CRISTI DANILEŢ – judecător

23/06/2011

Opinie despre prezumtia liceitatii dobandirii averii

Filed under: CSM,dr.omului — Cristi Danilet @ 1:03 PM

România este un stat de drept. O caracteristică a acestuia este garantarea şi ocrotirea dreptului la proprietate. Toţi cei care deţin bunuri sunt prezumaţi ca le-au dobândit în mod licit. Acest lucru este prevăzut expres în Constituţie şi este un câştig al Revoluţiei din decembrie 1989.

În perioada comunistă, exista o reglementare cunoscută drept “legea ilicitului” – Legea 18/1968. Art. 2 prevedea: Valoarea bunurilor a cărei provenienţă nu se justifică este supusă unui impozit de 80%. Prin justificarea provenienţei bunurilor se înţelege obligaţia persoanei de a dovedi caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea sau sporirea bunurilor. Prin decizia nr. 64/1996 Curtea Constituţională a stabilit că aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor articolului 44 alin. 8 din Constituţie care instituie prezumţia caracterului licit al dobândirii bunurilor, considerându-se astfel că odată cu apariţia noii Constituţii în 1991, articolul criticat din Legea 18 fusese abrogat implicit.

Aşadar, în România, încă din 1991 toţi cei care au avere se consideră ca au dobândit-o licit. Nu neg faptul că unele persoane au comis acte ilicite din care au făcut avere, dar cel care invocă caracterul ilicit – de exemplu organele fiscale sau organele de urmărire penale – trebuie să dovedească acest lucru. Este un principiu fundamental de drept în ţara noastră, dedus atât din art.1169 Cod Civil (vechi de peste 150 ani) potrivit căruia “Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească” şi din art. 66 Codul de procedură penală potrivit căruia „Învinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovăţia sa”.

Aceasta nu înseamnă că nu ar putea fi confiscate bunurile obţinute fraudulos. Dar pentru aceasta devin incidente dispoziţii deja existente în Constituţia noastră, şi anume articolul 44 alin.9 din Constituţia de azi: „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii”. Pornind de la această bază, nimic nu împiedică legiuitorul ca în actele normative să arate în mod clar ce bunuri pot fi confiscate, cine le poate confisca, în ce condiţii. Acelaşi legiuitor va trebui să implementeze Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului UE care prevede norme deosebit de interesante sub aspectul confiscării extinse (sporite): în cazul unui condamnat pentru anumite infracţiuni grave, nu se confiscă doar bunurile ce au făcut obiectul infracţiunii, ci şi bunuri dobândite din activităţi similare pentru care nu se pronunţă condamnarea, dar sunt fapte specifice prin care instanţa este convinsă de iliceitatea obţinerii acestora şi aceasta chiar dacă au fost transmise altor persoane. Dar, atenţie, această decizie fixează ca referinţă o condamnare existentă – aşadar puternice probe din care s-a tras concluzia că a dobândit în mod cert bunuri prin acte frauduloase, iar ulterior această concluzie se extinde în baza unor probe (poate chiar prezumţii) şi la alte bunuri.

De asemenea, amintesc de art. 31 pct. 8 din Convenţia ONU împotriva corupţieiStatele părţi pot avea în vedere să solicite ca autorul unei infracţiuni să stabilească originea licită a produsului prezumat al infracţiunii sau a altor bunuri care pot face obiectul unei confiscări, în măsura în care această exigenţă este conformă principiilor fundamentale ale dreptului lor intern şi naturii procedurilor judiciare şi altor proceduri” – această Convenţie a fost ratificată prin Legea nr. 365/1994; de remarcat ca şi aici e vorba de existenţa unei acuzaţii.

Or, eu susţin că în prezent există un cadru suficient pentru confiscarea averilor fraudulos obţinute, fără a fi necesar să fie înlăturată prezumţia dobândirii în mod legal a bunurilor (iar referindu-mă la instrumentele internaţionale ratificate sau derivate din tratatele la care suntem parte, acestea oricum sunt obligatorii şi atunci când contrazic legislaţia naţională, au prioritate primele conform art. 11 şi 20 Constituţie). O altfel de concepţie ar genera, fără îndoială, victime printre cetăţenii cinstiţi care din varii motive nu ar putea la un moment dat să dovedească modalitatea de obţinere a unui bun. Dacă se vrea ca numai persoanele care utilizează banul public să fie supuşi unor reglementări specifice, sau ca provenienţa să fie justificată numai de la o anumită valoare în sus a bunurilor, acestea trebuie prevăzute în mod expres. Altfel, riscăm o întoarcere la practicile comuniste. 

Anunțuri

9 comentarii »

  1. Nu e vorba de banul public…
    Un patron care:

    – are salariul minim pe cartea de munca, (la fel ca si ceilalti salariati ai lui cu exceptia unei fatuce)
    -nu are alte venituri decat din munca pe care o presteaza ca asociat unic si administrator la firma pe care o detine,
    -nu a capatat nici o mostenire,
    – nu are credite la banca,
    -nu accepta sa lucreze nimic fara 50% profit, iar daca vrei chitanta/factura trebuie sa mai platesti si TVA pe jumatate din ce ti-a spus initial ca e pretul (fara TVA, daca vrei mai ieftin),
    -nu a avut un capital initial

    Dar, a carui firma are
    – venituri de peste 4 miliarde lei vechi pe an
    -cheltuieli de 4 miliarde si ceva (intretinerea apartamentului lui si al mamei soacre, masini, telefoane, excursii peste hotare si pe la femeile din teritoriu-chiar daca locuiesc la mare distanta una de alta- ceea ce e si indicat la urma-urmei)
    -in 13 ani cat are de la infiintarea firmei a tinut-o tot in pierdere (cu exceptia anului in care l-am chemat in judecata pentru recalcularea pensiei alimentare),

    Si care si-a imprumutat firma cu 7-800 de milioane lei vechi, din care mai retrage cand are nevoie, si imprumuta din nou in urmatorul exercitiu financiar

    Ei bine, unui asemenea maestru al ingineriilor financiare i se prezuma averea licita. Justitia il considera sarac lipit si ii calculeaza in „interesul superior al copilului” o pensie alimentara reprezentand 1/4 din salariul minim pe economie.

    Concluziile le trageti dvs.

    Comentariu de dia — 23/06/2011 @ 7:11 PM | Răspunde

  2. Am si eu cateva intrebari de ne-jurist:
    1. Cum va putea legiuitorul sa implementeze Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului UE daca Constitutia (care presupune caracterul licit al averii) va fi in contradictie cu aceasta?
    2. Apartenenta la UE obliga Romania sa acorde Deciziei-cadru 2005/212/JAI prioritate asupra Constitutiei? Daca da, de ce sa nu aliniem Constitutia la prevederile Deciziei-cadru si sa eliminam prezumtia licita a averii?

    Va multumesc

    Comentariu de horiah00 — 24/06/2011 @ 5:39 AM | Răspunde

    • 1. nu este nicio contradicitie. aici este marea confuzie care se face.
      2. aveti posibilitatea sa o faceti prin parlamentari si apoi cand veti vota la referendum Constitutia. Dar apoi sa nu va plangeti ca va sunt confiscate bunurile a caror provenienta licita nu o puteti dovedi.

      Comentariu de Cristi — 24/06/2011 @ 7:33 AM | Răspunde

      • 1. V-as ramane recunoscator daca ati elabora putin. Mie, ca ne-jurist, contradictia mi se pare evidenta.
        2. Eu unul in mod sigur nu o sa ma plang, pentru ca nu am probleme sa justific provenienta masinii mele de 11 ani sau a masinii de spalat la care inca platesc rate. In schimb am probleme sa inteleg ca insasi Constitutia te incurajeaza sa furi (in stil mare, nu gainarii) in ideea ca stai la inchisoare sase luni pentru o infractiune minora, dar dupa ce iesi te bucuri pentru tot restul vietii de prada furata.

        Comentariu de horiah00 — 24/06/2011 @ 2:41 PM | Răspunde

  3. Aceasta nu înseamnă că nu ar putea fi confiscate bunurile obţinute fraudulos.

    Fara indoiala! Aliniatul 9 din articolul 44 este suficient de clar: bunurile folosite, destinate sau rezultate din infractiuni pot fi confiscate. Confiscarea extinsa, insa, este interzisa de aliniatul precedent, asa cum a fost interpretat el temeinic de CCR. A fi condamnat pentru o infractiune presupune ca statul a probat infractiunea respectiva, si eventual a confiscat, sub regimul confiscarii speciale, bunurile provenite din ea. Dar nu inseamna ca a probat nimic in ce priveste orice altceva, de exemplu restul averii. Prin urmare, de vreme ce art. 44 alin 8. nu opereaza vreo alta distinctie, aceasta e in continuare prezumata a fi licita, si nu poate fi confiscata.

    Comentariu de Doc — 24/06/2011 @ 12:00 PM | Răspunde

    • Doc, prezumtia ca averea e dobandita licit nu inseamna dovada ca e licita. O prezumtie isi inceteaza efectul cand am un indiciu sau o proba contrara. Daca sunt functionar public si sunt prins luand mita si am o casa pe care nu o pot justifica cu venitul, s-ar putea sa fie de ajuns….Oricum, ramane problema formala: nu se poate inlatura din Constitutie o garantie pe calea revizuirii, ci numai pe calea unei noi Constitutii.

      Comentariu de Cristi — 24/06/2011 @ 7:20 PM | Răspunde

      • Cristi,

        O prezumtie isi inceteaza efectul cand am un indiciu sau o proba contrara

        O prezumtie isi inceteaza efectul cand exista proba contrarie. NU cand exista indiciu contrar! Nu doar ca demonstratia se poate face imediat (printr-o paralela cu alte prezumtii prevazute de dreptul nostru), dar, in speta, se face usor si semnificativ reducand la absurd implicatia: daca prezumtia licita a averii inseamna ca ea nu poate fi confiscata fara existenta unor indicii, prin rationament a contrario se deduce ca in lipsa ei ar fi constitutional ca statul sa confiste averea fara sa aiba vreun indiciu ca e ilicita! Cred ca suntem amandoi de acord ca asa ceva e imposibil, dreptul de proprietate e in continuare acolo, statul de drept e in continuare acolo…

        Comentariu de Doc — 28/06/2011 @ 1:28 PM | Răspunde

  4. Zadarnic invocati dumneavoastra „garantarea proprietatii” prin actua Constitutie, din moment ce exact cine trebuie si cand trebuie nu le aplica. Ma refer evident la judecatori. Iata patania Societatii de Gospodărie Comunală si Locativă Orşova care detinea un teren de 5300 mp si un sediu administrativ, ambele intabulate in cartea funciara si inregistrate la Registrul Comertului. Prin HG 963/2002 completat cu HG 990/2006 imobilele societatii (ma rog, ale creditorilor ca a intrat in insolventa) faceau parte din domeniul public al Judeţului Mehedinţi, si s-au intabulat din nou, mai tarziu pe numele altui proprietar . Pagubitii au cerut in Contencios administrativ anularea HG, dar judecatorii Curtii de Apel Craiova _http://portal.just.ro/InstantaDosar.aspx?idInstitutie=54&d=NTQwMDAwMDAwMDA1NTY3OQ** „au observat” numai intabularea ulterioara HG atacata, nu si pe aceea precedenta ce produsese efecte juridice. Asadar, deocamdata, cu ce prezumtie licita din Constitutie doriti dumneavoastra, tot la mana judecatorului se ajunge, care „interpreteaza legea” cum doreste.Dosarul a trecut pe la ICCJ si acum se dau termene peste termene la rejudecare si nici macar in 4 ani nu se stie ale cui sunt imobilele, bunuri care de bine – de rau au un statut juridic special. Ce sa mai vorbim bunuri mobile, biciclete, neinregistrate in nici un fel de registre oficiale? Ti le poate lua oricine!

    Comentariu de Ion Roata — 24/06/2011 @ 9:48 PM | Răspunde

  5. p tara care atrecut de la comunism la capitalism,o perioada de cativa ani in care nici nu a existat fiscalitate,taxe, tva,economie cu banci cafre acordau bobanzi la de 100-200-250 % dobanda pe an,unde bisnita era in floare,turcismele si tarabele erau la putere…nu te intreba nimeni ce aduci si ce vinzi…ni se cere acum dupa 20 de ani sa ne justificam averile…acestea toate spuse inainte nu erau ilegale acum cativa ani…de ce sa ma justific..eu zic ca in astfel de economii trebuie sa existe un „moment 0”,in care fiecare cetatean trebuie sa-si declare absolut toate averile si impozitate conform legii. Dupa aceea se poate trage la raspundere oricine isi achizitioaneaza bunuri mobile si imobile peste veniturile acestuia…mi se pare de bun-simt si destul de legal(nu mai trebuie sa specific si plusurile care s-ar inregistra la buget

    Comentariu de alex — 18/12/2011 @ 8:01 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: