CRISTI DANILEŢ – judecător

14/06/2011

Standarde de independenta a justitiei – sinteza

Filed under: independenta justitiei — Cristi Danilet @ 10:19 PM

În ultima perioadă de timp justiţia reintră în centrul atenţiei publicului prin declaraţiile unor politicieni (preşedintele ţării, ministrul justiţiei, premier, liderii opoziţiei). Din luările acestora de cuvânt deduc că independenţa justiţiei nu prea este o sintagmă cunoscută ca şi conţinut, vehicularea populismelor părând a fi făcută doar în scopul îndeplinirii unor obiective strict politice.

Realitatea tristă din România este că nu e consolidată încă o cultură a independenţei justiţiei. Şi ca să fiu bine înţeles, sunt pentru responsabilitatea justiţiei faţă de cetăţean, dar nu sunt pentru crucificarea magistraţilor în scopul obţinerii de voturi la alegeri; după cum nu sunt nici pentru acceptarea criticilor din partea unor justiţiabili care nu îşi cunosc drepturile procesuale şi, uitând că duc un litigiu cu partea adversă, îşi canalizează energia împotriva judecătorilor de parcă aceştia le-ar fi adversari în proces. Toate autorităţile trebuie să ocrotească justiţia, şi toată populaţia trebuie să îşi dorească independenţa justiţiei. Aceasta pentru că justiţia este ultima cale de ocrotire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului într-un stat democratic.

În acest context, pentru cei interesaţi de standardele internaţionale privind justiţia, pun la dispoziţie două traduceri:

Raport Privind Independenţa Sistemului Judiciar, Partea I: Independenţa Judecătorilor, adoptat de Comisia dela Veneţia (12 – 13 martie 2010)…ROENFR;

Raport privind Standardele Europene Referitoare la Independenţa Sistemului Judiciar: Partea II – Organele de Urmărire Penală, adoptat de Comisia de la Veneţia (17-18 decembrie 2010)…ROENFR.

Aceste două documente întocmite de un organism alcătuit din experţi la nivelul Consiliului Europei fac o sinteză a instrumentelor elaborate în Europa cu privire la ceea ce înseamnă independenţa judecătorilor, respectiv a procurorilor. Reiau mai jos numai concluziile acestora, fără a mai insista aici asupra obligativităţii implementării acestor standarde:

Cu privire la judecători şi sistemul de instanţe judecătoreşti:

1. Principiile de bază privind independenţa puterii judecătoreşti trebuie să fie statuate în Constituţie sau texte echivalente. Aceste principii sunt următoarele: independenţa puterii judecătoreşti faţă de alte puteri ale statului; judecătorii se supun numai legii, între ei, judecătorii nu se diferenţiază decât prin atribuţiile lor diferite; principiul judecătorului natural sau prestabilit prin lege; şi principiul inamovibilităţii judecătorilor.

2. Toate deciziile privind numirea şi cariera profesională a judecătorilor trebuie să se facă pe bază de merit, care să fie stabilit prin criterii obiective, în cadrul legal.

3. Regulile privind incompatibilitatea funcţiei judiciare cu alte funcţii şi recuzarea judecătorilor  reprezintă un element esenţial al independenţei judiciare.

4. O metodă adecvată pentru garantarea independenţei puterii judecătoreşti este crearea unui consiliu judiciar independent care să aibă un rol determinant asupra deciziilor privind numirea şi cariera judecătorilor. Respectând varietatea sistemelor de drept existente, Comisia dela Veneţia recomandă ca statele să aibă în vedere constituirea unui astfel de organism acolo unde el nu există încă. În toate cazurile, consiliul ar trebui să aibă o componenţă pluralistă, unde judecătorii să reprezinte o parte importantă, dacă nu chiar majoritară. Cu excepţia membrilor de drept, aceşti judecători trebuie aleşi sau numiţi de către colegii lor .

5. Judecătorii trebuie să fie numiţi cu caracter permanent până la pensionare. Instituirea unor perioade de probă pentru judecători ridică probleme din punct de vedere al independenţei.

6. Consiliile judiciare sau instanţele disciplinare trebuie să aibă o influenţă decisivă în  procedurile disciplinare. Împotriva unei decizii a organismelor disciplinare trebuie asigurată şi posibilitatea exercitării unei căi de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti.

7. Judecătorilor trebuie să le fie garantat un nivel al remuneraţiei care să corespundă cu  demnitatea funcţiei lor şi scopul îndeplinirii îndatoririlor lor.

8. Bonusurile şi avantajele în natură pentru judecători a căror atribuire implică un element discreţionar trebuie eliminate în mod progresiv.

9. În ceea ce priveşte bugetul justiţiei, deciziile privind alocarea de fonduri către instanţe trebuie adoptate avându-se în vedere respectarea strictă a principiului independenţei judiciare. Membrii puterii judecătoreşti trebuie să aibă posibilitatea să îşi exprime opiniile privind bugetul propus în Parlament, posibil prin intermediul consiliului judiciar.

10. Judecătorii trebuie să se bucure de  imunitate funcţională – dar exclusiv funcţională.

11. Judecătorii nu trebuie să se expună unor situaţii în care independenţa sau imparţialitatea lor ar putea fi pusă la îndoielă. Acest fapt justifică existenţa unor reglementări naţionale privind incompatibilitatea funcţiei judiciare cu alte funcţii, şi este principalul motiv pentru care statul restricţionează activităţile politice ale judecătorilor.

12. Statele pot prevedea incompatibilitatea funcţiei de judecător cu alte funcţii. Judecătorii nu vor exercita funcţii executive. Activitaţile politice care ar putea afecta imparţialitatea atribuţiilor judiciare nu vor fi autorizate.

13. Hotărârile judecătoreşti nu pot fi reanalizate altfel decât prin căile de atac, nici măcar prin formularea unei căi extraordinare de atac de către Ministerul Public sau orice alt organ al statului, după expirarea termenului de exercitare a căii ordinare de atac.

14. Pentru a apăra procedurile judiciare de presiuni nepotrivite, ar trebui avut în vedere aplicarea principiului “sub judice”, care trebuie să fie atent formulat, astfel încât să se realizeze un echilibru adecvat între nevoia de a proteja activitatea puterii judecătoreşti, pe de o parte, şi libertatea presei şi a dezbaterilor privind chestiuni de interes public, pe de altă parte.

15. Principiul independenţei judiciare interne înseamnă că independenţa fiecărui judecător individual este incompatibilă cu existenţa unei relaţii de subordonare între judecători în exercitarea activitaţii lor jurisdicţionale.

16. Ca o expresie a principiului judecătorului natural sau prestabilit prin lege, repartizarea cauzelor către judecători trebuie să se facă în baza unor criterii transparente şi obiective stabilite în avans prin lege sau reglementări speciale bazate pe lege, cum ar fi regulamentele interne ale instanţei. Excepţiile trebuie să fie motivate.

Cu privire la procurori şi sistemul de parchete:

1. În cadrul procedurii de numire a Procurorului General, ar trebui dat un aviz cu privire la calitaţile profesionale ale candidaţilor de către persoane relevante, cum ar fi reprezentanţi ai comunităţii juridice (inclusiv procurori) şi ai societăţii civile.

2. În ţările unde Procurorul General este ales de către Parlament, pericolul de politizare a procedurii de numire poate fi redus prin pregătirea alegerilor de către o comisie parlamentară.

3. Alegerea Procurorului General cu majoritatea calificată a Parlamentului poate fi văzută ca un mecanism de promovare a unui consens mai larg privind asemenea numiri.

4. Un Procuror General ar trebui numit permanent sau pe o perioadă relativ lungă de timp, fără posibilitatea de reînnoire a mandatului. Durata mandatului pentru Procurorul General nu ar trebui să coincidă cu durata mandatului pentru Parlament.

5. Dacă după expirarea mandatului se doreşte numirea Procurorului General în alte funcţii (spre exemplu, judecător), acest lucru trebuie lămurit mai înainte de numirea în funcţia de Procuror General. Oricum, n-ar trebui să existe o interdicţie privind dreptul persoanei care a ocupat funcţia de Procuror General de a candida pentru o altă funcţie publică în timpul sau după terminarea mandatului.

6. Motivele pentru revocarea Procurorului General trebuie să fie prevăzute în lege, iar un organism de experţi trebuie să-şi exprime opinia cu privire la suficienţa motivelor de revocare.

7. Procurorul General trebuie să beneficieze de o audiere corectă în cadrul procedurii de revocare, inclusiv în faţa Parlamentului.

8. Trebuie exclusă responsabilitatea Procurorului General în faţa Parlamentului pentru deciziile de declanşare a urmăririi sau de neurmărire luate în cauze individuale. Decizia de urmărire sau de neurmărire trebuie să aparţină doar parchetului şi nu executivului sau legislativului. Cu toate acestea, alcătuirea de politici publici în domeniul urmăririi penale pare să fie o chestiune în care Legislativul şi Ministerul Justiţiei ori Guvernul pot avea un rol decisiv.

9. Ca un instrument de răspundere, se poate solicita Procurorului General să trimită un raport public Parlamentului. Atunci când este cazul, în asemenea rapoarte Procurorul General trebuie să prezinte într-un mod transparent modalitatea de implementare a instrucţiunilor generale emise de executiv.

10. Cele mai mari probleme privind responsabilitatea (sau mai degrabă lipsa ei) apar când procurorii decid să nu efectueze urmărirea penală. Dacă nu există  o cale de atac– care ar putea fi, de exemplu, exercitată de victimele infracţiunilor – atunci există un risc ridicat de lipsă a responsabilităţii.

11. Pentru a pregăti numirea în funcţie a unor procurori calificaţi, alţii decât Procurorul General, de asemenea ar fi util implicarea experţilor.

12. Procurorii, alţii decât Procurorul General, trebuie numiţi până la pensionare.

13. În procedura disciplinară, procurorul în cauză trebuie să aibă dreptul de a fi audiat.

14. De asemenea, trebuie să fie prevăzută posibilitatea de a contesta în instanţă  sancţiunile disciplinare.

15. Garanţia prevăzută în Recomandarea 2000(19) împotriva presupuselor ordine ilegale nu este adecvată şi ar trebui să fie în continuare dezvoltată, deoarece ea nu previne totuşi emiterea unui ordin potenţial ilegal. Orice ordin de modificare a opiniei unui procuror aflat pe o poziţie ierarhică inferioară trebuie să fie argumentată, iar în cazul în care se presupune că un asemenea ordin este ilegal, atunci o instanţă sau un organism independent precum Consiliul Procurorilor ar trebui să decidă asupra legalităţii acestui ordin.

16. Ameninţările cu transferul procurorilor pot fi folosite ca un instrument de presiune asupra procurorului sau poate fi un mijloc ca un procuror „neascultător” să fie îndepărtat dintr-un caz delicat. De aceea, trebuie să fie disponibilă o cale de atac la un organism independent, precum Consiliul Procurorilor sau altul similar.

17. Procurorii nu ar trebui să beneficieze de imunitate generală.

18. Un procuror nu ar trebui să ocupe alte posturi în stat sau să îndeplinească alte funcţii de stat, dintre cele care ar fi considerate nepotrivite pentru judecători, iar procurorii ar trebui să evite activităţile publice ce ar putea intra în conflict cu principiul imparţialităţii lor.

19. Acolo unde există, componenţa Consiliului Procurorilor trebuie să includă procurori de la toate nivelurile, dar şi alţi actori, cum ar fi avocaţi sau profesori de drept. Dacă membrii unui astfel de consiliu sunt aleşi de Parlament, decizia ar trebui să se ia cu votul unei majorităţi calificate.

20. Acolo unde consiliile judecătorilor şi ale procurorilor formează un singur organism, ar trebuie să se asigure că judecătorii şi procurorii nu pot influenţa unii celorlalţi procedurile de numire şi procedurile disciplinare.

21. Remunerarea procurorilor în concordanţă cu importanţa sarcinilor îndeplinite este esenţială pentru un sistem judiciar penal, eficient şi just.

22. Un organism de experţi precum Consiliul Procurorilor poate juca un rol important în stabilirea programelor de pregătire profesională.

23. Acţiunile procurorilor care afectează drepturile omului, precum percheziţia sau arestarea, trebuie să rămână sub controlul judecătorilor.

24. În unele state, o „înclinaţie spre urmărire” face ca astfel de cereri din partea procurorilor sa fie admise aproape automat. Acesta constituie un pericol nu numai pentru drepturile persoanelor în cauză, dar şi pentru independenţa puterii judecătoreşti ca sistem.

25. Activitatea organelor de urmărire penală trebuie să se axeze în principal pe domeniul dreptului penal.

Anunțuri

18 comentarii »

  1. Da, aveti dreptate. Dupa mine, partile ar trebui sanctionate imediat si aspru, pecuniar, partile care abuzeaza de drepturile procesuale.

    Comentariu de Cristi — 15/06/2011 @ 8:04 AM | Răspunde

    • La fel cum ar trebui aspru pedepsiti si judecatorii care se fac ca nu observa atunci cand una dintre parti abuzeaza de drepturile procesuale, sau cand incurajeaza ei insisi abuzurile strecurand „erori de procedura”, imputabile strict judecatorilor si personalului auxiliar. Oricum, atata vreme cat judecatorul isi pune semnatura pe o hartie continand asemenea erori, ele nu pot fi imputabile grefierilor. Nu cred ca sunt multi grefierii care isi permit sa „aranjeze” soarta proceselor, fara ca acest lucru sa le fi fost dictat de undeva de „sus”. Decat daca cumva in judecatorie se practica jocul de-a baba-oarba, grefierii strecurand judecatorilor legati la ochi actele continand erori. Iar acestia le semneaza in joaca… Iar cand porcariile astea vin dupa ce „s-a deliberat (din greu) in sala de consiliu”, justitiabilul pagubit are tot dreptul sa se intrebe de ce isi permit judecatorii sa se joace cu viata lui si nu ii sanctioneaza nimeni.

      Comentariu de dia — 17/06/2011 @ 4:45 PM | Răspunde

    • Aici cred ca mi s-a raspuns mie. Dintr-o eroare de blog :-) , care se aseamana izbitor de mult cu ce mi se „intampla” si in proces, judecatorul a omis sa inteleaga tot continutul cererii mele. Eu vorbisem de un exemplu concret in care judecatorul a acceptat abuzul paratei de a fi cerut la al treilea termen chemarea in garantie a altcuiva, desi asemenea cerere se putea depune numai odata cu intampinarea, si am invederat acest fapt. Rugaminteaea mea era ca sa se aiba in vedere sanctionarea judecatorilor chiar pentru abateri marunte, dar care apar dubios de frecvent, si nu numai sunt dovediti ca au comis intentionat infractiuni. Sigur, scrisesem si despre descurajarea partilor care cer inutil termene de amanare, dar ele le obtin NUMAI cu sprijinul „des-interesat” al judecatorului.

      Comentariu de Ion Roata — 18/06/2011 @ 2:59 PM | Răspunde

      • Comment-ul 8, dupa intentiile mele, trebuia sa apara ca raspuns la comment-ul 6, dar pe aici este o incurcatura. Poate reusiti sa le reparati.

        Comentariu de Ion Roata — 18/06/2011 @ 3:06 PM | Răspunde

  2. Ce frumos suna!
    „7. Judecătorilor trebuie să le fie garantat un nivel al remuneraţiei care să corespundă cu demnitatea funcţiei lor şi scopul îndeplinirii îndatoririlor lor.”
    Da’ cum sa facem sa corespunda „activitatea judecatorilor cu demnitatea functiei?” Nu e asa ca nu e simplu? Si ca, in multe cazuri, este inca departe?
    Asa, ca parere.

    Comentariu de Emil — 15/06/2011 @ 8:30 AM | Răspunde

  3. Iata cata dreptate avea Patriciu!
    El spunea ca justitia trebuie sa fie privata, in sens de mecanism independent de orice alta structura/institutie statala (minister de justitie, minister de finante, presedinte etc.).

    De ce are dreptate? Pentru ca atunci cand nemultumirea sociala, cauzata de deciziile statale (adica decizii ale boilor care se folosesc de voturile altor boi pentru a putea emite apoi acte normative – e parerea mea si nu am niciun motiv sa mi-o schimb), nu mai poate fi controlata nici macar prin mecanismul judiciar, atunci singura posibilitate pentru a ostoi setea de sange a societatii (a boborului) este sa-i „rupi” pe aia care trebuiau „sa judece” … sistemul judiciar (care prin cartile de drept procesual e privit ca „serviciu public”, adica un fel de act savarsit de o institutie administrativa, precum o primarie, spre exemplu, nicidecum un act de autoritate egal actului normativ) este cel raspunzator pentru toate neajunsurile politicienilor.

    Ori, daca justitia va fi privata, in sensul ca se va organiza si va deservi actul judiciar dupa reguli proprii de procedura (atentie, nu m-am referit la normele dreptului substantial, care nu pot fi edictate decat de puterile politice), edictate in regim propriu si se va finanta din activitatea proprie, mentinandu-si caracterul de putere stabilit constitutional, atunci va exista sansa imensa ca actul jurisdictional sa poata fi unul asumat, coerent si mai ales un act de autoritate care sa fie acceptat.

    Nu intamplator arbitrajul ca forma de justitie privata, fie ca e organizat ad-hoc, fie ca este institutionalizat, este din ce in ce mai cautat si mai uzitat, din ce in ce mai des contractele civile continand clauze compromisorii. In arbitraj oamenii sau asocierile lor au sansa de a se judeca dupa reguli prestabilite si acceptate de ei insisi (de aia, spre exemplu, staborul tiganesc e privit cu mai multa incredere decat instantele judecatoresti).

    Hai sa privim realist vremurile prezente si sa avem taria de a intelege ca vremurile viitoare nu vor mai garanta financiar existenta anumitor forme de organizare sociala traditionale – vedem din ce in ce mai des la TV ca organizatii precum grupul Bilderberg, la reuniiunile caruia participa oameni foarte influenti, afirma cu claritate ca statele nu mai pot constitui o garantie a organizarii populatiilor viitoare.

    Banii au acaparat totul, inclusiv sufletele fiintelor umane. Fara ei nimic nu este realizabil. Cu atat mai putin actul judiciar.

    Rezulta ca atata vreme cat sistemul judiciar va constitui un mecanism care include parghii prin care sa fie controlat decizional va fi permanent subiectul si obiectul unui abuz.
    Daca sistemul judiciar nu are autonomie decizionala si nu se autofinanteaza el va fi usor de controlat de celelalte puteri, care nu se vor sfii, atunci cand se vor simti afectate, sa mai puna „in dezbatere publica” cate un proiect de act normativ prin care sa se instituie „raspunderea magistratilor”.

    Statul poate recunoaste ca putere puterea judecatoreasca, dar va trebui sa-i permita sa fie complet autonoma si neorganizata ca institutie statala. O putere a statului nu inseamna neaparat ca ea trebuie sa existe ca forma institutionala statala. De ce? Pentru ca atunci ea are exact forma unei institutii administrative a statului (exact ca o primarie), constituind un „serviciu public”. Serviciu care nu savarseste un act administrativ, ci unul jurisdictional.
    In fapt, hotararea judecatoreasca are aceeasi forta juridica si acceasi autoritate independent ca sistemul judiciar este declarat ca fiind un sistem statal sau nu. Statalitatea este forma, „invelisul” sub care functioneaza sistemul, dar la fel de bine invelisul poate fi autonom si privat, fara ca actul jurisdictional sa-si piarda autoritatea cata vreme puterea judecatareasca este recunoscuta ca autoritate si atat, autoritatea rezultata din vointa cetatenilor. Ca si statul (ca forma de organizare), sistemul judiciar este rezultatul vointei cetatenilor. Daca cetatenii n-ar vrea justitie exercitata prin instante judecatoresti sistemul judiciar n-ar exista. Daca cetatenii n-ar dori sisteme de forta publica, n-ar exista politie, jandarmerie, armata, brigazi antitero si altfel de brigazi etc.

    Eu sunt convins ca o justitie organizata dupa „obiceiuri ale locului” e mult mai eficienta, mai previzibila, mai coerenta decat o justitie organizata precum in prezent. O justitie care functioneaza dupa „obieceiurile locului” nu poate starni o jurisprudenta neclara si imprevizibila precum a starnit-o justitia organizata dupa actualele reguli.

    Judecatorul „local” este sanctionabil in ochii comunitatii din care el face parte, care il poate investi cu incredere sau nu; un judecator ce face parte din actuala forma de organizare a sistemului nu poate fi investit cu incredere de nimeni, pentru ca, pe de o parte, nu il cunoaste nimeni atata vreme cat cei care il pot cunoaste sunt dor cei care ii controleza cariera (CSM, ca organism central?).

    Comentariu de area — 15/06/2011 @ 10:54 PM | Răspunde

    • Pentru justitie privata puteti apela la mediere sau arbitraj. Nimeni nu va impiedica, chiar va incurajeaza prin facilitatile create.

      Comentariu de Cristi — 18/06/2011 @ 12:58 AM | Răspunde

  4. Atata timp cat acest circ intre judecatori si procurori, intre procurori si politisti cu rezultatul final – indiferent cat ai furat si pe cine ai omorat noi te scoatem curatit – chiar nu inteleg de ce ii mai platim? Ei oricum sunt platiti regeste de interlopii pe care se fac ca-i judeca cu sume mult mai mari decat salariul. Vilele, conturile si averile judecatorilor si procurorilor n-are cine sa le judece. Le poate ancheta ANI dar in final ei decid pentru ei. Hai sa devenim o tara de judecatori ca macar sa furam toti…. Justitia este cea mai mare frana in dezvoltarea Romaniei moderne. Trebuie luata o decizie capitala cu ea, caci in 21 nu s-a schimbat deloc. A fost si a ramas justitia infractorilor si hotilor. Decat sa aruncam banii nostri si cei europeni, mai bine ii punem la dispozitia Comisiei sa creeze ea pentru Romania o instanta europeana care sa judece cazuri de pagube cumulate mai mari de 100.000 euro. Si pe judecatorii nostri sa-i angajeze mafiotii ca avocati.

    Comentariu de Viaru Silviu — 16/06/2011 @ 5:08 PM | Răspunde

    • Limbajul dvs e unul inacceptabil. Nu aveti dreptul sa afirmati asa ceva in bloc. E clar ca sunteti o persoana cu multple procese in justitie pe care le pierdeti. Ceea ce poate inseamna nu ca va confuntati cu judecatori nestiutori de carte si corupti, ci ca nu aveti dreptate in ceea ce sustineti, ci ifie incalcati dreptul altor oameni care va inving in procese si le platiti daune si cheltuieli, fie abuzati de drepturile dvs procesuale. Dar eu nu pot trage concluzia asta pt ca nu va cunosc si sincer nici nu vreau. Tot asa cum dvs nu ma cunoasteti ca profesionist ci doar ca blogger, si nu aveti dreptul nici legal, nici moral sa imi vorbiti de hotie si avere incluzandu-ma cel putin pe mine, pt care pot garanta 100%.

      Comentariu de Cristi — 18/06/2011 @ 1:06 AM | Răspunde

  5. Ca la noi, la nimenea! Vantu a dat spaga din nou, magistratii sunt liberi! Acest individ trebuia sa nu mai iasa din inchisoare cativa zeci de ani intr-o tara normala!
    Pana nu-i matrasim pe cei din CSM, de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, nu vom avea o justitie corecta in Romania.
    Noile prevederi stipulate in proiectul noii Constitutii prevad responzabilizarea penala a magistratilor pentru astfel de sentinte. Norocul nostru e ca Traian Basescu i-a cerut lui Boc o noua lege pana la transarea noii Constitutii in care magistratii vor fi trasi la raspundere atat penal cat si material pentru aceste sentinte. Predoiu a prezentat cele doua proiecte de legi deja Coalitiei si urmeaza sa intre in dezbatere in Parlament. Cu aceste responsabilizari, magistratii nu vor mai scapa ca pana acum si cu spaga si liberi de orice raspundere.
    Pana atunci isi fac de cap cum i-a invatat Nastase si PSD. Ei i-au facut stat in stat, inamovibili si santajabili si au stabilit trocul actual: „noi va facem de neatins si va dam spaga iar voi ne scapati de devalizarea tarii”.

    Comentariu de Viaru Silviu — 16/06/2011 @ 6:37 PM | Răspunde

    • Daca stiti ca cineva a dat spaga sa obtina o hotarare, sesizati DNA. Daca faceti afirmatii nereale, puteti raspunde penal sau material.
      Noile prevederi din constitutie nu contin ceea ce spuneti dvs: Raspunderea penala este pentru magistrati aceeasi ca pentru orice cetatean. Raspunderea materiala e in Constitutie din 2003. Plus, vedeti ca CCR a constatat azi ca sunt ceva probleme la textul la care va referiti dvs.
      Nimenu nu ne-a invatat sa ne facem de cap. Nu suntem stat in stat, ci noi suntem statul. Adica putere publica, alaturi de alte doua puteri, care conducem tara. Ianmovibilitatea o au toti judecatorii din lume, iar in Romania ea este reglementata din 1991.

      Comentariu de Cristi — 18/06/2011 @ 1:10 AM | Răspunde

      • De ce sa sesizeze? Ca eventualul parat sa intre in acelasi mecanism diabolic de „proces secret”, iar CSM sa nu se sesizeze?. Ca sa existe juzi care amana procese pana la expirarea termenelor de prescriptie, iar CSM sa nu se sesizeze ?(2 luni copierea unui CD)? Ca sa existe :motivari” de genul „exces de celeritate” iar CSM-ul sa nu se sesizeze? Ca la ICJ sa fie iar promovati magistrati pe vechile metode, iar CSM-ul sa accepte situatia?
        Fata de cine sunteti independenti domnule judecator, fata de celelalte doua puteri, sau cumva sunteti independendenti fata de societatea pe care ar trebui sa o aparati?
        Invocati mereu independenta pecuniara a justitiei (de fapt a judecatorilor), dar poate ca ati auzit ca exista si termeni ca „dreptate” si „echidistanta”? Vreti independenta sau iresponsabilitate? Independenta inseamna cumva lipsa de raspundere? Inainte se facea dreptate „in numele regelui”, apoi „in numele poporului”, acum in numele cui se face dreptate? Si mai sustineti ca in CSM nu este nevoie de reprezentanti ai „suveranului”? A devenit cumva „dreptatea” un termen abstract, rupt de intelesul si implicarea sociala? In numele cui se face justitie? In numele judecatorilor mereu nemultumiti de „plata” primita?

        Comentariu de DanSu — 18/06/2011 @ 7:40 AM | Răspunde

  6. Citatele postate sub numele meu mai sus sint doar preluate din forumurile românești, Domnule Cristi !!
    Ca si articolul urmator: http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/curtea-constitutionala-a-avut-un-complice-228737.html
    Si sunt de acord cu ce scrie domnul ziarist pentru simplu motiv ca reprezinta o realitate cotidiana in Romanica noastră.
    Se pare ca exista un sindrom care afectează pe cei care se ajung la putere: uita de tot ce au predicat mai înainte !!!
    In rest rămâne doar speranța tuturor ,,vrem o țară ca afara” dar nu facem nimic pentru asta si ne mai si răstim la cei care ne dau sfaturi !!
    Din fericire nu mai am de mult ce sa cer unui sistem corupt până in măduva oaselor.
    Păcat doar de ce ar fii putut sa fie !…………………………………..

    Comentariu de Viaru Silviu — 18/06/2011 @ 6:00 AM | Răspunde

  7. Adevarul e ca odata ce v-ati vazut cu sacii in caruta, v-ati dat arama pe fata.

    „Vă vine în minte numele fostului şef al CSM, Dan Lupaşcu? Sau al celebrei judecătoare Lidia Bărbulescu? Sau al altor membri ai CSM care ne-au obişnuit cu poziţiile lor anacronice, de lideri ai sindicatului mafiei în robe? Vă înşelaţi amarnic! Cred că şi lor le-ar fi crăpat obrazul de ruşine să susţină un asemenea punct de vedere. Cel ce se opune acestei modificări şi dă implicit o mână de ajutor tuturor mafioţilor din această ţară care se tem că şi-ar putea pierde vilele, terenurile şi maşinile este chiar actualul şef al CSM, „reformatorul” Horaţiu Dumbravă.

    Formal, acest punct de vedere nu îi aparţine doar lui Dumbravă, ci întregului Consiliu Superior al Magistraturii. Doar că, potrivit unor informaţii din interior, documentul care cuprinde toate observaţiile CSM-ului legate de propunerile de modificare a Constituţiei nu a fost supus la vot aşa cum ar fi fost normal, el fiind adoptat oarecum prin acord tacit. Ceea ce pune un semn de întrebare asupra legalităţii sale, dar nu schimbă problema de fond. Pentru că un lucru e cert. Nu doar Horaţiu Dumbravă, ci şi ceilalţi „reformişti”, Cristi Dănileţ şi Adrian Neacşu, care au fost susţinuţi pentru a intra în CSM tocmai pentru a susţine reformarea autentică a justiţiei împărtăşesc întru totul criticile formulate în documentul trimis Curţii Constituţionale. Singurii membri care au făcut opinie separată au fost Alexandru Şerban şi Bogdan Licu.

    Merită reamintit că înainte de a deveni membri CSM, Dumbravă, Dănileţ şi Neacşu au iniţiat o mişcare de protest la adresa practicilor Consiliului, pe care îl acuzau că apără şi promovează magistraţii corupţi. Ei au fost susţinuţi activ de reprezentanţii altor ţări membre UE şi ai SUA, care au încurajat de-a lungul timpului mişcările de reformă din interiorul breslei magistraţilor, dar şi de societatea civilă. Inclusiv cotidianul „România liberă” le-a oferit platformă pentru strângerea de semnături în sprijinul protestului îndreptat împotriva practicilor vechiului Consiliu.”

    Comentariu de Diana Lazar — 18/06/2011 @ 2:06 PM | Răspunde

    • Doamna, eu nu am caruta, iar saci nici atat.
      Cat priveste textul, ar cam fi cate ceva de observat, daca faceti un mic efort: CSM nu a spus ca cei care comit infractiuni si isi fac astfel averi ilicite trebuie protejati. Nu e `Horatiu` ci `Horatius`. Daca documentul catre CC nu a fost supus la vot, cum de A.Serban si B.Licu au facut opinie separata?
      …sunt doar cateva intrebari dupa ce citesti textul…

      Comentariu de Cristi — 18/06/2011 @ 6:50 PM | Răspunde

  8. Justitia nu se poate reforma singura…. . E nevoie de politic.

    Comentariu de Cosmin Cristea — 20/06/2011 @ 5:47 AM | Răspunde

  9. Cauza principala care le permite judecatorilor sa pronunte solutii dupa bunul lor plac si dupa propriile lor interese o reprezinta faptul ca ei stiu ca nu vor raspunde pentru solutiile nelegale si netemeinice pe care le pronunta.
    Justificarea acestor solutii o reprezinta gresita interpretare pe care o dau magistratii romani notiunii de ,,independenta judecatorillor”.
    Prin independenta judecatorilor consider ca ar trebui sa se inteleaga ca judecatorii sunt independenti fata de factorul politic, administrativ, economic, religios, etc., adica sub nici o forma acesti factori nu ar trebui sa influenteze solutiile pronuntate de judecatori.
    Independenta judecatorilor nu inseamna insa ca ei sunt independenti fata de lege, adica legea trebuie aplicata si nu interpretata !
    Adica daca legea spune ca 2+2=4 acest lucru sa fie valabil pentru toti judecatorii, nu unii judecatori sa spuna ca pentru ei 2+2=3 sau 5 ca ei asa au interpretat legea iar in interpretarea legii ei sunt independenti, nimeni nu le poate impune cum sa interpreteze legea!
    Daca toti judecatorii romani ar aplica legea si nu ar interpretao dupa propriile lor interese, sunt sigur ca discutiile pe marginea raspunderii magistratilor nici nu si-ar prea avea rostul !!!
    Ca magistratii romani au extraordinara capacitate de a interpreta legea dupa propriile interese se va vede si din cele 2 ex. pe care le prezint.
    1)Protestele magistratilor au fost interpretate ( de catre M Pivniceru, L Barbulescu si alti juristi de frunte)ca fiind Legale, in conditiile in care:
    -Art. 5 din Legea nr.303/2004( Statutul magistratilor) prevede ca:Magistratii sunt obligati ca prin intreaga lor activitate sa asigure suprematia legii
    -Art.40 din Legea conflictelor de munca nr.168/1999 prevede ca:Greva constituie o incetare colectiva si voluntara a lucrului intr-o unitate ( În baza Hotărârii Adunării Generale a Judecătorilor Curţii de Apel Oradea din data de 31.08.2009, s-a dispus amânarea judecării cauzei–este foarte clar ca amanarea judecarii cauzelor care trebuiau judecate intr-o anumita zi de catre judecatori reprezinta o incetare colectiva si voluntara a lucrului, deci O GREVA!))
    -Art.63 din Legea conflictelor de munca nr.168/1999 prevede ca:Nu pot declara greva judecatorii, procurorii, personalul Ministerului Apararii
    -iar art.21 din Constitutia Romaniei prevede caci nimeni nu este mai presus de lege!
    2)Cu toate ca Legea nr. 317/2004, republicată, prevede expres că durata mandatului membrilor aleşi (text menit doar să facă distincţie faţă de membrii de drept, al căror mandat în CSM nu poate fi condiţionat de o anumită durată) ai Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani, fără posibilitatea ocupării unui nou mandat, 2 dintre membrii fostului CSM ( L Barbulescu si D Lupascu) au interpretat legea in folosul lor si au candidat pentru un nou mandat, iar sute de judecatori de la ICCJ si de la Curtile de Apel iau si ales ( deci au interpretat legea tot la fel ) !!!
    Daca cei mai buni judecatori (!?) ai tarii interpreteaza legea in acest fel, putem sa ne dam seama cum este interpretata ea( atunci cand se doreste ,,trantirea”unei solutii – vorba dl.jud.C Danilet) la nivelul judecatoriilor si tribunalelor !

    Comentariu de dumitru — 24/06/2011 @ 9:36 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: