta poate intra sub incidenta art 268 din C.pen care incrimineaza Represiunea nedreaptă: `Fapta de a pune în mişcare acţiunea penală, de a dispune arestarea, de a trimite în judecata sau de a condamna pe o persoana, ştiind ca este nevinovată, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani`. 

8. Publicitatea facuta in legatura cu solicitarea acestor avize pun sub semnul intrebarii respectarea prezumtiei de nevinovatie a celui cercetat. Cum am aratat, avizul nu face parte din procesul penal. Nefiind deschisa inca o urmarire penala, anuntarea in mod oficial a banuielii ca o persoana a comis o fapta, incalca art 6 par.2 din CEDO si art. 5 ind. 2 din C.pr.pen. De altfel, modul in care sunt elaborate comunicatele de presa ale PICCJ si DNA a fost criticat din acest punct de vedere, pe larg, de catre SoJust – organizatia din care fac parte; studiul SoJust se refera la inceperea urmaririi penale, punerea in miscare a actiunii penale si chiar trimiterea in judecata a persoanelor, de regula notorii, anuntate de fiecare data cu mare tam-tam de catre procurori.

9. Mai mult, legea nu prevede anuntarea celui vizat nici macar dupa ce s-a inceput urmarirea penala contra sa. Din contra, dupa declansarea acesteia se strag probe si numai daca persoana este pusa sub acuzare sau se intentioneaza arestarea ei exista obligatia de a o chema la organul de urmarire, a-I comunica invinuirea si a-I lua declaratie (art. 233, respectiv art 237 C.pr.pen).  

10. Sunt de acord ca, la o adica, sa existe un astfel de aviz pentru perchezitie sau arestare (exceptie: infractiunea flagranta), cum au de altfel si membrii Parlamentului (art 72 din Constitutie) si care exista in majoritatea statelor europene. Dar este de remarcat ca la capitolul privilegii, guvernantii nostri stau mai bine ca parlamentarii!!! Avizul ar trebui insa sa fie dat doar de un organ judiciar: un judecator de la ICCJ sau chiar Procuror general de la PICCJ, dar in acest din urma caz numai daca se schimba Constitutia cu privire la statutul lor.     

Anunțuri

20 comentarii »

  1. Foarte tare. Mia placut cel mai mult punctul 3 si 8. Super tari.

    Comentariu de dadatroll — 25/09/2007 @ 2:02 PM | Răspunde

  2. Am vazut 15 minute din emisiunea Politici si Dosare de la Antena 3, care se difuzeaza chiar in timp ce scriu. Se pare ca dl. Diaconescu ori nu stie ce sunt actele premergatoare, ori nu stie sa explice. A zis el ceva ceva ca nu exista invinuire… a, nu, a zis ca nu exista vinovatie in aceasta faza (o mica aberatie peste care trecem), insa a facut-o varza ca cercetarea in faza actelor premergatoare e mai restransa sau mai extinsa, depinde. Cand a venit vorba de inceperea urmaririi penale, a zis ca evident exista convingerea procurorului ca a fost savarsita o fapta penala. Deh, impartialitatea asta… indicii… cercetare penala… prea abstracte dom’le! O sa caut pe net emisiunea mai tarziu, daca gasesc pun un link, mi s-a parut memorabil ca gafa juridica.

    Comentariu de Andreea — 25/09/2007 @ 2:33 PM | Răspunde

  3. Inca ceva: la ce or fi fost chemati la comisie cei banuiti? N-au impotriva a ce sa se apere, n-au nici cum. Nu exista comunicarea vreunui act, mmmm daca ma gandesc mai bine nu are sens! Le-o fi dor unii de altii?

    Comentariu de Andreea — 25/09/2007 @ 2:35 PM | Răspunde

  4. Eu nu vad de ce DNA-ul emite comunicate de presa prin care anunta ca a solicitat avizul presedintelui. Daca presedintele doreste sa faca publica decizia luata foarte bine, dar nu vad de ce sa apara un comunicat de presa pe tema asta din partea organelor de urmarire penala.

    Comentariu de prepeleac — 25/09/2007 @ 2:43 PM | Răspunde

  5. In sfarsit cineva care explica pe intelesul vulgului cum e cu prezumtia de nevinovatie si etapele unei anchete penale. Pacat insa ca sunt prea putini care au acces la acest blog. Pacat ca mass media (si accentuez „mass”) nu are rezervata o coloana sau minute pentru astfel de analize. Pacat. am sa incerc sa promovez acest blog ori de cate ori am ocazia. si ii invit si pe ceilalti sa faca asta. Inclusiv pe autor.

    Comentariu de aurelian — 25/09/2007 @ 3:44 PM | Răspunde

  6. excelent articol ! Voiam sa scriu pe aceeasi tema pe blogul lui Doc, dar nu as fi reusit s-o fac la fel de bine.
    As mai adauga pe langa cele spuse ca aceasta prevedere e o arma politica puternica in mana presedintelui care altfel nu poate controla guvernul. In mod normal primul ministru ar trebui sa fie cel care decide daca demite sau nu un ministru pus sub urmarire penala.

    Comentariu de Mihai Damian — 25/09/2007 @ 3:53 PM | Răspunde

  7. Cristi – o intrebare, de necunoscator, legata de punctul 8: art 109 alin 2 din Constitutia Romaniei nu poate fi atacat la CEDO? Adica, nu exista nici o lege europeana care sa „invalideze” constitutia Romaniei? Banuiesc ca totusi, nu ar putea politicienii romani sa schimbe maine constitutia, si sa zica de ex. ca femeile nu mai au drept de vot…

    Comentariu de Virgil — 25/09/2007 @ 4:02 PM | Răspunde

  8. Exista doua posibilitati de invalidare a Constitutiei: insasi Curtea noastra Constitutionala sa recunoasca ca un articol chiar din Constitutie este neconstitutional (de ex, in raport cu cele doua indicate de mine) sau CEDO sa decida ca se incalca COnventia in raport cu art 6 par 1 (dr la un proces echitabil), art 6 par 2 (prezumtia de nevinovatie) sau Protocolul 12 (nediscriminarea). Insa ca un caz sa ajunga acolo, ar insemna ca avizul de la Cotroceni sa fie negativ, procurorul sa dea NUP din aceasta cauza, cineva sa atace solutia procurorului si in instanta sa invoce exceptia de neconstitutionalitate; iar daca CC respinge, dupa finalizarea procesului sa formuleze plangere la CEDO. Dar pana se solutioneaza…mai degraba facem lobby sa modificam Constitutia. Si trebuie sa ne hotaram odata: ori vrem justitie independenta ceea ce inseamna si procurori independenti, ori vrem sa controlam justitia si atunci blocam in continuare actiunile procurorilor.

    Comentariu de Cristi — 25/09/2007 @ 5:41 PM | Răspunde

  9. Cristi,

    e posibila prima varianta? Adica suna foarte ciudat, logic vorbind, ca un articol din constitutie sa fie declarat neconstitutional.

    Virgil,

    ca sa completez ce spune Cristi Danilet – un articol din constitutie nu poate fi acuzat la CEDO. La CEDO poti apela doar persoanele carora un stat le-a incalcat efectiv drepturile stabilite prin Conventie, şi doar in clipa in care au epuizat toate caile de a remedia intern situatia. De asta trebuie facuti tot pasii aceia…

    Oricum, chiar cu o decizie a CEDO intr-un astfel de caz, art. 109 ar ramane in vigoare pana cand Constitutia nu va fi revizuita.

    Comentariu de Doc — 25/09/2007 @ 9:58 PM | Răspunde

  10. Multumesc de raspuns.
    Mai departe, cum s-ar putea declansa un proces la curtea constitutionala, prin care judecatorii CC sa poata sa recunoasca faptul ca un articol din constitutie e neconstitutional? Care ar fi mecanismele concrete?

    Comentariu de Virgil — 26/09/2007 @ 6:19 AM | Răspunde

  11. Daca tot avem pe Jean d’Arc si Robin Hood in Justitie ar fi definitiv nevoie si de Cavalerii Mesei Rotunde. Stiu ca exista SoJust dar tu (si ceilaltii membrii SoJost) sinteti incorsetatii de un numar de piedici legale/formale (esti un judecator in functie etc). Ai scris de CEDO si de posibilitati de a ataca legal o parte din anomaliile enumerate de tine mai sus. Nu ar fi posibil ca citiva dintre voi (free players), fara obligatii, sa faceti ce mai concret?
    Asta ca un pas dincolo de articole si comunicate de presa?

    Comentariu de Tio — 26/09/2007 @ 6:42 AM | Răspunde

  12. Doc, e posibil, dar indirect: se invoca intr-un proces (am spus la comentariul 8: cineva ataca decizia de NUP data de procuror ca urmare a avizului negativ de la Presedinte; mai intai se face plangere la procurorul ierarhic superior ai apoi se face plangere la judecator) neconstitutionalitatea art.12 din Legea 115 (care reia insa reglementarea din art.109 alin 2 Constitutie!)-daca se admite exceptia pentru textul legal, automat este scos din functie textul constitutional.
    Avem un precedent – decizia CC nr 433/2004 prin care se decide ca textul art 50 alin 2 din Legea 304/2004 (care reproduce art.134 alin 2 si 3 Constitutie) este neconstitutional in raport cu art 21 Constitutie si art 6 par 1 CEDO.

    Comentariu de Cristi — 26/09/2007 @ 6:46 AM | Răspunde

  13. Tio, mersi de intrebare. Stii care e marea problema: suntem inca prea putini care vrem sa miscam lucrurile. De ex, anul trecut am scos Raportul SOJust asupra starii justitiei: l-am publicat pe net http://www.sojust.ro/publicatii/sistemul-juridic-din-romania-raport-independent-2006.html, l-am trimis la presa si l-am tiparit in carte pe care am distribuit-o gratuit la justitiari si parlamentari. Crezi ca l-au citit? Ce discutam acum am anticipat de acum un an!!!
    Noi facem destule: in noptile in care nu dormim si printre sutele de dosare pe care le solutionam. De ex, vineri si sambata organizam la Bucuresti o conferinta internationala pe…statutul procurorului: subordonat sau independent? http://www.unjr.ro/evenimente/statutul-procurorului-intr-un-stat-de-drept.html. Vor fi invitati inclusiv din afara. Stii ce e stupefiant? Ca o asemenea conferinta o organizeaza judecatorii, si nu procurorii! niste ONG-uri, si nu institutiile statului!!!
    Propuneri de modificari legislative tot facem, dar parlamentarii nu vor decat capital politic si protectie, nu vor chestii tehnice, de neinteles pentru ei.

    Comentariu de Cristi — 26/09/2007 @ 6:53 AM | Răspunde

  14. Cristi, mi-ai raspuns partial in raspunsul catre Doc. Dar doar partial.
    Ce as vrea sa inteleg este cine si cum ar putea sa conteste articolul respectiv, la curtea constitutionala. Eu as fi dispus sa fac un pic de efort in acest sens, de ex., dar stiu ca e foarte complicat (caci 100% imposibil nu e niciodata :) ) pentru un simplu cetatean sa conteste la CCR o lege. De aceea as vrea sa stiu:
    1. Daca vezi o modalitate prin care pot eu (sau oricine „de teapa mea”) sa o contest.
    2. Daca exista persoane/institutii care ar putea contesta legea. De ex., parca presedentia si guvernul pot direct sa „ceara lamuriri privind constitutionalitatea unei legi”, nu? Asta echivaleaza cu faptul ca CCR se intruneste si judeca de fapt constitutionalitatea legii, din cate inteleg eu. As putea depune o petitie la presedentie, in speranta ca vor face ei ceva, nu? Ce alte institutii ar putea contesta direct legea?

    Comentariu de Virgil — 26/09/2007 @ 8:42 AM | Răspunde

  15. 14 comentarii si peste 100 de hit-uri in citeva ore… Oare de ce? Pentru ca ai scris pe intelesul tuturor despre ceva care intereseaza pe toti. Se apreciaza parerea unor insideri competenti aflati de partea binelui( si am pus si un link de la forumul RTV). Respect!

    Comentariu de Tio — 26/09/2007 @ 11:13 AM | Răspunde

  16. […] si Nicolae Iorga, impreuna cu deputatii Ioan Aurel Rus si Mircea Costache au luat in calcul cele 10 argumente pentru eliminarea avizului pentru cercetarea guvernantilor enuntate de Cristi Danilet si au purces la depunerea unei initiative legislative. Toate bune si […]

    Pingback de Inventarul Stricaciunilor Politice » Mascarada si legea raspunderii ministeriale — 26/09/2007 @ 2:19 PM | Răspunde

  17. Virgil, neconstitutionalitatea nu poate fi invocata direct. Cristi a zis foarte bine: e posibil, dar indirect. Intr-un proces in care figurezi deja, si care are si legatura cu articolul de lege contestat, ridici exceptia de neconstitutionalitate. In instanta, daca ceri ceva trebuie sa justifici un interes, iar buna-starea generala, corectitudinea si (din pacate) neconstitutionalitatea generala a legii nu cad in aceasta categorie. Deci e cam imposibil daca nu esti direct afectat de decizia de neicepere a urmaririi penale date de procuror in cazul unui ministru…

    Comentariu de Andreea — 26/09/2007 @ 2:20 PM | Răspunde

  18. […] avizul, pun alta comisie! Filed under: 1 — Cristi @ 10:55 pm    Recent aratam 10 motive pentru care existenta unui aviz in vedere inceperii urmaririi penale cu privire la un ministru sau […]

    Pingback de Las avizul, pun alta comisie! « Cristi Danilet - judecator — 04/10/2007 @ 10:55 PM | Răspunde

  19. […] in mod corect. In doua excelente articole pe blogul sau, Cristi Danilet aduce argumente juridice impotriva existentei acestui aviz si impotriva modificarii legii operate de urgenta de ministrul Chiuariu. As […]

    Pingback de Inventarul Stricaciunilor Politice » Cum ar trebui judecat DNA. — 11/10/2007 @ 1:12 PM | Răspunde

  20. […] audierea martorilor si aratarea inscrisurilor. Asta da… transparenta. Reamintesc ceea ce am mai sustinut candva: Interventia unui alt organism decat cel judiciar in a aproba sau nu actele procurorului […]

    Pingback de De ce este absurd ca Justitia sa ceara Parlamentului autorizarea arestarii senatorului PSD Voicu Catalin | Urban Iulian — 11/03/2010 @ 2:28 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: