CRISTI DANILEŢ – judecător

03/08/2011

Si totusi, ce ne uneste?

Filed under: democratie participativa — Cristi Danilet @ 10:18 PM

Am vorbit zilele trecute despre dezbinare.

Am intrebat mai intai, mai degraba retoric, ce ne dezbina? Traim intr-o tara care avem impresia ca merge la vale incontinuu, in care reformele reusesc cel mult sa intarzie caderea, in care lipsesc valorile si etaloanele, in care profesionalismul e inlocuit de fuga dupa profit imediat, in care legea pare instrument perfect pt scopuri contrare principiilor, in care toti au impresia ca numai ei au dreptate, in care informatia e la putere dar dezinformarea e deasupra a tot si toate, in care multi vorbesc de statul de drept dar nu stiu ce inseamna aceasta sintagma, in care justitia se vrea a fi controlata, in care oamenii sunt despuiati si disecati in piata publica spre deliciul celorlalti, in care demagogia e ridicata la rand de vertite, in care hotii striga `hotii!` si ipocritii isi aroga rol de formatori de opinie. In care oamenii devin incetul cu incetul umanoizi. De ce am ajuns in halul asta? De ce nu ne mai salutam cu vecinul de scara, de ce nu ne mai imprumutam unul altuia, de ce ignoram criticile prietenilor, de ce sapam dupa informatii can-can-istice, de ce ne hlizim la necazul altora, de ce ne e jena sa strangem un gunoi de pe jos, de ce fumam in locuri publice cand sunt in jurul nostru nefumatori, de ce injuram de fata cu copiii?

Apoi am dat un exemplu recent de cum se face o dezbinare, vorbind despre raportul MCV de anul acesta si despre promovarea la ICCJ, prezentate primul in mod voit altfel decat in realitate, iar al doilea dintr-o neinformare din partea celor care au scris pe subiect.

Acum vreau sa trec de la problema la solutie. Ce ne poate uni? In acest noian de interese si dezinterese, in fuga continua dupa avere sau celebritate, oare ce ne mai poate uni? Pe noi, puterile din stat? Pe noi, cetatenii din stat? Pe noi, indivizii, cu noi, autoritatile si institutiile statele? Pe noi, cei din trecut cu noi, cei din prezent si poate chiar cu noi, cei din viitor?

Atat de imprastiati pe orizontala fiind, oare putem sa gasim o axis mundi unanim acceptata? Exista un factor coagulant? Exista un punct comun? Exista o verticala? Si daca da, care e aceea? Spre unde sa ne duca ea? Cum o putem activa?

Intrebarile sunt dintr-un registru despre care nu vorbesc prea des, si oricum nu public. Dar poate sunt sau vor fi unii care vor rezona la aceste intrebari. Iar intuitia le va reflecta intentia mea.

Anunțuri

13 comentarii »

  1. DREPTATEA aplicata in mod EGAL cu toate consecintele & binefacerile ce deriva din aceasta la nivel de societate & individ ar putea sa ne mai uneasca.

    Comentariu de skorpion — 04/08/2011 @ 7:28 AM | Răspunde

  2. Solutia: Catastrofele majore si dezastrele iminente pentru cei nerabdatori. Pentru restul, evolutia.

    Suntem toti produsele comunismului care a fost prin definitie dusman declarat al elitelor. Implementat timp de 50 de ani in generatiile de atunci si prin contagiune directa inca 20 de ani la urmatoarele generatii prin directiva KGB care spunea sa se sadeasca in populatie neincrederea totala in ceilalti si in liderii nou aparuti a facut sa suferim cu totii de neincredere cronica in ceilalti.

    Nu se pot aduna mai multi care au aceeasi problema la un loc sa incerce sa o rezolve fara sa se auda insinuari de genul: „Lasa ca stim noi ce interese ai matale de vrei sa conduci operatiunea”. Suna cunoscut? In cat timp va progresa o tara care sufera de asa ceva la nivel visceral?

    Cum trecem peste asta? Eu vad doua variante:
    1. Rabdarea timp de inca cateva zeci bune de ani (Brucan a fost optimist dupa mine, desi unele rezultate ale evolutiei sunt deja prezente) pentru ca toti cei care au apucat comunismul sa dispara iar in generatiile ulterioare sa se dilueze tendinta aceasta. Cu alte cuvinte evolutie naturala.

    2. Catastrofele majore si dezastrele iminente:
    Scenariu simplu ca exemplu care sa ne ajute sa descoperim ce ne uneste: In blocul cu 10 etaje in care locuiesc nu ma cunosc cu mai mult de 3-4 familii… si asta la modul schimbarii de amabilitati ocazionale. In rest, cel mult salutul obisnuit si atat. Suntem amabili dar cum apare un motiv, ne certam cat se poate de tare si mult.

    Daca in ziua 1 ar intra cineva si ar comite o crima oribila la apartamentul 1 de la parter, In ziua doi ar ataca pe cineva de pe la etajul 4 si in ziua 3 pe inca cineva de mai sus… pariez ca tot blocul ne-am aduna de urgenta in cel mai scurt timp, ne-am organiza in patrule si am face de garda la intrare, sa ne pazim vietile si ce mai avem, descoperind pe parcurs ca si vecinul de la 7 e un om de treaba, doamna aceea intzepata de la 5 este foarte amabila si buna gospodina dar are multe ingrijorari pe cap avand probleme in familie, etc. si ca toti putem fi o familie in fata pericolului care ne ameninta supravietuirea.

    Am vorbit de scara blocului. Nu vreau sa ma gandesc prea mult ce ne trebuie pentru a obtine acelasi rezultat la scara unei natiuni.

    Comentariu de moldoveanu — 04/08/2011 @ 9:19 AM | Răspunde

    • Domnule, dati-mi voie sa va felicit (si sa va invidiez) pentru optimism.
      Din pacate, nu cred ca s-ar face front comun . Nu cred ca simtul comunitatii de care
      ducem asa o mare lipsa s-ar manifesta in fata unor vicisitudini comune. Mai degraba
      am fi si mai dezbinati.Atata timp cat singurul lucru pe care il am in comun cu vecinii
      e scara de bloc pe care locuim, n-o sa mearga. Nu ne vom uni in fata unui pericol comun.
      Mai degraba o sa aratam cu degetul si-o sa spunem ca e de vina ciudatul care asculta rock,
      baba care creste pisici sau ala de la trei care poarta nadragi de piele si pleata
      la patruj`de ani si care comanda mereu pizza.
      Motivele pentru care se intampla mereu lucrul asta sunt lesne de gasit. haide sa gasim solutii.
      as vrea sa cred ca niste schimbari in bine se pot face mai rapid.
      Vreau sa cred ca putem face aceste schimbari si pentru noi, nu doar pentru copiii nostri…
      Nu am scris pana acum mesaje de sustinere. Nu am crezut ca sunt necesare, pe considerentul ca,
      acela care stie ce face, care e constient ca are un lucru de facut, e sustinut de propria credinta si nu are nevoie de incurajari. S-ar parea ca m-am inselat. Fata de avalansa de denigrari si marlanii cu atata expunere in presa, o incurajare nu strica. Pentru ca sunt multi oameni care gandesc ca mine si sunt si mai multi cei care, avand sursele mele de informatie, ar gandi ca mine..
      lasand la o parte teoria:
      1. e nevoie de PR la presa; (nu sunt chiar toti marlani)…daca chiar vrem sa se stie ce face un judecator, acest lucru trebuie mediatizat, si nu intr-un rezumat facut de un putzake(pardon my french, dar asta e..)care nu are habar de cele mai elementare notiuni de drept(dar le comenteaza)!!!
      2. Actualul CSM trebuie sa sustina pana in panzele albe dreptul la initiativa legislativa al magistratilor. pana la urma, e aberant. Daca orice dep/sen poate propune o aberatie de lege, de ce s-ar refuza acest drept tocmai celor care trebuie sa aplice niste idiotenii zi-lumina?? Cine se lupta cu o gramada de stupizenii?? Meseria de jude e printre cele mai ingrate. In celelalte domenii, daca ti-ai facut treaba bine, ai clientul/pacientul multumit. ca magistrat? sa ne fie cu iertare. Intotdeuna cineva o sa piarda, iar ala care pierde n-o sa recunoasca in vecii-vecilor ca partea adversa a avut dreptate…o sa spuna ca l-a facut avocatul, c-a dat spaga la jude etc, o sa-l injure in vreo fitzuica locala de 2 lei, citita de 200.000…
      trebuie gasita o cale de comunicare cu justitiabilii, chiar in fitzuicile de 2 lei, trebuie sustinute orice fel de initiative de modificare a unor legi stupide si trebuie vaslita acea barca pana cand siajul ei va antrena un curent suficient de puternic cat sa spele 1001 si chiar un milion de marlanii..
      Scuze, am cam deviat de la subiect, dar cand e vorba de scris, inceputul e sub control, restul cuvintelor vin de la sine

      Comentariu de Mariana E. — 06/08/2011 @ 3:47 PM | Răspunde

  3. Ca o completare la cele spuse mai sus, un alt lucru ce poate sa uneasca poporul este un lider adevarat ajutat de „locotenentii” lui sa castige increderea celorlalti si care sa nu urmareasca altceva decat buna dezvoltare si indreptare a statului, impulsionarea masele la a crea si nu la a distruge cum se intampla in zilele noastre.

    O astfel de persoana insa va fi imediat supusa presiunilor, santajelor si unor forme de denigrare pentru a nu putea sa-si duca misiunea la bun sfarsit. De aceea acest lider dupa a mea parere nu cred ca va aparea prea curand, din pacate oamenii culti si cu spirit de lider, cei ce cu adevarat ar merita ascultati care pot schimba ceva numai sunt in prim plan de prea multa vreme, iar asta se simte in societate.

    Te uiti la omul de rand care desi esti umilit, injosit si batjocorit de situatia actuala, de acest legislativ si executiv care ne conduce, la fiecare tur electoral pune mereu „botul” la minciunile acelorasi oameni din trecut si mai trist e ca se vand pe o paine, un sac de malai samd. Aici am ajuns la al doilea lucru care ne poate uni, EDUCATIA.

    In momentul in care nu vom mai avea atat de multi ignoranti si oameni slab pregatiti atunci nu va mai fi nici manipularea asa de vasta, minciunile guvernantilor nu se vor mai lipi cu usurinta de popor, iar lucrurile vor incepe sa prinda contur si un drum spre o buna evolutie.

    Comentariu de Marius — 05/08/2011 @ 10:41 AM | Răspunde

    • FOarte interesant si adevarat ce spuneti. Dar chestiunea cu liderul pare a fi un raspuns la intrebarea mea, iar cea cu educatia un mijloc, mai degraba. Haideti sa vedem ce comentarii mai apar.

      Comentariu de Cristi — 05/08/2011 @ 11:09 AM | Răspunde

  4. @moldoveanu: nu orice catastrofa te uneste (ati dat foarte bine exemplul pustiului pe care comunismul ni l-a adus), iar apoi, mesajul e totusi prea fatalist. In plus, de cele mai multe ori atunci cand pericolul dispare fiecare isi vede de treburile sale.
    @Marius: de oameni providentiali, eu unul, nu mai am nevoie, as propune in schimb o comunitate „providentiala” care isi stie interesele si are capacitatea sa le aduca la indeplinire. Cu „providentialii” stam mereu pe muchia dintre extremism si dezinteres. Dorinta de lideri „providentiali” este un simptom al lenei sau al lipsei de initiativa sau al temerilor. Cu alte cuvinte, sa nu mai asteptam mereu de la altcineva „sa faca ceva” pentru noi. Ci sa aplicam, din nou, frumosul dicton al vechilor liberali „prin noi insine”!
    @Cristi: parerea mea este ca noua ne lipseste identitatea. Ea era in plina constructie cand au venit comunistii si a fost rasa din sufletele noastre de ce a urmat timp de jumatate de secol. O dezbatere solida despre cine suntem noi, fata de noi insine, cum am ajuns sa ne aplicam atat de des noua insine raul cel mai cumplit, cum ne putem reconstrui sinea noastra, atat fata de noi cat si fata de vecinii nostri din Europa ar fi un inceput care ar conduce in timp la formarea de comunitati solide, la redobandirea iubirii si respectului fata aceste comunitati si in fine fata de tara in care ne-am nascut. Aceasta presupune insa lipsa duplicitatii, dezvaluirea si asumarea uratului si a durerosului, acceptarea nemerniciei proprii si aplicarea proceselor curative.
    In rezumat: noi nu suntem un popor cu identitate formata care sa se manifeste concomitent la nivelul cel mai adanc al nostru si in cotidian.

    Comentariu de alex — 05/08/2011 @ 12:04 PM | Răspunde

  5. …si nu numai

    Comentariu de silvia — 06/08/2011 @ 3:55 PM | Răspunde

  6. felicitari judecatorului caruia i-a fost mila de MIoara Roman,
    :mrgreen:
    milos rau bietul judecator…..

    o cunostinta de-a mea sta in chirie intr-o garsoniera in Ferentari si plateste 200 de euro..
    sa indrazneasca numai sa nu achite sau sa faca nazuri!!

    dle Danilet, d`aia n-are ursul coada!!

    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-9737143-tribunalul-bucuresti-mioara-roman-fosta-sotie-lui-petre-roman-nu-evacuata-din-vila-apps-din-primaverii.htm

    Comentariu de skorpion — 09/08/2011 @ 6:09 PM | Răspunde

    • Pai, nu are nicio treaba mila si cu prezenta actiune. Este so banala cerere de ordonanta presedintiala. Pt a cere evacuarea pe aceasta cale, trebuie sa demonstrezi urgenta si pericolul. Care nu sunt date in cauza de fata, orice jurist incepator isi poata da seama de asta. Alta e situatia in actiunea de fond pt evacuare, dar nu pot comenta public mai mult.

      Comentariu de Cristi — 09/08/2011 @ 7:10 PM | Răspunde

  7. mila = ironie!

    pai, va spun eu: tot fostii activisti de partid, odraslele lor, fostii securisti si odraslele lor nu se mai satura…

    auzi tupeu pe coana mioara sa se tina cont de pensioara ei…si sa se aplice 15% din ea pentru chirie…

    nu stie ca ceasca a fost impuscat tot de ai ei???
    pe vremea aia probabil ca exista aceasta regula 15%

    dar au trecut 21 de ani si 1/2 si femeia tot comunist gindeste si cu mult, mult, mult tupeu, ajutata fiind de alti multi, inclusiv magistrati….

    Comentariu de skorpion — 09/08/2011 @ 7:18 PM | Răspunde

  8. Ce ne uneste sau ce ne-ar putea uni?

    1. Ce ne uneste?
    Din punctul meu de vedere, NIMIC. Poate teritoriul, poate cetatenia, poate sedentarismul – dar astea sunt aspecte extrinseci vointei individuale. Spre exemplu, eu NU CRED ca cineva isi doreste cu adevarat sa detina hartii ca apartine unui teritoriu sau unei aglomeratii umane. Cred ca OMUL sfinteste locul si nu invers sau, mai clar, ca omul se aseaza acolo unde el simte ca ii este bine, desigur chestiunea fiind privita in mod individual, iar nu din perspectiva sociologica, politica, juridica sau altele asemenea.
    In acest punct, scurtand ideea, cred cu tarie ca oamenii au fost NEVOITI sa adere unor entitati si NU SI-AU DORIT. Traiesc inertial.

    2. Ce ne-ar putea uni?
    Teama… teama de necunoscut.
    Cine citeste si intelege „1984” poate pricepe cu usurinta faptul ca NICIODATA interesul individual nu va putea fi subsumat, asezat prin reguli sociale intr-un raport de dependenta unui interes abstract, care nu tine seama de sentimentele fiintei umane – interesul general, interesul social sau cum vreti sa-i spuneti.
    Cineva zicea mai sus ca atunci cand ar fi ucis unul din vecinii sai toti s-ar strange sa faca patrule ca sa nu-si piarda vietile sau bunurile.
    Un exemplu mai potrivit pentru a explica de ce cred ca teama de necunoscut ne-ar putea uni nici nu puteam gasi.
    Deci, DE FRICA, oamenii se strang sa-si apere vietile si bunurile, NU PENTRU CA vointa lor libera i-ar indemna sa faca asta altfel decat din spaima, din necaz.

    Domnule Danilet, inca din cele mai vechi timpuri oamenii s-au strans din NEVOIA de a se apara pentru a supravietui (ex: din cauza intemperiilor naturale, din cauza tendintelor de dominare, din cauza hranei samd).
    In absenta NECESITATII, oamenii nu simt nevoia de a se uni pentru alte considerente. Sunt individualisti, sunt egoisti… iar din acest motiv comunismul este utopic. Poate doar in Rai a existat o forma de comunism viabila, insa numai pana cand Eva a fost ispitita si si-a dorit mai mult…

    Fara a mai bate campii inutil pentru a expune ceea ce TOTI simtim in mod real si evident (clar ca lumina zilei), cred ca ceea ce ne-ar putea uni in NECESITATE este teama de necunoscut – Pamantul nu ne mai poate oferi siguranta supravietuirii, supraveituirea devenind o incertitudine dincolo de orice poate fi combatut prin inovatiile umanitatii – criza alimentara; amenintarile cosmice etc.
    OMUL insusi este o amenintare, pentru ca NIMENI nu poate anticipa ceea ce instinctul poate genera.

    Prin urmare, independent de regulile sociale existente sau viitoare, OMUL va simti nevoia unei comuniuni doar daca acest lucru va fi un factor generator de siguranta, de supravietuire. De aceea, cred ca problema este cu mult mai profunda decat nemultumirile generate de inechitatile societare, rezultat al unor regulir si principii care NICIODATA nu vor putea concilia interesul individual (egoist) cu cel general, social, spuneti-i cum vreti.

    Comentariu de area — 10/08/2011 @ 12:15 PM | Răspunde

  9. as dori sa pun o intrebarea care nu are legatura cu acest topic, dar fiind cel mai recent am presupus ca Dl. Danilet imi va raspunde daca este amabil fierste mai rapid si mai sigur. Intrebarea mea este : Pot sa sustin examenul de admitere la INM daca am un tatuaj si daca sunt admis ce probleme ar putea cauza?
    Multumesc frumos!

    Comentariu de Anonim — 11/08/2011 @ 6:50 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: