CRISTI DANILEŢ – judecător

20/02/2009

Judecatorul social

Filed under: social — Cristi Danilet @ 11:37 AM

just-pt-socRolul judecatorilor este unul de o mare importanta sociala. E adevarat ca publicul are acces la informatii in special despre desfasurarea dosarelor penale implicand politicieni sau mari oameni de afaceri. Dar justitia nu este eminamente penala: 85% din totalul cauzelor solutionate de judecatori intr-un an  sunt civile, comerciale, de dreptul muncii, de familie, de asigurari sociale, de contencios administrativ si fiscal.

In primul rand, judecatorul este chemat sa solutioneze un litigiu concret, care face obiectul sesizarii instantei. Prin solutia pe care o da, judecatorul contribuie la restabilirea ordinii de drept inculcate in acea situatie data. Litigiul poate privi persoane fizie si juridice, dar si autoritati statale. In fata judecatorului toti sunt egali, iar justitia este impartiala, astfel incat abuzul comis de una dintre puterile statului va fi sanctionat de justitie, care este astfel si putere, dar si contraputere.

In al doilea rand, hotararea judecatorului este creatoare de jurisprudenta. Chiar daca in Romania nu este recunoscut oficial ca precedentul judiciar este izvor de drept, argumentand minutios in fapt si in drept, referindu-se atat la probele din dosar si legislatia nationala pertinenta, cat si la legislatia si jurisprudenta internationala, hotararea judecatorului va servi ca model pentru alti colegi, in mentinerea si ridicarea anumitor conceptii la nivel de principiu. La randul lor, partile si avocatii vor sti modul de gandire al unui judecator, vor impartasi sau nu punctul de vedere al acestuia si al colegilor sai, iar justitia va fi astfel previzibila.

In al treilea rand, hotararea judecatorului influenteaza indirect si mediul social care are legatura cu partile implicate in dosarul concret pe care l-a solutionat: daca un inculpat periculos este pus in libertate, creste sentimentul de nesiguranta al cetatenilor onesti; daca este respinsa cererea de anularea a unei decizii de concediere, reclamantul si familia acestuai vor fi pusi in situatia de a-si cauta alte surse de venit; o incredintare a unui minor numai unuia dintre parinti cu restrangerea excesiva a dreptului de vizitare din partea celuilalt parinte va bulversa relatia parinti-copil si formarea ca om a acestuia din urma; restituirea unei case nationalizate catre proprietar are ca efect lipsirea de locuinta a familiilor de chiriasi; nesanctionarea firmelor care nu isi plates impozitul la timp genereaza pierderi bugetare; sanctionarea firmelor care nu incheie contracte de munca cu angajatii diminueaza munca la `negru` s.a.m.d. Or, toate aceste aspecte ajuta la conturarea unui anumit aspect al vietii sociale si chiar la modelarea societatii in timp.

Judecatorul influenteaza destine umane.

Anunțuri

29 comentarii »

  1. Nu mi-a venit sa cred cand am citit stirea venita pe linie de CSM: Andries a decis in plen sa…publice pe internet hotararile de la CA si de la Tribunale!!! Pai tu si cu colegul tau de la Vrancea de cand va zbateati sa implementati problema asta si ati fost mereu sutuiti! Acum, dupa modul in care a scos in evidenta importanta programului, Andries pare ca-si aroga aceasta initiativa! Sa-i fie rusine! Oricum, cica programul va fi pus in practica in 2 etape: faza I: din aprilie 2009 si a faza a II-a in decembrie parca 2010!!!

    Judecatorul social este cred cea mai frumoasa sintagma inventata de un magistrat din Romania! Ideea in sine vorbeste mult mai mult decat cele cateva randuri! Este o adevarata opera sociala, cu impact psihologic puternic!

    E adevarat minunatul concept va ramane la nivel ideatic pentru ca nici un roman nu mai crede si nici nu va mai crede intr-o schimbare! Vorba unuia din zona financiara: deficitul creste in scadere :))) iar expresia raportata la justitie: neincrederea justitiabilului roman creste in scaderea continua, chiar abrupta datorita actelor savarsite de majoritatea reprezentantilor ei! Si aici nu vorbim de raportul 50-50 (adica 2 parti in proces, una clar fiind pierzatoare) ci de faptul ca in jumatatea unuia dintre cei doi 50 intotdeauna ar fi trebuit sa se afla detinatorii dreptatii si adevarului rezultat din probe, acte, fapte dar…au pierdut in favoarea celor care, intr-un alt sistem judiciar, ar fi trebuit sa NU castige! Despre acesti 50% nedreptatiti e vorba! Acestia nu au intalnit aproape niciodata judecatorul social!

    Comentariu de shanti — 20/02/2009 @ 3:06 PM | Răspunde

  2. Pai, de fapt CSM a incheiat un protocol cu Tr.Vrancea pentru utilizarea programului Jurindex la nivel national. Asadar, efortul si lobby-ul nostru a dat rezultate in cele din urma. Adica, un judecator si un informatician au creat gratuit ceea ce nici CSM, nici MJ, pe bani grei, nu au reusit in atatia ani sa faca.

    Comentariu de Cristi — 20/02/2009 @ 6:29 PM | Răspunde

  3. Este bine sa se stie cine a fost in spatele acestei idei: programul Jurindex! Felicitari echipei!

    Statul cauta fraieri ca noi sa-si rezolve treburile gratis iar pe cei din grupurile lor de interese ii infunzeaza cu milioane de euro pentru … „programe de fezabilitate” care mai niciodata nu se pun in practica. Acelasi lucru este valabil si la promovarea turismului romanesc in strainatate, reclame care au papat sute de milioane de euro dar care nu si-au atins targetul pt ca n-au dat rezultate, plus ca au fost criticate de majoritatea.

    Comentariu de shanti — 20/02/2009 @ 9:05 PM | Răspunde

  4. Deci, judecătorul soluţionează concret, crează jurisprudenţă şi influenţează mediul social. Dăm situaţia concretă a art,278/1, pct.12, Cpp : „Judecătorul este obligat să soluţioneze plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia”. Întrebare : hotărârea dată în a 31-a zi este valabilă sau nulă ?

    Am urmărit o controversă pe această temă pe alte bloguri juridice. Unii spun că termenul este obligatoriu şi imperativ, alţii – „de recomandare”. Aflăm că unii judecători ţin pe rol astfel de cauze şi un an, deşi expresia „cel mult 30 de zile” nu pare deloc interpretabilă. Care este opinia dvs. ? Dacă se poate, dorim o detaliere a noţiunii „termen de recomandare”, inexistentă în cod, nefolosită în hotărâri judecătoreşti, dar clamată verbal de mulţi procurori şi judecători. Unde există această expresie şi ce putere juridică are ?

    Comentariu de Mişcarea nictitropă — 23/02/2009 @ 1:24 PM | Răspunde

  5. Domnule Cristi !!
    Va respect pt verticalitatea dvs dar cred ca postarea de acum are doar rolul unei discutii ipotetice cu tema: cum ar trebui sa arate Justitia sau care ar trebui sa fie rolul judecatorului si/sau al procurorului in societate.
    Realitatea este cu totul alta: societatea e bolnava si odata cu ea si elementele ei: cele trei puteri.
    Iar daca aceste puteri ar trebui sa fie in echilibrul si eventual sa se controleze reciproc este iar o discutie ipotetica.
    Faptul ca nici in ultimul ceas si in ciuda tuturor avertismentelor primite nu se i-au masuri radicale de reforma in Justitie, arata cita inertie si (de ce nu??)cita nesimtire este in sistem.
    Credeti ca cei corupti, care conduc sistemul,(cu mici exceptii),isi vor lasa prada suculenta si grasa pentru a face un pas inapoi ??
    Ca se vor retrage singuri prin pensionare lasind salariile grase si pline de sporuri pe care si-le-au acordat singuri ??
    Revocarea unor corupti procurori si judecatori de la Craiova si Brasov trebuia urmata de masurile (firesti si normale) ale cercetarilor penale pentru infractiunea de favorizare a infractorilor. La Craiova presa a semnalat de zeci de ori ca e un cuib al Mafiei in Justitia romana, care incepe cu avocati corupti, procurori corupti si continua cu judecatori corupti.
    Linia poate fii urmata de jos si pina sus urmarind numai relatiile de rudenie tip mos si nas si veti ajunge pina la virf la ICCJ si CSM.
    Fara masuri radicale fara o lege a reponsabilitatii pt deciziile luate nu va fii curatat niciodata sistemul Justitiei din Romania.
    In prezent procurorul care isi ia dreptul si da un NUP la infractor stie sigur ca dosarul va ajunge in judecata si apoi in recurs la un judecator care e corupt si el si care ii va apara in decizia luata. Pentru ca , exceptind faptul cand sint prinsi in flagrant, si uneori nici chiar atunci, nimeni (Procuror si Judecator) nu sint trasi la raspundere pt deciziile luate,chiar daca CEDO condamna, statul plateste.
    Si nu e drept nici in fata legii si nici in fata lui Dumnezeu, pt ca cei care comit aceste fapte nu au nici un Dumnezeu.
    Si atunci ce incredere sa mai ai in astfel de procurori si judecatori, care isi arata chiar si la televizor trufia si mindria prostiei omenesti(vezi cazul judecatoarei bete-presedinte de sectie penala la un Tribunal aparat de o avocata nesimtita-sotia unui prim procuror mafiot dar care sint finii altei sefe de sectie penala la alt Tribunal. Si toti astia sint protejatii unora de sus din CSM si ICCJ.Scandalul izbucnit datorita presei i-a intarit si mai mult si i-a facut chiar mai agresivi si mai nesimtiti !!
    Cu toata stima va rog sa coboriti din nori, de la nivelul discutiilor ipotetice la situatia reala din clasa sociala careia ii apartineti.!!!

    Comentariu de Severin — 23/02/2009 @ 6:38 PM | Răspunde

  6. @Miscarea nictitropa
    O incalcare a regulilor de desfasurare a procesului penal atrage incidenta unei sanctiuni procesual-penale. C.pr.pen reglementeaza 3 astfel de sanctiuni: nulitatea (art 197), inadmisibilitatea (art 379 pct 1 lit a) si decaderea (art.185 alin 1). Ultimele doua opereaza numai prin intermediul nulitatii (de ex, daca un act trebuie efectuat intr-un anumit termen si acesta a expirat, titularul este decazut din dreptul de a-l mai efectua, iar daca totusi il efectueaza actul tardiv va fi nul – cum ar fi plangerea impotriva solutiei de netrimitere in judecata a procurorului, efectuata de persoana interesata peste termenul de 20 zile reglementat expres de lege si sanctionata expres de lege).
    Daca un judecator a dat o hotarare dupa expirarea termenului de 30 zile, inteleg ca dvs sustineti ca ar fi un termen nu de recomandare, ci imperativ si judecatorul nu ar mai putea pronunta hotararea. Daca ar fi asa, inseamna ca legea ar sa prevada expres ca nerespectarea lui atrage nulitatea. In fine, aflat in a 31-a judecatorul ar trebui sa constate ca nu mai poate da hotararea si ar lasa dosarul… deschis?! inchis?! fara nicio solutie?!
    Numai pentru parti exista sanctiuni precum tardivitatea plangerii; pentru judecator si procuror nu exista solutii precum tardivitatea rechizitoriului sau tardivitatea hotararii judecatoresti. Sigur, partile sunt ocrotite impotriva tergiversarii nepermise a unei dosar prin obligatia constitutionala de a solutiona cauzele intr-un termen rezonabil, respectiv prin existenta termenului de prescriptie a raspunderii penale, care in primul caz ar atrage dreptul la despagubiri (pt orice parte) sau eliberare din arest (pt cei arestati preventiv), respectiv incetarea oricarei proceduri.
    Revenind la nulitate, aceasta este un remediu procesual: scopul ei este acela ca daca s-a omis un act, atunci acesta trebuie efectuat; iar daca s-a gresit un act, atunci acesta trebuie refacut. Numai actele lovite de nulitati absolute, adica cele din art 197 alin 2 C.pr.pen, nu mai pot fi refacute. In rest, orice nulitate are ca efect refacerea actului. Ceea ce, daca s-ar aplica in ipoteza dvs, ar trebuie sa conduca tot la …pronuntarea unei hotarari judecatoresti de catre acelasi judecator. Dar, asa cum am aratat, legea procesuala nu sanctioneaza nerespectarea obligatiei impusa judecatorului de a solutiona cazul in 30 zile. De altfel, nu e singura obligatie pt judecator/procuror in legatura cu respectarea anumitor termene: vedeti art. 172 al.6, 210 al.2, 214 al4, 218 al 2, 219 alin3, 261, 276, 277, 303 alin5, 310 al 2, 363 al 2 C.pr.pen, etc. Iau numai cazul din art 310 alin 2 C.pr.pen in legatura cu obligativitatea judecatorului de a redacta hotararea in termen de 20 zile de la pronuntarea ei – ce ar trebui sa se intample daca suntem in a 21-a zi? Sa nu mai redacteze judecatorul hotararea???
    Pe dvs va intereseaza ce sanctiuni procesuale sunt pentru nerespectarea de catre organul judiciar al termenelor impuse de lege. Raspunsul e: niciuna. Singurele sanctiuni sunt eventual de natura administrativa, care nu intereseaza insa desfasurarea procesului penal intr-un caz dat.
    Haideti sa nu uitam ca atributia unui judecator este sa judece, adica sa transeze cu putere de lege un litigiu. Nimanui din cei nevinovati de savarsirea unei fapte penale nu ar trebui sa le fie frica de asta.

    Comentariu de Cristi — 23/02/2009 @ 7:22 PM | Răspunde

  7. @Cristi Danileţ, de la Mişcarea nictitropă

    În primul rând, aţi omis orice referire la noţiunea „termen de recomandare”. De ce ? Pentru că nu există în cod. Pompată verbal din facultate, utopia a intrat adânc în subconştientul absolvenţilor. N-a scăpat nici reformatorul Danileţ care, în loc să elimine otrava, evită însăşi discuţia. Dar suntem mulţumiţi, aspectul e lămurit prin tăcere.

    Viziunea asupra termenului de 30 zile e însă uluitoare. Domnul Danileţ conchide următoarele : „Pe dvs vă interesează ce sancţiuni procesuale sunt pentru nerespectarea de către organul judiciar al termenelor impuse de lege. Răspunsul e : niciuna”. Explicaţia : „legea procesuală nu sancţionează nerespectarea obligaţiei impusă judecătorului de a soluţiona cazul în 30 zile”. Domnia-sa adaugă articolele ce impun termene, întrebându-se ce ar face judecătorul dacă n-ar redacta hotărârea în 20 zile de la pronunţare : „ce ar trebui să se întâmple dacă suntem în a 21-a zi ? Să nu mai redacteze judecătorul hotărârea ???”.

    Dacă noile coduri vor lăsa procesul la acest nivel , e clar : reforma e complet ratată. Mirările domnului Danileţ indică involuntar apogeul acestui tip de justiţie – injustiţie, drama omului ajuns în faţa judecătorilor ce nu pricep ei înşişi că legea e egală pentru toţi : învinuit, vătămat, procuror, judecător. Reformatorul Danileţ crede că nulitatea se aplică doar părţii care n-a respectat termenul, nu şi judecătorului obligat expres să rezolve cauza „în cel mult 30 de zile”. Crede domnia-sa că sancţiunile sunt prevăzute numai pentru parte, iar pentru judecător – niciuna ! Nu-i doar dramatic, ci şi hilar absurd ca-n Franz Kafka ori Urmuz, şi el fost judecător. Se răsucesc sub lespezi creatorii ce văd că n-a pierit absurdul în care au trăit ei înşişi.

    Pledoaria este şi pro domo, judecătorul Danileţ o fi încălcat termenul şi emite un text în care e „imparţial” cu el însuşi. La intern ştim toţi, părţi vătămate şi judecători, că nu se repară nimic, paguba rămâne pagubă pe veci. CEDO Strasbourg ştie însă şi ce-i un termen rezonabil de soluţionare, dar-mi-te unul expres şi exact de „cel mult 30 de zile”. Vă spunem încă o dată cum se încadrează încălcarea termenului chiar de organul judiciar : abuz în serviciu şi uzurpare de calităţi oficiale. Judecătorul nu mai are calitatea de instanţă, astfel că trebuie săltat în a 31-a zi din sala de judecată de organul abilitat să constate flagrantul delict. Hotărârea ce trebuia dată o dă alt judecător, menţionându-se în hotărâre cauza ce a determinat încălcarea termenului : infracţiunea săvârşită de judecător. E simplu, aşa se procedează cu oricine îşi arogă o calitate pe care n-o mai are, inclusiv cu preşedintele ţării ce emite decrete după expirarea mandatului. Iată conţinutul art.240, Cod penal : Uzurparea de calităţi oficiale. Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale, însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

    Comentariu de Mişcarea nictitropă — 24/02/2009 @ 9:25 AM | Răspunde

  8. Domnule Danileţ, surpriza este şocantă. Domnia voastră n-aţi văzut că sancţiunea unuia din organe e prevăzută chiar la alineatul (2) al articolului : „În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şed de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plăngerea în termenul prevăzut în art.277, termenul prevăzut în alineatul (1) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile”. Simplu : rezoluţia din a 21-a zi e atât de nulă încât codul dă dreptul chiar părţii s-o ignore.

    Iată şi ce înseamnă cârdăşia din justiţie. ÎCCJ a dat decizii de nulitate pentru încălcarea acestor termene, cu o excepţie : cel al judecătorului. S-a pronunţat pentru toate, dar pentru acesta – nu ! De ce ? Pentru că există CEDO Strasbourg. Aici nu ţin fabulaţiile gen „termen de recomandare”, instanţe veşnice pentru termene exacte, lipsa sancţiunii etc. România e condamnată şi pentru ambiguitatea codului, dar-mi-te pentru încălcări atât de flagrante. ÎCCJ nu s-a pronunţat, dar nici n-a stopat haosul intern printr-o decizie fără echivoc. A preferat să tacă decât să incomodeze sistemul. Atât de grav e fenomenul intern, încât chiar şi cei care vor sincer reforma justiţiei nu se pot decupla de la sine din priza obişnuinţei, a convieţuirii cu răul.

    Comentariu de Mişcarea nictitropă — 24/02/2009 @ 12:29 PM | Răspunde

  9. Stimate domn/doamna, ati incercat sa faceti o mixtura din tot felul de teorii si dispozitii legale. Va inteleg! Dar haideti sa dam Cezarului ce e al Cezarului.
    Eu am judecat dosare penale pana in iunie 2004. Daca va intereseaza, sunt primul judecator din Cluj care am solutionat pe fond o plangere impotriva unei solutii de netrimitere in judecata a procurorului invocand direct Constitutia (accesul la justitie), cand inca nu erau dispozitiile in lege care sa permita aceasta plangere (legea 281/2003). Dar asta tine acum de istorie.
    Termenul de 30 zile este, intr-adevar, unul de recomandare. Impartirea o face teoria dreptului penal. Ca nu credeti in ea, nu importa. Esential e sanctiunea. Si insist: procesual, aceasta nu exista (in exemplul dat de dvs cu procurorul care nu respecta termenul de 20 zile, iar va inselati: daca plangerea nu este solutionata in acest termen, partea are dreptul sa atace direct la instanta fara a mai astepta raspunsul procurorului; dar aceasta nu impiedica procurorul sa solutioneze in a 21-a zi planagerea, urmand ca daca aceasta de admite, instanta sa respinga cererea ca ramasa fara obiect). Ca ar trebui sa existe, poate. Apoi, vedeti ca la CEDO nu se admite orice sesizare – 95% din ele sunt respinse: acolo puteti invoca doar nerespectarea unui drept consacrat prin conventie; CEDO nu este o a 3-a/4-a instanta…Succes!

    Comentariu de Cristi — 24/02/2009 @ 12:48 PM | Răspunde

  10. @severin

    Aveti perfecta dreptate dar nu-i puteti reprosa domnului judecator danilet ca sta cocotat intr-o alta lume. Se straduieste si el cum poate si cat poate. Nu are o functie in MJ, nu are painea si cutitul in mana. S-a zbatut ani de zile sa implementeze un amarat de program care posteaza pe net hotararile instantelor, ce sa vorbim de lucruri mai importante? Si chiar daca dl.Danilet ar fi intr-o pozitie convenabila in MJ, tot ar fi insuficient. E nevoie de mai multi oameni ca el. Singur nu poate schimba nimic. El are o strategie de reforma – zic eu destul de sanatoasa – dar daca nu este sustinuta, vorbeste la pereti. Stiati ca atunci cand a facut publice anumite nereguli din sistem CSM-ul i-a sarit la gat? Stiati ca in acele momente nu l-a sprijinit nici un coleg? Stiati ca dupa atatea hartuiri totusi el nu a cedat si lupta in continuare pt schimbarea imaginii justitiei? Pacat insa ca nu are sprijinul necesar impunerii acelor programe.

    Comentariu de shanti — 24/02/2009 @ 12:49 PM | Răspunde

  11. @Cristi Danileţ
    Felicitări pentru hotărârea în care aţi decis invocând Constituţia. Poţi face dreptate şi când nu există dispoziţie expresă în lege. Poţi pentru că ai în mână ceva fundamental : ştampila. Exact acelaşi obiect cu care faci şi nedreptatea. Dacă tot nu răspunzi deloc, ştampilezi când vrei şi cum vrei. E, de când cu Uniunea Europeană, plus Principiile de la Bangalore, cu aşa ceva s-a cam terminoiu. Pariem ?

    Peste un an-doi veţi zâmbi jenat pentru următoarea frază : „Termenul de 30 zile este, într-adevăr, unul de recomandare. Împărţirea o face teoria dreptului penal”. La anulu 2009, se va mira mai coptul Danileţ, tânărul Danileţ încă mai credea în teoriile de pe coridoare. Că nici autorii de teorii, cărţi şi speculaţii juridice nu grăiesc cu aşa convingere de năstruşnicul „termen de recomandare „. Avem însă convingerea că 90% din eşafodajul teoretic al domnului Danileţ s-a prăbuşit azi. Restul de 10% cade până săptămâna viitoare…

    Vrem şi alte păreri. Juzii în funcţie şi rudele lor să se abţină din smiorcăieli. Pricepeţi de ce dacă întrebaţi un jurist clasa una, dar şi un psiholog. Eventual, întrebaţi-ne pe noi…

    Comentariu de Mişcarea nictitropă — 24/02/2009 @ 4:02 PM | Răspunde

  12. „Logica” pe plangerea impotriva solutiei e halucinanta. Respectivul/respectiva nu dorea de fapt argumente, ci un prilej pentru a-si expune teoria. Ma intreb ce ar spune o parte daca, trecand 20 zile de la pronuntarea hotararii, judecatorul nu ar mai redacta-o, pe considerentul ca motivarea e nula? Cum ar trebui oare sa procedam daca a 20- a zi cade duminica sau pe 1 ianuarie? Nu ma indoiesc ca se va gasi un raspuns. La CEDO Strasbourg.
    Apropo, CEDO mai are vreun sediu si in alta parte decat la Strasbourg?

    Comentariu de cristian — 24/02/2009 @ 4:25 PM | Răspunde

  13. Un exemplu de autor care graieste cu convingere de nastrusnicul termen: Nicolae Volonciu. A se vedea „Tratatul de procedura penala” Vol I, p. 468: dupa efectele lor termenele sunt absolute (cominatorii) sau relative (de recomandare). Bineinteles, sunt fabulatii ale unui teoretician necopt…

    Comentariu de cristian — 24/02/2009 @ 5:25 PM | Răspunde

  14. Intre timp am verificat si ce spune cel mai mare profesor de procedura penala in materie de recurs, Gr.Teodoru de la Iasi – Tratat de procedura penala, Ed.Hamangiu, 2008, ed. a 2-a, p.490 si urmat: termenele sunt substantiale si procedurale, legale si judiciare, imperative (peremtorii), prohibitive (dilatorii) si oranduitorii (de recomandare). De remarcat ca primul lui curs dateaza de cand eu eram in burtica mamei…

    Comentariu de Cristi — 24/02/2009 @ 5:39 PM | Răspunde

  15. Teoreticienii… exact de asta nu mai are timp natiunea: pentru ca exista „cei mai”, „cele mai”… nu mai are timp sa gandeasca pentru ca deja au gandit altii… teoreticienii.
    De aia au aparut lucrari premiate gen „Codul penal pe intelesul tuturor”, „Normele de aplicare a Codului de procedura fiscala” samd.
    Insa cele care trebuie cu adevarat studiate sunt genialele tratate teoretice si practice de orice fel, scrise de nenumarati autori din categoria „cei mai” care au exact acelasi continut… poate prefata difera.
    Evident ele sunt scrise doar pentru ca sunt necesare obtinerii unot titluri gen „doctor in…”, „profesor univ. dr. …”.
    O sa ne plictisim de atatia doctori… o sa fie chiar un titlu de glorie sa nu fii posesorul vreunui titlu…
    PS
    Parca la facultate mananca astia ciocolata ca normele juridice trebe interpretate in sensul in care ele produc efecte, iar nu in sensul in care n-ar produce niciunul…
    Pentru mine limba romana este un lucru pervers, iar logica juridica doar o suma de fraze ori de propozitii care au sens doar atunci cand e nevoie a se proteja un interes.
    „Cel mai tarziu …” in limba romana are intelesul de „cat de tarziu posibil…”

    Comentariu de area — 24/02/2009 @ 6:28 PM | Răspunde

  16. am caz in care hotararea nu s-a redactat nici dupa 8 luni. sa inteleg ca ceea ce urmeaza e lovit de nulitate? asta conform logicii Mişcarea nictitropă.

    Curiozitate: cum definesti cuvantul „nictitrop”? pt tine are logica?

    Comentariu de shanti — 24/02/2009 @ 6:34 PM | Răspunde

  17. De ! Vă seacă la lingurică ! Da să ştiţi că e bine şi vă spunem de ce : termenul e un aspect fundamental în justiţie. Şi nu doar. Preşedintele ţării e preşedinte fix până la expirarea mandatului ce durează exact cât scrie în Constituţie. Eşti preşedinte 5 ani, sau instanţă exact 30 zile, nici un minut în plus.

    Cristian şi Cristi.
    Am explicat mai sus. Când judele crede că-i instanţă în a 31-a zi, e săltat direct din sală pentru flagrant delict de uzurpare de calităţi oficiale. Obligaţia sesizării organului competent revine conducerii instituţiei. Cauza o preia alt judecător ce repetă procedura şi scrie în hotărâre motivul nerespectării termenului : fapta judelui anterior. Domnii Volonciu, Teodoru, Danileţ sau Mişcarea Nictitropă pot scrie atâtea tratate câte stele sunt pe cer, inclusiv unul auzit de Danileţ când era în burtica mamei. Câte capete, atâtea idei. Exact acesta-i motivul pentru care s-a inventat o chestie valabilă pentru toţi : codul. Discuţi la bere, la meci, cu Teodoru şi Danileţ, nu însă şi în sala de judecată. Aici, îţi convine ori nu, rezolvi în „cel mult 30 de zile”. Apoi te duci acasă, boceşti, scrii tratate în proză, în versuri, dai denumiri savante, iei doctoratul etc. Eventual, faci grevă cu cumătrul în faţa parlamentului ca să modifice codu cum vrea Veta. Convingi, bine, nu convingi – rămâne cum a fost. Aţi mai făcut-o ridicând termenul de la 20 la 30 zile. Repetaţi figura, bateţi la uşi, da bateţi tare. Cine ştie, poate îl eliminaţi de tot şi daţi lovitura : excluderea României din Uniunea Europeană. Dar atenţie, mare atenţie la contralovitură : excluderea acestui tip de justiţie din România ! Pariem ?

    Comentariu de Mişcarea nictitropă — 24/02/2009 @ 6:57 PM | Răspunde

  18. @shanti
    Sunt hotărâri date şi după un an ! Nulitatea nu e logica noastră, ci text de lege. Nu ne tună prin cap sâ-l înlocuim ad-hoc cu „recomandări”, idei şi fabulaţii de prin tratate.

    Ce e „nictitrop” ? Nu ştim, dar vom afla curând ! Pariem ?

    Comentariu de Mişcarea nictitropă — 24/02/2009 @ 7:14 PM | Răspunde

  19. Pt Shanti
    O nulitate avem sigur: judecatorul care trebuia sa va redacteze hotararea. De-acum nici nu mai conteaza prea mult. Oricum dupa 8 luni nu mai tine minte aproape nimic din dosar. Bafta!

    Comentariu de cristian — 24/02/2009 @ 7:24 PM | Răspunde

  20. Ce e termenul? Nu stim, dar vom afla curand. Ce inseamna o lege fara teorie? Nu stim si nici nu vrem sa aflam. Ce inseamna ceea ce chiar noi scriem? Nu stim, dar vom afla. Mai are rost sa pariem? Nu cred…

    Comentariu de cristian — 24/02/2009 @ 8:04 PM | Răspunde

  21. @Mişcarea nictitropă
    mersi pt raspuns, eu zic ca va fi totusi o hotarare care va produce efecte pt ca asta e romanica, nu-i asa? cu privire la excluderea Romaniei din UE – m-am gandit si eu ca solutie viabila date fiind faptele si actele institutiilor noastre care au desfiintat statul de drept, dar ca justitia de tip romanesc va fi exclusa, ma indoiesc tare. Asteapta Codurile sa vezi ce va fi! Ai mai auzit undeva in lumea asta ca niste coduri – coloanele vertebrale ale legilor unui stat – sa fie votate prin…asumarea raspunderii unui guvern vremelnic? Eu NU! Inteleg ca Mişcarea nictitropă este o grupare nu o persoana. N-am auzit nimic despre ea inca dar daca zici tu ca vom auzi, atunci vom auzi, nu? E de rau?

    @cristi
    Asta stiu. Si nici c-ar fi totul. Mi s-a refuzat punerea pe rol a unui recurs la incheiere, formulat in termen legal (48 ore), prin care nu mi s-au pus in discutie 2 exceptii de neconstitutionalitate!!! Situatia s-a intamplat la ICCJ. Dupa ce am facut sesizare la CSM, mi s-a pus pe rol dupa…8 luni!!! (nu inteleg cum vine asta cand termenul legal de solutionare in speta era de 3 zile). Precizez ca hotararea data de ICCJ intre timp a produs efecte juridice si a generat la randul ei un alt proces. Totul este o aberatie pentru ca hotararea de la ICCJ nu este definitiva din moment ce abia acum intru pe recursul ei! O nebunie!

    Comentariu de shanti — 24/02/2009 @ 8:27 PM | Răspunde

  22. @Cristian
    Semnează Christian şi scrie un tratat ca să ne faci praf. Tema : teoria devine lege. Atenţie : nu invers ! Dacă nu pricepi matale, eventual nici noi, mergem la o ghicitoare…

    Domnule Danileţ,
    Iată încă o dată textul : „Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia”. Nu pricepem neam de ce citiţi tratate pentru aşa ceva. Ce-i neclar ? Ce să discuţi ? Sunt interpretabile formulările „este obligat” şi „cel mult 30 de zile” ? Cineva ne-a demonstrat odată că, după reguli strict matematice, 1 + 1 = 3. Nu l-am crezut, dar e posibil să aibă şanse la un magistrat : omu e şi avocat !…

    Comentariu de Mişcarea nictitropă — 24/02/2009 @ 9:13 PM | Răspunde

  23. Multumesc Miscarii nictitrope pentru ca, intr-un tarziu, am inteles ce ma impiedica sa inteleg un text de lege: biblioteca mea juridica. Astept cu nerabdare alte cateva comentarii temeinic argumentate care ma vor determina (pariem?) sa-mi ard cartile in fata Facultatii de drept.
    Christian

    Comentariu de cristian — 25/02/2009 @ 4:06 PM | Răspunde

  24. Cristian
    E o idee. Completează rugul cu biblioteca juridică a membrilor CSM : codurile Republicii Socialiste România. Cele din arhiva doamnei Lidia Bărbulescu, ex-preşedinte creditat de PORCHE, conform declaraţiei sale de avere, ard ceva mai greu…

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 25/02/2009 @ 9:01 PM | Răspunde

  25. Apropo de jurisprudenţă.
    Adoptarea noilor coduri o trimite în neant pe cea legată de divorţuri. Mariajul se va desface la starea civilă. Nu la tribunal, ca până acum. Trăznaia persistă de-atăta amar de vreme exclusiv din vina sistemului juridic ce nu doreşte deloc să renunţe la caşcavalul divorţurilor. Priviţi utopie : te-nsori când vrei tu, te desparţi când vrea judele ! Te jupoaie statul cu taxa şi, cu un profesionalism desăvârşit, avocatul specializat în divorţuri. Taxe, onorarii, termene, sâcâieli, paşi pierduţi, tot felul de aiureli. De-acum, jurisprudenţa divorţului e vax, a fost creată inutil, unicii profitori fiind juriştii.

    O întrebare : ştiţi câte astfel de inutilităţi rezistă în cod exclusiv pentru punga juriştilor ? Recunoaşteţi că absurdul şi ambiguităţile sunt strecurate abil chiar de „profesioniştii” jurişti care elaborează codurile ?

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 26/02/2009 @ 11:07 AM | Răspunde

  26. Deci aplicam codurile sau nu? Ca astea pe care lucram si care contin dispozitii clare (mai ales in ce priveste termenele) sunt tocmai codurile RSR, carpite pe alocuri.
    De acord cu d-voastra in ce priveste modalitatea de elaborare a actelor normative in general, nu doar a codurilor. Tehnica a fost folosita din plin iar rezultatele se vad: zece interpretari pe acelasi text de lege, instante supraaglomerate etc. Asteptam cu interes noile coduri.

    Comentariu de cristian — 26/02/2009 @ 9:50 PM | Răspunde

  27. Termenul de 30 zile e de la UE, nu RSR. Sensul e mult mai profund decât termenul în sine. Sistemul preferă însă codul RSR. Lungit încă 20 ani, utopicul vis se prăbuşeşte anul acesta la apariţia noilor coduri. Care nu vor fi respectate în veci, dacă nu includ şi responsabilizarea fără echivoc a magistratului. Atât de bolnav şi anacronic e sistemul, încât judecă haotic, încalcă termene, face praf procedura. Apoi scrie hotărârea, dar n-o trimite omului ! Şi-i chiar ultima, cea mai importantă !…

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 27/02/2009 @ 8:58 AM | Răspunde

  28. faptul ca un judecator prin solutia care o pronunta influenteaza destine este intr-adevar adevarata. mult dintre problemele pe care le ridicati sunt pertinente si de asemenea ma intreb si eu, daca (cu putine exceptii) totul, ma refer la judecata, este public, dece nu se si publica decat selectiv. desigur nu suntem in case law-ul anglican, dar jurisprudenta (pana la proba contrarie – vezi inadmisibilitate dupa l.112, sau altele similare) este un factor important pentru justitiabili si avocatii lor.
    eu sunt „revendicator” si trebuie sa marturisesc ca exemplul cu lipsirea chiriasilor de locuinta in cazul restituirii m-a pus un pic pe ganduri si chiar m-a intristat. plec de la premiza ca nu ati dus ideea pana la capat. pe fond, dreptul la locuinta face parte din drepturile fundamentale ale omului si deci statul trebuie sa asigure aceste aspecte fiecaruia. vorbim aici strict de legi si nu de relatiile interumane si implicatiile „judecatorului social”.
    og 40/1999 este intre timp veche de 10 ani. impozitele pe cladiri cresc iar pe mine statul ma obliga sa percep chirii mai mici decat impozitul – deci statul ma obliga sa-mi ruinez imobilul, caci nu il mai voi putea intretine. statul mai poate venii si cu inspectoratul de stat in constructii si sa ma amendeze ca nu creez conditiile minime impuse de lege si ca nu imi intretin corespunzator cu obligatiile mele legale imobilul. pai daca statul nu isi respecta obligatiile sociale si constitutionale, de ce face politica sociala pe spinarea mea, care sunt cu taxele platite la zi! unde scrie ca sunt mai putin egal decat altii. unde scrie ca ma poate pedepsi pentru ca am!
    treaba cu responsabilizarea magistratului e buna pe fond, dar in contextul unui sistem legislativ coerent. statul vinde bunuri furate (legea 112) si dupa aceea avem doua titluri valabile pe acelasi imobil. in contrapartida statul da despagubiri „echitabile” pe hartie, indiferent daca pentru „fostii” sau pentru „112isti”. in ecuatia asta cel putin unul dintre cei doi „invrajbiti” de stat ramane cu buza umflata de stat – ce solutie ar putea da judecatorul social?

    Comentariu de Frank Gregor Schmidt — 05/03/2009 @ 9:04 AM | Răspunde

  29. Stimate domnule judecator Danilet, dragii mei comentatori, spre deosebire de alte forumuri, mai ales de prin presa, acesta pare a fi civilizat si responsabil. Pana la un punct. Adica pana la a-ti asuma raspunderea opiniei, preferand anonimatul. Am citit pe acest forum opinii virulente, dar adevarate, izvorate din viata noastra de zi cu zi in raporturile Justitia, aceasta putere aflata la cheremul atotputernicei puteri politice. De la Constitutie, una din cele mai batjocorite legi din Romania, dar si cea mai usor de „interpretat”, pana la cea mai umila reglementare, se afla sub aiuritoarea influenta a politicului, iar judecatorii, ca si procurorii, in cea mai mare parte a lor, fac un sluj nepermis in fata acestuia.
    Nu vreau nici sa plictisesc, nici sa abuzez de generosul spatiu acordat. Vreau doar sa atrag atentia asupra catorva grave omisiuni din Codurile penal si civil, ca si din cele de procedura. Prima:legiuitorul, sub influenta Curtii Constitutionale, probabil, lasa la aprecierea judecatorului daca partea poate beneficia de un drept GARANTAT de Constitutie:dreptul la aparare! Dupa stiinta mea, o garantie legala nu se negociaza! Cu atat mai mult una constitutionala. A doua:responsabilizarea judecatorilor, problema ridicata de majoritatea comentatorilor. De ce domnule Danilet se tem judecatorii sa raspunda de calitatea si legalitatea muncii lor? Spuneti ca justitia influenteaza destine. Este adevarat, dar, de multe ori, aceeasi justitie, distruge vieti, atat in penal cat si in civil. A treia:de ce codurile nu incrimineaza pe demnitarii care incalca juramantul depus la instalarea in functie? Un amarat de martor, aflat sub juramant, daca nu spune adevarul, e trimis dupa gratii! Un judecator, demnitar si el, care jura sa se supuna numai legii si sa o aplice cu rigoare, de ce nu e sanctionat atunci cand, in mod vadit, o incalca?
    In fine, observ ca nici d-l judecator, nici forumistii nu gasesc o cale de sanctionare a judecatorilor care nu-si motiveaza hotararea in cel mult 30 de zile, desi e foarte simplu. Se poate introduce in lege prevederea ca, in acest caz, pentru fiecare zi de intarziere, se retine din salariul respectivului judecator 1%, 2%, 3% etc, pana se ajunge la 100%. Daca ar fi existat o asemenea prevedere, in mod sigur completul de 9 judecatori de la ICCJ, n-ar fi redactat, anul trecut, o hotarare care ma privea, dupa 170 de zile! Aceeasi sanctiune ar putea fi data si judecatorilor care nu se pronunta in cel mult 7 zile…

    Comentariu de Stelian Cinca — 21/03/2009 @ 9:16 AM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: