CRISTI DANILEŢ – judecător

09/03/2009

Judecatoare care ne fac cinste

Filed under: independenta justitiei,social — Cristi Danilet @ 8:35 PM

Am citit o stire recenta in Adevarul, cum ca judecatoarea Camelia-Panaitescu Alegria e in acelasi timp si cantareata de jazz.  Azi pe FrontNews am citit o stire preluata de pe NewsIn cum ca presedintele UNJR, Dana Garbovan va raspunde pentru incalcarea codului deontologic pentru ca a semnat un comunicat de presa contra Parlamentului care ar refuza acordarea avizului pentru inceperea urmaririi penale ale unor fosti guvernanti.

Daca pe Dana o cunosc foarte bine, marturisesc ca de Camelia inca nu auzisem. Asadar, iata cateva date despre cele doua doamne judecator:

camelia2Colega Camelia e judecator la Judecatoria sector 1 Bucuresti si detasata la SNG:  cunoaste 4 limbi straine, lucreaza la departamentul de relatii international si se implca in programele de formare a formatorilor. Vina ei?! Ca e artista. Nu umbla bauta la volanul autoturismului si isi manifesta civismul and are ocazia (de ex, este impotriva legii alimentelor – pozitia 2316). In afara instantei e artista `Mara` si imparte din bucuria ei launtrica si altora. Nu dansand lasciv la bara, ci cantand jazz. Nu pentru bani, ci pentru propria ei satisfactie. Si pentru a noastra, daca ma uit la un videoclip pe youtube. Pentru stiinta autorilor articolului, multi judecatori au si alte preocupari in afara celei ce tine de instanta: unii scriu poezii si proza, cartile lor gasindu-se in librarii semnate cu numele real sau sub pseudonim, altii picteaza tablouri, unii practica sporturi extreme si participa la competitii, altii canta frecvent karaoke.  Cu ce gresesc? Ca sunt normali?!

dana-garbovan2Colega Dana e judecator, recent promovata de la Tribunalul Bihor la Curtea de Apel Cluj. A fost in delegatia care s-a intalnit cu Parlamentarii europeni imediat dupa aderarea Romaniei si a prezentat o lucrare in acest sens. A condus Asociatia pentru Drepturile si Independenta Judecatorilor din Bihor, iar apoi a fost aleasa presedintele Uniunii Judecatorilor din Romania. Vina ei?! Nu poate sa taca: militant pentru independenta autentica a justitiei, a “indraznit” sa procedeze potrivit statutului organizatiei si sa semneze comunicatele de presa ale UNJR. Unul dintre ele privea un vot dat de Parlament anul trecut prin care parlamentarii au blocat desfasurarea unor anchete in dosare de mare coruptie  (aspect criticat inclusive in Raportul de tara). Reactia UNJR a fost ferma si corecta cum ca este o imixtiune a executivului in puterea judiciara. A urmat apoi o plangere a unei persoane vizate contra conducerii executive a UNJR.  Iar CSM o pune acum la zid doar pe Dana, uitandu-se ca ea a actionat doar ca mandatar al organizatiei si ca exista explicatii pertinente cu privire la abuzul Parlamentului (de altfel, faptul ca de curand Parlamentul a revenit asupra avizului solicitat, este cea mai puternica dovada). Sincer, daca cineva se simtea tare si vroia sa rezolve problemele vocilor din justitie, trebuia sa ne trimita pe toti din UNJR in fata sectiilor de CSM si sa fim cu totii dati afara. In felul asta, scapau sigur de reformisti. Oricum, sugerez ca CSM sa citeasca practica recenta a CEDO despre libertatea de a vorbi a judecatorilor. In aceste conditii, despre faptul ca s-a dispus incetarea detasarii tuturor inspectorilor, desi consider arbitrar modul in care a fost decis acest lucru, vazand ce munca au facut in cazul Danei sau al lui Adi, nu pot sa spun decat ca… asa le trebuie

Camelia si Dana sunt doua judecatoare care ne fac cinste: una e artista, cealalta militant. Ele sunt parte din societatea in care traiesc. Si incearca sa o faca mai buna nu numai solutionand dosare. Sa nu uitam ca, din pacate, judecatorul intervine post-factum. Adevarul e ca ar trebui investit in educatie in primul rand, iar judecatorii pot fi implicati masiv in aceasta, dupa cum propune si CCJE in Opinia nr 7/2005 intitulata sugestiv “Justitia si societatea”. Asadar, lasati judecatorii sa fie oameni! Si, LA MULTI ANI tuturor doamnelor judecator de 8 Martie!

Anunțuri

48 comentarii »

  1. Vocea „Marei” e senzationala… Apropo, stiai ca isi foloseste vocea si pentru unele spoturi publicitare?
    Bravo ei!

    Comentariu de area — 09/03/2009 @ 8:49 PM | Răspunde

  2. ‘neata, Cristi :) buna postare! ma alatur felicitarilor/sustinatorilor celor doua judecatoare :)

    comentez, insa, un singur detaliu: eu cred ca si actuala revenire asupra avizului mentionat reprezinta o incalcare a separatiei puterilor :( raman la parerea ca o oarecare forma de imunitate politica este necesara impotriva unor eventuale hartuiri sau abuzuri, insa nu accept, nici in ruptul capului, ca parlamentul sa dea vreun astfel de aviz–indiferent daca e pozitiv sau negativ, avizul insusi reprezinta o distorsiune a principiului separatiei puterilor!

    acest aviz ar trebui sa fie dat de o alta institutie decat parlamentul, pentru ca apar probleme si-n privinta reprezentarii, si-n privinta conflictului de interese… pe cine reprezinta parlamentarul, cand voteaza asupra avizului–pe el insusi, pe colegii de partid sau pe alegatori?!? si cum voteaza–in interesul sau personal, in interesul grupului sau politic, in interesul alegatorilor din colegiul sau electoral sau in interes public?!?

    gata cafeaua! o zi buna! –Codru

    Comentariu de Codru Vrabie — 10/03/2009 @ 5:58 AM | Răspunde

  3. Perfect de acord, Codru: nu ar trebui sa existe un asemenea filtru care nu face decat sa sporeasca neincrederea in justitie (in justitia care acum este independenta, nota bene!) si sa ii situeze pe parlamentari in afara legii. Dar pe actuala legislatie (constitutie) un asemenea aviz pozitiv, in toate cazurile, va arata ca Parlamentul insusi doreste renuntarea pe viitor la un asemenea filtru.

    Comentariu de Cristi — 10/03/2009 @ 6:48 AM | Răspunde

  4. Bravo Cristi, si eu sunt alaturi de cele doua. Cred ca inastfel de momente oamenii au mare nevoie de sustinerea colegilor lor. Felicitari Cameliei care are o voce frumoasa.
    Asa e in viata, unii au si voce si minte si frumusete, altii nu au nimic in afara conplexelor…..

    Comentariu de Costel Gilca — 10/03/2009 @ 7:06 AM | Răspunde

  5. Cristi, m-a bucurat articolul tau! Ambele doamne trebuie aparate de lumea nebuna in care am ajuns sa traim.Pe doamna judecator Camelia Pata o stiu din instanta: un judecator excelent, care stapaneste sala, isi stie perfect dosarele si motiveaza foarte frumos (cand pierzi, aproape ca nu-ti mai vine sa declari calea de atac!).De draga de Dana, ce sa mai zic?!…

    Comentariu de Cristina — 10/03/2009 @ 1:28 PM | Răspunde

  6. Doamnelor, suntem onorati sa va fim colegi! Le demonstrati multor indivizi „scandalizati de asemenea comportamente” ca femeia judecator nu trebuie sa isi petreaca viata intre cratita si instanta. Numai bine!

    Comentariu de cristian — 10/03/2009 @ 3:12 PM | Răspunde

  7. Chiar suntem impresionaţi. Cântă şi face spoturi publicitare. Nu pentru bani, spune domnul Danileţ, ci pentru satisfacţia personală. Tra la la şi spoturi de plăcere !

    Cântatul noaptea şi judecatul ziua probează însă că poate ! Nu-i frântă de supraîncărcare, dosare cu nemiluita, supersufocare etc. E freş, poate non-stop ! Astfel se spulberă mitul judecătorului surmenat, gâtuit de-atâta muncă. Simplu, banal, printr-un cânticel în noapte…

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 11/03/2009 @ 7:30 AM | Răspunde

  8. Miscarile din Iasi nu sunt obisnuite sa citeasca pana la capat? Doamna este acum judecator detasat, deci nu rezolva dosare. Apoi, ea nu canta noapte de noapte, ci numai cand are concerte. Si de regula astea se tin seara si in we. In al treilea rand, problema supraincarcarii nu este generala, ea se regaseste numai in unele orase sau judete. Si, intre noi fie vorba, si eu cant mai tot timpul pe unde am ocazia. Tocmai ca sa ma descarc de incarcatura jobului….

    Comentariu de Cristi — 11/03/2009 @ 7:42 AM | Răspunde

  9. Hi, hi, hi ! Corect : cântă numa când are concerte ! E ca sforăitul : sforăi numa când dormi ! D’aia poate : e detaşată ! Hi, hi, hi ! Da dacă-i dă infractorul un stuchit în ochi ? Că, de, e noapte, club, mişună şi ei pe-acolo. Ce face detaşata ? Îi cântă Codul penal din buric ? Cheamă gornistu ?

    Apropo : cântaţi tot timpul pe unde aveţi ocazia. Buuun. Vă angajăm pentru o cumetrie. Cu o condiţie : să cântaţi Codul deontologic ! Ăsta mai rămăsese, că alelalte sunt de mult pe note !…

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 11/03/2009 @ 8:12 AM | Răspunde

  10. Tinere domn, da, e ca sforaitul. Sau, de ce nu, ca mancatul: o faci numai cand tii foame, altfel te doare stomacul. Sau ca judecatul: o faci numai cand intri in sala de judecata. Nu ne cereti sa fim judecatori si in pat cu nevestele si cand mergem la piata. Chiar nu ati dori sa vedeti oameni care va pun in fata o legitimatie sa se dea `grande` si sa va faca sa ii sa salutati primii. Respectul se castiga, nu se impune. Iar asta o facem fiind judecatori in sala si fiind cetateni in societate. Imi pare rau ca nu ati inteles asta, dar aveti inca timp. Va sfatuiesc sa citit toata bibliografia la care fac trimitere cand scriu pe blog. Iar pt dvs, va mai indic ceva: p.204 din http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/12_12_2008__19278_ro.doc unde veti observa ca in alte state e ceva normal ca jduecatorii sa aiba si alte preocupari, chiar remunerate. Iar pentru imbogatirea cunostintelor dvs critice in domeniu, aflati ca cea mai mare incredere in justitie o are populatia din statele nordice. De ce? Pentru ca judecatorii de acolo sunt cei mai…sociali, fiindu-le chiar permis sa…traiasca in societatea din care fac parte.

    Comentariu de Cristi — 11/03/2009 @ 8:23 AM | Răspunde

  11. He, he ! Justiţia din statele nordice. Frumos vis ! Ia să vedem aşa, din curiozitate, dacă acolo se găseşte o ditai bazaconia ca asta : ultima hotărâre nu se expediază părţii ! E cea mai importantă, s-a decis definitv, da omu nu e informat ! Buuun. Da ia fiţi atenţi la conţinutul art. 388, Cpp : „Contestaţia în anulare…poate fi introdusă…în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere”. Atenţie : nu-i jazz, divertisment sau orz de gâşte. E Codul de procedură – cum îi zice ? – penală ! Un articol grăieşte că hotărârea nu se comunică, iat altu spune… ce spune, dom Cristi ? Ce ziceţi ? Râdem, plângem sau cântăm împreună ?

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 11/03/2009 @ 8:39 AM | Răspunde

  12. Hai, dom Cristi, zi-i măcar acum : Daaa, dom’le, e o tâmpenie de proporţii ! Omu ne stuche pe noi, judecătorii, da buba asta-i : codu. Da, acolo-i buba, în legislativ. Că dorm cu capu-n traistă când vine jmekeru şi propune să nu se mai trimită hotărârea. Şi ăia acceptă, în loc să urle unu la microfon cam aşa : Fraţilor ! Mă, boilor ! Cum să nu trimiţi hotărârea omului ? E actu lui, banu, proprietatea, viaţa, destinul ! Cum dracu să conteste în 30 zile de la pronunţare, dacă nu-i în sală şi nu-i trimiţi hotărârea ? Hai, dom Cristi, zi-i ! Spune, modifică, aruncă hal de cod în hăul istoriei ! Faceţi grevă, ieşiţi din sălile de judecată, duceţi-vă la Parlament şi strigaţi : Nu mai putem ! Iese lumea în stradă ! Ne huiduie şi ne stuche pe trotuare şi prin cluburi de jazz ! Gata, s-a terminoiu ! Apoi, Cristi Danileţ şi reformatorii vor încinge cu Mişcarea Nictitropă o sârbă cu strigături peste lespedea unui veac de marasm, utopic şi ridicol ! Batem palma ?

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 11/03/2009 @ 9:30 AM | Răspunde

  13. Si eu sunt de parere ca a nu-i comunica unei parti hotararea (asa cum se face in penal cand partea e de fata la dezbatere sau la pronuntare si asa cum se face in recurs in orice materie) e un lucru f.grav. Mai mult, nu pot sa inteleg de ce in sistemul romanesc de drept mai intai se face pronuntarea (adica se da solutia), apoi se face redactarea hotararii (adica se motiveaza solutia). Cand logic este intai argumentezi (adica pui pe hartie ce rezulta din analiza si sinteza faptelor, evaluarea probelor, retinerea starii de drept) apoi vezi la ce solutie ajungi. Sunt unii colegi care amana pronuntarea tocmai ca intre timp sa motiveze, iar cand merg in sala sa faca pronuntarea le si comunica solutia motivata partilor. Eu am facut propuneri de modificare a codurilor de procedura in acest sens. Dvs ati facut?

    Comentariu de Cristi — 11/03/2009 @ 10:23 AM | Răspunde

  14. Exact ! Ce dumnezeu, e hotărâre, nu instrucţiune pentru iaurt ! Şi pe iaurt sau cârnaţi e obligatoriu să scrii compoziţia, cum îi mănânci etc. Cum să nu-i dai hotărârea omului ? Întreg procesul e absurd, total utopic. Fond, apel, recurs – apoi zvârli hotărârea în arhivă ! Păi, ce-i asta ? Ţară de tâmpiţi ? Sala de judecată e circ ? Intri, boceşti, te hăhăieşti, pleci şi gata ?

    Da propunerea a venit din sistem, dom Cristi. Jmekeru din sistem a zis să nu se mai trimită hotărârea. Şi plăvanii parlamentari au votat. Asta-i, găbjiţi jmekeru şi daţi cu el de pământ. Că e cert : n-aaaare nici în clin, nici în mânecă cu justiţia ! Buf, şi gata !

    Care-i soluţia ? E simplu : Convenţia Europeană are prioritate în faţa legilor interne. Iar în Convenţie e scris clar : hotărârea se comunică ! Indiferent că e omu de faţă ori nu. Consecinţa ? Tu, instanţă, aplici Convenţia şi, scuzaţi expresia academică, te pişi pe bazaconia jmekerului ! Exact asta-i justiţia : aplici decizia superioară ! Să vă spunem noi câte bazaconii din coduri sunt vax în faţa Convenţiei Europene ?

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 11/03/2009 @ 11:30 AM | Răspunde

  15. Remarcam (pentru a cata oara?) limbajul elevat si argumentarea fina din unele comentarii. In vadita contradictie cu sustinerile jmekerului de Danilet, un needucat si un slab cunoscator al dreptului, care are tupeul sa raspunda.

    Comentariu de cristian — 11/03/2009 @ 12:57 PM | Răspunde

  16. Cristian
    Jmekeru de Danileţ acceptă că necomunicarea hotărârii e o bazaconie, arâtând cu deştu spre alta : motivarea hotărârii după pronunţare ! Dictezi că-i neagră şi abia când motivezi constaţi şi tu că-i albă. Halal ! Noi zicem, el spune, iar Cristian numără elevaţiile ! Chiar : a câta oară ?

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 11/03/2009 @ 3:20 PM | Răspunde

  17. Lasati jmekeriile cand e vorba de chestiuni serioase. Da, in cursul carierei mele mi s-a intamplat de doua sau trei ori sa constat la motivare ca solutia e gresita. Si, potrivit regulilor, pt a evita o casare cu rejudecare, trebuie sa motivezi hotararea astfel incat sa fie conforma cu solutia. Iar instanta de control va da ea solutia buna. Asta, daca mai exista instanta de control…

    Comentariu de Cristi — 11/03/2009 @ 3:54 PM | Răspunde

  18. Chestiunile sunt serioase, mai ales pentru omul care nu doarme cu codul la cap si se trezeste ca a pierdut termenul de apel sau recurs. Fiind serioase, chestiunile nu trebuie amestecate cu iartul si carnatii, cu cantatul si dansatul etc. Raspunsurile puteau fi formulate si altfel, daca nu datorita seriozitatii problemei, macar din respect pentru interlocutor. Mai ales ca interlocutorul este realmente interesat de chestiunea supusa discutiei, din moment ce isi dedica din timp pentru asta. Oricate resentimente ati avea fata de magistrati (justificate probabil de experienta personala), stimata Miscare, nu este cazul sa ni le impartasiti de fiecare data.
    Cat despre solutiile legislative la care sa isi aduca contributia si magistratii, hai sa fim seriosi. Periodic se aduna propuneri pentru „imbunatatirea ” reglementarilor. Din cate stiu s-a propus de multe ori eliminarea trasnaii cu termenele care curg de la pronuntare, care nu face decat sa ii dezavantajeze tocmai pe cei care ar trebui protejati: persoanele fara cunostinte juridice si lipsite de posibilitatea de a apela la un avocat. Rezultatul: s-au adaugat teancului din vreun sertar din MJ.

    Comentariu de cristian — 11/03/2009 @ 4:11 PM | Răspunde

  19. Va dati seama ce ne spune dl Danilet????????????????
    Cum adica trebuie sa motivezi in sensul solutiei ca sa nu risti o casare cu rejudecare????????? Pai mai baieti voi jucati bambilici cu vietile si interesele noastre doar ca sa nu va luati voi bile negre la dosarul de cadre??????
    Cum adica, cariera voastra e mai tare decat viata noastra?????????
    Bagati-va mintile-n cap mai baieti… Mai bine faceti-va un destin din a amana pronuntarea ca sa aveti macar 5 minute din viata voastra ca sa dati o hotarare reala nu una ireala. Ca stiti ca in viata roata se-ntoarce…

    Comentariu de area — 11/03/2009 @ 5:20 PM | Răspunde

  20. Pentru Miscare…
    Nu-l mai provocati pe bietul domn jude, ca ajunge sa dea tot din casa si saracu’ iar o sa-l ia baietii veseli la refec… Abia ne-a spus pe-aci pe undeva ca s-a salvat cu o exceptie…
    Stiti care e primul drept aparat de Carta drepturilor fundamentale ale UE? Dreptul la demnitate umana… Cand insii care compun sistemul judiciar vor crede in ideea asta, atunci domnul Danilet se va simti in siguranta… Pana atunci nu-l mai suparati ca nu e vina lui ca face parte dintr-un sistem in care Omerta e la loc de cinste.

    Comentariu de area — 11/03/2009 @ 5:26 PM | Răspunde

  21. Necomunicarea hotărârii este mai gravă decât eroarea judecătorului. De ce ? Pentru că e scrisă în cod ! Una e eroarea, alta legea tâmpă. Munceşti pe brânci ani întregi la un proces şi la sfârşit constaţi tu, parte şi judecător, că ai muncit de-a-mboulea. Necomunicarea deciziei e şi o minimalizare, o stupidă distrugere ad-hoc a muncii judecătorului. Care-i sensul, finalitatea unei munci atât de stresante pentru toţi ? Ia priviţi judecătorul : scrie şi tot rescrie hotărârea, îl ia toate sudorile, citeşte şi reciteşte coduri, susţineri şi aiureli din dosar, adaugă, drege, semnează. Apoi actul e aruncat în arhivă ! Zvârrr ! şi gata, îşi dă duhul definitiv din cauza unei absurde prevederi din cod. Păi, n-am înţeles de ce se mai scrie. Spui soluţia în sala de judecată şi aleluia, mergi şi te spânzuri.

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 11/03/2009 @ 5:50 PM | Răspunde

  22. Ce sa zic, excelent! Ne batem capu cu doamne magistrat care au talent artistic, insa, cand Leon Rus era executat in piata publica nici unul dintre blogurile ”reformiste” ale magistratilor cu ”opinii” nu a spus alooo … natiune … ce facem aici? Leon Rus e un individ care maltrateaza femei ! a spus C.S.M.-ul, e adevar absolut ! Ne vom plange de mila pentru ca nu stim ca protejam oameni valorosi (si cand spun valorosi va invit pe toti sa rasfoiti culegerea de decizii a C.A. Cluj din 2006 si sa cititi motivarile lui Leon Rus) si ne ocupam, in schimb, cu mondenitati.

    Comentariu de Razvan — 11/03/2009 @ 10:07 PM | Răspunde

  23. @area
    Eroarea e umană. Inuman, total absurd, e codul care nu permite judecătorului să repare propria eroare. Asta e explicaţia pentru Omerta, un sindrom pe care Cristi Danileţ l-a depăşit.

    Din păcate, sistemul n-a găsit soluţia înlăturării sabiei lui Damocles de deasupra judecătorului. Cum vedeţi, repararea erorii de care şi-a dat seama însuşi judecătorul rămâne la voia hazardului : apelul, dacă e făcut. Dacă nu – eroarea intră în veşnicie. Evident, oameni ca Danileţ şi mulţi alţii chiar au insomnii pentru stupida situaţie de nerezolvat cu actualul cod. Textele justiţiei sunt atât de imbecil alcătuite încât perpelesc şi proprii oameni de bună credinţă. Totul e menţinut cu străşnicie de corupţi, incapabili, idioţi şi alte hahalere. Le convine ambiguitatea, strecoară cu intenţie stupidităţi în cod, fac praf logica, distrug armele celor cu bună intenţie. Crima organizată din justiţie nu mai e nici un secret. N-au scrupule, în magistratură e o mafie asemănătoare cu aceea a poliţiştilor din Argeş şi Iaşi. Distrug orice, inclusiv colegi ca Danileţ şi firavul grup de reformişti, dacă nu-i vom ajuta concret, la timp şi fără iluzii : hahalerele nu se îndreaptă niciodată. Remisiunea uriaşului gheb prin reflexoterapie e o simplă iluzie.

    Dar avem noi soluţia pentru eroarea judecătorului. Am numit-o AUTORECURS şi arată cam aşa : „Subsemnatul…judecător la…declar AUTORECURS pentru hotărârea…pe care o consider eronată din următoarele motive : … Fac prezentul AUTORECURS întrucât partea n-a atacat hotărârea în termenul legal”. Soluţia noastră nu e ideală, dar înlătură cumplita situaţie în care însuşi judecătorul îşi dă seama că a condamnat un om sau a lăsat liber infractorul printr-o eroare. Autorecursul e asemănător cu o prevedere care există deja în cod : abţinerea. Constatarea că ai judecat eronat e cam aceeaşi cu aceea de a nu putea judeca. Ceva e indiscutabil : autorecursul e mai binele care înlătură mai răul din justiţie.

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 12/03/2009 @ 6:44 AM | Răspunde

  24. Draga miscare, combati bine, dar te tot repeti. Ai dreptate. Parerea mea e ca nu exista legi proaste, doar modul cum sunt ele intelese sau aplicate e o problema. Nimic nu ii impiedica pe cei care judeca recursul sa faca si comunicarile. In alta ordine de idei, parerea mea e ca judecatorii nu ar trebui sa comenteze legile, ci sa le interpreteze asa cum trebuie si sa le aplice. Oricum Cristi nu are nici o vina in treaba asta.

    Comentariu de eu — 12/03/2009 @ 9:07 AM | Răspunde

  25. Nu judecătorul comunică hotărârea. Dar aveţi dreptate : hotărârea se comunică prin efectul Convenţiei Europene, în faţa căreia codul intern e vax. Necomunicarea hotărârii înseamnă încălcarea Convenţiei. Plăvanul sistem nu pricepe însă o iotă. Ştiţi ce i s-ar întâmpla instanţei la care lucrează domnul Danileţ dacă, împotriva codului, ar comunica hotărârile ? Răspuns corect : absolut nimic. Dimpotrivă, s-ar prăvăli într-o lună crăcănatul care a băgat bazaconia în cod. Pariem ?

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 12/03/2009 @ 10:09 AM | Răspunde

  26. Dar apropo de capete bombate : hotărârea nu se comunică în plic închis ! E deschisă, o citeşte poştaşul, vardistul, vecinii, puricii şi mâţele din mahala. S-au conformat obligaţiei de a transmite facturile în plic închis firmele de telefoane, gaz etc, nu însă şi justiţia ! Or, aici e lege, n-ai cum s-o dai la-ntors : plic închis. Ce opreşte sistemul să se conformeze ? Simplu : perpetua autosugestie că e deasupra legii. Toţi se supun, cu o excepţie : însăşi justiţia ! De ce ? De chichi ! Şi de-un leu ridichi !… Intuiţi ce se ascunde sub această pojghiţă de căscaţi ? O explozie ! Vor ieşi din nou oamenii în stradă. Amănunt cu amănunt, s-a cam adunat…

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 12/03/2009 @ 10:42 AM | Răspunde

  27. Ştiţi de ce insistăm pe chestia comunicării ? Pentru că e extrem de banală. Dar nu se rezolvă ! De ce ? Pentru că sistemul e parazitat în profunzime. E atât de bolnav şi paranoic încât nu rezolvă nici aspecte de o extremă banalitate.

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 12/03/2009 @ 11:06 AM | Răspunde

  28. Nu AUTORECURS ca inseamna AUTODENUNT… maidegraba RECURSUL DIN OFICIU…

    Comentariu de area — 12/03/2009 @ 11:44 AM | Răspunde

  29. Pana in 2003 a existat calea de atac extraordinara numita `recursul in anulare` care era declansat de procurorul general tocmai pt erorile judiciare cuprinse in hot def. Din pacate, modul abuziv in care Tanase Joita a folosit acest instrument pt a genera schimbarea practicii la ICCJ in privinta caselor nationalizate (pt care acum suntem condamnati saptamanal la CEDO) a facut legiuitorul roman sa elimine, in loc sa perfectioneze acesta cale de atac.

    Comentariu de Cristi — 12/03/2009 @ 12:30 PM | Răspunde

  30. Da : RECURS DIN OFICIU. Judecătorul oricum discută din oficiu cam orice în timpul procesului. Recursul în anulare e o cale prea greoaie, lungă şi cam fără efect. Una e să facă recurs partea nepricepută în a-l face, alta e când însuşi judecătorul arată clar, juridic, hiba.

    Dar discuţia în sine e stupidă. Cum să nu-i permiţi omului, inginer sau judecător, să-şi repare greşeala ? E banal,absolut natural, ca judecătorul să declare el însuşi RECURS DIN OFICIU când sesizează propria eroare. Şi-i perfect idiot să-i ceri judecătorului să fie ce nu e nimeni : Dumnezeu infailibil. De altfel, chiar avem situaţia prevăzută în codul civil : orice om e obligat a-şi repara greşeala. E doar o chestiune de optică şi de orbire istorică : n-a văzut nimeni pentru că nu s-a uitat nimeni în această direcţie. Pură inerţie.

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 12/03/2009 @ 2:03 PM | Răspunde

  31. Iată concretul, viaţa reală.
    Membrii familiei se ajută între ei, inclusiv cu împrumuturi în bani. Părinţii dau copiilor, copiii – între ei. Simplu, ca fraţii, fără hârtii. Mersul la notar e jenant, ridicol şi costă. Cazurile de fraţi care se împrumută în faţa notarului sunt rarisime. Totuşi, există. Spuneţi în care din următoarele categorii se încadrează persoana care îşi împrumută fiul, nepotul sau fratele prin act autentificat la notar :
    1. bolnav mintal
    2. Hagi – Tudose
    3. magistrat corupt
    4. extraterestru
    Detaliaţi, eventual, poziţia a 3-a cu extrase din declaraţiile de avere ale unor magistraţi !…

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 13/03/2009 @ 8:58 AM | Răspunde

  32. Ceea ce urmeaza sa spun nu are nicio legatura cu domnul judecator Danilet. Nu il cunosc si nu vreau sa-l jignesc in niciun fel. E doar o chestiune de principiu si vreau sa o spun.
    E un cerc vicios… a-i cere judecatorului sa-si repare singur greseala inseamna sa se faca singur prost.
    Si-atunci, ar fi un paradox: judecatorul riscand sa fie prost nu mai poate avea autoritatea sa judece pe nimeni… si evident, ne-am pune intrebarea: ce rost mai are sa organizam un sistem care sa ne judece daca exista riscul (mare si real) sa fie populat cu prosti? Situatia e aceeasi si in situatia in care cuvantul „prost” e inlocuit cu cuvantul „partinitor” (avand in vedere ca solutia data profita uneia dintre parti, aceasta parte ar putea sa se simta lezata…).

    Miscare, ia fii tu antena: domn jude Danilet zice ca si-a dat seama ca a gresit in nu stiu cate cazuri (a zis el in cate) si a fost nevoit sa motiveze in sensul solutiei date ca sa nu riste o casare cu rejudecare; dar daca domn jude „X”, stiind cum functioneaza problema, da solutia in ciuda fata de o parte, fata de un avocat sau pur si simplu ca sa se distreze?

    Comentariu de area — 13/03/2009 @ 11:30 AM | Răspunde

  33. Eu nu am spus asa ceva. Am zis la comentariul 17 ca legea impune ca, in solutie, dispozitivul sa fie conform cu motivarea, altfel e un motiv de casare cu trimitere spre rejudecare. Ceea ce inseamna prelungirea procesului. Asadar, daca eu gresesc la fond o solutie si descopar asta in timpul motivarii, am doua posibilitati: dau motivarea buna dar care nu are niciun efect caci dispozitivul conteaza, prin urmare instanta de control judiciar va casa obligatoriu si va trimite inapoi la instanta mea, unde un alt judecator va putea sa mentina sau nu prima solutie si sa isi insuseasca sau nu prima motivare (deci intreaga procedura se reia de la inceput); dau motivarea potrivit dispozitivului, urmand ca instanta de control judiciar sa imi modifice solutia si sa dea ea solutia corecta (deci procedura continua, fara a se relua nimic). Alegand solutia a doua, nu mai plimbi oamenii aiurea pe drumuri, care nu vor intelege de ce tr sa mearga in apel ca sa se intoarca inapoi la prima instanta si scurtezi totul. Problema pe care o ridicam este ca daca eroarea se intampla la ultima cale de atac (sau chiar mai jos daca nimeni nu ataca hotararea gresita), nu mai exista o cale legala de rasturnare a hotararii care intra in puterea de lucru judecat. Si, intocmai ca si legile care, bune sau rele, trebuie respectate, tot astfel si o hotarare jud buna sau rea, din momentul in care devine executorie, trebuie respectata.

    Comentariu de Cristi — 13/03/2009 @ 12:00 PM | Răspunde

  34. Cristi, NICIO prevedere legala NU OBLIGA JUDECATORUL sa dea o motivare in acord cu dispozitivul. Daca l-ar fi obligat, atunci ar fi fost inutil pct. 7 al art. 304 C.proc.civ.
    Tocmai de aceea se intampla sa existe, in unele situatii, contradictie intre motivare si dispozitiv si, mai mult, ideea ca numai dispozitivul intra in puterea lucrului judecat, nu si motivarea (teoria nu-mi apartine, eu nu cred in ea, dar exista ca teorie prin unele tratate…).
    Art. 258 alin. 3 C.proc.civ. nu are neaparat semnificatia ca motivarea trebuie sa fie in sensul solutiei adoptate de judecator… acolo e vb, in opinia mea, de faptul ca judecatorul care a dat solutia nu poate sa dea o alta solutie, independent de argumentele pe care le are in vedere.

    Comentariu de area — 13/03/2009 @ 12:55 PM | Răspunde

  35. Daca ai unele motive in considerente si dispozitivul e in sensul altor motive care nu apar in hotarare, inseamna ca hotararea nu e motivata. De altfel, cel putin in C.pr.pen. se prevede expres (art 385 ind 9 pct 9): hot jud este supusa casarii in cazul in care `hotarirea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotaririi sau acesta nu se intelege`.

    Comentariu de Cristi — 13/03/2009 @ 1:18 PM | Răspunde

  36. @area
    Un anonim a zis că trebuie să ai o minimă inteligenţă ca să-ţi dai seama că eşti prost. Dar eroarea nu-i totuna cu prostia. Judecătorul care-şi dă seama de propria eroare nu-i deloc prost. Când o şi recunoaşte prin RECURS DIN OFICIU – jos pălăria, brava specimen ! Când a băgat omu la zdup şi-l lasă acolo fără a-şi mărturisi eroarea, e o spurcăciune. Iar codul care nu-i permite asta este…ce este domnule Area ? Cum îl calificaţi ?

    Aţi omis însă ceva banal : instanţele superioare mai şi desfiinţează hotărâri eronate. Rar, da o fac. Asta nu înseamnă că toţi judecătorii care le-au emis sunt proşti. Pur şi simplu, au greşit.

    Scrierea motivaţiei ca să justifici dispozitivul e din categoria bujbe. Rămâi bujbe ! Te uiţi, vezi şi nu crezi : 1 + 1 = 3 ! Treci mai la vale şi vezi, ce ? – ştampila statului. Dacă hotărârea e ultima, fără vreo cale de atac, mai poţi atât : frânghie şi săpun. Dar ai o problemă şi dincolo : Judecătorul Suprem nu te primeşte în rai pentru că te-ai spânzurat !…

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 13/03/2009 @ 1:47 PM | Răspunde

  37. Un fleac.
    În 2001, Departamentul de Stat al SUA privind Drepturile Omului constata cî în România „justiţia suferă de corupţie sistemică”.
    Suntem în 2009 şi…

    …şi care-i concluzia, domnule Danileţ ?

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 13/03/2009 @ 2:52 PM | Răspunde

  38. Cristi, tu spui ca „cel putin” C.pr.pen. prevede expres …
    Te intreb direct: prevederea legala pe care ai mentionat-o OBLIGA judecatorul sa dea o motivare in sensul solutiei?
    Eu cred ca nu… din ea se poate deduce cel mult ca solutia trebuie sa fie sprijinita de motivare, insa in niciun caz judecatorul nu e OBLIGAT sa motiveze in sensul solutiei… Asa cum iti ziceam, in teorie, exista opinia majoritara conform careia numai dispozitivul intra in puterea lucrului judecat.
    Iti mai dau un exemplu: ti-aduci aminte ca in perioada ministeriatului lui Stoica s-a modificat C.pr.civ. in sensul ca hotararile se puteau da fara motivare, iar daca voiai motivarea, faceai cerere in acest sens?
    De ce crezi tu ca a existat o asemenea modificare? nu cumva ca sa sustina si sa propage ideea ca in puterea lucrului judecat intra numai dispozitivul, nu si motivarea?

    Comentariu de area — 13/03/2009 @ 5:04 PM | Răspunde

  39. Aoleu! Ce a facut Stoica, desi se dorea o masura de scadere a incarcaturii judecatorului, a dus la erori si mai mari. Peste tot in lume hotararile se motiveaza (de acord ca tranzactii, renuntari la actiune nu ar trebui motivate). Cu cat procesul decizional e mai transparent, cu atat responsabilitatea e mai mare. Stai sa vezi cand va porni http://www.jurindex.ro, ce or mai descoperi oamenii prin hotararile judecatoresti. Dar, asta e, intram intr-o noua era: vom fi tot mai mult sub ochii publicului. Ceea ce mie mi se pare corect. Faptul ca intra in puterea lucrului judecat doar dispozitivul, nu prezinta relavanta tema dezbatuta aici, caci altfel mai ai putin si spui ca judele poate scrie in motivare ca vremea e frumoasa afara si ce bine ar fi un salariu mai mare, iar in dispozitiv sa scrie ca trimite pe inculpat in puscarie pe 10 ani pentru omor. Problemele reale sunt doua: in Romania mai intai se da solutia apoi se motiveaza – ceea ce este absurd si ilogic, iar in recurs hotararea nu se mai comunica – ceea ce e ciudat.

    Comentariu de Cristi — 13/03/2009 @ 6:59 PM | Răspunde

  40. „Peste tot în lume hotărârile se motivează”. Cu o excepţie : România. Da ! Citiţi actualul Cod de procedură penală. Citiţi apoi vă cruciţi de trei ori : unu, doi, trei ! Aşa. Acum respiraţi uşoooor ! Buuun ! Ho – paaa ! A leşinat !

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 13/03/2009 @ 7:27 PM | Răspunde

  41. Cristi, dar de motivari de tipul copy-paste ai stiinta?
    Atunci de ce ma dojnesti ca „mai am putin si spun ca judele poate scrie in motivare ca vremea e frumoasa afara si ce bine ar fi un salariu mare…”
    Cand o sa iti aduci aminte de asemenea situatii, atunci poti sa consideri ca unii juzi chiar NU AU CHEF sa motiveze, daramite sa mai apuce sa scrie in motivare de vremea de afara si de dorinta de a avea salarii mai mari…
    Problema nu e doar aia ca in Romania intai se da solutia iar apoi se motiveaza… asta e cea mai mica. Problema e ca asta se face in functie de chef.
    Inca ceva: ti s-a-ntamplat sa urli la partile din proces, la avocati sau la colegul de piedestal, procurorul?
    Cum ai califica o asemenea atitudine: fermitate, isterie, exces de zel, manifestarea autoritatii?
    Ce parere ai Miscare?
    Eu i-as spune in sedinta publica sa se duca la ma-sa sa tipe… ar fi „ultraj” sau „sfidarea organelor judiciare”?

    Comentariu de area — 13/03/2009 @ 9:45 PM | Răspunde

  42. Sunt anumite hotarari care merg copy-paste. Doar nu va inchipuiti ca in cauzele pe care le-am avut cu taxa auto de prima inmatriculare, postata pe blog, am scris tot o alta motivare de fiecare data. Dar nu toate, evident. Sunt judecatori sau procurori care isi ies din pepeni? Ei comit atunci infractiunea de purtare abuziva (art 250 Cpen) sau cel putin o abatere disciplinara (art 99 lit k Legea 303/2004). Eu nu am urlat, eventual am ridicat glasul pentru a fi mai ferm. Cat despre colegii de piedestal, cel putin la Cluj procurorii stau pe parchet, nu la tribuna (dar nu strica un ochi la capitolul pe care am avut curajul sa il scriu cu Adi Neacsu in 2006 http://www.sojust.ro/sistemul-juridic-din-romania-raport-independent/6-relatiile-dintre-profesiile-juridice.html, la pct 1 si urmat).

    Comentariu de Cristi — 13/03/2009 @ 10:25 PM | Răspunde

  43. Convenţia Europeană, art. 45, Motivarea hotărârilor şi deciziilor : 1. Hotărârile, precum şi deciziile care declară cererile admisibile ori inadmisibile, sunt motivate. 2. Dacă hotărârea nu exprimă în totalitate sau în parte opinia unanimă a judecătorilor, oricare judecător are dreptul să adauge acesteia expunerea opiniei sale separate.

    Judecătorul este obligat de art.20, alin.(2) din Constituţie să aplice Convenţia : „Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale”.

    În consecinţă, judecătorul care nu motivează şi nu comunică hotărârea săvârşeşte infracţiunea de abuz în serviciu. În ce constă aceasta, se va motiva în hotărârea care-l condamnă la pedeapsa prevăzută în Codul penal. Abia atunci, implicat direct, va pricepe exact de ce se motivează o hotărâre judecătorească. Pielea altuia e la fel ca pielea ta. Folcloric e cam aşa : Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face !

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 14/03/2009 @ 10:02 AM | Răspunde

  44. În ce stadiu e justiţia română o probează însăşi tema acestei discuţii : dacă hotărârea se motivează şi se comunică ! Vai de păcatele noastre !

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 14/03/2009 @ 10:21 AM | Răspunde

  45. Sigur, sigur, imediat ce judecatorii romani ajung sa fie membri in Curtea Europeana a Drepturilor Omului, sunt obligati de art. 45 al protocolului 11 sa-si motiveze hotararile. Un alt temei de drept?

    Comentariu de prepeleac — 14/03/2009 @ 3:14 PM | Răspunde

  46. Iată concretul.
    Codul spune că hotărârea nu se motivează şi nu se comunică. Şi judele respectă cu sfinţenie.
    Mai spune codul că plângerea contra soluţiei procurorului se rezolvă în cel mult 30 de zile. Şi judele rezolvă într-un an !
    Concluzie : judele respectă ce-i convine din cod. Ce nu – nu ! Face exact ce-i tună prin cap. De ce ? Pentru că n-a plătit niciunul până acum. Ce mi se întâmplă dacă nu rezolv în 30 zile ? se întreabă juzii între ei. Nimic ! răspunde unu mai copt. Uite, eu am lungit-o un an ! Şi n-am păţit nimic ! Hai, noroc !

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 15/03/2009 @ 8:56 AM | Răspunde

  47. Cat despre care parte din hotararea instantei intra in puterea lucrului judecat, a se vedea
    L’autorité de chose jugée n’a lieu qu’à l’égard de ce qui a été tranché dans le dispositif du jugement

    Par un arrêt du 13 mars 2009, l’Assemblée plénière de la Cour de cassation a cassé l’arrêt d’une cour d’appel qui avait déclaré irrecevables les demandes d’une partie en raison de l’autorité de la chose jugée attachée à un précédent jugement rendu dans une autre instance. Selon l’arrêt d’appel, ce premier jugement avait, « implicitement mais nécessairement », statué sur les mêmes demandes.
    La Cour de cassation a rappelé que l’autorité de chose jugée n’avait lieu qu’à l’égard de ce qui avait fait l’objet d’un jugement et avait été tranché dans le dispositif. Dès lors que le premier jugement n’avait pas expressément statué, dans son dispositif, sur les demandes formées par le plaideur, aucune autorité de chose jugée ne pouvait lui être attachée de ce chef.
    La Cour de cassation marque ainsi son attachement à une solution privilégiant la sécurité juridique. Elle consacre une nouvelle fois le rejet de la théorie des motifs dits « décisifs », définis classiquement comme constituant le soutien nécessaire du dispositif, comme celle des motifs « décisoires », qualificatif désignant habituellement des éléments de la décision exprimés par les juges dans les motifs de leur jugement, alors qu’ils auraient dû l’être dans son dispositif.
    Cet arrêt d’Assemblée plénière est également l’occasion de rappeler l’intérêt tout particulier qui s’attache à une rédaction suffisamment précise du dispositif des jugements, dont dépend la détermination de l’étendue de l’autorité de la chose jugée.

    Source
    Cass. Ass. plén., 13 mars 2009, n° 08-16.033, F P+B+R+I, cassation partielle, communiqué

    http://www.lexisnexis.fr/depeches/index2.jsp?date_new=2009-03-18&url_key=/data/17032009/17032009-110050.html&jour_jo=Mercredi#top

    Comentariu de Cristi — 18/03/2009 @ 9:00 PM | Răspunde

  48. Da ! De pe lexisnexis ajunge la noi pe lex in plex ! Gata cu mita la arhivă ! Şi cu creditul bancar ! Şi cu… S-a rezolvat ! Hi, hi, hi, hi, hi !

    Comentariu de Mişcarea Nictitropă — 19/03/2009 @ 10:13 AM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: