CRISTI DANILEŢ – judecător

12/01/2008

O noua lege de salarizare

Filed under: reforma — Cristi Danilet @ 9:49 AM

E plin de actiuni salariale promovate in justitie chiar de cei din sistemul juridic, dar in special de magistrati. Zilele astea am semnat o actiune in care cerem sa fim platiti la fel ca procurorii de tribunal care lucreaza in DIICOT si DNA. Pai daca eu, judecator la tribunal, sunt egal in `grad` cu procurorul de la parchetul tribunalului, dar prin lege acesta din urma este platit ca un procuror de la parchetul general, tare imi pare ca si eu as avea dreptul sa fiu platit ca un procuror de generala. Asa ca, nu conteaza ca legea spune altceva, ci conteaza cum vad eu lucrurile dpdv al disciminarii.

De fapt, substanta acestor demersuri e alta: nu vrem sa fie diferente salariale intre magistrati – baza de calcul a indemnizatiei magistratilor trebuie sa fie egala. E nevoie de o noua abordare din acest punct de vedere. Si atunci spun urmatoarele: 

1. Justitia se realizeaza prin instantele judecatoresti. Instantele se compun din judecatori, toti cu aceleasi studii. Fiecare are aceleasi atributii: de a face dreptate, justitie, de a exercita puterea judecatoreasca.

2. Intre judecatori nu exista ierarhie (nu discut aici functiile administrative – presedinte, vice etc), ci doar intre instante: faptul ca exista instante superioare nu inseamna insa ca judecatorii care activeaza la instantele superioare ar fi mai buni. Teoretic, judecatorii sunt la fel de bine pregatiti. Nu exista judecatori care ar fi mai judecatori ca altii. Un argument in plus sunt promovarile pe loc: daca un judecator de la Judecatorie are grad de tribunal (in urma promovarii pe loc), el primeste salariu de tribunal, ca si cum ar lucra la tribunal, desi cazuistica sa este tot de judecatorie.

3. Experienta isi spune cuvantul, adevarat. De aceea, diferentierea salariala intre judecatori trebuie sa se faca doar in functie de vechime, fidelitate, dar nu in functie de cum e situat mai sus pe calea ierarhica a instantelor. Astfel, judecatorii trebuie sa aiba toti aceeasi indemnizatie de baza, iar sumele finale sa difere in functie de vechimea in munca, vechimea in specialitate, functia de conducere detinuta, titlul de doctor.

4. Importanta muncii nu poate fi dedusa din faptul ca instantele superioare solutioneaza altfel de cauze. Asta pentru ca:

– in apel si recurs nu se solutioneaza cauze mai complexe, ci sunt aceleasi cauze intr-o alta etapa de judecata; in prima instanta da, la instatele superioare sunt cauze mai importante ca miza, dar nu neaparat mai complexe: adica, cu ce ar fi mai diferita o pedeapsa cu inchisoarea de 3 ani pt viol data de Tribunal in comparatie cu 3 ani inchisoare pt talharie data de Judecatorie?

–  peste 80% din hotararile primei instante raman irevocabile, deci la instantele inferioare se lucreaza mult si bine;

– nr cauzelor descresc pe masura ce nivelul ierarhic al instantelor creste;

– in apel si recurs sunt 2 sau 3 creiere, ceea ce inseamna ca doar completul, nu neaparat fiecare dintre membrii sai, depaseste in inteligenta instanta inferioara. Sa fim realisti: la fond e adevarata munca, acolo se stabileste starea de fapt, se vad la fata justitiabilii si martorii, acolo se gaseste legea aplicabila, acolo e adevarata logica pusa la bataie!

.

– o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva la Judecatorie are aceasi autoritate ca si o hotarare ramasa definitiva la curtea suprema.

5. Sunt tzari in care judecatorii sunt platiti la fel. Cand termina scola de magistratura, intra in sistem acolo unde sunt locuri libere: mai sus sau mai jos pe scara instantelor, ei fiind la fel de bine pregatiti. Mai mult, se propune in alte tari ca judecatorii pe rand sa functioneze prin rotatie la instante diferite: sa faca si apeluri si recursuri, sa revina apoi la fond si tot asa – astfel se asigura pregatirea profesionala de calitate, cei de la fond inteleg cum gandeste o instanta de atac, si se `sparg` acele inevitabile filiere stabilite in timp intre magistrati sau intre magistrati si justitiabili/avocati care ar dauna impartialitatii. 

Avantajele salarizarii egale a judecatorilor:

– judecatorii vor fi in egala masura apreciati; nu se va mai face aple de dragul apelului, sa se ajunga la un judecator mai cu experienta sau mai destept;

– nu va mai fi fuga dupa promovari, care nu vor mai fi necesare: la o instanta superioara o sa ajunga cel care vrea sau este desemnat. Promovarea la o instata superioara tine de atributii diferite, ceea ce nu implica in mod necesar salarizare diferita;

– dispare prostia asta cu `grade` (de tribunal, de curte) pe care le-ar detine unii judecatori, de care legislatia nici nu pomeneste macar.  

Anunțuri

13 comentarii »

  1. De acord cu indemnizatie identica, dar dezacord partial cu diferentiere bazata pe titlul de doctor in drept.
    Stau si ma intreb: in cate din dosarele solutionate magistratul doctor in drept aplica acele institutii/cunotinte aprofundate in cadrul lucrarii de doctorat? Este cred de notorietate ca in cadrul unei teze de doctorat titularul acesteia aprofundeaza doar o institutie sau o parte dintr-o institutie din domeniul dreptului. Din punctul meu de vedere in foarte putine, iar, in unele cazuri, chiar deloc! Ca sa nu mai spunem ca exista solutii pronuntate de doctori in drept ce sunt la fel de casate, desfiintate, modificate, schimbate ca si solutiile acelor magistrati ce nu detin un astfel de titlu!
    Si atunci, de unde prezumtia ca magistratul doctor in drept munceste mai mult sau mai bine decat cel care nu detine un astfel de titlu? Care este justificarea legitima/rezonabila a acordarii unui supliment de bani? De ce nu s-ar da atunci sporuri si pentru titlul de formator, pentru participari la diferse forme de pregatire sau, de ce nu, pentru un procent de hotarari legale si temeinice (de exemplu: daca 99% din hotarari se mentin in caile de atac, atunci hai sa-i dam un spor!).
    Desigur, intrebarile de mai sus le-am pus tocmai pentru a demonstra ridicolul sporului pentru titlul de doctor! In realitate, judecatorul trebuie sa munceasca bine nu pentru a lua spor, ci pentru ca aceasta este obligatia lui legala. trebie sa se perfectioneze nu pentru a lua spor, ci pentru a-si dezvolta si mentine gradul de cunostinte profesionale, premisa a muncii de calitate.
    Ca sa nu par subiectiv pentru cei care nu ma cunosc, mentionez ca sunt judecator la o Curte de Apel (e adevart, fara titlu de doctor in drept sau intentie de a-l dobandi vreodata).

    Comentariu de Viorel V — 12/01/2008 @ 10:57 AM | Răspunde

  2. Buna observatie, Viorele! Mai ales ca am intalnit si un caz de arhivar care are titlu de doctor in drept, care era deranjat ca legea nu prevede si pentru grefieri un spor de doctorat.

    Comentariu de Cristi — 12/01/2008 @ 11:53 AM | Răspunde

  3. da-mi voie sa te contrazic !
    legea prevede si pentru grefieri un anumit spor in cazul in care sunt ,,doctori in drept”.
    Cazul despre care vorbesti se refera la un arhivar, situatie aparte intrucat acestei categorii sociale nu ii sunt recunoscute studiile superioare. (pentru ca traim in Romania)
    Pe de alta parte, materialul este o.k. si se poate aplica oricarei categorii de angajati din tara.
    O singura problema : cum facem ca toate aceste vise sa fie transpuse si in practica ?

    Comentariu de Radu Petcu — 12/01/2008 @ 12:19 PM | Răspunde

  4. Iata un text impecabil: Institutional, catre constitutional. Exista o carte de Belle Epoque a lui Constantin Radulescu-Motru despre ‘Spiritul legilor’ in Romania. Superioara variantei lui Montesquieu, pentru ca pleca de la necesitatea principiului logic al identitatii in construirea textului de lege. In România de acum mai exista sperante.
    Titus Filipas, blogideologic.wordpress.com

    Comentariu de blogideologic — 13/01/2008 @ 2:08 AM | Răspunde

  5. […] ‘Spiritul legilor’ în România Iată — vezi https://cristidanilet.wordpress.com/2008/01/12/o-noua-lege-de-salarizare/ — un text logic impecabil, instituţional către constituţional : “Cristi Danilet – […]

    Pingback de Despre ‘Spiritul legilor’ în România « Blog ideologic Titus Filipas — 13/01/2008 @ 2:42 AM | Răspunde

  6. pe legislatia actuala te contrazic cu privire la diferentele bazate pe ierarhie. nu uita ca promovarea -pe loc sau efectiva – presupune acele examene dificile (4 ore grila teorie, alte 4 ore grila spete)la care nu toti iau numai note mari. mi se pare ca efortul depus pentru promovare (cu exceptia celor care aleg modalitatile ce au creat atit scandal) si gradul de complexitate a cauzelor (nu cred ca vrei sa pui egal intre dosarele de crima organizata sau omoruri si cele de lovire) ar justifica o oarece diferenta.

    Comentariu de vili — 15/01/2008 @ 12:51 PM | Răspunde

  7. NU am inteles argumentele si oricum nu vorbeam de legislatia actuala. Eu am antama o discutie principiala, si sustin ca cel care judeca loviri nu e mai prost ca cel care judeca omoruri. In plus, existenta promovarilor pe loc intareste aceasta sustinere: nu mi se pare normal ca un judecator de la Judecatorie (care judeca loviri) sa primeasca bani ca un judecator de tribunal (care judeca omoruri) doar pentru simplul faptt ca a mai pus mana pe carte si a invat pentru un examen la care a fost promovat…pe loc. Nu pregatirea profesionala sau examenele trebuie sa faca diferenta intre judecatori.

    Comentariu de Cristi — 15/01/2008 @ 1:42 PM | Răspunde

  8. nu pregatirea profesionala trebuie sa faca diferenta? nu uita ca avem in sistem multi „nediferentiati” care dau solutiile cum le dau. orice ai spune, cel a promovat pe cinstite un examen (discutand concret sau in principiu) este putin „diferit” de cel care a luat 2,50 (chiar de mai multe ori la rand) drept care judeca în continuare loviri. cam sunt de acord cu vili, mai ales ca am dat toate examenele astea si stiu ce vorbesc

    Comentariu de detaşatul — 15/01/2008 @ 3:18 PM | Răspunde

  9. Inseamna ca la ICCJ avem cei mai buni judecatori din tara. Or, stim bine ca nu e asa. In plus, multi din cei promovati de-a lungul vremii la instantele superioare nu au dat acel concurs cu intrebari, grila, spete. Sa fim seriosi: cum sa spunem oamenilor:`Stii, te judeci la Tribunal, dar acolonu sunt bine pregatiti. Lasa ca iti gasesti dreptatea la Curtea de apel ca aia au un examen in plus. Iar daca ajungi la Curtea Superba, dai de si mai luminati, cei promovati printr-un simplu interviu`???

    Comentariu de Cristi — 15/01/2008 @ 3:22 PM | Răspunde

  10. nu ai inteles. nu vorbeam de inteligentii promovati cand noi eram prescolari sau cu asa zise examene, ci de cei ca noi, mai fraieri, care au invatat pentru examene. si stii prea bine că incepând cu admiterea in magistratura am dat ceva examene. daca toti ar promova astfel, intr-adevar la tribunale toti ar fi mai bine pregatiti. din pacate nu cred ca se va intampla prea curand.

    Comentariu de detaşatul — 15/01/2008 @ 3:29 PM | Răspunde

  11. Atunci, de acord. Doar ca nu am sa inteleg niciodata rostul promovarii pe loc. In orice caz, o evaluare terminica si regulata (evident, 3 ani e mult prea rar), ar convinge oamenii sa se mentina la o calitate inalta si fara concurs de promovare. Ce ar fi sa mergem la un medic sa ne operam pe inima si sa aflam ca nu a dat niciun concurs de promovare pana acum? Nu-i asa ca incredere ar fi mica sau deloc? Dar daca aflam ca are zeci de seminarii de pregatire, articole, cazuri de deces putine, parca ne mai creste inima. Chiar daca lucreaza la Laboratorul de la Patrautii din Vale.

    Comentariu de Cristi — 15/01/2008 @ 3:40 PM | Răspunde

  12. de acord. promovarea pe loc este o tampenie. mentinuta insa de toti. asta e!

    Comentariu de detaşatul — 15/01/2008 @ 3:45 PM | Răspunde

  13. Un text impecabil!!! Da, daca pornim d ela premisa ca toti oamenii sunt egal de destepti – ca sa te citez Cristi.
    Ipoteza este complet falsă: exista diferente intre oameni, iar stimularea sistemului presupune si stimularea oamenilor. Egalitarismul şi diferentierea doar pebaza vechimii va avea consecinte dezastruoase: demobilizarea unora, plafonarea altora.

    Da un judecator de tribunal sau de Curte nu este mai destept decat altul de la judecatorie.Oare? A promovat examene, pe care altii nu au fost capabili sa le treaca.
    Si apoi daca vorbim de o ierarhizare a instantelor, a greutatii dosarelor – valoare, obiect, modalitatea de a ramane definitive, cred ca este normal sa vorbim si de ierarhizare a judecatorilor si a salariilor lor.
    Miza unui dosar de 100 000 lei nu este aceeasi cu cea a unui ds de 20000 lei, nu la fel de usor condamni la 22 de ani de inchisoare sau la 3 ani.

    Promovarea pe loc este intradevar o tampenie şi nu vad la ce foloseste.

    Comentariu de Catalin — 31/03/2008 @ 6:26 AM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: