CRISTI DANILEŢ – judecător

15/08/2011

Jurnal USA (2): Turul oraşului

Filed under: Jurnal SUA — Cristi Danilet @ 11:03 PM

 Am ajuns în SUA sâmbătă, pe 13 august, după un drum în care am schimbat două avioane (Bucureşti-Amsterdam un zbor de trei ore, Amsterdam-Washington un zbor de opt ore). Procedura de transport şi intrare în SUA este specifică: îţi trebuie obligatoriu viză şi ţi se iau amprentele, electronic,la Ambasada SUAdin ţară; bagajul nu poate fi închis cu lăcăţel; în avion se completează două formulare de către străini şi unul singur de către cetăţenii americani, în care se descriu adresa unde vei sta, eşti întrebat despre anumite produse pe care le-ai putea avea în bagaje sau dacă ai fost în legătură cu anumite persoane, şi costul altor produse pe care le introduci în ţară; la trecerea graniţei eşti întrebat despre durata şi scopul vizitei, ţi se iau amprentele şi ţi se dă viza de intrare. 

Hotelul la care stau in Washington este în centru, pe Massachusetts Avenue, strada pe care se află cele mai multe ambasade (peste 50, iar în oraş sunt peste 170). Iniţial, crezusem că oraşul este mai mare. Însă am descoperit că sunt la câteva minute de Casa Albă, iar în jur sunt principalele obiective. Iată mai jos câteva date despre oraş şi despre monumente: 

Washington este capitala SUA, locul unde se află sediul instituţiilor federale şi are cam 600.000 locuitori. Este singurul oraş care nu face parte din vreun stat. În prezent, este unul şi acelaşi lucru cu Districtul Columbia. Are o vechime de peste 200 ani şi avut iniţial forma unui pătrat, cu 2/3 din teritoriu cedată de Maryland, iar 1/3 de Virginia; ulterior, partea dată de Virginia a fost retrocedată. Design-ul oraşului a fost făcut de un expert francez, Enfant, la comanda lui George Washington. 

 Primul obiectiv văzut a fost Casa Albă, locul unde lucrează şi locuieşte cel mai puternic preşedinte de pe planetă. Construcţia a început pe vremea primului preşedinte american, dar acesta a decedat mai înainte de a fi terminată. Forţele de ordine sunt impresionante: la intrarea dinspre nord (aici am fost eu şi această parte este cea care apare în reportajele TV, în care imaginile sunt filmate de pe clădirea de vizavi; în partea de sud este zona unde aterizează elicopterul prezidenţial şi e grădina îngrijită de soţia preşedintelui) sunt maşini de poliţie ale Serviciilor Secrete, pe acoperiş se află lunetişti, pe partea opusă străzii se află maşini ale poliţiei locale, iar prin parc este poliţia parcului călare. Clădirea este albă, dar nu e una înaltă – nu s-a vrut a fi palat, căci SUA se distanţa de monarhie. Pentru a obţine o vizită în interiorul clădirii e nevoie de un aranjament făcut prin ambasada ţării tale în Washington şi durează între una şi şase luni. În faţa Casei Albe este o stradă care o separă de parc, numit iniţial Parcul Lafayette, apoi Parcul Preşedintelui. Curios, în parc sunt patru statui ale unor eroi din timpul războiului de independenţă care nu sunt de origine engleză: doi francezi, unul polonez şi unul prusac. Pe partea cu parcul, vizavi de clădire, este un cort: o doamnă din Spania protestează împotriva armelor nucleare de peste 20 ani. Acum s-a interzis prin lege orice manifestaţie în faţa clădirii, însă doamna a „prins” vechea lege. 

În zonă se află mai multe Departamente (echivalent al ministerelor, dar la nivel federal), conduse de secretari. Primul secretar de stat este cel al Departamentului de Stat (echivalent al Ministerului de Externe); următorii secretari de stat, în ordinea importanţei, sunt cel al finanţelor şi cel al apărării. De asemenea, în zonă este Washington Hotel, cel mai vechi din oraş. Lângă el este Hotelul Willard, unde zice că preşedintele Grant venea din Casa Albă pentru a-şi cumpăra ţigări şi coniac. Aici era căutat de oamenii care vroiau să vorbească cu el politică, şi se întâlneau în hol – în engl, lobby, de unde denumirea de lobby pentru acea activitate şi lobby-işti pentru cei care o practică. Pe drum (Pennsylvania Avenue) zăresc cartierul general al F.B.I, iar vizavi de el este Departamentul de Justiţie, căruia îi este subordonat. Pe aceeaşi stradă sunt doar două ambasade – cea a Canadei şi cea a Mexicului, pentru a arăta buna legătură dintre SUA ş vecinele sale. 

 Capitol Hill este clădirea care simbolizează poporul american. E mai înaltă şi mai impozantă ca White House – asta pentru a aminti că deasupra Executivului se află Legislativul. În clădire îşi desfăşoară activitatea Congresul SUA, alcătuit din două camere: Senatul şi Camera Reprezentanţilor (din 50 state, doar unul nu are, două camere ale legislativului). Pe acoperişul clădirii este o statuie a unei femei amero-indiene. Femeia reprezintă justiţia şi echitatea şi e deasupra pentru a aminti tuturor care valoarea supremă în statul de drept; bărbatul reprezintă legea şi ordinea iar el nu are o statuie, pentru că (iniţial numai) bărbaţii sunt (erau) în interiorul clădirii, pentru a legifera. Capitol Hill este zona zero a oraşului: de aici radiază toate străzile şi începe numărătoarea lor (de fapt, străzile de la est la vest au litere sau nume, iar cele pe direcţia nord-sud poartă numere). 

Obeliscul este cel mai înalt monument de agent gen din lume şi a fost construit în 14 ani, în cinstea primului preşedinte, George Washington care e considerat fondatorul democraţiei. În zonă se află un fel de „cruce a democraţiei”: aşadar GW este fondatorul democraţiei, clădirea Capitol Hill este locul unde se face democraţie (prin activitatea legislativă), Casa Albă este locul unde se duce la îndeplinire democraţia (prin activitatea executivă), Abraham Lincoln, al cărui monument este tot în zonă, este salvatorul democraţiei (câştigă războiul civil, conservând astfel Uniunea). Iar Thomas Jeferson veghează asupra White House. 

Independence Avenue este o stradă având pe o parte muzee, iar pe cealaltă agenţii guvernamentale. Muzeele sunt gratuite – ni se spune că aceasta este rezultatul unui tânăr nelegitim dintr-o familie nobilă  (am uitat numele) care a progresat în SUA prin efortul propriu; el şi-a lăsat toată averea statului american, convins că acesta promovează meritocraţia (nu contează din ce familie faci parte sau ce nume porţi, ci efortul şi talentul personal). Cel mai vizitat muzeu este cel aerospaţial. Muzeul indienilor este rotund (se respectă credinţa indienilor americani cum că diavolul se ascunde în colţurile clădirilor). SUA nu au minister al culturii sau al economiei – se explică prin aceea că aceste aspecte ţin de persoană, ca urmare nu pot fi reglementate de stat. Un muzeu care e în parte şi clădire a administraţiei este Castelul Smithsonian. Cea mai mare clădire guvernamentală din oraş este Departamentul de Agricultură (cred că în SUA e care mai mare după Pentagon, care e în statul alăturat, Virginia).

În drum am văzut monumentul lui Jefferson, considerat părinte fondator al naţiunii – el a scris Declaraţia de Independenţă. Este undeva lângă râul Potomac. În faţă sunt mai mulţi pomi de cireş (sakura), donaţi o parte de soţia japoneză a unui ofiţer american, alţii donaţi apoi de guvernul japonez. Dincolo de râu se află Virginia, unde sunt Ministerul Apărării, casa generalului Lee (comandat al armatei Uniunii în timpul războiului civil) şi celebrul cimitir  Arligton, unde se schimbă garda din 15 în 15 minute. 

 Monumentul lui Lincoln (Lincoln Memorial) conţine statuia lui Abraham Lincoln în cadrul unei clădiri străjuită de coloane după modelul grecesc (doar Grecia e statul unde s-a născut democraţia). Se spune că statuia înfăţişează două stări ale lui: o jumătate este încruntat, şi cealaltă este relaxată. Pe pereţii din lateralul statuii sunt picturi, una cu un înger care leagă doi oameni cu lanţuri, una cu un înger care îi eliberează – alegorie la sclavie, dar însuşi Lincoln avea sclavi. Pe scări se află încrustate vorbele lui M.L.Konk „I had a dream”. 

De pe treptele monumentului se vede cu uşurinţă că acesta e pe acelaşi aliniament cu Obeliscul şi cu Clădirea Capitolului (în simbolistica masonică acest lucru are o semnificaţie deosebită, la fel ca obiectivele din Paris aflate pe aceeaşi linie). 

 Am încheiat vizita cu Memorialul veteranilor din Vietnam, situat în apropierea Monumentului Lincoln. Este un monument nou, datând din anii 80. Cuprinde o placă lungă, de culoare neagră şi dimensiuni progresive, pe care sunt încrustate numele celor 60.000 soldaţi americani decedaţi în acel război; proiectul a fost făcut de un student în vârstă de 21 ani. În faţă se află o statuie cu 3 soldaţi imaginând cele trei categorii participante (un alb, un african şi un hispanic), precum şi cele trei arme (marina, uscat, aeriana). În faţa monumentului se află şi loc pentru consultat cataloagele cu numele celor înscrişi.

Anunțuri

1 comentariu »

  1. Din nou felicitari. comentariu clar si concis. Multumesc pentru detalii.

    Comentariu de Melania Demeter — 17/08/2011 @ 7:40 AM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: