CRISTI DANILEŢ – judecător

16/06/2010

Despre hotarare – apud `Despre limita`

Filed under: profesionism,responsabilitate — Cristi Danilet @ 5:47 PM

In 2008 finalizam o postare despre judecatorul reflexiv, care in viziunea mea trebuie sa fie persoana chemata sa faca dreptate, nu doar sa aplice legea; acea persoana responsabila, care realizeaza imensa putere pe care o are dar care in acelasi timp este smerita, realizand ca oricand poate gresi; acea persoana care prin practica autoreflexiei ajunge sa fie OM.

Azi as asterne cateva randuri referitor la importanta legii pentru judecator, la modul cum aceasta influenteaza libertatea judecatorului dar si a justitiabilului, la limitele judecatorului si importanta capacitatii de a fi un om hotarat. Gandurile mi-au fost generate de cartea lui Gabriel Liiceanu Despre limita. (disponibila aici on line).

Practic, „limita” de care vorbeste Liiceanu e „hotararea” (adica decizia). Si el analizeaza capacitatea de a hotari in raport de calitatea de a fi liber.

„Hotararea” vine de la „hotar”, granita, margine. Adica, prin hotarare se pune o limita. In filosofie ar fi limita dintre eu si ceilalti. Iar in drept ar fi limita intre starea de nedreptate si starea de dreptate – judecatorul pune astfel hotar, capat faradelegii: hotararea judecatoreasca pare astfel a fi limita dintre abuz si drept.

Mai spune Liiceanu ca fiecare hotarare nu e un sfarsit, ci o reamintire (aici fac eu paralela cu hotararea prin care se recunoaste un drept) sau un inceput (hotararea prin care se constituie un drept), deci e un nou inceput. Gandindu-ma la activitatea noastră, realizez ca prin fiecare hotarare a noastra dam partilor un nou destin. Practic, orice hotarare nu este o des-fiintare (limitare), ci o infiintare – extraordinar joc de cuvinte.

Hotararile in general ne apartin, suntem liberi sa le luam, ele vin in exercitarea libertatii noastre ca oameni. Dar hotararile judecatoresti sunt date de altcineva in locul nostru. De aceea noi suntem umiliti – pentru ca nu mai sunt om (care prin definitie e cel liber de a lua hotarari singur). Dar daca omul accepta hotararea altuia (la noi, cea judecatoreasca) el devine umil, se supune ei si redevine liber, redevine EU. Desi se supune unor legi, omul e liber pt ca aceste legi si proceduri exista dinaintea lui, independent de el si le accepta atunci cand merge in instanta.

La fel, judecatorul e independent tocmai respectand legea, supunandu-i-se ei.  Independent prin statut, judecatorul ramane liber in gandire. El se supune unor reguli create anterior lui, pe care le accepta si le aplica. Asta nu e o obligatie, adica impunere. Ci e indatorire, adica asumare.

Ceea ce trebuie sa caracterizeze judecatorii este capacitatea de a hotari. E datoria judecatorului sa hotarasca. El nu poate fi…nehotarat in deciziile pe care le ia. In deliberare, judecatorul are de ales intre mai multe posibilitati. Si asta trebuie sa o faca ferm, ceea ce vine din constiinta ca trebuie sa aleaga cea mai buna solutie – or, asta inseamna responsabilitate: cursul lucrurilor atarna de judecator, si de regula este vorba de ceva ireversibil.

Nehotaratul este inspaimantat de a nu gasi solutia buna, iar daca a dat solutia este sigur ca va avea cosmaruri, caci el crede ca se putea si altfel. Cel ce are remuscari e derutat, confuz, inspaimantat: de hotararile lui pe care nu si le asuma; si de el insusi, caci descopera ce putere dezastruoasa are el si altii ca el. El nu isi asuma realul, ci traieste cu spaima posibilitatii. Acesta nu este liber, deci nu poate fi judecator. Pentru ca el sovaieste temandu-se sa nu nedreptateasca. Solutia exista, dar el nu o poate depista. Nehotaratul fuge de greseala, esec, posibila raspundere – daca e lucid, se va recunoaste invins si va parasi sistemul; daca ramane, e un neprofesionist. Nehotaratul se blocheaza in fata riscului, pe cand cel hotarat isi asuma acest risc, ia decizia cu cutremur realizand destinul pe care il influenteaza. Hotaratul este un curajos caci isi infrange frica (nehotaratul e ca medicul care nu isi opereaza pacientul de teama ca va muri). Eliberat de frica, devine puternic.

Justitia este putere si nu forta – ea nu se impune decat prin reglementari. Ea este asumata de societate ca o necesitate: de a pazi libertatea tuturor. Libertatea  inseamna facultatea de a alege – insa exersarea ei nu este libera, ci predeterminata. Aceste limite sunt pentru judecator regulile: asadar, pentru judecator libertatea este putinta de a alege intre posibilitatile legale.

Anunțuri

6 comentarii »

  1. Vă contrazic domnule judecător Cristi Danilet….
    Afirmaţia…**Pentru judecator libertatea este putinta de a alege intre posibilitatile legale.**…. este pretenţia claselor privilegiate care au denaturat scopul şi rolul Justiţiei.
    Afirmaţia….**Pentru judecător libertatea este putinţa de a afla adevărul şi a oferi dreptatea ** … . este pretenţia cetăţenilor unei naţiuni care au consimţit şi au creat condiţiile existenţei şi funcţionarii Justiţiei.
    Afirmaţia…..**Pentru judecător libertatea este puterea de a oferi protecţie celor persecutaţi şi abuzaţi**…este pretenţia oricărui judecător care trăieşte în armonie cu Dumnezeu–foarte puţini la număr.
    ………
    Am dreptate?

    Comentariu de Cosmin Cristea — 17/06/2010 @ 6:22 AM | Răspunde

  2. Este surprinzator punctul de pornire. Nu ma gandisesm si sunt sigur ca nici dl. Liiceanu nu s-a gandit la aplicatiile teoriei lui in ce priveste statutul judecatorului.

    Nu pot decat sa ma bucur ca asemenea reflectii se nasc din lectura unui text filosofic. Din punctul meu de vedere, ele sunt semnul unei noi constiinte profesionale. De prea de multe ori am auzit: judecatorul nu face nimic altceva decat aplica legea. Ca un robot. Ca un robot supus.

    Curajul moral si libertatea de gandire trec prin reflectie filosofica – ma bucur mult sa vad ca cineva si-a dat seama de asta.

    Comentariu de Ion Copoeru — 17/06/2010 @ 7:35 AM | Răspunde

  3. cât timp se face circ prin parlament pentru a impune un judecător, chestiile aste susţinute cu independenţa, corectitudinea ş.a.m.d. rămân la nivel de mit urban, cel puţin pentru mine …

    Comentariu de balauru — 17/06/2010 @ 8:11 AM | Răspunde

  4. Cristi, cineva pe juridice se intreba cum facem sa clonam inca 2.000 de danileti? Ai devenit substantiv! fa cumva ca post-ul acesta sa fie citit de cat mai multi colegi si poate ca asa justitia mai are sansa de a-si spala obrazul. Si nu e vorba de sistem ci de oamenii care muncesc cu adevarat in justitie. Ideea e sa treceti dincolo de scrierea filosofica si sa aplicati modul acesta de gandire in activitatea curenta.

    Comentariu de Stefania — 17/06/2010 @ 9:11 PM | Răspunde

  5. Geniale cugetări. Mi-au plăcut enorm şi sunt întru totul de acord cu dumneavoastră, adăugând la rândul meu o altă cugetare genială aparţinându-i lui Mihai Eminescu: „Niciun om nu se intăreşte citind un tratat de gimnastică, ci făcând exerciţii; niciun om nu invaţă a judeca citind judecăţile gata scrise de alţii, ci judecând singur şi dându-şi seama de natura lucrurilor.”

    Comentariu de cristian — 09/07/2010 @ 2:18 PM | Răspunde

  6. Frumoase cuvinte! Aceasta inseamna SA AI CONSTIINTA. Felicitari.

    Indraznesc sa spun insa ca, din pacate, asa ceva NU EXISTA la multi (sa nu zic majotritatea) magistrati.

    Spuneti: „cel hotarat isi asuma acest risc, ia decizia cu cutremur realizand destinul pe care il influenteaza”

    Oare? Poate „cel hotarat” ia aceasta decizie pur si simplu, fara vreo introspectie sau durere de cap. El este pur si simplu un tip hotarat, nu-i asa, constient de puterea sa si mandru de ce poate face.
    Il doare in cot ca a nenorocit pe cineva, ca a falimentat o firma sau a lichidat o familie. Merge acasa si doarme linistit, se plange la toata lumea cat de mult are de lucru si cat de prost e platit. E aparat, practic nimeni nu ii poate face nimic. E „inamovibil” si prin lege si prin „solidaritatea” de breasla si, nu rarerori, prin sustinere politica.

    Cunoasteti asemenea personaje sau e un simplu exercitiu de imaginatie, lucrurile sunt, de fapt, roz, procurorul – sa ne referima la acesti colegi „magistrati” – e profesionist si, de exemplu, il intereseaza foarte tare nevinovatia omului, face eforturi pentru a cerceta si acest aspect, nu ascunde sau ignora probe de nevinovatie?

    Faceti-va ordine in profesie, pentru ca e jale. Magistratura e infestata si, asa cum bine observati, nici nu va dati seama cata puterea aveti si care este aceasta: Justitia a ramas ULTIMA linie de aparare a unei societati profund bolnave!

    Scuze pentru lungime si mult, mult succes!
    Cristian, Cluj

    Comentariu de C. — 21/07/2010 @ 4:44 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: