CRISTI DANILEŢ – judecător

26/09/2008

Incalcarea autoritatii hotararilor

Filed under: independenta justitiei,politic — Cristi Danilet @ 9:54 AM

Pentru foarte multe persoane implicate in actul de justitie, independenta justitiei se reduce la neinterventia in dosare si salarii bune. Putini au cunostinta de standardele si cerintele impuse de acest principiu. Si mai putini stiu ca independenta justitiei presupune respectarea judecatorilor si a autoritatii hotararilor judecatoresti.

Facand un studiu cu SoJust pe aceasta tema, am descoperit ca de multe ori deciziile instantelor nu sunt puse in practica de puterea executiva. Mai mult, sunt metode prin care unei persoane careia justitia i-a recunoascut dreptul de a fi reintegrat pe o functie de unde a fost schimbat/demis, executivul sa ii incalce pentru a doua ara dreptul: prin desfiintarea departamentului sau chiar a institutiei unde trebuia sa se faca reintegrarea.

Pentru cei interesati de subiect, a se citi EXECUTAREA HOTARARILOR JUDECATORESTI.

Anunțuri

6 comentarii »

  1. Ăsta de la coadă-i Tăriceanu cu ANrCTi (sau cum doamne iartă-mă-i mai zice). Fac pariu. :)

    Comentariu de filadel — 26/09/2008 @ 5:00 PM | Răspunde

  2. El e. ;)

    Comentariu de Viq — 26/09/2008 @ 7:41 PM | Răspunde

  3. Daca tot vorbim de ANRCTI de remarcat ca pe langa faptul ca guvernul nu a respectat autoritatea hotararilor judecatoresti [si nici a judecatorilor], in momentul in care comisarul european [pe domeniu] a cerut explicatii a primit raspunsul ca 1. independenta institutiei nu inseamna lipsa de responsabilitati [asta ignorand faptul ca respectiva persoana a castigat procesul in instanta cu privire la demiterea sa deci guveranul nu a fost in stare sa demonstreze acea lipsa de competenta etc] 2. „O Ordonanta data de Guvern nu se considera lege definitiva decat cand e aprobata de Parlament. Cand se vorbeste de infringement vorbim de fapt despre neconcordanta intre legislatia europeana si legislatia stabila si definitiva romaneasca.”. Altfel spus in Romania de azi poti sa dai „o lege ne-definitiva” care totusi are efecte IMEDIATE pe care apoi o vei „armoniza” cu legislatia europeana [ca sa nu te mai certe nimeni] insa pastrand efectele in vigoare. Iar din cand in cand vine CC [pe alte subiecte] si aplica legi retroactiv. Si toate astea par normale politicienilor nostri.
    Problema in fond nu e daca aceste lucruri par sau nu normale clasei politice actuale, ci de ce intr-un stat care se pretinde democrat normalitatea, legalitatea si respectiv autoritatea legilor respectiv hotararilor legale/judecatoresti depind de cum percepe puterea politica „normalitatea”.

    Comentariu de SG — 29/09/2008 @ 12:35 PM | Răspunde

  4. Procurorul nereformat
    – Natura umana nu este singura vinovata de indoielnicul act de justitie de care au parte romanii, ci si modul in care legiuitorul, in loc sa reformeze, mentine modul anacronic in care se face la noi dreptate. Cu un procuror cocotat pe un piedestal mult prea inalt, care se dovedeste pe zi ce trece cauza tot mai multor probleme. Care isi spune „magistrat”, desi n-ar trebui sa fie decat un simplu avocat al acuzarii – un avocat al statului.

    SA explic. Procurorul este o piesa vitala, indispensabila pentru mentinerea ordinii publice si trebuie sustinut. Dar trebuie sa ofere anumite garantii in societate. Conform principiilor europene privind dreptul la un proces echitabil, al egalitatii armelor, procurorul ar trebui sa fie egal cu avocatul apararii. Iar judecatorul cel care sa dea verdictul, dupa ce asculta pledoariile celor doua parti. In realitate, nu se intampla mereu asa. In foarte multe sali de judecata procurorul inca sta cocotat la prezidiu si vorbeste neintrebat, in loc sa stea astamparat, alaturi de avocati. Desi s-au alocat fonduri insemnate pentru dotarea salilor de judecata cu banci pentru procurori, alaturate celor ale avocatilor, anomalia persista. Mai ales in Capitala, si mai ales la „Suprema, cu toate ca in alte instante din tara normalitatea s-a produs. Este semn ca procurorii se agata de prezidiu, nu vor sa le cada rangul.
    Partea acuzatA intr-un proces nu are ce cauta in biroul judecatorului, pentru a discuta dosarul, dar procurorul o face regulat, se „cafeleste” cu judecatorul, fara sa fie poftit afara, sa-si prezinte probele unde trebuie, adica in sala. Cetateanul ar fi zburat afara de judecator, si acuzat ca vrea sa influenteze. In timp ce procurorul intra nestingherit la judecator in birou, chiar pe sub nasul avocatilor aparatori.
    In multe cazuri, sedintele de judecata nu pot incepe, caci judecatorul e obligat sa-l astepte pe procuror sa apara, sa-si organizeze sedinta dupa programul acestuia. Daca o parte si-ar permite acest lux ar fi evident judecata in lipsa. E normal? Se instrumenteaza corect actul de justitie in astfel de cazuri? Daca procurorul se crede magistrat ca si judecatorul, unde mai este egalitatea dintre acuzare si aparare?
    Sistemul anglo-saxon de Justitie unde, atentie, Politia si Justitia sunt in topul increderii publice, difera la capitolul procuror, prin aceea ca el nu face si nu coordoneaza anchete ca la noi. Politia e cea care face intreaga ancheta si care cere in final trimiterea in judecata. Procurorul decide doar daca dosarul e suficient de blindat de probe, astfel incat el, in calitate de avocat al acuzarii, sa poate convinge un juriu/judecator sa dea condamnarea.
    In RomAnia inca avem un procuror de tip sovietic, usor cosmetizat. Care ordona politistilor cum sa-i faca anchetele. Care le poate „omori” dosarele daca nu-i convin. Chiar daca politistii se amagesc cu impresia ca ii pot pacali pe procurori deoarece, ei zic ca „stiu carte, fac ancheta, nu stau toata ziua la birou”. Conflictul mocnit dintre procurori si politisti, care se cearta pe cum se face ancheta, este distructiv pentru actul de justitie. Conflictul apare si mai sus, intre procuror si judecator, cand colegul „magistrat” ii bate obrazul judecatorului in cazul unei achitari ce poate fi imputata procurorului. Poate fi, caci in realitate nici o achitare in Romania nu s-a rasfrant asupra unui procuror, nici unul n-a platit pentru trimiteri nejustificate in judecata. Caci procurorii se apara intre ei, nu se trimit in judecata pentru „erori”, nici daca in sentintele de achitare s-a retinut culpa lor. Si uite asa, nici unul nu raspunde, ba unii chiar isi permit sa-i acuze pe judecatori ca nu condamna. Iata de ce a disparut notiunea de „securitate judiciara” in societate, si oricui i se poate fabrica peste noapte un dosar, inclusiv unui demnitar sau unui judecator. Degeaba zice Constitutia ca „Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti”. Procurorii au devenit mai inamovibili decat judecatorii, si decid asupra problemelor importante ale Justitiei prin reprezentantii lor din CSM.
    Razvan SAVALIUC

    Comentariu de Severin — 29/09/2008 @ 8:10 PM | Răspunde

  5. Capcanele Codului Penal
    – Presa trebuie sa fie atenta cum foloseste „mijloacele tehnice de interceptare” * De asemenea, trebuie sa faca „frumos” in fata instantei

    Ministerul Justitiei a intocmit un nou proiect de Cod Penal ce va fi trimis spre aprobare Parla­men­tului luna viitoare. Noul act normativ contine cateva prevederi interpre­tabile, care pot afecta libertatea presei si dreptul la libera exprimare.
    Este vorba de art. 217, privind „detinerea ilicita de mijloace tehnice de interceptare”, care pedep­seste cu inchisoare pana la 3 ani sau amenda „detinerea, confectionarea, instalarea sau comercializarea, fara drept, de mijloace tehnice destinate intercep­tarii”. Insuficient clarificat, acest articol a nascut temerile presei, intrucat prin lege numai anumite institutii de stat sunt autorizate sa faca interceptari. Iar diferenta dintre mijloacele tehnice ale presei difera de cele ale serviciilor abilitate doar prin miniaturizare si performante. Ministrul Justitiei, Catalin Predoiu (foto) a replicat ieri ca nu e cazul ca presa sa se teama intrucat magistratii vor sti sa faca diferenta.
    Sfidarea magistratilor
    Un alt articol susceptibil de a atinge libertatea de exprimare este art. 266 privind „presiuni asupra justitiei”, care pedepseste cu inchisoare pana la un an „incercarea de intimidare sau influ­entare a judeca­torului ori a procurorului, prin declaratii publice defaimatoare la adresa acestuia, date de oricare dintre partile din dosar sau reprezentantii lor in timpul unui proces in curs de desfasurare”. Se poate banui ca pe viitor niciun acuzat dintr-un dosar nu va mai putea declara public ca este victima unui abuz, fara sa riste inchisoarea. Cum in Romania s-a dovedit ca exista sute de oameni anchetati abuziv, care ulterior sunt achitati, fara ca vreun magistrat sa raspunda, o astfel de prevedere afecteaza dreptul fundamental al omului la exprimare. Si pare mai degraba opera magistratilor din echipa de lucru pe proiectul de lege, decat o cerinta necesara intr-o socie­tate democratica.
    „Sfidarea instantei”- infrac­tiune pedepsita cu pana la un an de inchisoare prin art. 268 este un alt text interpretabil. Arti­colul incrimineaza, printre altele, fapta de a „intrebuinta cu­vinte sau gesturi (…) cu efect intimidant” intr-o sala de judecata, de catre o persoana. Exista peri­colul ca acest articol sa poata fi folosit abuziv de catre un magistrat impotriva unei parti din dosar care si-ar permite sa afirme ca i se incalca drepturile de catre magistratul care judeca cauza, prin respingerea de probe sau alte actiuni (situatii intalnite frecvent in instante). A pune in mana judecatorului cauzei puterea de a trimite pe cineva la inchisoare pentru „sfidare”, chiar si in conditiile in care impotriva respectivului nu ar exista probe de condamnare, reprezinta o inegalitate sociala, in conditiile in care justitia trebuie sa fie un serviciu public in slujba cetateanului. Cu atat mai mult cu cat, in prezent, judecatori iau la indemana un instrument forte pentru linistirea celor recalcitranti: „amenda judiciara” pe care o aplica frec­vent. Pentru orice alte compor­tamente jignitoare sau obscene, magistratii au dreptul, ca si oricare cetatean, de a formula plangeri sau a aplica amenzi judi­ciare extrem de piperate celor care te lezeaza. Fata de aceste arti­cole, criticate de jurnalistii prezenti, ministrul Justitiei a replicat ca ele au fost introduse ca urmare a solicitarilor unor magistrati si a admis ca ele pot suferi modificari pana la definitivarea codului.
    La un pas de arhiva SIPA
    Ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, a mai anuntat ca la Administratia Nationala a Penitenciarelor (ANP) se desfasoara un control, iar in doua, trei saptamani se va publica „un document de politica publica” care va decide soarta arhivei fostei SIPA (serviciul secret al Justitiei, camuflat in prezent intr-o directie a ANP).
    Razvan SAVALIUC

    Comentariu de Severin — 29/09/2008 @ 8:14 PM | Răspunde

  6. http://www.jurnalul.ro/articole/135611/exclusiv–presedintele-csm-lidia-barbulescu:-nu-suntem-intr-un-stat-de-drept!

    „Cu astfel de politicieni, nu, nu suntem într-un stat de drept!”, a declarat preşedintele CSM, judecătorul Lidia Bărbulescu, într-un interviu acordat Jurnalului Naţional.

    Poate ar merita un mic comentariu: aceasta interventie a unui judecator, care, mai mult, este presh CSM versus analiza ta…

    Cit despre Codul Penal,va fi dupa chipul si asemanarea coord de proiect , ex SS MJ KK
    Citez din logica k-ediana: ” fosta amanta a concubino-soferului meu e (ceva) mai curva decit mine pt ca, oficial, a avut mai multi amanti; pe cale de consecinta, eu , K, sint o muiere cinstita”

    Comentariu de Ono — 07/10/2008 @ 9:47 AM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: