CRISTI DANILEŢ – judecător

27/09/2007

Se lamureste statutul procurorului

Filed under: Parchet — Cristi Danilet @ 8:11 AM

sigla UNJRAtacurile la adresa justitiei sunt fara precedent. Basescu si Macovei, prin declaratiile lor din 2005 si 2006, sunt de-a dreptul inocenti pe langa ce fac acum reprezentantii partidelor sau mass-media.

Unu: ca acestia nu stiu ce vorbesc intrucat habar nu au cum functioneaza sistemul juridic si, practic, nu au viziunea sistemica necesara unor analize.

Doi: ca sunt interesati, majoritatea celor care vorbesc fiind pusi sub cercetari sau fiind sub pericolul de a fi cercetati, sau reprezinta trusturi de presa ai caror patroni au direct interesul de a influenta mersul unor anchete.

Trei: antipatia fata de presedintele tarii a degenerat in stupide propuneri de modificare a legilor justitiei sau a raspunderii ministeriale, care nu fac decat sa ciunteasca din nou din autoritatea organelor judiciare. 

Cel mai vinovat de toate astea e, fara indoiala CSM. Acest organism pentru care imi pare acum rau nu ca l-am creat, ci fata de care aveam atata speranta si pe care l-am inzestrat cu atatea atributii, s-a dovedit total ineficient in aceste zile. Dar ce ma mira, ca doar acum  CSM e organul care ii trage de urechi pe judecatorii care indraznesc sa le infirme solutiile, transformandu-se el insusi, daca mai era cazul, in factor de presiune si comitand imxtiune nepermise in justitie! Tin minte cum s-au strans semnaturi la o acuzatie de coruptie in justitie in 2006 contra lui Basescu care a fost parat la Curtea Constitutionala; dar acum, cand colegii procurori sunt injurati ca la usa cortului, cand care mai de care comentatori (nu de fotbal, desi cam tot pe acolo e; ci, vezi Doamne, `analisti politici`) spun public ca acestia sunt incompetenti, corupti, mafioti sau cand ditamai ministrul justitiei apare ranjind la TV si dezvaluie date din anchete penale in curs de desfasurare sau acuza ca in Romania se fac dosare politice si politie politica de catre magistrati, nu avem nici o reactie din partea sistemului judiciar si nici o reactie din partea CSM-ului. 

Si totusi, o structura care nu este nici institutie publica direct interesata de mersul justitiei (cum este CSM, MJ sau chiar Parlamentul Romaniei), si nici organizatie a procurorilor (care lipsesc cu totul din peisajul civico-juridic) – e vorba de Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania – s-a gandit sa organizeze un eveniment fara precedent in Romania: o dezbatere publica, cu experti internationali si cu specialisti din Romania pe marginea rolului si statutului procurorilor. Iata ca schimbarea vine din interior si de jos in sus, potrivit principiilor de reforma promovate de SoJust

Nu e fantastic? Judecatorii sunt preocupati de statutul procurorilor! E al doilea mare semnal, dupa reactia asociatiilor de judecatori la cererea abuziva a ministrului justitiei de revocare a procurorului Tulus, cand judecatorii isi manifesta dorinta de lamurire a statutului procurorilor si de aparare adecvata a colegilor lor.

Asadar, vineri si sambata, sa urmarim dezbaterile acestei conferinte. Acum se va contura directia pe care vrem sa mergem: procurorul – independent sau procurorul – agent al executivului.

Amanunte la http://www.unjr.ro/evenimente/procuror-democratie-si-stat-de-drept.html

Anunțuri

3 comentarii »

  1. E putin ciudat, de-acord, si ma gandesc si la alocutiunea lui Adi Neacsu, „Procuror vs. judecator”… E bine insa ca se preocupa cineva, si mai ales ca cineva-ul nu e foarte indepartat. Judecatorii impart dreptatea, nu?, deci e o forma de dreptate si aceasta actiune menita sa descalceasca statutul procurorului. Tot ce sper e sa nu se transforme in niste pasaje de recitare arida si sa aiba un deznodamant efectiv si eficient. Sunt convinsa ca o sa ne tii la curent :).

    Comentariu de Andreea — 27/09/2007 @ 9:21 AM | Răspunde

  2. Andreea, lucrurile trebuiesc spuse pe nume. Multa vreme am asteptat de la avocati sa spuna asta. Din diferite motive nu am gasit discursuri coerente ale acestora, fie institutionale fie individuale, prin care sa justifice necesitatea despartirii apeler. Nu exista un conflict intre judecator si procuror decat la nivelul perceptiei publicului, care nu este in stare sa-i delimiteze prea limpede. Este vorba despre o confuzie a rolurilor. Mie mi se pare insa suficient. Ca judecator sunt interesat ca lumea sa stie exact care sunt competentele si atributiile mele. Sa stie ca instantele sunt singurele care pot face justitie si ca avocatii sau procurorii nu fac decat niste propuneri, aprecieri,cat se poate de provizorii. Ele trebuiesc luate cu rezerva, fiindca asta e fisa postului, sa propui judecatorului condamnarea, respectiv achitarea unei persoane. Vinovatiile nu exista pana ce instanta nu pronunta o hotarare definitiva. In schimb, piata publica este plina de acuzatii si chiar vinovatii stabilite inainte de sesizarea instantelor. In felul acesta, puterea judecatoreasca este prejudiciata, iar autoritatea ei sifonata. Statul de drept nu trebuie sa permita ca cetatenii lui sa fie priviti si tratati ca vinovati inainte ca asta sa o spuna o instanta. Imaturitatea unei democratii se masoara si in numarul de vinovati stabiliti in afara instantelor si a unui proces echitabil. Are cineva curaj sa numere cu mine?

    Comentariu de Adi Neacsu — 27/09/2007 @ 12:21 PM | Răspunde

  3. Ma mai intrebam si eu retoric in alt comment cum adica justitia nu se face in presa. Se face, totul se intampla in public, altfel nu se intampla deloc. Spui ca e afectata justitia – perfect de-acord. Un exemplu care ma macina zilele astea: circula atatea acuzatii de coruptie, intr-o forma sau alta, dar despre finalizari (putine, cate or fi, mici, daca asa sunt) nu vorbeste nimeni; presa arata imediat cum cineva e arestat, chemat la parchet, audiat, etc, ce se intampla mai departe insa e o mare nebuloasa, iar omul din fata televizorului ramane cu o singura imagine: nenorocitul ala sigur a facut ceva, dar n-a patit nimic. Bine ca daca furi o gaina din piata te alegi cu ani de inchisoare (puscarie, pardon, ca se poarta), dar daca esti dashtept si furi cat tine, scapi urgent. Si uite asa, dupa ani in care se perpetueaza aceeasi poveste, ne intrebam de ce Romania e perceputa ca o tara corupta, ca doar tocmai a aparut raportul TI. Perceperea coruptiei si existenta ei reala sunt doua lucruri complet diferite, care insa in presa si in opinia publica se confunda. Am observat un lucru pe la stiri: cand se relateaza despre pedeapsa aplicata cuiva (adica foarte rar si numai daca e senzational), eventual in direct din sala de judecata, se face publica numai sanctiunea. Nu si considerentele, niciodata, ca asta nu intereseaza pe nimeni. Nu conteaza cum s-a judecat, ce s-a retinut a fi relevent juridic… Da, justitia are de suferit.

    Daca tot spuneai de avocati, am observat un lucru foarte dezamagitor intre ei: prea multi sunt manati de interese financiare, prea multi se gandesc ca indiferent de solutie ei isi iau banii sau mai rau, am auzit o avocata de penal spunandu-mi ca nu are mustrari de constiinta ca a determinat punerea unui infractor in libertate, atata vreme cat tot la ea va veni cand va da de belea… Eroismul de care vorbea si Cristi in numeroase randuri, constiinta si puterea de a spune „nu” sunt din pacate lucruri rare, iar de responsabilitate nu cred ca trebuie sa mai amintesc… am vazut cu totii ca majoritatii avocatilor nu le pasa nici macar de breasla lor, daramite de alta!

    Cu mare dezamagire,
    Andreea

    Comentariu de Andreea — 27/09/2007 @ 1:27 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: