CRISTI DANILEŢ – judecător

01/06/2011

Cine recruteaza si cine sanctioneaza magistratii? – standarde

Filed under: independenta justitiei — Cristi Danilet @ 11:36 PM

Uneori apar în spaţiul public opinii cum că judecătorii ar trebui aleşi de populaţie, după modelul care încă se mai găseşte în unele state din SUA. Acum am văzut că sunt şi păreri cum că judecătorii, deşi sunt numiţi de preşedintele ţării la propunerea CSM şi în urma susţinerii unui concurs naţional, poporul ar trebui să îi sancţioneze. Eu mi-am format un punct de vedere numai după ce am analizat care sunt cele mai bune sisteme din lume şi care sunt standardele internaţionale în materie pe care, în virtutea angajamentelor pe care România şi le-a asumat, sunt obligatoriu de implementat la noi. O parte din ele au fost deja expuse de mine într-o lucrare mai aprofundată: 

Există mai multe sisteme naţionale de recrutare/numire a judecătorilor. În unele ţări aceştia sunt cooptaţi chiar de către corpul magistraţilor, în altele sunt aleşi de către populaţie, iar în altele ei ocupă postul prin concurs, fără amestecul vreunei puteri în această procedură. În cele mai multe state ei sunt numiţi de către executiv. 

Dreptul internaţional nu se limitează la un anumit mod de numire. Totuşi, s-au manifestat de către Comitetul pentru Drepturile Omului din cadrul ONU mari rezerve asupra sistemului de alegere al judecătorilor în unele state din SUA. Astfel, acestea a reţinut că „a fost îngrijorat pentru impactul pe care actualul sistem de alegere a judecătorilor îl poate avea, în câteva state, asupra implementării drepturilor” garantate prin articolul 14 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, şi a salutat „eforturile depuse de câteva state în adoptarea unui sistem de selecţie bazat pe merite”. Comitetul a mai recomandat ca sistemul „de numire a judecătorilor prin alegeri să fie reconsiderat în vederea înlocuirii acestuia cu un sistem de numire bazat pe merite de către un organ independent”  (Doc. ONU GAOR, A/50/40 (vol I), paragrafele  288 şi 301.) 

Numirea judecătorilor trebuie să constituie ea însăşi un factor puternic pentru independenţă şi nu poate fi lăsată la discreţia exclusivă a Executivului şi a Legislativului. Astfel, s-a stabilit că în sistemele unde judecătorii sunt numiţi sau demişi de către Preşedinte sau Guvern cu aprobarea Parlamentului, se încalcă totuşi independenţa justiţiei atât timp cât aceste decizii nu sunt luate prin consultarea unei autorităţi juridice independente. De exemplu, în Zambia s-a propus modificarea Constituţiei cu privire la numirea judecătorilor Curţii Supreme de către Preşedinte sub rezerva ratificării de către Adunarea Naţională, fără nici un fel de protecţie sau cercetare de către o instanţă judiciară independentă (Doc. ONU GAOR, A/51/40, parag. 202 pentru Zambia şi Doc. ONU GAOR, A/52/40 (vol. I), parag. 379 pentru Slovacia.).

Încheind cu exemplul care l-ar constitui, chipurile, sistemul din unele state din SUA, mai arăt că şi în situaţia când reprezentanţi ai populaţiei decid sancţionarea unui judecător, tot trebuie să existe o cale de atac împotriva soluţiei respective, pe care numai instanţa judecătorească o poate soluţiona. În acest sens, pct. 20 din Principiile de Bază ale Independenţei Justiţiei adoptate de ONU, prevede: „Deciziile în cadrul procedurilor disciplinare, de suspendare sau de destituire trebuie să poată fi supuse reanalizării de către un organism independent. Acest principiu poate să nu se aplice deciziilor pronunţate de către instanţa supremă şi celor pronunţate de către legislativ în cadrul procedurii de revocare sau a altor proceduri similare”. Tot astfel, la pct. 5.6 din Mt. Scopus Approved Revised International Standards of Judicial Independence (1998) se prevede în că organul disciplinar trebuie să fie permanent şi compus predominant din membri ai puterii judecătoreşti. 

Revenind acum la Europa, standardele arată că trebuie să existe un mecanism independent responsabil pentru recrutarea şi sancţionarea disciplinară a magistraţilor. Consiliul Europei prevede în mod expres că autoritatea care ia decizii privind selecţia şi cariera judecătorilor trebuie să fie independentă de puterile executivă şi legislativă.  (Pct 46 din Recomandarea (2010)12 a CoE.). Aceeaşi entitate arată în mod expres la pct 69 că „Procedurile disciplinare pot fi demarate în cazul în care judecătorii nu reuşesc să îşi îndeplinească obligaţiile într-o manieră eficientă şi adecvată. Aceste proceduri ar trebui să fie efectuate de către o autoritate independentă sau o instanţă judecătorească, cu toate garanţiile unui proces echitabil şi care să îi asigure judecătorului dreptul de a contesta decizia şi sancţiunea”.

De asemenea, în ceea ce priveşte procedurile disciplinare, Comisia de la Veneţiaprevede la pct.49 din Raportul privind numirile judiciare, se declară favorabilă ideii că aceste proceduri trebuie să revină în competenţa consiliilor  judiciare sau a instanţelor disciplinare. În plus, Comisia a susţinut tot timpul că este necesară existenţa unei căi de atac împotriva deciziilor date de organismele disciplinare (pct. 43 din Raportul privind independenţa judecătorilor).

La pct. 77 din Opinia nr. 3 din asupra principiilor şi regulilor privind imperativele profesionale aplicabile judecătorilor şi în mod deosebit a eticii, comportamentelor incompatibile şi imparţialităţii, CCJE consideră că: orice proceduri disciplinare iniţiate trebuie decise de o autoritate sau un tribunal independent, iar când această autoritate sau tribunal nu este o curte, membrii săi trebuie numiţi de autoritatea independentă (cu reprezentare juridică relevantă aleasă democratic de alţi judecători) susţinută de CCJE la alin. 45 al Opiniei sale nr. 1 (2001); iar hotărârea de sancţionare trebuie să poată fi contestată în faţa unei curţi.

În fine, mult mai simplu, Carta Judecătorilor în Europa a adoptată de Uniunea Internaţională a Magistraţilor prevede la pct 9 că sancţionarea unui judecător nu poate fi decisă decât de un organism alcătuit din judecători, care să acţioneze după reguli prestabilite şi nu ad-hoc.  Şi tot astfel, In Rezolutia cu privire la autoguvernarea justitiei, RECJ spune clar că atribuţiile privind recrutarea şi sancţionarea magistraţilor trebuie să revină consiliilor judiciare.

Anunțuri

34 comentarii »

  1. Interesant si elocvent. Cine imparte parte-si face. Ce ne facem insa cu independenta judecatorului!? cere tat de independent incat in unele acte de judecati, devine dusmanul propriei institutii. Atat de independent incat comunica acte procedurale,hotarari, fara sa le semneze. Inamovibilitatea bat-o vina. Justitiarul dvine un fel de minge de ping-pong intre institutia de fond si institutia de contestare. Si asta in civil pe banii lui.Indiferent de modu de alegere, ar trebui sa primeze COMPETENTA profesionala si morala. Recent primesc o incheiere intr-o speta, in care solicitan constatarea nuitatii absolute, pentru lipsa semnaturilor de pe actul juridic. Cumea ironiei, incheierea cu pricina, nesemnata. Timpul judecatii, pentru judecator inseaman venituri,avere, pentru justitiabil inseaman timpul si banii vietii lui pierdute. Ajung aceste hoatarari, in piata, unde produc efecte impotriva celui ce deja s-a comis abuzul de drept, pentru ca nici un fnctionar al statuli, nu indrazneste sa nu puna i executare o Hotarare evident NULA. Ce sanctiune primeste judecatorul, daca alti judecatori vor indrezni sa judece „colegul”. Minora fata de daunele pe care le produc faptele judecatorului X. Ori actul supus judecatii poate fi sanctionat pe cai legale, rpin formele de contestare, pe care i mlte cazuri justitiabilul scrabit, renunta, ori nu mai are incredere, ori nu mai poate fizic sa conteste in vreun fel. In concluzie, institutia jdecatorului, este absolut necesara si indispensabila oricarui grup social, indiferent de regiune geografica, tara, orinduire, Judcatorul ca individ merita tot respectul si consideratia, insa la noi frecvent se abuzeaza de pozitie, stirbind increderea populatiei, atat in judecator cat si in sistem. Voi posta in pagina mea exemple concrete, voi face publice aceste „mici” viclenii in actele de judecata. Sa nua aiba judecatorul cultura juridica necesara pentru exercitarea profesie ori in spatele acestor „mici uitari” sa se ascunda complicitatea cu „bugetele” unde ajung sumele colectate din taxe judiciare si taxe de timbru. E o parere… nu neaparat personala, eu fiind convins ca exista si judecatori care merita toata stima. Poate ca tocmai judecatorul este cel care ar trebui sa-si apere demnitatea si nu neaparat pozitia sociala si veniturile, chiar prin actele sale.
    http://administratorcomdomenii.wordpress.com/

    Comentariu de neagoe — 02/06/2011 @ 9:48 AM | Răspunde

  2. Cum este sanctionat un judecator care, pe parcursul a 9 luni consecutive, a trimis la o ADRESA GRESITA 6 citatii expertului desemnat in mod „arbitrar” de catre completul de judecata? Dupa prima citatie, Posta a trimis o notificare cum ca respectivul (expertul) nu e cunoscut la acea adresa. Hartia a fost atasata la dosar, dar nici judecatorul, nici grefierul de sedinta, nici ceilalti grefieri de la registratura nu au vrut sa o vada si au continuat sa trimita „citatii” la aceeasi adresa gresita. Au „observat” dupa 9 luni, timp in care s-au „jucat” de-a judecata. CSM-ul trecut nu a gasit de cuviinta sa-l sanctioneze pe judecator.Cica au fost „disfunctionalitati”. Sper sa-i pedepseasca Dumnezeu pe toti cei implicati.

    Comentariu de dia — 02/06/2011 @ 10:49 AM | Răspunde

    • Dar cine ii pedepseste pe avocatul care a tacut sau pe partea care nu si-a citit propriul dosar?

      Comentariu de Cristi — 05/06/2011 @ 10:43 PM | Răspunde

      • Partea are DREPTUL sa consulte dosarul.
        Judecatorul este cel care are OBLIGATIA sa studieze dosarul.Si daca nu a facut-o sau daca a facut-o prost trebuie sa raspunda. Ca doar pentru asta e platit. Daca eu ca parte trebuie sa il controlez daca si-a facut bine temele, ce nevoie mai am de un astfel de judecator? Sa ii spun in fata ca este un prost sau un nesimtit nu am dreptul, nu? (oricum mai mult de atat nu pot injura ca am cei 7 ani de acasa)
        In Romania nu-l sanctioneaza nimeni pe judecator si el stie asta. De aia si greseste (sau isi face interesul)!

        Comentariu de dia — 13/06/2011 @ 10:19 AM | Răspunde

        • Gandirea asta ma sperie. Dar explica de ce lucrurile merg asa de prost in Romania. Stimata doamna, adversarul dvs intr-un proces nu este judecatorul. Cand veti intelege asta, veti contribui la desfasurarea cu buna credinta a procesului, gasindu-va propriul rol in acesta. Deocamndata, judecatorii au dupa lege rol activ, adica fac si treaba partilor – mult prea nestiutoare sau de cele mai multe ori de rea credinta, si treaba avocatilor – deseori mult prea indiferenti de ce se intampla.

          Comentariu de Cristi — 13/06/2011 @ 1:55 PM | Răspunde

          • „judecatorii au dupa lege rol activ, adica fac si treaba partilor – mult prea nestiutoare sau de cele mai multe ori de rea credinta…”

            Mi se pare culmea sa mi se reproseze mie, partii, ca citatiile au fost trimise aiurea expertului desemnat de catre insasi ea judecatoria.

            DACA LUCRAM EU LA JUDECATORIE ASTA NU S-AR FI INTAMPLAT!

            Cum s-a manifestat rolul”activ” al judecatoarei care a asteptat timp de 9 luni sa se observe greseala din citatii? Intre timp d-soara s-a dus la examenul de definitivat si a plasat procesul celui de al 6-lea judecator.

            Pe mine ma sperie gandirea dvs.
            Inainte sa ajungeti in CSM parca mai vedeati si ceva coruptie pe ici pe colo prin justitie, chiar dac nu va placea sa ne vedeti pe noi, justitiabilii, generalizand.

            Cum ajungeti in CSM schimbati macazul. Chiar nu vedeti negru pe alb? E vorba de un caz clar de coruptie! Pe care fostul CSM l-a musamalizat. Dupa cum ganditi ACUM mi-e teama ca si actualul CSM e la fel. Adica nu s-a schimbat si nu se va schimba nimic. Romania nu e un stat de drept.

            Comentariu de dia — 13/06/2011 @ 3:18 PM | Răspunde

            • Doamna, daca dvs vedeti mai bine ca mine, semnati o plangere catre DNA si spuneti ca e coruptie fiindca o citatie a ajuns expertului la o alta adresa.

              Comentariu de Cristi — 13/06/2011 @ 3:32 PM | Răspunde

            • Nu se poate spune ca este vorba de coruptie atata timp cat nu exista dovezi in acest sens, insa cel putin de o neglijenta sigur este vorba si in mod normal ( dar cate lucruri sunt normale in tara aceasta?) cineva ar trebui sanctionat ( macar cu o mustrare ) pentru aceasta neglijenta.
              Sunt sigur ca in cazul in care cineva va fi sanctionat pentru aceasta neglijenta, pe viitor numarul unor astfel de neglijente va fi mult mai mic decat in cazul in care nu vor exista sanctiuni.
              Deci daca se doreste o imbunatatire a actului de justitie, in momentul de fata calea cea mai scurta si mai sigura este sanctionarea magistratilor care nu isi indeplinesc in mod corespunzator sarcinile de serviciu.

              Comentariu de dumitrru — 15/06/2011 @ 11:31 AM | Răspunde

        • Aveti perfecta dreptate! Atat pe vremea vechiului CSM cat si ( se pare!) pe vremea actualului, judecatorii stiu ca nu vor raspunde pentru solutiile nelegale si netemeinice pe care le pronunta si tocmai de aceea ,,interpreteaza „legea dupa propriile interese.

          Comentariu de dumitrru — 22/06/2011 @ 12:39 PM | Răspunde

          • Judecatorii nu au interese. Doar partile.

            Comentariu de Cristi — 22/06/2011 @ 6:32 PM | Răspunde

            • La procesul meu de divort „cineva” a aranjat sa nu se mai judece dimineata cum fusese programat, ci dupa-amiaza, si nu primul, cum ar fi fost de asteptat daca tot a ramas de dimineata, ci ultimul proces, asa ca sa nu mai fim decat noi in sala. Dupa ce s-a terminat am fost invitata sa parasesc sala impreuna cu avocatulsi asistenta lui, iar fostul sot, avocata si fosta „mama soacra” s-au dus direct la judecator (nici n-au asteptat sa ies din sala, mai ales ca eram cu ochii pe ei). Am stat nu stiu cat afara, de vorba cu avocatul, doar doar ii vad iesind. Nu, ei au stat la povesti ca doar fusese aranjat de „pila”-fratele mamei-soacre, ca totul sa iasa cum si-au dorit ei, indiferent de probe si de fapte, si chiar de declaratiile-in favoarea mea, pana la urma- ale fostului sot in fata autoritatii tutelare.

              Cand am vazut hotararea finala mi s-a facut rau. Ca sa nu mai spun ca nu mi-a fost trimisa pe adresa mea, ci mi-a fost adusa de fostul sot, care o primise de la „pila”, unchiul-mare avocat, la a carui adresa a fost trimisa „din greseala”. Ce ciudat, ca „unchiul” nu era avocatul nici uneia dintre parti….?! Cum sa ajunga hotararea, adresata mie, tocmai la el acasa?

              Unchiu’- mareavocat al fostului sot e invitat pe la mai toate lansarile de carti ale diversilor judecatori din localitate, carora le face recenzii.
              E drept ca omul e foartecitit si mai si scrie cateodata…chiar si hotarari judecatoresti in favoarea membrilor familiei lui.
              Mai ales pentru judecatorii stagiari, care se succed in mod ciudat in procesul meu (6 la numar) de parca ar fi toti la instructia NEDREPTATII.

              Si mai spuneti ca nu au interese. Sa va lumineze Dumnezeu.

              Comentariu de dia — 23/06/2011 @ 5:11 AM | Răspunde

            • Sunt unii judecatori care au interes sa castige una dintre parti.( si lucrul acesta il stiti si dvs.foarte bine chiar daca acum nu mai vreti sa recunoasteti)

              Comentariu de dumitru — 24/06/2011 @ 9:06 PM | Răspunde

              • Daca as sti, as fi obligat sa denunta la Parchet, fiindca este abuz in serviciu daca nu chiar coruptie. In rest, pot cel mult sa banuiesc. Dar daca dvs cunoasteti, va rog sa denuntati. Altfel, nu faceti afirmatii care arnca indoieli asupra unei mari mase de magistrati onesti.

                Comentariu de Cristi — 26/06/2011 @ 5:27 PM | Răspunde

      • Sa inteleg ca mi-ati cenzurat un comentariu in care va spuneam inainte de inceperea procesului chiar aveam incredere si in avocat si in ideea de justitie, onor judecator?

        Justitia si-a batut joc de mine si de copilul meu ca sa mascheze escrocheriile unui afacerist care de cand s-a nascut stie ca orice rau ar face „il scoate” unchiul lui, mare avocat?

        A deranjat pe cineva faptul ca spuneam in mesaj ca tatal copilului avea o afacere de miliarde si ca face evaziune fiscala? Si ca ideea era sa fie scos in cei doi ani cat a durat procesul la venitul minim pe economie? De fapt asta a fost tactica judecatorilor la indicatiile „pilei”. Sa lungeasca cat mai mult procesul pana ajunge iar pe pierdere.
        NU-MI VINE SA CRED CA ATI STERS ACEL MESAJ! PE CINE A DERANJAT?
        Sa nu-mi spuneti ca avea prea multi megabitzi!

        Comentariu de dia — 15/06/2011 @ 11:13 AM | Răspunde

        • Pe mine m-a deranjat ca ati purtat discutia direct cu mine ca si cum v-as fi adversat, facand vorbire si de familia mea. Atacurile personale ma sensibilizeaza, dar cele la familie nu le accept.

          Comentariu de Cristi — 15/06/2011 @ 11:27 AM | Răspunde

          • Nu, nu era un atac la adresa dvs. in nici un caz.

            sintagma „domnilor judecatori” era adresata acelora care au gresit (sau au fost rugati sa greseasca) in procesul meu si acelora care se simt, in general, cu musca pe caciula. In speranta ca cei 6 judecatori se vor fi ratacit pe site-ul dvs, avand in vedere ca aveti cei mai multi cititori fideli, si le va fi crapat obrazul de rusine. (stiu, asta nu se intampla la noi…)

            Am intervenit la subiectul acesta pentru ca am vazut din proprie experienta ca pe judecatori nu-i sanctioneaza nimeni. Judecatorii gasesc intotdeauna scuze pentru asa-zisele „greseli”. Inspectia judiciara mi-a dat intr-un fel dreptate cand mi-a spus ca in cazul meu se impunea rezolvarea cu celeritate, dar nu a sanctionat pe nimeni. Si ca sa vedeti „celeritate” la fostul CSM, i-au trebuit 11 luni sa-mi raspunda. Cu alte cuvinte, „n-ai nici o sansa. Poti sa mori cu dreptatea in mana. Justitia o facem noi in interesul nostru de casta.”

            In schimb, Ministerul Justitiei mi-a raspuns in termenul de 30 de zile. Si m-a lamurit ca in procesul civil nu mai pot sa fac nimic pentru repararea prejudiciilor „daca nu s-a stabilit in prealabil raspunderea penala sau disciplinara a judecatorului…” Adica exact ceea ce a evitat sa faca Inspectia jud., careia i-au trebuit in mod ciudat 11 luni sa ma gaseasca cu un raspuns pe mail.

            Absurdul acestui proces pentru recalcularea pensiei alimentare m-a dus cu gandul la „Castelul” lui Kafka. Stiu exact si cine este artizanul lui, si in ce ape se invarte. L-am avertizat pe fostul sot sa nu il implice in proces impotriva intereselor propriului lui copil. Mi-a spus ca e „normal” sa il „ajute”, „de vreme ce lucreaza ACOLO” . Iar eu imi spuneam ca nu, nu se va intampla asta, pentru ca altele sunt regulile statului de drept. Am fost naiva.

            Dar la urma urmei mai exista si Judecata de Apoi. Important e sa nu ne pierdem credinta.

            Comentariu de dia — 15/06/2011 @ 4:11 PM | Răspunde

  3. Fara indoiala ca nu e necesar si chiar ar fi contraproductiv ca poporul sa decida intr-un domeniu in care habar nu are, nici in privinta modului in care o persoana dobandeste calitatea de judecator si nici in privinta sanctionarii judecatorului.

    Eu sunt dintre cei care nu crede in votul universal. Pentru mine votul universal nu este decat INSTRUMENTUL prin care unii indivizi isi acopera imbecilitatile.

    Din toate regulile sumar prezentate de dvs. mai sus ar trebui retinut ceva ce este esential: ca atat numirea/alegerea cat si sanctionarea sa aiba la baza ratiuni rezonabile si decizii care sa excluda implicarea unui act/gest politic in asemenea operatiuni.

    Constitutia nostra recunoaste in art. 1 alin. 4 rangul instantelor judecatoresti de a alcatui puterea judecatoreasca, in echilibru cu cea legislativa si cu cea executiva.
    Aceasta prevedere, in opinia mea permite autoritatii judecatoresti sa se manifeste intr-o asemenea masura incat sa se defineasca in raport de reguli si principii rezonabile. Totul depinde de modul in care autoritatea judecatoreasca isi gestioneaza interesele si intentiile astfel incat ele sa poata fi transpuse prin acte normative.
    Cu alte cuvinte, autoritatea judecatoreasca trebuie sa inceapa sa aiba initiativa in materie legislativa din ce in ce mai pregnant pentru ca numai astfel se pot formula reguli echilibrate si rezonabile transpuse in acte normative.
    Autoritatile legislative, eminamente politice, nu vor mai putea actiona discretionar in privinta reglementarilor ce vor defini activitatea jurisdictionala si organizarea sistemului judiciar.

    Desigur, Constitutia fixeaza ca unica autoritate legiuitoare Parlamentul (art. 61 alin. 1). Insa aceasta autoritate nu va putea sa nu tina seama de pozitia autoritatii judecatoresti in masura in care aceasta se va manifesta si isi va negocia interesele.
    Iar interesul autoritatii judecatoresti este acela ca functionalitatea sa fie transpusa in acte judiciare care sa induca sentimentul de dreptate si sa nu fie o chestiune formala, justificata doar de norme juridice seci, fara sens si aberante.

    Actele internationale care faceti referire pot constitui instrumente care pot fi utilizate in scopul instituirii unor reguli rezonabile care sa fie acceptate de societate dar si de corpul profesional.

    Cred ca, din punct de vedere formal, pornind de la ideea ca puterile se gasesc in echilibru, organismul care are competente in privinta carierei magistratilor este cel care ar trebui sa numeasca judecatorii, iar nu Presedintele Romaniei. Desigur conditia selectiei pe baza unui concurs serios nu este exclusa. Dar posibilitatea CSM-ului de a numi judecatorii ar da importanta rangului autoritatii judecatoresti de a fi in echilibru cu celelalte puteri. Ar fi un lucru care ar fixa ideea ca puterile politice nu pot interverti in independenta judecatorului.

    Apoi, rangul constitutional al puterii judecatoresti ar fi si mai bine fixat daca chestiunile de constitutionalitate ar fi atributul sau, iar nu al unei autoritati autonome administrative (Curtea Constitutionala).
    Parerea mea este ca deciziile asupra constitutionlitatii unui act normativ trebuie sa fie rezultatul unor rationamente juridice serioase, savarsite de persoane foarte calificate in domeniul judiciar (locul unde se stabilesc drepturi si obligatii sociale, indiferent daca raporturile sunt de drept public sau de drept privat, de drept international public sau de drept international privat), care au experienta actului jurisdictional si a insemnatatii recunoasterii unui drept ori a instituirii unei obligatii.

    O Curte Constitutionala formata din judecatori de cariera, aflati in activitate, numiti din sistemul judiciar si de catre sistemul judiciar isi poate continua existenta constitutionala de sine statatoare.
    Insa o Curte Constitutionala formata dupa regulile constitutionale actuale este nociva pentru societatea romaneasca, cata vreme numirile se fac prin desemnari politice (presedintele si parlamentul).
    Un ins care are „o buna reputatie in activitatea juridica” este insuficient pentru a exista garantia ca rationamentele sale nu sunt supuse interesului politic sau chiar personal (a existat la un moment dat aluzia ca unul sau unii dintre judecatorii constitutionali au luat o anumita decizie pentru a-si pastra unele privilegii universitare). Presedintele actual al CCR-ului a afirmat public ca aceasta este o structura politico-juridica, in mod evident actul jurisdictional fiind pervcertit de acest statut.

    In privinta raspunderii judecatorului, desigur, aceasta trebuie analizata de un organism independent, populat chiar de judecatori daca a fi cazul. Insa posibilitatea legala a raspunderii patrimoniale, penale si profesionale ar trebui recunoscuta mai mult decat in limitele gravei neglijente sau ale relei-credinte.
    Un judecator care nu a cunoscut riscul unei reale raspunderi pentru o decizie incalificabila, de neacceptat, chiar daca ar putea fi reformata sau chiar retractata in caile de atac, nu va constientiza adevarata insemnatate a actului sau. A trata cu usurinta ca in caile de atac se pot indrepta erori de judecata este exact lucrul de care judecatorul nu are nevoie, pentru ca nu il responsabilizeaza, ci il transforma intr-un formalist si intr-un carierist.

    Comentariu de area — 02/06/2011 @ 9:05 PM | Răspunde

    • O analiza mai rar intalnita…Felicitari! Din pacate, CCR este un organism juridico-politic/politico-juridic, caci nu face parte din puterea judecatoreasca. Mi s-ar parea acceptabila, in aceste conditii, ca 3 din cei 9 judecatori ai CCR sa ii numeasca puterea judecatoreasca, 3 cea executiva, si 3 cea legislativa. In rest, vom avea ocazia sa votam la referendumul pentru Constitutie. Daca poporul isi doreste o asemenea Constitutie, sa i-o dam.

      Comentariu de Cristi — 05/06/2011 @ 10:42 PM | Răspunde

  4. Cultul magistratilor…

    Comentariu de Cosmin Cristea — 08/06/2011 @ 5:29 AM | Răspunde

  5. Un judecator care nu a cunoscut riscul unei reale raspunderi pentru o decizie incalificabila, de neacceptat, chiar daca ar putea fi reformata sau chiar retractata in caile de atac, nu va constientiza adevarata insemnatate a actului sau. A trata cu usurinta ca in caile de atac se pot indrepta erori de judecata este exact lucrul de care judecatorul nu are nevoie, pentru ca nu il responsabilizeaza, ci il transforma intr-un formalist si intr-un carierist.

    Comentariu de Adriana Florescu — 09/06/2011 @ 11:16 PM | Răspunde

    • Complet eronat: din doua parti cu interese contrare in prima instanta, una va pierde si cealalata va castiga; cel care pierde are dreptul la apel unde iar poate castiga. Inseamna acesta ca a gresit judecatorul din prima instanta fata de o parte si ca au gesit judecatorii din apel fata de cealalata parte? Pai, tot timpul va fi cineva nemultumit. Cum am stabili noi ca un judecator trebuie sa raspunda? Fata de cine, de cel care a pierdut procesul?!

      Comentariu de Cristi — 12/06/2011 @ 11:06 PM | Răspunde

      • Sa raspunda fata de lege, nu fata de cel care a pierdut procesul. Sa trimiti citatii la o adresa gresita nu e „grava neglijenta”? Chiar nu trebuia sanctionata d-ra judecator? Fostul CSM a considerat ca nu…erau prea multi implicati si prea „de sus”. Actualul CSM ce ar face?

        Comentariu de dia — 13/06/2011 @ 10:00 AM | Răspunde

        • Nu judecatorul trimite citatii.

          Comentariu de Cristi — 13/06/2011 @ 1:56 PM | Răspunde

          • Nici partea.

            In schimb judecatorul dispune citarea si re- re- re- re- re-citarea expertului si amana procesul la fiecare termen pentru ca nu s-a facut expertiza. Avocatul iti spune ca asta e procedura, ca judecatorul a adispus citarea expertului care nu a aparut, si tu ca parte nu ai ce face. Responsabilitatea se arunca discret pentru un timp pe umerii expertului. In dosar exista o adresa de la posta cum ca expertul nu locuieste la acea adresa. Judecatorul s-a facut ca nu a vazut-o. Nici el, nici grefierul.(Repet : expertul a fost desemnat de judecator pentru ca nu i-a placut cel propus de avocatul meu).

            Atunci cand expertul nu apare, tu ca judecator corect, care urmaresti rezolvarea cu celeritate a cauzelor, chiar nu iei nici o masura? Timp de 9 luni?
            Judecatorul are OBLIGATIA sa studieze dosarul. Eu nu trebuie sa ii bag dosarul in ochi.

            Din pacate, judecatorul stie ca nu i se va intampla nimic, asa ca se preface doar ca judeca. Cum de greseste judecatorul doar cand e vorba de o „pila” si bineinteles numai in avantajul acesteia?

            Pentru ca e prea multa coruptie in justitie.

            De ce CSM-ul mi-a raspuns dupa 11 luni si nu in 30 de zile de la sesizare?

            Comentariu de dia — 13/06/2011 @ 3:00 PM | Răspunde

      • Orice magistrat a carui solutie a fost infirmata printr-o solutie irevocabila fara a se aduce probe noi hotaratoare ( care sa determine schimbarea solutiei ) sa fie sanctionat la modul general ( mustrare, 1% din drepturile salariale, etc.) iar daca una dintre parti a fost prejudiciata in urma acestei solutii, ea sa poata cere tragerea la raspundere a magistratului pentru repararea prejudiciului.

        Comentariu de dumitrru — 15/06/2011 @ 12:05 PM | Răspunde

      • Fata de lege domnule judecator. Greselile cele mai frecvente sunt impotriva legii. eu am dat in judecata un comerciant de utilitati ca sa-mi pot plati consumul. Judecatorul pricinii, considera ca nu am relatie juridica cu furnizorul si ii da castig de cauza, adica pierd eu. perfect pentru ca eu am vrut sa le platesc ce consum. Asa nu mai platesc pentru ca exista un lucru judecat in care mi se spune negru pe alb ca nu am obligatii fata de furnizor, Si asa este. asa a spus si judecatorul. insa alti judecatori nu ia in seama un lucru judecat si ma obliga sa platesc ce pretinde furnizorul cand el ma da in judecati. Pai e normal anapoda, ori ca la noi justitia judecorului nu a legii. Cu stima si simpatie. Exista si judecatori respectabili, care cand isi dau seama de greseli ori nedreptatile comise se mai arunca in Dunare. Mare pacat, ca si puscarie exista tocmai pentru corectie. Chiar si pentru magistrati.

        Comentariu de neagoe — 25/08/2011 @ 2:28 PM | Răspunde

  6. 1.Am citat din Area. 2. Dar in privinta „muritului cu dreptatea in mana?” What about? 3. Teoria unu’ pierde unu’ castiga a fost enuntata de altcineva, ar fi bine sa fie analizata mai indeaproape; cred ca este doar un subterfugiu sa facem apel la ea. 4. Cu siguranta, cei drepti nu intra in sala cu aceasta „deviza” in minte.- asa este, nu-i asa?
    Daca este sa vorbim despre raspundere, sunt multe alte profesii in care cei ce fac rau nu raspund; daca am lua cazul unui profesor, de exemplu, v-ati putea ingrozi cat rau poate face acesta copilului dumneavoastra! Un rau care „nu se vede”, de care nu veti afla, care ii va modifica uneori existenta, si impotriva caruia nu puteti lupta, pe care nu il puteti combate.
    Scoala este locul unde se invata NEDREPTATEA, ca materie de baza.

    Comentariu de adriana florescu — 13/06/2011 @ 5:20 AM | Răspunde

  7. ” fiindca o citatie a ajuns expertului la o alta adresa”

    nu prea suna a limba romana..
    .

    In fine, nu o citatie ci 6 citatii au fost trimise la 6 termene consecutive expertului desemnat. Din pacate au fost trimise intentionat la o adresa gresita. Asa ca nu au ajuns niciodata la expert. A fost vorba de „intentie” si nu de „eroare” , in termenii dvs., de”rea-credinta” si nu „neglijenta”, desi in mod normal, CSM-ul trebuia sa-l sanctioneze pe judecator pentru amandoua. Procesul a durat 2 ani. Inca 4 luni a durat apelul. Pentru ca si cel de-al 6-lea judecator a „gresit” si nu mi-a acordat cheltuielile de judecata desi au fost cerute de avocat. Desi avea dosarul in fata, al 6-lea judecator a „constatat” ca paratul nu a depus intampinare. O mare minciuna. A depus si intampinare si cerere de completare a expertizei care s-a soldat cu amanarea procesului timp de 9 luni, si paratul era oricum in culpa procesuala. Toate actele erau la dosar. Dar si cel de-al 6 lea judecator a fost rugat de catre „pila” sa mai „greseasca” ceva. A sperat si el, ca eu, partea, nu-mi cunosc drepturile si ca procesul se va termina asa, fara cheltuieli de judecata.
    Si am ajuns si la Curtea de Apel.
    Procesul a durat in total 2 ani (in majoritate, acte de procedura gresite) si 4 luni ( apelul), timp in care copilul meu nu a primit nici un leu pensie alimentara. Situatie care a durat inca mult dupa teminarea procesului… pentru ca eu a trebuit sa trimit hotararea definitiva tatalui-parat nu judecatoria.

    L-am rugat pe avocat sa deschidem proces penal. Mi-a spus ca el nu mai poate face nimic. Imi fusese recomandat ca singurul avocat integru si suficient de matur si de pregatit ca sa faca fatza „pilei”.

    Cu ajutorul a 6 judecatori , 4 grefieri de sedinta si a celorlalti grefieri, curieri etc de la registratura, pe care ii stiti dvs. mai bine,”pila” a invins si a aranjat sa fie stabilita copilului meu o pensie de 150 RON. Prea mica pentru a mai fi platita.
    CSM-ul nu a sanctionat pe nimeni.Ce conteaza viata unui copil, nu? Merci justitie.

    Comentariu de dia — 13/06/2011 @ 4:30 PM | Răspunde

    • Scuze, domnule judecator, doresc sa impartasesc dnei Dia, ca sunt in aceeasi stuatie- astept ca Dumnezeu sa isi respecte atributiile, sa isi faca datoria cu profesionalism si celeritate, ii multumesc ca nu mi-am pierdut mintile, ma rog pentru iertarea pacatelor: altfel spus, astept asemenea domniei sale, ca justita divina sa se infaptuiasca…
      Cu respect pentru permisiune, domnule judecator.

      Comentariu de adriana florescu — 18/06/2011 @ 1:53 AM | Răspunde

  8. Domnulu judecator, vi se pare normal ca o hatarare judecatoreasca pronuntata la 25.11.2010, si redactata la 23.12.2010 sa-mi fie comunicata abia la 14.03.2011?
    Credeti ca ar trebui sanctionat cineva pentru aceasta neglijenta?

    Comentariu de dumitrru — 15/06/2011 @ 11:56 AM | Răspunde

    • Nu tine de judecatori, ci de staful tehnic. Acesta raspunde administrativ in fata presedintelui instantei, iar disciplinar in fata presedintelui curtii.

      Comentariu de Cristi — 15/06/2011 @ 12:45 PM | Răspunde

  9. Ati inteles ca ma indoiesc de judecata Divina? Nu, aceasta s-a infaptuit intotdeauna- cel putin pentru mine…dar i-am zis Bunului Dumnezeu: „Ce satisfactie crezi Doamne ca am eu acum, cand si-a luat pacatosul pedeapsa pentru fapta sa…eu oricum am pierdut- o situatie, niste gologani…ceva timp, pe care l-am rupt mamei, rudelor, prietenilor? Nu, nu cartesc, Doamne, iti multumesc! Dar, iata, mai vin altii…iar iti dau de lucru, Doamne? Acum, Doamne, daca le stii pe toate, crezi ca domnul judecator, citind acestea imi va acorda prezumtia de nevinovatie?” Asa sa ma ajute Dumnezeu, si pe domnul judecator sa il aiba in paza sa!

    Comentariu de adriana florescu — 18/06/2011 @ 2:46 AM | Răspunde

  10. De ce oare nu scriem si despre: „Singura categorie profesionala care trebuie sa raspunda este cea a magistratilor?” Cate altele nu raspund, sau cine raspunde de faptele sale in Romania?! Cam nimeni. Nu se cunosc OARE legi care nu prevad sanctiuni? Care este efectul?

    De ce nu scriem despre cei care impovareaza justitia cu cauze, pricini, procese- care rezolva tot ce le sta in atributiuni trimitand oamenii in justitie…Probe? Am valize! Acestia isi primesc linistiti salariile (caci sunt salariati, nu functionari publici, adica „in slujba publicului”) iar un judecator muncitor, onest, bun profesionist- cum am cunoscut- isi pierde vocea in sala de judecata unde are 140 de dosare! Pe cand aceste teme de discutie? NB: nu ma confundati cu o „favorita” in raport cu justitia- sau cu o persoana care vrea sa atraga bunavointa, poate fi si contrariul!

    Comentariu de Adriana Florescu — 23/06/2011 @ 12:07 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: