CRISTI DANILEŢ – judecător

21/10/2009

Vulnerabilitati ale sistemului juridic din Romania

Filed under: coruptia — Cristi Danilet @ 6:52 PM

Lunea trecuta, Initiativa pentru o Justitie Curata a lansat, in cadrul unei dezbateri la care au luat parte magistrati, avocati, experti criminalisti si jurnalisti, studiul „Vulnerabilitati ale sistemului juridic din Romania”. Lucrarea a fost intocmita de subsemnatul, in calitate de presedinte al Societatii pentru Justitie (membru al IJC), si face parte dintr-o cercetare mai ampla a mea asupra coruptiei si anticoruptiei din sistemul juridic carese va finaliza luna viitoare odata cu lansarea monografiei „Coruptia si anticoruptia din sistemul juridic”.

In cadrul dezbaterilor din ultima vreme legate de functionarea justitiei, s-a adus in atentia publica statul de drept si cerintele acestuia. In acest context, separarea celor trei puteri – legislativa, executiva si judecatoreasca – este esentiala. Independenta justitiei este, astfel, conditia oricarei societati democratice, justitia fiind in acelasi timp putere si contra-putere, caci ea asigura respectarea legii nu doar de catre cetateni, ci si de catre orice alte autoritati.

Pentru a fi si legitima, justitia se bazeaza pe increderea publica. In ultimii ani, increderea populatiei in justitie se mentine intre 20-28%, dar mai putin este popularizat ca increderea justitiabililor in justitie este intre 70-80%. Increderea este formata pe integritate judiciara si pe perceptia de integritate. Integritatea (adica lipsa coruptiei si respectarea deontologiei) este valoarea morala esentiala cerute celor care activeaza in sistemul juridic. Ea priveste nu doar judecatorii si procurorii, ci toate categoriile profesionale implicate in solutionarea diferendelor penale si civile: lucratori de politie judiciara, grefieri, avocati, executori judecatoresti, notari publici, mediatori, experti judiciari, consilieri de probatiune, lucratori in penitenciare.

Contrar perceptiei popularizate in mass-media cu privire la coruptia din justitie, experienta demonstreaza ca exista cazuri de coruptie in sistem, dar nu se poate vorbi despre un fenomen. De cele mai multe ori, cetatenii invoca in mod nefondat ca fiind coruptia cea care sta la baza solutiilor care ii nemultumesc sau a problemelor manageriale. Desigur, o mai mare transparenta a sistemului si o familiarizare a partilor cu procedurile derulate ar fi indicate.

La randul lor, profesionistii din justitie trebuie sa faca totul pentru a preveni si combate coruptia. Daca in ceea ce priveste combaterea coruptiei sistemul juridic are deja rezultate concrete (de exemplu, din 2005 pana in prezent au fost sanctionati disciplinar 54 de magistrati, din care 21 pentru exercitarea profesiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, iar alti 10 magistrati au fost condamnati pentru coruptie si exclusi din profesie; au fost sanctionati disciplinar 5000 de politisti si alti 180 au fost condamnati pentru coruptie), in domeniul prevenirii coruptiei eforturile sunt mai putin cunoscute.

Studiul meu identifica sectoarele vulnerabile la coruptie sau alte influente. Ele privesc atat deciziile luate in legatura cu solutionarea dosarelor, cat si cele in legatura cu cariera personalului. De exemplu, in cazul politistilor se poate da mita pentru ca acestia sa asigure protectia activitatii infractionale a unor persoane ori pentru a efectua cercetarile penale in mod partinitor, dupa cum chiar politistii pot da mita pentru a fi avansati in cariera. Procurorul poate fi influentat pentru a nu trimite in judecata un infractor, dar chiar el poate apela la cunostinte pentru a fi promovat in functii de conducere. Grefierului i se poate da o „atentie” pentru a sustrage probe de la dosare sau a directiona dosarul catre un anumit judecator, iar arhivarul poate fi mituit pentru a permite acces neautorizat la dosar. Avocatul poate da o suma de bani pentru a fi primit in profesie, iar ulterior intervine pe langa judecatori pentru a obtine o hotarare favorabila clientului sau. Expertul judiciar poate fi „stimulat” pentru a da o interpretare stiintifica eronata probelor de la dosar, determinand o solutie incorecta.  Judecatorul poate fi supus mituirii in scopul de a pune in libertate un infractor periculos sau a scapa de pedeapsa un vinovat, iar la randul lui poate apela la relatii pentru a obtine un transfer, o detasare sau a fi promovat. Executorul judecatoresc poate fi mituit pentru a nu desfasura executarea in conditii legale si a intarzia astfel efectivitatea hotararii judecatoresti. Consilierul de probatiune poate fi tot astfel determinat sa nu verifice indeplinirea conditiilor care au stat la baza condamnarii unei persoane cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Independenta justitiei este esentiala, dar ea presupune responsabilitatea in egala masura. Meritul acestui studiu este ca el arata deschiderea corpului judiciar catre discutiile legate de responsabilizarea sistemului. Magistratii insisi isi doresc un sistem curat de justitie, care sa aiba va finalitate un act de justitie de un inalt profesionalism. Magistratii sunt constienti ca trebuie sa slujeasca interesului public, sa se supuna doar legii, sa promoveze responsabilitatea individuala si cultura organizationala intoleranta la lipsa de integritate. Studiul accentueaza ca trebuie promovat un sistem meritocratic, obiectiv si transparent de acces si promovare in profesiile juridice.

Preluari in presa: Realitatea1Realitatea2Ziare.com, Adevarul.

Anunțuri

8 comentarii »

  1. Cred ca cea mai mare vulnerabilitate a sistemului judiciar rokman este ,,sistemul” insusi. modul in care a fost creeat si mai ales cum functioneaza, asemanator unui sistem mafiot, unde la virf ajung rar oameni corecti si cinstiti. Asa ca dumeavoastra faceti mult o teorietizare a ceeace ar trebui sa fie. Succes!!! dar…. ,,teoria ca teoria dar practica ne omoara!!”
    Va trimit alaturat si ultimul si exemplu: ,, corb la corb nu isi scoate ochii”
    http://www.gds.ro/Eveniment/2009-10-22/Procurorii+demisi%2C+repusi+in+functii

    Comentariu de Severin — 22/10/2009 @ 8:26 AM | Răspunde

  2. Domnule Danilet,
    Poate ca statistic activitatea magistratilor este predominant corecta, si chiar admir faptul ca sub jurisdictia anumitor curti de apel precum Brasov si Oradea s-au dat chiar solutii indraznete. Nu uitati insa ca anumite dosare (putine dar extrem de sensibile) treneaza cu anii, se finalizeaza extrem de prost, si dau o perceptie defavorabila in public si printre justitiabili. Procentele perceptiei justitiei printre justitiabili pe care le prezentati sunt irelevante. Ele dateaza din perioada cand Romania avea de inchis capitolul de AQ pe justitie ce a precedat intrarea in UE, si a fost „imbunatatite” pentru a se realiza un interes national.
    Din analiza ce ati facut-o ati omis o piesa extrem de importanta: „lichidatorul judiciar”. Acesta primeste de la judecatorul sindic sarcina de a lichida asocierile falimentare si sta pe cai mari zeci de ani in care aparent nu recupereaza decat suma necesara lui. Ca exemplu luati toate bancile prabusite prin ’95-’98 (Credit Bank, BankCoop, Banca Populara Romana, Banca Turco-Romana, Albina s.a) si observati ca lichidarea nu s-a desavarsit. Mai mult chiar, unii „lichidatori” s-au dizolvat inainte de a-si termina misiunea. Poate analizati chiar si modalitatea in care au fost numiti acei lichidatori.

    Comentariu de Ioana Maria Vlas — 22/10/2009 @ 9:30 AM | Răspunde

  3. Interpretabilitate. In anii din urma, valul de legiferare combinat cu lipsa unui ghid de bune practici au generat posibilitatea de a interpreta orice. Lipsa unei obligativitati efective de a respecta normele de procedura a incurajat si incurajeaza incompetenta si coruptibilitatea pe de o parte, pe de alta parte neaplicarea ferma si intocmai a dispozitiilor si sanctiunilor procedurale catalizeaza cersterea numarului de cauze pe rol. Un exemplu poate fi lesne observat in practica de casare pe considerentul judecarii cauzelor pe exceptei (de tipul lipsa calitate procesuala, timbraj insuficient, vicii ale actiunii introductive etc), o mare parte a instantelor de control judiciar, sub umbrela „rolului activ” devenind avocati ai uneia dintre parti (in general cea in culpa procesuala) caseaza solutiile de fond cu indrumari exprese de solutionare pe fond iar o buna parte a judecatorilor ce au pronuntat solutii pe exceptii, de frica unor alte casari ajung sa uneasca cu fondul orice exceptie. Ori atata vreme cat, normele procedurale, imperative, devin in opinia si practica unora facultative, excesul de petitionare ramne nesanctionat si incompetenta profesionala (a avocatilor si judecatorilor) de asemenea.
    Teoria explicitarii (culturalizarii) actului de justitie presupune fonduri consitente, incepand cu cele pentru formarea in ciclul scolar, continuand cu cele din primii ani de activitate profesionala ai oricarei persoane si nu in ultimul rand cu cele necesare comunicarii in mass media.
    Vulnerabilitatile de care faci vorbire pot fi in mod considerabil reduse in situatia in care normele de procedura ar fi cu strictete respecatete. Un exemplu de norma evitata este cea a inregistrarii dezbaterilor. O reala si continua efectuare a inregistrarilor in dezbateri, accesul liber la acestea al partilor si nu conditionat cum este in prezent, si de ce nu, inregistrarea anchetelor, a audierilor la procuror sau a confruntarilor cu certitudine ar reduce posibilitatea abuzului, a intelegerilor frauduloase si a manariilor, iar arhivarea pe o perioada determinata a acestor inregistrari ar permite oricand verificari si controale.
    In fine cred ca nu situatiile de exceptie si mediatizate, adica evidente, reprezinta problema majora a sistemului, „pana la dumnezeu te mananca sfintii”, spune un proverb, iar actualitatea lui o putem observa acolo unde se decide cu privire la aspecte relativ marunte, in zona micului abuz, a interpretarii normei imperative ca fiind facultativa (citatii, termene, luarea cauzelor fara avocati etc). Nu coruptibilitatea este problema majora a sistemului ci abuzul de drept combinat cu incompetenta.
    In rest, toate cele bune.

    Comentariu de neamt mihai — 22/10/2009 @ 11:21 AM | Răspunde

  4. Nu va frecati palmele de bucurie, dle Danilet? Febletea dvs si mama securistilor, Lidia Barbulescu, a fost propusa de magistrati la sefia justitiei! Mama ce-o sa va mai creasca salariile si ce-o sa mai tocati de-acum inainte la PDL si la Basescu!

    Comentariu de Diana L. — 22/10/2009 @ 4:53 PM | Răspunde

  5. @IMVlas Si lichidatorii sunt analizati in cartea mea despre coruptie pe care o voi populariza luna viitoare, studiul scos acum este doar o mica parte din acea carte. Daca o sa doriti, puteti sa o primiti gratuit.

    @Mihai Neamt De acord cu penultima ta propozitie: in loc sa credem ca tot ceea ce e rau in sistem se intampla din cauza coruptiei, mai bine am recunoaste ca avem o problema cu pregatirea profesionala, de la modul de aplicare a regulamentului intern si modul de administrare a probelor, pana la modul de interpretare a legii substantiale sau de procedura.

    Comentariu de Cristi — 22/10/2009 @ 6:48 PM | Răspunde

  6. @danilet, ca sa iesim putin din sfera teoretica si sa dam piept cu cruda realitate:
    o mare vulnerabilitate a sistemului juridic din romania va fi insasi eventuala numire a lidiei barbulescu in functia de presedinte a iccj.
    viteza naucitoare a promovarii de la judecatoria slatina la sefia iccj, cv-ul consistent ca o plasa de pescar si anti-reformismul sau cunoscut inclusiv pe plan international, sunt doar o parte din motivele pentru care sistemul juridic din romania este gaunos, mafiot si corupt, in care decizii suspecte actioneaza vadit pentru interese oculte.

    o mare parte din vina pentru aceasta situatie o poarta chiar stimabilii magistrati romani, a caror voce se aude la unison si puternic doar in chestiuni de salarii si privilegii.
    halal!

    Comentariu de andreic — 22/10/2009 @ 9:45 PM | Răspunde

  7. Cristi,
    existenta studiului arata ca tu esti interesat de responsabilizare. De unde stii ca restul magistratilor doresc un sistem curat si asa mai departe? Ai date care sa demonstreze? Impresia mea, din afara, este alta, bazata pe urmatoatele argumente discutate si la dezbaterea de la lansarea studiului:
    1. Judecatorii (multi, prea multi) considera coruptia ca o chestiune ilegala dar nu prea grava, deci dau sentinte cu suspendare.
    2. Judecatorii nu isi denunta colegii despre care stiu ca iau spaga.
    Aceste doua chestiuni ma fac sa cred ca toleranta la coruptie a sistemului este mare (prea mare) si dorinta de schimbare tinde spre zero.

    Comentariu de SD — 28/10/2009 @ 9:22 AM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: