CRISTI DANILEŢ – judecător

10/10/2011

PENTRU magistraţi corecţi, ÎMPOTRIVA celor incorecţi

Filed under: CSM — Cristi Danilet @ 10:04 PM

Pe 11 oct. 2011, Plenul CSM va analiza propunerile presedintelui CSM cu privire la eliminarea dreptul la pensie de serviciu pentru magistraţii condamnaţi penal pentru corupţie şi cei sanctionaţi disciplinar cu excluderea din magistratură.

Ma declar din start DE ACORD cu aceste propuneri. De altfel , încă din 2009, in cartea `Coruptia si anticoruptia in justitie` pe care am scris-o, am antamat o astfel de solutie pentru descurajarea magistraţilor în a fi incorecţi.

Reiau mai jos cele scrise in carte, la p.166-168:

Anumite fapte comise de persoanele care îşi desfăşoară activitatea în mediul juridic pot fi simple abateri de la modul de îndeplinire a unor obligaţii legale, profesionale, sau doar încălcări ale regulilor etice. Unele abateri disciplinare pot avea legătură cu corupţia (cum ar fi nedenunţarea unei fapte ilicite comisă de un coleg ori primirea unor cadouri), altele să fie un indicator al unor suspiciuni de corupţie (nedepunerea declaraţiei de avere, nerespectarea regulilor cu privire la incompatibilităţi, întârzieri în soluţionarea unor dosare).

Aceste sancţiuni se aplică dacă la momentul finalizării acţiunii disciplinare  persoana mai deţine calitatea pe care o  avea în momentul comiterii faptei. Or, în ultimii ani se remarcă următorul fenomen: pentru a evita sancţionarea, persoana vizată părăseşte profesia chiar în timpul exercitării acţiunii disciplinare, prin demisie sau pensionare.  Pensionându-se mai înainte de finalizarea acţiunii disciplinare, judecătorul în cauză se poate ulterior bucura de toate drepturile unui judecător integru (indemnizaţii de pensionare, pensie serviciu, posibilitatea reîncadrării etc). 

De aceea, credem că pentru realizarea scopului acestei instituţii, se impune modificarea legii astfel încât să fie posibilă continuarea acţiunii disciplinare şi după data eliberării din funcţia de judecător sau procuror, iar sancţiunile care s-ar putea aplica de CSM ar putea fi: reducerea cuantumului pensiei pe o anumită perioadă de timp, interdicţia de reîncadrare în magistratură sau într-o altă profesie juridică pe durată limitată sau nelimitată în timp, suspendarea dreptului la pensie de serviciu.

De altfel, în art. 145 din Codul penal din 1865, se prevedea că dacă a fost mituit un judecător sau jurat în cauze criminale pentru a forţa o hotărâre în favoarea sau în defavoarea acuzatului, pedeapsa era maximul închisorii şi pierderea dreptului de a mai fi admis în profesie pe toată viaţa, precum şi pierderea dreptului la pensie.

E regretabil că până acum nimeni nu a luat în serios instituirea unui mecanism anticorupţie pentru sistemul de justiţie. Fostul CSM a evitat acest subiect, ajungând chiar să îi ancheteze pe cei care vorbeau despre acest subiect. Din fericire, în noua sa componenţă, CSM actual a admis că e nevoie de constituit o Strategie de întărire a integrităţii şi un Plan de acţiune aferent. Aceste documente s-au aflat într-o primă lectură în discuţia Plenului pe 6 iulie 2011. În momentul de faţă aceste două documente au fost refăcute şi s-au aprobat –  într-o noua formă (Strategie, Plan de actiune) – în comisia pe care o coordonez din cadrul CSM, în şedinţa din 26 sept. 2011. Ele au fost discutate acum o săptămână cu reprezentanţii societăţii civile, după care vor fi puse în discuţia magistraţilor.

Eu sper că toţi magistraţii ne vom asuma un rol major în a lupta împotriva corupţiei judiciare, a încălcărilor deontologiei profesionale şi a eticii judiciare. Au trecut anii în care închideam ochii şi urechile la acest subiect, negând că justiţia este ocolită de aşa ceva. Reforma reală nu poate fi consistentă decât dacă e acceptată din interior. Iar integritatea profesională este o condiţie indispensabilă unei justiţii corecte.

Sunt convins că gândesc la fel ca mine toţi magistraţii corecţi, care sunt cei mai mulţi. Aceştia trebuie să găsească în CSM o protecţie a lor, iar în legislaţia şi practica aplicată în mod aspru cu privire la magistraţii incorecţi, un mijloc de păstrare a demnităţii şi autorităţii lor, a celor integri. Nu e drept ca activitatea acestora şi reputaţia lor să fie umbrită de cazurile punctuale care nu ne fac cinste.

 

 

Anunțuri

17 comentarii »

  1. Frumos, suna frumos…astept cu nerabdare sa vedem cati magistrati vor fi astfel sanctionati.

    Comentariu de stefan mihai — 11/10/2011 @ 8:53 AM | Răspunde

    • Dar de ce sa asteptati ca magistratii sa fie sanctionati? Eu zic ca ar trebui sa ne asteptam ca f.multi magistrati sa fie corecti. Acum, sincer sa fiu, eu as vrea sa vad cat mai multi cetateni care dau mita ca sunt cercetati si apoi condamnati. Si aspru de tot. Asa cum nu am mila pentru magistratii corupti, credeti+ma ca nu am mila nici pentru justitiabilii care dau mita sau avocatii care fac trafic de influenta.

      Comentariu de Cristi — 12/10/2011 @ 11:39 AM | Răspunde

  2. Atitudinea dumneavoastra transanta ne poate ajuta sa ne redobandim demnitatea.
    Urmeaza sa vedem modul in care veti transpune in practica aceste declaratii de intentie. O veti face, cu siguranta!

    Veti fi urmat? Veti fi sprijinit? Veti intelege ca trebuie sa „plecati urechea” la ceea ce se intampla in randul nemultumitilor, a celor pagubiti de sistemul juridic? Veti continua sa afirmati si dumneavoastra ceea ce unii colegi au declarat: „O parte pierde, o parte castiga”, explicand astfel nemultumirile generate de justitie, ca si cum aceasta situatie nu ar fi similara in orice parte a lumii!?

    Va fi nevoie si in continuare „de foooarte multi bani” pentru a-si cauta oamenii dreptatea, cum a afirmat ministrul Rodica Stanoiu? Va reusi justitia sa fie „prietenoasa”. cum a dorit ministrul Monica Macovei? Cum va fi oare justita la sfarsitul mandatului dumneavoastra, al actualului CSM? (Noului CSM- ca atitudine!)

    Presupun ca „unii vor pierde, altii vor castiga”. Deie Domnul sa fie cine trebuie, unde trebuie!

    As dori sa explicati intrun articol viitor, cum interpretati afirmatia (difuzata si la un post de televiziune) ca indiferent de culpa unui judecator- disciplinara sau penala, hotararea sa nu poate fi schimbata!… securitatea actului juridic?! spune ceva aceasta formula?

    „A la guerre, comme a la guerre!” Va urez sa nu pierdeti nici o batalie si sa castigati razboiul!
    A.F.

    Comentariu de adriana florescu — 11/10/2011 @ 6:03 PM | Răspunde

  3. Da, asta ma astept – sa fie cat mai multi magistrati corecti, insa realitatea de multe ori difera fata de dezideratele si idealurile noastre. Iar despre justitiabili si justitiari care dau respectiv primesc mita sunt de acord cu dumneavoastra – sa fie aspru pedepsiti. Am urat intotdeauna coruptia. Dar nu stiu care pe care sustine – cei care dau pe cei care primesc mita sau invers? Dumneavoastra ce parere aveti?
    P.S. E tipul de intrebare – Ce a fost intai oul sau gaina? :)

    Comentariu de stefan mihai — 12/10/2011 @ 5:26 PM | Răspunde

    • Darea/luarea de mita se savarsesc si in momentul solicitarii/ofertarii, indiferent daca se dau/iau banii. Asta putina lume o stie. Insa de regula unul din cei doi e folosit ca martor impotriva celuilalt, astfel ca el scapa de acuzatie. Iar celalalt e de obicei functionarul, caci cu privire la el pretentiile de corectitudine sunt mai mari.

      Comentariu de Cristi — 13/10/2011 @ 11:40 AM | Răspunde

  4. Domnule judecător, aşa este, variabila independentă (pe axa x-ilor) este demnitatea, iar funcţia (pe axa y-grecilor) este îndemnizaţia. Pentru dna. Pivniceru, lucrurile par să fie viceversa: „bagă mare cu indemnizaţia, că mi se goleşte canistra de demnitate!”

    Cred că ştiţi mai bine ca mine că vă paşte un puci dacă aplicaţi măsura propusă. Pînă atunci, veţi avea de suportat şi de demontat găleţi de sofisme şi chichiţe gramaticale.

    Dar dacă veţi reuşi să aduceţi dreptatea şi bunul simţ în Justiţie, dacă pensia survine cît timp demnitatea magistratului este vizibilă, şi dispare cînd pensionabilul se apără invocînd lucruri pe care nu le mai are, veţi avea în mine unul dintre cei mai fervenţi susţinători. Pînă atunci permiteţi-mi vă rog niţică reţinere.

    Mult succes!

    Comentariu de Marius Delaepicentru — 12/10/2011 @ 8:26 PM | Răspunde

  5. de la @ cetatean (de pe blogul Politeia) citire:

    Domnul Horatius Dumbrava sa nu se opreasca la jumatate cu masura.

    Mister @Bascaliosul si cu mine am propus inca de acum un an o solutie mai corecta si mai consistenta, perfect compatibila cu jurisprudenta CCR: taierea pensiilor speciale ale tuturor magistratilor care nu indeplineasc conditia minima de 25 de ani de activitate EXCLUSIVA de judecator si/sau procuror, separat sau cumulat in una sau in ambele functii care definesc magistratura. Cei 25 de ani fiind numjarati din ziua emiterii decretului prezidential de numire in magistratura pina in ziua decretului prezidential de eliberare din magistratura, pentru pensionare.

    La ora actuala, cohorte intregi de magistrati pensionati beneficiaza de pensia speciala pe baza asimilarii in magistratura a unor perioade contributive in care NU au fost magistrati dar au fost inclusi intr-una din cele 40 de categorii “asimilate” magistratilor. Ei iau pensie speciala desi au jde ani in care NU au prestat ca judecatori si/sau procurori.

    Reamintesc articolul propus spre a fi adoptat de Parlament:

    “Art. 1 din legea 119/2010 se completeaza cu litera x sau xxx (Art.1: “Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii stabilite pe baza legislaţiei anterioare devin pensii în înţelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare) astfel:

    x) pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor care nu indeplinesc condiţia vechimii de 25 de ani, realizată numai prin exercitarea efectivă a acestor funcţii, continuu sau cumulate, din perioada sau perioadele pentru care au fost numiţi după intrarea în vigoare a Constituţiei României din 1991“.

    Nu numai judecatorul Dumbrava ar trebui sa citeasca si sa preia acest articol care este blindat in argumentatia care il insoteste, ci mai ales judecatorul Cristi Danilet, care se plingea de mama focului cind a aparut Taierea motului, pentru faptul ca asimilatii din magistratura sunt vinovati de imaginea proasta a Justitiei si de faptul ca sunt blamati adevaratii judecatori.

    “Adica, eu care muncesc 25 ani ca judecator/procuror o perioada intreaga de interdictii ajuns sa fiu egalizat la salariu si pensie de unul care a fost 23 ani avocat, vine in sistem si mai sta 2 ani, dupa care pleaca ca si magistrat de 25 ani cu pensia speciala, beneficiiind desigur si de pensia de avocat; sau, mai mult, se intoarce inapoi in avocatura si are venit atat ca avocat, cat si pensie de magistrat.
    Adevarul e ca din cauza acestora am avut noi de patimit sub aspectul imaginii.Ei au venit, au plecat, au luat banii. Iar noi am ramas sa le facem munca…“.

    http://theophylepoliteia.wordpress.com/2010/08/12/taierea-motului-pensiilor-speciale-ale-magistratilor-1/#comment-87562

    Daca domnul judecator Cristi Danilet este sincer si lacrimile lui nu erau e crocodil, ar trebui sa fie primul care sustine reformarea sistemului de pensii speciale ale magistratilor. Are solutia pe tava, i-am dat-o noi, Mister B si cu mine gata pregatita si argumentata inca de acum un an.

    Insa este el oare un adevarat “judecator reformist”? Pina una alta, doar Horatius Dumbrava a miscat ceva. Poate presedintele CSM nu stia de “Taierea motului”, insa cu siguranta judecatorul Danilet stia, caci a comentat aici pe blog postarile noastre.

    Comentariu de skorpion — 17/10/2011 @ 10:08 AM | Răspunde

    • Eu sunt perfect de acord cu dvs: pensia de serviciu ar trebuie sa fie o rasplata numai pt cei care au fost doar magistrati. Din pacate, de acest sistem de recompensare beneficiaza si consilierii asimilati magistratilor, de care MJ beneficiaza la greu, parca la un moment si consilierii Curtii de Conturi, asa ca ma indoiesc ca va exista vreodata vointa politica de a schimba sistemul…

      Comentariu de Cristi — 17/10/2011 @ 12:08 PM | Răspunde

  6. in concordonta cu titlul postarii dvs:

    – tot de la @cetatean

    http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/10/17/constitutia-poporului-%C2%AB-suveran-%C2%BB-si-republica-judecatorilor-ix/

    Comentariu de skorpion — 17/10/2011 @ 5:53 PM | Răspunde

  7. http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2011-10-17-10443386-0-raport-crpe-viitoarea-reforma-restituirii-proprietatilor.pdf

    Hai sa dam cartile pe fata.

    NATIONALIZAREA savarsita in Romania constituie o CRIMA CONTRA UMANITATII, asa cum este ea definita in art. 6 lit. c) din Statutul Tribunalului Penal de la Nurnberg din 8 august 1945, fiind in esenta un ACT DE PERSECUTIE COLECTIVA a unei paturi insemnate din populatia Romaniei.
    Cine are curiozitatea poate observa ca legea privind nationalizarea afacerilor comerciale (Legea nr. 119/1948), iar apoi decretul de nationalizare a imobilelor (decretul nr. 92/1950), pe de o parte, privesc TOTALITATEA bunurilor „clasei exploatatoare”, iar pe de alta parte a constituit un „act revolutionar” (asa cum se precizeaza in mod explicit in Expunerea de motive a Decretului nr. 92/1950).

    De unde ideea ca asemenea acte constituie „acte de persecutie”?

    Art. 6 lit. c) din Statutul Tribunalului International Penal de la Nurnberg spune:
    „Article 6
    The Tribunal established by the Agreement referred to in Article 1 hereof for the trial and punishment of the major war criminals of the European Axis countries shall have the power to try and punish persons who, acting in the interests of the European Axis countries, whether as individuals or as members of organizations, committed any of the following crimes.
    The following acts, or any of them, are crimes coming within the jurisdiction of the Tribunal for which there shall be individual responsibility:
    (a) Crimes Against Peace: namely, planning, preparation, initiation or waging of a war of aggression, or a war in violation of international treaties, agreements or assurances, or participation in a common plan or conspiracy for the accomplishment of any of the foregoing;
    (b) War Crimes: namely, violations of the laws or customs of war. Such violations shall include, but not be limited to, murder, ill-treatment or deportation to slave labor or for any other purpose of civilian population of or in occupied territory, murder or ill-treatment of prisoners of war or persons on the seas, killing of hostages, plunder of public or private property, wanton destruction of cities, towns or villages, or devastation not justified by military necessity;
    (c) Crimes Against Humanity: namely, murder, extermination, enslavement, deportation, and other inhumane acts committed against any civilian population, before or during the war; or persecutions on political, racial or religious grounds in execution of or in connection with any crime within the jurisdiction of the Tribunal, whether or not in violation of the domestic law of the country where perpetrated.
    Leaders, organizers, instigators and accomplices participating in the formulation or execution of a common plan or conspiracy to commit any of the foregoing crimes are responsible for all acts performed by any persons in execution of such plan.”

    Precizari:
    – definitia crimei contra umanitatii a fost confirmata cu titlu de principiu al dreptului international prin 2 rezolutii ale Adunarii Generale ONU, respectiv Rezolutia nr. 3 si Rezolutia nr. 95, ambele din 1946;
    – in 1968 a fost adoptata de Adunarea Generala ONU Conventia privind imprescriptibilitatea crimelor de razboi si a crimelor contra umanitatii, conventie care face trimitere directa la definitiile din Statutul Tribunalului Penal International de la Nurnberg din 8 august 1945;
    – prin Decretul nr. 547/1969, semnat de Nicolae Ceausescu, a fost ratificata in dreptul national conventia mai sus mentionata, inca nedenuntata.

    Expunerea de motive a Decretului nr. 547/1969 precizeaza:
    „Principalele dispoziţii ale Convenţiei prevăd că sunt imprescriptibile, indiferent de data la care au fost comise crimele de război şi crimele contra umanităţii, aşa cum sunt definite în Statutul Tribunalului Internaţional de la Nürnberg (conform acestor documente, sunt crime de război, asasinarea, torturarea, deportarea pentru muncă forţată sau în alte scopuri a populaţiei civile, omorârea sau torturarea prizonierilor de război, jaful, distrugerea fără motiv a localităţilor şi devastarea nejustificată de necesităţi militare; sunt considerate crime împotriva umanităţii: omorurile, exterminările, înrobirea, exilarea, cruzimile faţă de populaţia paşnică, persecuţiile)…”

    Comparand expunerea de motive a Decretului nr. 547/1969 cu definitia din art. 6 lit. c) din Statutul Tribunalului Penal International de la Nurnberg constatam ca lipseste un singur cuvant din ceea ce s-a tradus in romaneste, in cuprinsul Expunerii de motive a decretului nr. 547/1969: cuvantul „political”, adica persecutiile din ratiuni POLITICE.

    Acest lucru este cunoscut in Occident.

    Conventia pe care Romania a ratificat-o inca din 1969 stabileste cateva chestiuni extrem de grave:
    – imprescriptibilitatea raspunderii juridice pentru asemenea fapte, in art. V din conventie spunandu-se foarte clar ca, acolo unde au fost instituite prescriptii acestea sunt considerate ABOLITE;
    – raspunderea se intinde atat in privinta persoanelor care au savarsit, sau instigat sau au dat sprijin la savarirea acestor fapte, dar si in privinta celor care au TOLERAT asemenea fapte (de aceea regimurile au refuzat sistematic sa abordeze chestiunile din timpul regimului comunist, pentru ca este evident ca erau nevoite sa ascunda adevaruri crunte, care constituiau fapte de o gravitate extrema).

    Pentru a intelege si mai bine contextul istoric si juridic al producerii nationalizarilor trebuie plecat in cercetare de la un act international esential: CONVENTIA DE ARMISTITIU dintre Guvernul Romaniei si Puterile Aliate semnata, la Moscova, de Lucretiu Patrascanu (aspect de natura a indica ce regim era tolerat la Moscova), fara a se cunoaste exact mandatul avut de delegatia romana si in care s-a stabilit foarte clar ca atat decizia militara cat si deciziile privitoare la administratia civila a Romaniei apartinea INALTULUI COMANDAMENT ALIAT (SOVIETIC).

    Aceasta conventie de armistitiu a constituit actul prin care Romania a fost din punct de vedere juridic subordonata intereselor Moscovei, chestiunile discutate la Conferinta de la Yalta din februarie 1945 fiind numai o recunoastere de facto a acestei situatii.

    Apoi, la 10 februarie 1947 Romania a semnat Tratatul de Pace cu Pterile Aliate si Asociate lor, tratat prin care i s-au impus, printre altele, DOUA OBLIGATII DEOSEBITE:
    – să asigure folosinţa drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, libertatea de opinie politică şi de întrunire publică (art. 3 pct. 1 din Tratat) şi
    – să nu îngăduie în viitor existenţa şi activitatea unor organizaţiuni care au drept scop lipsirea poporului de drepturile sale democratice (art. 5 din Tratat)

    Asadar, obligatia asumata juridic de Romania de a respecta drepturile fundamentale ale omului EXISTA INCA DIN ANUL 1947, astfel ca nu se poate vorbi despre asemenea problematica o data cu ratificarea CEDO.

    In 1991, in Constitutia aprobata prin referendumul din 8 decembrie se stabileste FOARTE CLAR ca Romania se obliga se respecte TRATATELE asumate.
    A se sustine ca Tratatul de Pace din 10 februarie 1947 si-a incetat efectele echivaleaza nici mai mult si nici mai putin cu o veritabila declaratie de razboi, avand in vedere ca acest act international a stabilit granitele statului roman si limitele exercitarii teritoriale a suveranitatii sale.

    OBLIGATIA DE A RESPECTA DREPTURILE OMULUI presupunea ca „PRIN LEGI să nu stabilească discriminări între persoane de cetăţenie română în ce priveşte persoana lor, bunurile, interesele comerciale, profesionale sau financiare”.
    Dispozitia apare in mod explicit in Tratatul de Pace.

    De precizat un amanunt ESENTIAL: conform art. 21 din Tratatul de Pace, trupele Aliate trebuia sa paraseasca teritoriul Romaniei in 90 de zile de la semnarea Tratatului, CU EXCEPTIA trupelor SOVIETICE, care puteau ramane pe durata nedeterminata pe teritoriul Romaniei pentru a se asigura „legatura cu armata sovietica din Austria”.
    Asadar, Tratatul de Pace a consfintit si faptul ca Romania urma sa ramana o tara ocupata de armata sovietica (cum s-a intamplat si in Berlin, ca exemplu foarte cunoscut).

    Mergand mai departe cu contextul istoric, la nici 9 luni de la asumarea Tratatului de Pace, pe data de 30 decembrie 1947 regele este fortat sa abdice, Adunarea Deputatilor rezultata din alegerile fraudate din 19 noiembrie 1946 proclama FARA REFERENDUM ca Romania devine republica populara si ca aceasta Adunare a Deputatilor urma sa se constituie in adunare constituanta care adopta noua Constitutie (a se vedea M. Of. nr. 300 bis din 30 decembrie 1947 – actul de abdicare, Legea nr. 363/1947, Legea nr. 364/1947).

    Asadar, pe 30 decembrie 1947 actul de o gravitate exceptionala nu a fost acela al abdicarii fortate a regelui, ci acela al proclamarii de catre o suma de indivizi a republicii populare sub protectoratul militar sovietic. ACESTA ESTE MOMENTUL care trebuia ascuns din punct de vedere istoric, pentru ca republica populara in Romania a fost creatia Moscovei, consfintind regimului politic de la Bucuresti caracterul de regim marioneta, subordonat deciziilor Moscovei. Cine vrea cu adevarat sa afle cum se adoptau decretele dupa 1948 si care era motivatia adoptarii lor nu trebuie decat sa cerceteze fondul arhivistic „Consiliul de Stat – Decrete” aflat in cercetare la Arhivele Nationale.

    Practic, Constitutia din 13 aprilie 1948, prima constitutie comunista este rezultatul aceleiasi Adunari a Deputatilor servile Moscovei, fara aprobarea ei prin referendum.

    Prin urmare, la 30 decembrie 1947 si la 13 aprilie 1948 s-au incalcat fara niciun dubiu prevederile din Tratatul de Pace din 10 februarie 1947, referitoare la libertatea de opinie politica si s-a permis existenta unei organizatii care avea drept scop lipsirea poporului de drepturile sale democratice.
    Incepand cu 30 decembrie 1947, in Romania a existat practic O SINGURA ORGANIZATIE POLITICA – PCR, devenit apoi Partidul Munictoresc Romin, iar apoi redevenit PCR.

    Constitutia din 1948 reglementa la art. 11 posibilitatea „trecerii la stat, ca bunuri ale intregului popor”, posibilitate cunoscuta sub modalitatea nationalizarii, insa prevederea constitutionala stabilea ca asemenea modalitate de dobandire de drepturi de catre stat era posibila NUMAI DACA „INTERESUL GENERAL CERE”.

    Intrebarea care se pune este: EXISTA sau SE PUTEA MANIFESTA interesul general in conditiile existentei pe teritoriul Romaniei a trupelor sovietice care tocmai isi impusesera regimul marioneta?

    Raspundeti-va singuri.

    In Expunerea de motive a Drectului nr. 92/1950 se spune explicit:
    „După naţionalizarea înreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, înfăptuită prin actul revoluţionar de la 11 iunie 1948, burghezia a continuat să deţină puternice poziţii economice în ceea ce priveşte proprietatea imobiliară în mediul urban.
    Burghezia foloseşte acest fond ca un mijloc de exploatare …
    Pentru a întări şi desvolta sectorul socialist în R.P.R., pentru asigurarea unei bune gospodăriri a fondului de locuinţe, este necesară luarea din mâna burgheziei şi a exploatatorilor de locuinţe a acestui fond şi trecerea lui asupra Statului, ca bun al întregului popor…”

    Asadar, in aceasta expunere de motive a legii care constituie TITLUL invocat de stat pentru justificarea dreptului sau de proprietate se stabileste FOARTE CLAR ca nationalizarea avea ca scop DECLARAT lupta ideologica, politica impotriva „burgheziei”, a „exploatatorilor de locuinte”.

    Acest TITLU este rezultatul unor acte de persecutie consecvente exercitate din ratiuni exclusiv politice impotriva unei paturi sociale, sau mai clar un act bazat pe CRIME CONTRA UMANITATII, pentru ca in definitia acestora se includ si persecutiile politice.

    Ori, asumand Legea nr. 112/1995, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, Legea nr. 221/2009, O.G. nr. 190/2000 etc., IN ESENTA, sub expresia generica de „preluare abuziva” sau „condamnare politica” s-a incercat ascunderea unor fapte de o gravitate extraordinara, INTRUCAT SUNT FOARTE PUTINE PERSOANE CARE CUNOSC IN DETALIU CONTINUTUL ACTELOR NORMATIVE IN TEMEIUL CARORA S-AU PRODUS aceste fapte.

    Spre exemplu, sunt convins ca foarte putine persoane cunosc ca in 1957 s-a emis un decret care modifica un decret din anul 1950 privitor la actele de stare civila si care, in esenta, se referea la faptul ca decesul putea fi declarat si ulterior momentului mortii (initial se stabilise ca declaratia trebuia facuta imediat dupa deces). In Expunerea de motive a acestui decret se precizeaza foarte clar ce anume ratiuni au generat emiterea decretului din 1957: faptul ca in unitatile de munca (acolo unde erau internati detinutii politici in scop de reeducare) au fost executati multi dintre ei sau au decedat din cauza brutalitatilor si a chinurilor indurate, iar intre anii 1947-1955 regimul politic nou instaurat nu a facut cunoscut decesul acestora. ASADAR TIMP DE 10 ANI AU FOST ASCUNSE OFICIAL CRIME petrecute in lagarele de munca comuniste.

    Asadar, cine isi inchipuie ca problema restituirii proprietatilor nationalizate o doar o chestiune de „reparatie” a unui prejudiciu material este intr-o eroare profunda, fie ca este magistrat, politician sau simplu individ social.
    Problema restituirilor este de fapt o problema a afirmarii si asumarii unor acte foarte grave care sunt imprescriptibile sub aspectul raspunderii lor juridice si, indiferent cate legi exista sau vor fi date, cata vreme Romania a ratificat Conventia asupra imprescriptibilitatii crimelor de razboi si a crimelor contra umanitatii, ea are o problema extrem de serioasa care o va macina multa vreme de acum incolo.

    Conventia EDO este fix o frectie la picior de lemn, nu face doua parale, cata vreme exista si alte tratate asumate de statul roman care pot fi invocate in chestiunea restituirii proprietatilor.
    Nationalizarea facuta in Romania este un act de persecutie colectiva din ratiuni exclusiv politice, act care intra sub incidenta Conventiei ratificata prin decretul nr. 547/1969, si nu poate fi justificata ca un simplu act de „preluare abuziva”. Cine isi asuma asemenea justificari, mai devreme sau mai tarziu va raspunde ca potential complice.

    Lucrurile sunt cu adevarat grave si trebuie gandite bine.
    Condamnarea comunismului in 2006 in Parlament a constituit o incercare a actualului regim politic de a nu fi considerat vreodata ca un regim care a tolerat asemenea fapte.
    Nu intamplator se arunca in piata publica ideea ca nu mai poate prezenta interes, nu mai este de actualitate a lege a lustratiei. Este evident ca sub presiunea strainatatii s-a ajuns azi intr-un punct in care regimurile de dupa 1989 au fost puse in situatia de a deschide arhivele si de a exprima o pozitie oficiala in privinta trecutului.

    Iar trecutul este mai prezent ca niciodata, fiind cunoscuta disputa ce are lor la nivelul institutiilor europene de asimilare a crimelor comunismului cu cele ale nazismului, dar desigur, data fiind ponderea majoritara a votului politic de stanga in Adunarea Parlamentara a UE (dupa cum se stie, statele membre aleg europarlamentari in functie de criteriul numarului populatiei si al intinderii teritoriale) si avand in vedere ca actuala UE este rezultatul aderarii multor state din fostul bloc comunist este foarte probabil ca aceasta asimilare sa nu fie posibila prea curand.
    Insa s-ar putea ca reactiile Occidentului sa fie din ce in ce mai virulente iar in timp totul este posibil, cata vreme lumea nu poate supravietui fara hrana si un minim nivel de trai. Cu alte cuvinte, razboiul economic se va inteti si cine nu va fi pregatit pentru el va ajunge in stadiul Greciei sau mai rau.

    Comentariu de area — 17/10/2011 @ 11:04 PM | Răspunde

    • Da, am vazut. Inca o dovada ca nu se stie cum votez eu, mai ales ca scriu zilnic pe blog la `Activitate in CSM`.

      Comentariu de Cristi — 20/10/2011 @ 8:01 PM | Răspunde

      • apropo ca nu stim cum votati.
        va rog sa-mi spuneti daca si aici este vreo minciuna

        “La şedinţa CSM în care s-a decis anchetarea lui Morar, toţi procurorii au votat „împotrivă” şi toţi judecătorii „pentru”. Asta înseamnă că şi „cei trei muschetari” – Dumbravă-Danileţ-Neacşu – au făcut acelaşi lucru…. În legătură cu aceştia, o nedumerire: cât de pustiu trebuie să fii pe dinăuntru, cât de lipsit de conştiinţă şi de meschin trebuie să fii ca să dai cu tifla celor care te-au susţinut – inclusiv reprezentanţilor Statelor Unite şi Germaniei -, să-ţi trădezi propriile convingeri şi interesele ţării tale pentru a te aşeza cuminte la picioarele Monei Pivniceru şi ale tuturor reprezentanţilor sistemului ticăloşit?”

        http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/tradatorii-de-la-csm-in-slujba-sistemului-ticalosit-241783.html

        Asadar atac la DNA, atac la ANI, atac la cetatenii care i-au trimis in functii, TOTUL PENTRU PROTEJAREA UNUI SISTEM care sa le mentina imunitatile, veniturile oneroase si puterea obtinuta pe fondul dezinteresului national.

        ???????????????????????????????????

        Comentariu de skorpion — 21/10/2011 @ 7:54 AM | Răspunde

        • Desigur ca e o minciuna. Eu am spus pe blog cum am votat si de asemenea stiu cum a votat cel putin un procuror: altfel decat scrie in ziar. A, si l-am informat si pe jurnalist de asta, dar…a ramas tot cum a spus el.

          Comentariu de Cristi — 24/10/2011 @ 11:57 AM | Răspunde

  8. buna ziua,

    ati apucat sa aruncati o privire pe acest articol al lui @cetateanul??

    http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/10/21/constitutia-poporului-%C2%AB-suveran-%C2%BB-si-republica-judecatorilor-xi/

    ce parere aveti?

    Comentariu de skorpion — 23/10/2011 @ 4:04 PM | Răspunde

  9. … de altfel, decăderea din dreptul la pensie de serviciu este o sancțiune cunoscută și în dreptul comunitar, fiind aplicabilă judecătorilor C.J.U.E. Protocolul 3 privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene (JOUE C83/211):

    Articolul 6
    Judecătorii pot fi înlăturați din funcție sau declarați decăzuți din dreptul la pensie sau din alte avantaje echivalente numai în cazul în care, în opinia unanimă a judecătorilor și avocaților generali ai Curții de Justiție, nu mai corespund condițiilor cerute sau nu mai îndeplinesc obligațiile aferente funcției lor. Judecătorul în cauză nu ia parte la aceste deliberări. În cazul în care persoana în cauză este membru al Tribunalului sau al unui tribunal specializat, Curtea decide după consultarea tribunalului în cauză.

    Comentariu de Alin — 27/10/2011 @ 9:11 AM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: