CRISTI DANILEŢ – judecător

31/08/2011

Jurnal USA (11): US Ohio District Court

Filed under: Jurnal SUA — Cristi Danilet @ 6:28 AM

Mă aflu în Cleveland, oraşul din statul Ohio în care s-a ţinut primul concert Rock`n`Roll (voi povesti despre RNR Hall of Flame în curând).  Mergem să vedem o curtea federală de district. 

a. Judecătorul şi Juraţii 

Ne întâmpină un judecător federal în vârstă de 40 ani, cu 16 ani vechime, care ne primeşte în biroul său. Ne povesteşte cum, în urmă cu mulţi ani, oricine putea merge într-o instanţă de judecată. Acum sunt condiţii de securitate care trebuie îndeplinite. Pentru acest motiv, s-a şi construit o nouă clădire, care permite acces separat al funcţionarilor instanţei (inclusiv lifturi separate de cele pentru părţi şi arestaţi) şi birouri separate de zona în care se află sălile de judecată. Judecătorul ne spune că a fost numit de preşedintele Clinton, la propunerea unui senator din aceeaşi localitate. Înainte fusese procuror federal şi a instrumentat cazuri de corupţie. Acum remarcă că sunt mai multe cazuri cu droguri, arme, corupţie. 

Nu există specializare a judecătorilor: soluţionează atât cauze civile, cât şi penale, atât cazuri mărunte, cât şi cauze mari. Există unele curţi specializate, dar în general nu. Un judecător trebuie să ştie de toate – de aceea un judecător citeşte mult şi tot timpul. 

Cazurile civile se rezolvă de regulă prin înţelegeri. Ne spune că într-un caz recent o femeie era într-un magazin, s-a dat câţiva paşi în spate, a călcat pe un obiect de curăţat uitat jos şi s-a accidentat. Totul a fost filmat cu camerele video din magazin – sunt astfel de camere în toate locurile publice. Cazul e simplu, iar avocaţii societăţii care deţine magazinul vor o înţelegere (settlement). Dacă nu se reuşeşte să se ajungă la înţelegere, atunci se trece la proces (trial). Judecătorul se implică de la început în procedură, ca mediator. Dacă nu reuşeşte medierea, va putea sta în proces – nu e o problemă cu imparţialitatea, căci cel care decide va fi juriul. 

Juriul e format din oameni simpli. Nu au studii juridice, dar de cele mai multe ori au simţul dreptăţii. Judecătorul se ocupă să nu dureze mult procesul, să explice regulile către juraţi. La TVse transmite mult din dosarele penale importante şi se ajunge ca oamenii să creadă că aceea e realitatea. Judecătorul le explică că în cauzele penale vinovăţia trebuie să fie în afara oricărei îndoieli (standardul beyond a resonable doubt). Juraţii realizează doar când ajung în sală ce important e acest rol: dacă s-ar pune în locul acuzatului, ar vrea ca juraţii să ia totul în serios. 

Sistemul cu juraţi e scump (plata unei diurne de 5o$ pe zi şi cazare dacă trebuie să rămână peste noapte), are şi incoveniente (juraţii nu pot merge la lucru, nu pot sta cu copiii, nu se pot îmbolnăvi). Nu toţi 12 se lasă impresionaţi de avocaţi. Orice document folosit în curte apare pe ecranul din faţa juraţilor (un ecran la doi juraţi). 

Părerea judecătorului este că procesul în cazul OJ Simpson a mers prost. Nici un caz nu ar trebui să dureze 9 luni. Ar fi trebuit terminat în 2-3 săptămâni. Totul a fost transformat în show TV. Oricum, judecătorul e cel care decide câte ore durează un caz penal într-o zi – dacă ar dura mult, juraţii nu ar mai putea să îşi amintească ce s-a întâmplat. Dacă cazul penal se amână de la o zi la alta (cele mai multe se rezolvă în cel mult o săptămână), ar trebui să rămână închişi în hotel, departe de mass-media, pentru a nu fi influenţaţi. În general însă, judecătorul le ordonă să nu asculte ştirile, să nu vorbească cu prietenii, să nu caute pe google anumiţi termeni folosiţi în proces. Evident, nu are cum să ştie dacă ei respectă regulile, însă trebuie să le insufle sentimentul că întregul proces şi justiţia se sprijină pe ei, deci au o mare responsabilitate. Toţi judecătorii buni încearcă să facă procesul să meargă repede. 

În civil, judecătorul fixează ore pentru avocaţi în cât timp trebuie soluţionat cazul – avocaţii trebuie să respecte acele termenele. 

Pentru procese civile, se fac conferinţe telefonice cu avocaţii pentru a se stabili calendarul procesului. În felul acesta judecătorul discută cu ei pentru a stabili la ce documente trebuie să mai aibă acces, cât le mai trebuie avocaţilor pentru studiu sau pentru a ajunge la o înţelegere.  Telefonul este foarte efectiv, pentru că oamenii sunt foarte ocupaţi.  E treaba judecătorului să îşi managerieze timpul său şi al procesului; în SUA, nimeni nu spune judecătorului cum să îşi managerieze timpul. 

Oamenii ascultă judecătorul, căci el reprezintă autoritatea. De aceea dacă judecătorul discută cu părţile despre cazul lor şi îi încurajează să încheie o înţelegere, atunci îl vor asculta. Judecătorul îşi aminteşte tot timpul că pentru părţi cazul lor e cel mai important: dacă e rezolvat, vor spune că justiţia merge bine; dacă nu, vor spune că justiţia merge prost. Părţile nu sunt interesate că alte cazuri sunt rezolvate bine de către judecător. 

Suntem conduşi către o sală de judecată. Judecătorul ne arată că este ajutat ne trei persoane: doua îl ajută la dosare, una la programat activităţile. Îl întreb de ghidul pentru fixarea pedepselor şi îmi spune că are o mare importanţă pentru el, căci face justiţia să fie predictibilă: când oamenii vin în sală, ştiu ce îi aşteaptă, iar fără ghid pedepsele ar putea fi diferite în mod dramatic de la un judecător la altul. Ne mai spune că în mod curent merge la o şcoală, unde sunt minorităţi: vorbeşte cu copiii despre Constituţie (căci trebuie să ştie Constituţia ţării în care trăiesc); ne mai spune că lui îi pasă de viitorul acestor copii, care nu trebuie să ajungă apoi în faţa sa. 

b. Procesul

Intrăm într-o sală de judecată. E fără juriu. În zona rezervată acestora stă o doamnă, ofiţer de probaţiune. În faţă sunt pe de o parte o doamnă acuzata de fraude fiscale (evaziune fiscală) însoţită de avocat, pe cealaltă parte cineva de la IRS care a investigat-o.

Judecătorul intră în sală, strigă cazul şi salută partea. Vrea să ştie identitatea tipului de la IRS. Apoi explică că partea a recunoscut acuzaţiile (procedura plea) – practic nu mai are loc procesul, ci doar se va aplcia sentinta – , la dosar a fost depus raportul de la serviciul de probaţiune, întreabă dacă sunt motive de amânare şi dacă părţile sunt mulţumite de raport. 

Apoi explică părţii că urmează să fixeze azi pedeapsa, că teoretic o poate ataca dacă nu se încadrează în limitele din înţelegere şi că va avea nevoie de avocat pe care dacă nu îl poate plăti o va face statul. Îi spune că legea fixează o limită de până la 5 ani închisoare, că Ghidul de stabilire a pedepselor fixează limitele între 12 luni şi 2 ani închisoare, că el va lua în considerare comportamentul ei. Apoi dă cuvântul părţilor. 

Avocatul apărării arată că Ghidul trebuie aplicat ţinându-se seama şi de circumstanţele personale, care o îndreptăţesc pe acuzată să primească o pedeapsă mică: a recunoscut comiterea faptei, are o afacere, este mama a patru copii, a plătit o parte din datorie către stat, nu are nevoie de pregătire specială sau tratament. 

Acuzarea cere ca pedeapsa să fie în limitele fixate de Ghid. Arată că femeia nu e diferită de alţi acuzaţi şi că judecătorul trebuie să arate în hotărâre suma pe care femeia o are de plătit. 

Acuzata îşi cere scuze instanţei şi acuzării pentru fapta comisă, recunoaşte că a greşit. 

Judecătorul îi spune că e o persoană deşteaptă, a făcut multe lucruri bune în viaţă, va lua în considerare faptul că şi-a asumat responsabilitatea, şi că este mamă singură, dar şi că paguba este de 200.000$. Pentru onestitate îi dă credit. Ca urmare, îi aplică pedeapsa de 12 luni închisoare, din care 6 luni în prison şi 6 luni sub supraveghere electronică, cu obligaţia de a restitui suma de bani. 

Acuzarea atrage atenţia judecătorului că trebuie acordate şi cheltuielile pentru experţii care au investigat cazul. Judecătorul e de acord şi convins să decidă ulterior suma. Apoi judecătorul atrage atenţia acuzatei tocmai condamnate că trebuie să se prezinte la locul şi data pe care i le va comunica Administraţia Penitenciarelor, după care va fi închisă, iar la eliberare va trebui să poarte brăţara şi să anunţe ofiţerul de probaţiune dacă intenţionează să părăsească localitatea. 

Avocatul apărării are o mică discuţie cu acuzata şi îi spune judecătorului că ar prefera o anumită închisoare a cărui nume îl indică. Judecătorul e de acord şi spune că va face recomandarea în acest sens. 

După finalizarea procedurii, judecătorul stă de vorbă cu noi. Ne spune că înainte să existe Ghidul de stabilire a pedepselor, judecătorul decidea oricum şi era discriminatoriu: se ajungea ca un acuzat la prima sancţiune să primească mai mult decât un recidivist. Mai mult, în cruţile federale, pedepsele erau foarte mari şi întotdeauna cu închisoarea în penitenciar. Acum Ghidul a combinat toate posibilele criterii folosite în practică. Ne mai spune că la început judecătorii nu au acceptat Ghidul, pentru că în general judecătorii au impresia că ştiu totul şi nu le place ca cineva să le spună ce să facă. 

Reprezentantul IRS ne spune că după ce a descoperit frauda, a prezentat cazulla AttorneyGeneralcare a decis trimiterea în judecată a femeii. Ea a pledat ca vinovată, iar înţelegerea are 50 pagini, în care fiecare chestiune este detaliată; raportul de probaţiune are şi el 40 pagini. În înţelegere sunt scrise şi limitele de pedeapsă pe care judecătorul le-ar putea aplica; acuzata a renunţat la dreptul de a apela hotărârea dacă pedeapsa este sub 18 luni, iar Guvernul a renunţat la dreptul la a o apela dacă e peste 12 luni. 

Hotărârea rostită de judecător e consemnată de secretara care scrie cuvânt cu cuvânt ce se întâmplă în sală, şi asta fără a-i dicta judecătorul. O altă secretară, aflată tot în sală alături de prima urmează să redacteze ordinul cu cele decise, pe care îl va semna judecătorul. 

c. Preşedintele instanţei

În final vine preşedintele Curţii (chief justice) să se întâlnească cu noi. Ne spune că în Ohio sunt două curţi de district, una de nord şi una de sud. În cea a lui sunt 11 judecători de district şi 7 magistraţi-judecători (aceştia pot soluţiona totul ce poate şi un judecător, dacă partea e de acord; în penal nu se implică decât în chestiuni preliminare, cum ar fi eliberarea de mandate şi nu pot judeca felony). Judecătorul e singur în completul de primă instanţă. 

Arată că sunt mai multe programe pentru educarea cetăţenilor şi reintegrarea condamnaţilor:

– la ieşire din închisoarea, condamnaţii sunt ţinuţi sub supraveghere: ofiţerul de probaţiune şi un procuror se întâlneşte lunar cu el, pentru o perioadă; iar dacă respectă condiţiile, li se reduce perioada de supraveghere;

– un alt program e destinat condamnaţilor pentru a-i învăţa o meserie ca să îşi găsească uşor un loc de muncă;

– condamnaţii pentru infracţiuni sexuale sunt publicaţi pe pagina de internet a poliţiei, iar vecinii săi sunt anunţaţi;

– judecătorul şi ofiţerul de probaţiune se duc în şcoli pentru a-i învăţa pe copii despre Constituţie şi legi, ori despre pericolul utilizării drogurilor. 

Ne mai spune că preşedintele instanţei este ales dintre judecătorii acesteia dacă are până la 65 ani pentru un mandat de 6 ani, dacă are 65 ani pentru 5 ani, iar peste 65 ani nu poate deveni preşedinte. Încărcătura pe judecător în fiecare lună este în penal de 28 cazuri pendinte (din care intră lunar cam 5-8 cauze noi), iar în civil de 170 pendinte (noi intră 20). Cazurile se distribuie aleatoriu, ţinându-se seama de echilibrul în numărul de dosare, iar dacă dosarele penale au mai multe părţi atunci peste fiecare 5 părţi se consideră că are un număr dublu de dosare. Pentru salarizare, nu contează vechimea sau vârsta, toţi judecătorii de la acelaşi nivel de instanţe au acelaşi salariu; la curţile de apel salariul e mai mare cu 10% decât la curţile de district; la curţile de bankruptcy (faliment) salariul e mai mic cu 10%; la curtea supremă salariul e cu 25.000 dolari pe an mai mare ca la curţile de apel.

Anunțuri

30 comentarii »

  1. Asadar, aia ajung la un SETTLEMENT…

    Va spune ceva asta?
    Eu mi-aduc aminte de cauza Broniowski vs. Polonia. Ea s-a finalizat tot printr-un SETTLEMENT. Adica printr-o intelegere.

    Orice intelegere de oriunde de pe planeta asta si de pe celelalte din constelatie, o intelegere presupune un ACORD de vointe. Adica statul polonez a cazut „la pace” cum se zice in bobor cu Broniowski. Adica, Broniowski A FOST MULTUMIT de conditiile intelegerii la care a ajuns cu statul polonez.

    De ce problema asta?

    Este exact soiul de situatie cu care se confrunta instantele romane in chestiunea retrocedarilor de bunuri (mobele – aur, tablori etc. si imobile).
    Iar prin Hotararea CEDO Atanasiu, Solon si altii vs. Romania (adica hotararea aia pilot) s-a propus ca modalitate de rezolvare a problemelor struturale cu care se confrunta statul roman in chestiunea restituirii bunurilor sa se apeleze la modalitatea in care s-a solutionat cauza Broniowski vs. Polonia.

    Adica SETTLEMENT. Adica intelegere, adica o propunere acceptabila si acceptata.

    Sunt curios CUM VOR GANDI CHESTIA autoritatile statale romane, inclusiv cea judecatoreasca.

    Va fi superb.

    PS

    Domnula Danilet, aveti toata admiratia mea pentru ceea ce faceti. Ceea ce faceti este un lucru extraordinar care ajuta la intelegerea unor fenomene de viata simple… sunt utile pentru ca ne ajuta sa gandim.

    Comentariu de area — 31/08/2011 @ 12:53 PM | Răspunde

  2. http://www.hotnews.ro/stiri-esential-9991358-judecatorii-curtea-constititutionala-vor-inalta-curte-dupa-expira-mandatul-vezi-text-reactia-sefului-csm-ministerului-justitiei.htm

    SUUUUUUUUPPPPPPPPPPEEEEEEEEEEEEERRRRRRRRRRRRRRRRRR!!!!

    Eu sunt poporul.
    Eu poporul zic ca juzii CC pot sa se gandeasca sa devina juzi-juzi.

    Pai daca eu poporul zic ca juzii CC pot sa gandeasca la chestia asta, atunci eu poporul zic ca si eu ma pot gandi sa devin jude-jude…

    Deci, va aduceti aminte de asesorul popular?

    Va rog frumos sa va ganditi la asta, pentru ca eu, poporul, m-am gandit ca pot fi jude-jude daca vreau de fiecare data cand vreau.

    Asadar, Domnule Danilet, ati inteles miscarea?
    Sistemul dvs. este rezultatul vointei unora, iar dvs. va tot raportati la Constitutie… nu zice dl. Dumbrava ca domnii de la CC sunt numiti politic si au mandate limitate in timp? pai pe dvs. nu va numeste politicianul care e presedintele natiei?

    Sa nu ma luati cu chestia ca politicianul presedinte face doar un act formal, ca stiti bine ca daca se supara – asa, ca vrea el sa se supere – are toata libertatea sa nu semneze decretul de numire sau pur si simplu sa intoarca propunerea la institutia care a facut-o.

    Deci, constitutional vorbind, si cei de la CC si cei din justitie tot politic sunt numiti.

    PS.
    Am o intrebare de principiu: putea o lege – Legea nr. 363/1947 – sa abroge o Constitutie?

    Comentariu de area — 01/09/2011 @ 3:47 PM | Răspunde

    • Selectarea judecatorilor ordinari e total diferita de cea a judecatorilor constitutionali. Pentru primii e meritocratica, obiectiva si transparenta: presedintele nu face decat sa semneze forma un act de numire in urma susinterii unui concurs organizat in interiorul sistemului judiciar si care este validat de CSM. Un judecator constitutional e numit exclusiv pe criterii politice, dintre cei care indeplinesc conditiile legale.
      O lege nu poate abroga o Constitutie decat daca e o lege constitutionala – nu ordinara, nu organica.

      Comentariu de Cristi — 01/09/2011 @ 6:12 PM | Răspunde

      • Spuneti lege constitutionala… si ce este o lege constitutionala? cum se adopta o asemenea lege constitutionala? care este temeiul/fundamantul adoptarii sale?

        Va rog sa-mi explicati si mie, pentru ca tare sunt curios sa aflu daca REPUBLICA in care traiesc este legitima si legala.

        Avand in vedere ca:
        – in Legea nr. 363/1947 la art. 3 alin. 1 scrie ca „Romania ESTE Republica Populara”, precum si faptul ca
        – in Decretul-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 (deci cu aproape 2 ani inainte de aprobarea prin referendum a Constitutiei din 1991) la art. 1 alin. 1 scrie ca „Numele ţării este România. Forma de guvernămînt a ţării ESTE republica”,

        tinand seama si de faptul ca aceasta forma de stat nu a fost supusa IN PREALABIL adoptarii Constitutiei din 1991 unui referendum prin care natiunea sa-si exprime vointa,

        dupa umila mea parere sunt probleme tehnice juridice care pun in discutie legitimitatea si legalitatea republicii.

        Dupa parerea mea, aprobarea prin referendum a Constitutiei adoptate in 1991 nu poate fi un act de „ratificare” sau de „confirmare” si nici nu poate fi sustinuta prin invocarea principiului „error communis facit jus”, cu atat mai mult cu cat populatia a fost pusa in situatia de a aproba un text constitutional care spune ca forma de republicana guvernamant nu poate forma obiect al revizuirii – art. 148 din Constitutia dinainte de revizuire.

        Dupa umila mea parere, s-a incercat si se incearca specularea naivitatii natiunii care, cel putin in momentul exercitarii votului la referendumul de aprobare a Constitutiei din 1991, nu putea constientiza consecintele interdictiei de revizuire a formei republicane de guvernamant prin referendum. Cu atat mai mult cu cat aceasta forma A FOST IMPUSA prin art. 1 alin. 1 din Decretul-lege nr. 2/1989.

        Daca luam in considerare si faptul ca regelui i s-a respins de catre „emanatii” din CFSN solicitarea de repunere in vigoare a Constitutiei din 1923, Constitutie care a fost abrogata prin Legea nr. 363/1947, pentru mine situatia este clara: Romania in mod legal si legitim nu are cum sa fie IN ACEST MOMENT republica. Abuzul legislativ si actul de uzurpare nu poate justifica actuala forma republicana de guvernamant, DACA ROMANIA ESTE STAT DE DREPT, cu principii si valori democrate.

        Actele de declarare a republicii au nu numai probleme de legitimitate, au probleme de constitutionalitate, fie ca vorbim de Legea nr. 363/1947, fie ca vorbim de Decretul-lege nr. 2/1989, fie ca vorbim de Constitutia din 1991.

        Cred cu tarie ca se impune ca societatea sa clarifice aceasta situatie printr-un vot exprimat dupa ce i se aduc la cunostinta toate imprejurarile de fapt si de drept care audeterminat aparitia republicii ca forma de guvernamant.

        Comentariu de area — 02/09/2011 @ 4:45 PM | Răspunde

        • art. 73 alin. 2 Constitutie. dar as vrea sa incheiem discutia aici. trecutul nu este una din preocuparile mele principale (mai ales ca de ultimii 60 ani nu sunt deloc mandrul), ci viitorul.

          Comentariu de Cristi — 02/09/2011 @ 5:03 PM | Răspunde

    • AM vazut ca scrie ca un judecator a determinat reluarea cauzei. Inseamna ca justitia functioneaza, totusi. Nu?!

      Comentariu de Cristi — 02/09/2011 @ 5:05 PM | Răspunde

  3. Art. 73 alin. 2 din Constitutia actuala: „Legile constituţionale sunt cele DE REVIZUIRE a Constituţiei”. Deci, legile constitutionale este imposibil sa vizeze ABROGAREA Constitutiei.

    Va rog sa ma iertati ca am mai indraznit o data, dar acest lucru trebuia facut cunoscut.

    Nici mie nu-mi place sa privesc spre trecut … dar sunt obligat, pentru ca viata ma pune in situatia asta. Pe mine, nu stiu daca si pe ceilalti.

    Problema este insa a fundamentului legilor aplicate azi, pe care se construieste viitorul.

    Insa sunt si vor ramane celebrele vorbele unuia: „”He who controls the present, controls the past. He who controls the past, controls the future.”

    Problema mea e ca tare as vrea ca acest control sa-l aiba judecatorii. Stiu ca problema creeaza disconfort, dar gata, m-am oprit.

    Comentariu de area — 02/09/2011 @ 5:49 PM | Răspunde

  4. Ce ziceti de asta domnule Danilet:

    „We the People of the United States, in Order to form a more perfect Union, ESTABLISH JUSTICE, insure domestic Tranquility, provide for the common defence, promote the general Welfare, and SECURE THE BLESSING OF LIBERTY TO OURSELVES AN OUR POSTERITY , do ordain and establish this Constitution for the United States of America.”

    Si cand te gandesti ca primele colonii erau formate din urmaritii sau alungatii coroanei britanice…

    Comentariu de area — 02/09/2011 @ 6:15 PM | Răspunde

  5. Aşadar în USA un proces care durează 9 luni este exagerat de lung. La noi, după 9 luni abia dacă se programează primul termen. În USA judecătorul se preocupă ca procesul să dureze puţin, şi munceşte în plus ca să lămurească şi juraţii, după proces nu lămureşte nici măcar părţile :-)
    Deşi suntem în plină criză, ministrul dezvoltării a constatat că România s-ar fi dezvoltat prea tare. Cea mai importantă contribuţie la „dezvoltarea ţării” ar fi avut-o Justiţia http://economie.hotnews.ro/stiri-imobiliar-9981605-elena-udrea-titlurile-proprietate-emise-ultimii-20-ani-depasesc-suprafata-tarii-trebuie-gasita-solutie.htm . Aceasta a atribuit titluri de proprietate pe terenuri, care însumate depăşesc suprafaţa ţării.
    Sunt curios ce măsuri va dispune CSM în privinţa celor două tipuri de probleme pe care le-am evidenţiat.

    Comentariu de Ion Roata — 03/09/2011 @ 11:31 AM | Răspunde

    • Pardon, am vrut să scriu „… să lămurească şi juraţii, LA NOI după proces nu lămureşte nici măcar părţile :-)”

      Comentariu de Ion Roata — 03/09/2011 @ 11:34 AM | Răspunde

      • Eu credeam că proprietăţile sunt întabulate în Cartea Funciară ţinută de un judecător, dar dacă magistraţii ştiu altfel … asta este! Totuşi Udrea se referea la TITLURILE DE PROPRIETATE CÂŞTIGATE ÎN JUSTIŢIE !!! – citiţi mai atent.
        Mi-au mai spus şi alţii drăcovenia cu hărţile, când mi-a trebuit să descopăr statutul locuinţei pe care alţii au administrat-o vreo 50 ani, iar arhivarii n-o găseau pentru că se schimbase numele străzii de vreo 3 ori. Directorul Arhivei a fost receptiv şi mi-a dat acces la o hartă militară din 1940, care spre surprinderea mea era extrem de exactă şi mi-a rezolvat problema. Beciurile foarte adânci fuseseră adăposturi de bombardamente pentru tot cartierul, iar pe hartă erau trecute proprietăţile şi …, ţineţi-vă bine, chiar şi denivelările terenului. De atunci m-am lămurit că de fapt nu se doreşte să se găsească hărţile adevărate :-) .
        Cu medierea sunt de acord, afară de cei foarte ţâfnoşi se poate cădea la pace între părţi, dar mi se pare mie că la noi nu există mediere în litigiile cu statul (foarte numeroase), iar în cauzele penale, nici atâta. Nu ştiu cât de pricepuţi sunt mediatorii noştri, dar dacă sunt ca mulţi dintre judecători, m-am lămurit, nicio şansă.

        Comentariu de Ion Roata — 05/09/2011 @ 10:21 AM | Răspunde

    • Acum, cu siguranta nu vom declara razboi statelor din jurul nostru ca sa recuperam o parte din pamantul din acte :). Asa ca va spun o noutate veche de exact 20 ani: titlurile de proprietate se dau nu de justitie, ci de comisiile de aplicare a Legii 19/1991. La instanta ajung doar eventualele contestatii. Si sa va mai spun o noutate, cam tot atat de veche: in astfel de situatii, si comisia si judecatorul stabileste dreptul pe baza expertizelor intocmite de expertii topografici. Care pana mai ieri nu aveau GPS. In plus, statul roman nu are hartile cartografice gata. Sper ca v-am satisfacut curiozitatea.
      Ah, inca ceva: un proces dureaza 9 luni in SUA, dar 95% din cauzele civile se rezolva prin mediere, iar in 90% din cauzele penale se ajunge la intelegere (plea barganing) intre aparare si acuzare. Ce spuneti, avand in vedere cultura poporului roman, in cate sute de ani ajungem si noi la un asemenea nivel?

      Comentariu de Cristi — 04/09/2011 @ 10:50 PM | Răspunde

      • In urma aplicarii Legii nr. 187/1945, cunoscuta si sub denumirea de legea reformei agrare, Ministerul Agriculturii si Domeniilor avea sarcina ca prin Directia de cadastru sa efectueze masuratorile terenurilor agricole – pe de o parte, legea permitea exproprierea de mosii, iar pe de alta parte permitea improprietarirea cu terenurile expropriate.
        Prin urmare, este o chestiune absolut facila pentru oricine doreste sa afle exact cum a fost cu chestiunea colectivizarilor, avand in vedere ca aceasta a inceput sa se petreaca din anul 1952, adica la cca. 7 ani de la adoptarea Legii nr. 187/1945.
        Institutia care pastreaza fondul arhivistic intocmit de fostul Minister al Agriculturii si Domeniilor prin Directia cadastrala pastreaza si planurile intocmite, iar pe baza lor se poate determina exact suprafata agricola colectivizata. Implicit sa pot determina si fraudele savarsite de comisiile locale si de cele judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate in baza legilor 18/1991 si 1/2000. E o chestie de vointa.

        Comentariu de area — 04/09/2011 @ 11:54 PM | Răspunde

    • Da. sunt convins ca daca si partea adversa ar scrie pe blog, ar avea o parere cu totul opusa. De aceea e de apreciat judecatorul care, iata, in interesele contrare ce sunt intr-un proces trebuie sa gaseasca calea catre dreptate respectand legea.

      Comentariu de Cristi — 04/09/2011 @ 10:52 PM | Răspunde

  6. @cd,

    chiar daca ati spus semnul :) tot m-ati lasat fara grai cu aceasta introducere:

    ”Acum, cu siguranta nu vom declara razboi statelor din jurul nostru ca sa recuperam o parte din pamantul din acte”

    Probabil ca niciodata nu veti da nici cea mai mica dreptate unui simplu muritor, asta e…….iar judecatorul indiferent cum, indiferent cite sute, mii de zile judeca un proces LUI, zeului justitiei, ii veti da dreptate, fara macar sa va fi pus o clipa problema, ia, sa aflu detalii despre acest proces….

    Comentariu de skorpion — 05/09/2011 @ 7:48 AM | Răspunde

  7. D-le judecator,
    As vrea sa stiu ,care-i motivul pentru care ati raspuns cu profesionalism si obiectivitate tuturor comentariilor ,iar celui dat de @skorpion in linkul de mai sus nu?Faptul ca cel care scrie „pe blog” face publica problema sa cu justitia, este pentru dvs un motiv sa tratati problema atit de superficial si discriminatoriu ? Oare cum de nu ati observat ca bloggerul este jurist de profesie si ca a fost si este avocatul uneia din ” parti” ,in acelasi timp reprezentantul ei prin procura (sot?).Eu asa am inteles ,desi nu sunt specialista in domeniu. Nici faptul ca procesul dureaza de 6 ani si ca judecatoarea pare a nu tine cont nici acum, cind este in vigoarea legea „micii reforme „,de teroarea la care este supus de 6 ani acest om (si ca el mii) pentru a-si afla dreptatea in justitie ? Daca ati fi citit mai cu atentie si nu v-ati fi grabit sa dati un raspuns ironic si partinitor ,ati fi vazut ca procesul in sine a dat cistig de cauza „partii” ,iar acum este un simplu proces de iesire din indiviziune, aminat din motive care par a fi contrare „partii” ?
    Eu cred ca dvoastra v-ati antepromuntat,ca judecator al CSM, in acest caz. Ati devenit „lupul (blogger)moralist „.
    Daca ati fi tratat cazul cu responsabilitatea unui judecator al CSM ,la care cel in cauza avea de gind sa apeleze, exasperat de teroarea la care este supus de 6 ani de judecatoarea respectiva ,pentru ca asta este menirea CSM ,ati fi raspuns cu maxima atentie si impartialitate .
    Prin urmare judecatoarea respectiva (care, sigur, va fi multumita )isi va continua netulburata opera de tracasare a acestui justitiabil (si ca el mii) aparata fiind de insusi judecatorul care ar fi trebuit s-o controleze .

    Comentariu de Alex — 05/09/2011 @ 10:41 AM | Răspunde

    • Nu ma intereseaza linkurile date la mine pe blog fara intrebari sau comentarii si in niciun caz nu amestec competenta. Cazurile le tratez dupa ce ajung in fata mea, nu pe blog. Asta, apropo de profesionalism. Dar cum toti ne dam profesionisti si judecam judecatorii, permiteti-mi sa fiu unul dintre cei circumspecti, pana am cazul cu toate datele in fata.

      Comentariu de Cristi — 05/09/2011 @ 12:51 PM | Răspunde

  8. O nedumerire si eu. Se spune undeva mai sus de catre cineva
    „presedintele nu face decat sa semneze forma un act de numire …”.
    O afirmatie intalnita frecvent si nu numai legata de situatia descrisa in textul respectiv.
    Ce rost are o astfel de semnatura? Ce atseta ea? Faptul ca a trecut prin biroul persoanei care semneaza? In umila mea opinie, orice „semnatura” de genul asteia este INUTILA. Nu inseamna responsabilitate pentru ca nu poti sa ii ceri cuiva responsabilitate pentru ceea ce a facut (aici, semnat) daca nu are LIBERTATEA de a alege daca face sau nu lucrul respectiv.
    Imi explica cineva? Cred ca daca s-ar lamuri asta, multe dintre problemele care apar, inclusiv in justitie, s-ar rezolva prin…INEXISTENTA!

    Comentariu de Emil — 05/09/2011 @ 11:19 AM | Răspunde

  9. D-le judecator,
    Aici imi raspndeti mie asa :

    „Nu ma intereseaza linkurile date la mine pe blog fara intrebari sau comentarii ”

    Totusi lui @skorpion i-ati raspuns asa :

    „Da. sunt convins ca daca si partea adversa ar scrie pe blog, ar avea o parere cu totul opusa. ”

    De unde eu am inteles ca ati citit linkul cu pricina ,ceea ce m-a determinat sa va consider partinitor cu judecatoarea respectiva ,in timp ce pe justitiabilul blogger l-ati privit cu neincredere ,fapt ce m-a condus la ideea ca in cazul in care acesta va dori s-o reclame la CSM pentru nerezolvarea de 6 ani a unui proces de iesire din indiviziune,nu va avea cistig de cauza ,intrucit v-ati antepronuntat ;

    „De aceea e de apreciat judecatorul care, iata, in interesele contrare ce sunt intr-un proces trebuie sa gaseasca calea catre dreptate respectand legea”.

    Prin urmare va mai indrazni el-bloggerul justitibail- sa se adreseze CSM-ului ,stiind ca ,pe deoparte ,pe el l-ati tratat cu „circumspectie”,iar pe judecatoare ,dimpotriva ,ati „äpreciat-o”?

    Comentariu de Alex — 05/09/2011 @ 1:58 PM | Răspunde

    • Vad ca insistati, iar eu va raspund din nou: la mine pe blog se scriu multe, si vrute si nevrute, si la obiect si fara. Dar mi se pare sa ai tupeu nemarginit si sa imi ceri practic sa incalc legea daca ma intrebi pe mine, membru CSM, ce parere am despre ce scrie un jurnalist rau despre un judecator, stiind ca este posibil la o adica ca acel caz sa ajunga odata pe masa CSM intr-o procedura disciplinara.
      Ca urmare, asa cum am cerut de la inceput sa nu imi dau cu parerea despre cazuri, tot asa fac si acum: tratez cu mare rezerva orice situatie mi se semnaleaza pe blog. Acest blog nu este al CSM, nici al Inspectiei si nu reprezinta pozitia oficiala a unei institutii. Acest blog este al unei persoane publice care incearca sa contribuie la educatia juridica a cetateanului obisnuit si informarea colegilor magistrati. Atata tot.
      Asa ca ar fi bine sa nu ma considerati nici particnitor, nici subiectiv. Nu am nicio intentie sa apar judecatorii incorecti, ci numai pe cei profesionisti. Nu am de gand sa apreciez articolele din media care nu respecta regulile deontologice care includ prezentarea pozitiei celeilalte parti. In general sustin presa independenta care pare a fi pe cale de disparitie in Romania, si asta nu ma impiedica sa am pretentia nu la can-can-isme care otravesc cititorii, ci la adevarate articole prin care ni se prezinta anchete jurnalistice autentice.
      Dar, daca vreodata acest caz despre care s-a dat un link la mine pe blog fara niciun comentariu, ca si cum aici s-ar face revista presei, va ajunge pe masa CSM, voi ridica colegilor problema abtinerii mele fata de un comentariu rapid si superficial facut pe blog.

      Comentariu de Cristi — 06/09/2011 @ 4:14 AM | Răspunde

  10. Aha,d-l judecator mi-a sters -iute de mana si prin nebagare de seama- raspunsul prin care tocmai ii demonstram cu „marfa clientului”(citate din propriile comentarii)cum sta domnia sa cu „circumspectia” fata de justitiabil si cu „aprecierea „(antepronuntarea )fata de doamna judecatoare. Prin urmare slabe sperante ca justitia sa se reformeze ,devreme ce tocmai cel care are rolul sa impulsioneze , sa coordoneze si sa controleze actul de justitie nu se ridica la inaltimea asteptarilor.

    p.s. Banuiesc ca imi veti sterge din nou comentariul ,dar in cazul acesta eu voi gasi alta cale sa-mi fac cunoscuta parerea ,si zau ,nu stiu cine va fi cel care va iesi mai rau din povestea asta.

    Comentariu de Alex — 05/09/2011 @ 3:42 PM | Răspunde

    • Nu l-am sters, dupa cum bine vedeti. Insa in general cand sunt la munca, nu intru pe blog. Iar la amenintari sa stiti ca inca rezist bine, indiferent daca eu voi fi cel care va iesi rau din asta sau nu.

      Comentariu de Cristi — 06/09/2011 @ 4:16 AM | Răspunde

  11. Ei,asa da…Indiferent daca raspunsul d-voastra ma multumeste sau nu ,apreciez faptul ca mi-ati readus comentariul banat si ca mi-ati raspuns la el. Nu am avut de gind sa va amenint ,dar ,pesemne ca am avut un sentiment de frustrare ce m-a determinat sa reactionez impulsiv. Prin urmare imi pare rau .Acum pot sa spun ca mi-a venit „ïnima la loc” (speranta) ca, CSM-ul va fi cu ajutorul d-voastra ,ceea ce trebuie sa fie :un organism capabil sa cordoneze reforma „mïca”,apoi „mare”(cind vor intra in vigoare codurile)in justitie. Revenind la problema bloggerului respectiv, banuiesc ca aceasta ar trebui sa-si ceara dreptatea in CSM ,daca respectiva judecatoare va continua sa-i tot amine procesul,cu speranta ca va fi tratat cu respect si grija pentru cetateanul ajuns cu problemele sale in fata justitiei .In fond el si-a expus cazul pe blogul personal ,exasperat fiind de tergiversarea procesului sau ,dar si din dorinta de a-si aduce aportul la reformarea justitiei din postura dubla de justitiabil ,precum si a celui care intr-un mod sau altul lucreaza in sistem. Cred ca asemenea „semnale”despre modul cum este perceput actul de justitie sunt demne de luat in consideratie ,intrucit ele vin din viata reala .De fapt si blogul d-voastra are menirea de a veni in sprijinul, atit al colegilor d-voastra (judecatorii) cit si al celor in slujba caruia sunteti cu totii :cetateanul justitiabil.Multumesc pentru intelegere.

    Comentariu de Alex — 06/09/2011 @ 11:20 AM | Răspunde

    • Cand avem sesizari, le tratam punctual. Din pacate, nu vom solutiona niciodata toate problemele din sistem…

      Comentariu de Cristi — 06/09/2011 @ 4:34 PM | Răspunde

  12. @alex,
    Va admir sincer pentru speranta pe care o mai nutriti ca justitia va deveni JUSTITIE.

    eu mi-am cam pierdut speranta, mai ales dupa ce s-au produs unele viraje si in CSM.

    L-am apreciat pe dl. Cristi Danilet cind lucra cu Monica Macovei….

    indraznesc sa mai aduc o postare aici, sper ca gazda nu se va supara din nou,

    http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/09/06/constitutia-poporului-%C2%AB-suveran-%C2%BB-si-republica-judecatorilor-ii/#comments

    Comentariu de skorpion — 06/09/2011 @ 4:38 PM | Răspunde

    • Sa ma supar? Numai neadevarul si manipularea ma supara., plus atacurile la persoana evident.. De ex, sa spui ca un proces dureaza 3 zile pt ca partile sunt magistrati si alte 5 ani unde partile sunt politicieni, e manipulare toata ziua: acel proces cu magistratii era o procedura urgenta intr-un litigiu de munca, iar celalalt proces era unul de fond, penal. Bine, ca eu am rezolvat dosare la Oradea in mai putin 24 ore, asa cum fac multi colegi sesizati cu ordonante presedintiale, cereri de autorizare de interceptare, acordare mandate de perchezitie, asta nu va mai spune nimeni. Pacat, imi faceam impresia ca in lumea blogerilor se promoveaza adevaruri, idei si solutii…

      Comentariu de Cristi — 06/09/2011 @ 8:02 PM | Răspunde

  13. chiar sinteti convins de ceea ce ati scris la ora 8,02 pm?
    sper ca nu!

    ati vazut in Occident cit de repede se judeca procesele de tip adrian nastase, copos, seres, etc.etc.etc.etc???

    rapid!

    sa inteleg ca bloguri promoveaza neadevaruri?
    unde?
    ati putea sa specificati?
    sa stim si noi…

    Comentariu de skorpion — 06/09/2011 @ 8:09 PM | Răspunde

    • Vreti sa va dau exemple? Nu cred. Deci, sunt jduecatori care judeca intr-o zi. Stiti asta? Vreti dovezi sau ma credeti? Ati scrie la dvs pe blog asa ceva? Stiti care e media de solutionare a unui dosar in Romanai? – 6 luni. Stiti cu cat a crescut nr de dosare in Romania la acelasi nr de judecatori? – s-a dublat in ultimii 5 ani. Va spune asta ceva?! Mie, o multime…In plus, nu toti judecatorii sunt asa cum ii descrieti dvs. Intrati de curioizitate in sediul Judecatoriei sector 2, sau la Judecatoria Bacau, sau la Tribunalul Craiova. Sa vederi ce conditii de judecata ofera statul roman judecatorilor. Nu e drept sa anatemizati un intreg corp judiciar pornind de la cazuri punctuale.

      Comentariu de Cristi — 06/09/2011 @ 9:13 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: