CRISTI DANILEŢ – judecător

26/05/2012

Presa si Justitia – un binom necesar

Filed under: presa — Cristi D @ 6:07 PM

Asteptarile populatiei si parerea generala despre justitie

Populatia apeleaza la justitie pentru rezolvarea diverselor litigii. Justitiabilii doresc sa fie judecati repede si bine, de catre judecatori obiectivi, care sa-i trateze in mod egal si sa aplice in mod corect legea. Dar nu e suficient ca justitia sa fie facuta, ci trebuie ca acest lucru sa se si vada. Iar mass-media este cea care poate contribui la restabilirea increderii populatiei in sistemul judiciar. Pentru aceasta, trebuie regandita relatia dintre justitie si media, stabilitit un sistem real de comunicare si un comportament intre cele doua institutii care sa faciliteze aceasta cooperare.

De aceea, trebuie asigurarata in mod real transparenta justitiei. Magistratii trebuie sa fie interesati ca publicul sa cunoasca ceea ce se intampla in instante; ei trebuie sa fie deschisi si activi in comunicarea cu societatea, iar educarea si informarea trebuie intelese ca absolute necesare intr-o societate democratica.

Independenta justitiei si libertatea presei. Limite

Conditia ca justitia sa fie obiectiva, corecta este independenta ei. Iar aceasta independenta nu este un privilegiu al judecatorilor, ci un beneficiu al cetatenilor; nu este o prerogativa a judecatorilor, ci este cel mai important privilegiu al oamenilor care doresc sa traiasca in pace, protejati de lege.

Justitia trebuie sa fie independenta, dar si presa trebuie sa fie la fel. Si poate ca o presa libera chiar depinde de o justitie independenta, si invers. De aceea presa trebuie sa fie unul dintre cei mai puternici sustinatori ai independentei justitiei. Iar daca celelalte puteri vor aduce atingere independentei justitiei, cu siguranta urmatoarea tintita va fi presa – cele doua institutii find singurele menite a sanctiona abuzurile celorlalte puteri.

Trebuie insa precizat ca justitia trebuie sa fie independenta fata de media. Nu e vorba de o fraternizare pentru a influenta actul de judecata privind un ziarist de exemplu (caci s-ar incalca principiul impartialitatii), ci de a gasi calea comuna catre realizarea dreptatii asteptata de societate, a sigurantei atat de cautata de public. Datoria unui  judecator este de a lua o hotarare corecta, dreapta, legala chiar daca ea este nepopulara.

Protejarea independentei justitiei. Libertatea de a vorbi a judecatorilor

Independenta justitiei trebuie acceptata ca principiu al statului de drept, atat de autoritati, cat si de cetateni, de public. Pentru existenta unei societati libere si democratice, justitia trebuie sa fie independenta si in stare sa aplice legea fara nici o presiune din partea guvernului, a politicului, a grupurilor de interese sau a particularilor. Independenta justitiei (dar si perceptia efectiva a publicului asupra acestei independente) este esentiala pentru legitimarea magistratilor drept garanti ai drepturilor si libertatilor.

Ea trebuie protejata din exterior. Pentru aceasta, publicul trebuie sa cunoasca rostul justitiei si importanta independentei sale. Cetatenii trebui sa stie ca orice procedura se finalizeaza cu o hotarare care este pronuntata in numele legii si, odata ramasa definitiva si irevocabila, ea are putere de lucru judecat, considerandu-se ca spune adevarul astfel ca, intocmai ca si o lege – buna sau nu – ea este obligatorie si trebuie respectata cat timp este in vigoare. In caz contrar, respectarea ei va fi impusa prin coercitia statului. Dar trebuie sa realizam ca justitia nu se poate intemeia in intregime pe forta, ci baza reala a unui sistemul judiciar o reprezinta increderea publica. Daca publicul va respecta judecatorii, in acelasi timp si instantele, si intreg sistemul judiciar va fi respectat.

Daca publicul sprijina aplicarea si respectarea principiul independentei, se vor identifica cu concursul populatiei mai usor incalcarile acestuia, respectiv vor fi descurajati cei ce vor sa il incalce, caci acestia vor sti ca nu sunt sanse pentru a influenta vreun judecator. Pentru acest motiv publicul trebuie sa fie informat in mod corect si profesional despre modul de functionare a sistemului juridic.

Independenta justitiei trebuie protejata si din interior. Fiecarui judecator ii revine obligatia de a o apara atat in exercitarea functiei publice, cat si in particular, adaptandu-si comportamentul conform cerintelor independentei justitiei. Conduita judecatorilor trebuie sa fie pe deplin responsabila, sa coincida cu ceea ce asteapta populatia de la ei, tocmai pentru a nu fi pusa sub semnul indoielii integritatea lor morala si profesionala.

Judecatorilor le revine si obligatia de a intari increderea publica in puterea judecatoreasca. Aceasta implica insa o comunicare intre cei din sistem si public. Magistratii – in special judecatorii – ca personificare a obiectivitatii in desfasurarea oricarei proceduri judiciare – nu ar trebui sa fie reticenti la contactul cu societatea civila, caci nu este de ajuns faptul ca sedintele de judecata sunt publice, ci rolul educativ se poate indeplini si in afara salii de judecata..

Magistratii ar trebui sa informeze publicul cu privire la sistemul juridic. Judecatorii au libertatea si chiar obligatia de a vorbi in public despre probleme care afecteaza puterea judecatoreasca vazuta ca institutie, despre munca judiciara si despre probleme de interes public care au legatura cu puterea judecatoreasca sau cu activitatea instantelor. Judecatorii insisi trebuie sa vorbeasca despre principiile generale ale dreptului, de modul de organizare si functionare a sistemului juridic, iar prin reprezentantii lor (purtatorii de cuvant ale instantelor si organizatiilor profesionale) ar trebui sa explice procedurile desfasurate in anumite cazuri ce prezinta interes pentru public. Sigur ca, pe langa publicatiile cu informatii de interes juridic, pentru populatie principalul mijloc de comunicare este presa. In relatie cu presa, cand e vorba de un anume caz, este important sa existe un ofiter de presa, specializat si probleme juridice si in chestiuni jurnalistice.

Reportajele media informeaza publicul cu privire la ceea ce urmareste o hotarare judecatoreasca sa previna. Dar nu impartasim practica unor reporteri de a cita “surse judiciare”, pentru ca informatiile primite astfel nu pot fi decat zvonuri – ceea ce trebuie evitat cand e vorba de justitie -, iar magistratii care refuza sa-si decline identitate fie nu dau dovada de verticalitate, neputandu-li-se acorda astfel incredere, fie considera ca nu exista mecanismele necesare ocrotirii independentei lor.

Este obligatoriu ca asociatiile profesionale ale judecatorilor si/sau Consiliul Superior al Magistraturii sa ia pozitie atunci cand in atentia publicului intra un judecator. Daca se comenteaza o hotarare a lui trebuie explicat, de exemplu, ca nu trebuie criticata persoana care a dat-o, ci considerentele de fapt si de drept care au stat la baza pronuntarii. De cele mai multe ori, judecatorii nu se pot apara, caci nu exista un sistem de protectie a lor impotriva criticilor din presa, nu exista un drept la replica. Aceasta din dorinta de a nu se intra intr-o polemica cu presa, chipurile pentru a nu se aduce astfel atingere prestigiului justitiei, invocandu-se o retinere impusa de deontologia profesionala. Dar tocmai un astfel de raspuns creaza impresia ca ratiunile atacului au fost reale, ceea ce este menit sa mentina neincrederea
populatiei in justitie. In aceste conditii, judecatorii devin tinte usoare, fie ale ziaristilor care fac totul pentru a se vinde publicatia, fie ale grupurilor de interes ce actioneaza in scopul de a manipula justitia.

Puncte comune intre mass-media si justitie

Atat presa cat si justitia sunt menite sa contribuie la mentinerea democratiei. Presa are acelasi scop cu justitia: in timp ce mass-media demascheaza ilegalitatile, justitia le constata din punct de vedere juridic si le sanctioneaza. De aici rezulta menirea lor comuna, aceea de a fi contraputeri, caci fata de celelalte puteri trebuie sa actioneze pentru a impiedica abuzurile lor. De altfel, fata de orice incalcare a legii trebuie sa reactioneze promt si eficace, in vederea descoperirii si sanctionarii lor: media – prin oprobiul public, justitia – prin aplicarea sanctiunilor juridice.

Atat presa cat si justitia trebuie sa aiba un rol educativ si preventiv. Ambele sunt in slujba cetateanului si trebuie sa actioneze in folosul acestuia. Prin modul de desfasurarea a unei sedinte de judecata si continutul hotararilor pronuntate, prin articolele scrise, conferintele si dezbaterile organizate, judecatorii ar putea contribui la educarea cetatenilor in vederea dobandirii unui bagaj minim de cunostinte juridice indispensabile unui actual/viitor justitiabil. Prin prezentarea unor cauze deosebite, a modului lor de solutionare, presa ar putea contribui la trezirea interesului social al cetatenilor pentru cunoasterea legilor in vederea prevenirii savarsirii de fapte ilicite sau a sesizarii comiterii unor asemenea fapte.

Scopul comun al ambelor institutii presupune responsabilitatea acestora. Aceasta se manifesta pentru justitie in competenta: o justitie independenta nu inseamna o justitie neverificata, caci impotriva unei hotarari incorecte se pot utiliza caile de atac, iar impotriva vreunui delict al magistratului comis in exercitarea functiei sale, va fi antrenata raspunderea sa materiala, civila sau chiar penala. Pentru media, responsabilitatea inseamna acuratete in redarea evenimentelor juridice; iar in cazul in care un ziarist ar comite un delict penal sau civil, el va fi sanctionat potrivit legii daca masura se impune intr-o societate democratica, caci calitatea de ziarist nu este caz de impunitate in caz de incalcare a legii.

Presa si prezumtia de nevinovatie

Relatia dintre presa si jurisdictia penala este mai deosebita. Sigur ca se recunoaste libertatea de exprimare a presei, dar deseori aceasta intra in conflict cu drepturile fundamentale a celor cercetati penal. Ma refer in special la respectarea prezumtiei de nevinovatie. Astazi, constatam ca a devenit o moda filmarea actiunilor politienesti sau conferintele de presa organizate cu ocazia prinderii infractorilor importanti, interogatoriile luate de presa chiar in sediul institutiilor judiciare, redarea pe posturile de televiziune a imaginilor celor cercetati fara a se fi obtinut in prealabil acceptul acestora. Dar sunt incalcari ale dreptului la viata privata chiar si in cazul martorilor sau victimelor unor infractiuni. Or, accentul ar trebui pus pe educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor, prevenirii comiterii de infractiuni si interventiei promte a organelor judiciare pentru ca ei – cetatenii onesti – sa fie si sa se simta in siguranta. Propriile anchete ale mass-media pot crea asteptari false ale populatiei si crea o imagine gresita a unei stari de fapt, pe care numai o cercetare penala efectuata de catre organele judiciare o poate lamuri. Eventualele contradictii va facilita neincrederea populatiei in sistem.

In fine, presiunile pe care le resimt judecatorii care solutioneaza cauzele penale sunt mai mari, tocmai datorita atentiei sporite acordate de public, ceea ce le pot afecta performantele profesionale, in detrimentul in primul rand al celor cercetati. Sigur ca fiind persone publice, judecatorii trebuie sa suporte criticismul publicului asupra activitatii si comportamentului lor, dar jurnalistii nu ar trebui sa treca granita dintre comentarii factuale la atacuri personale malitioase.

Justitia – serviciu public

Justitia nu trebuie considerata doar o autoritate, o putere. Ea este si un serviciu public, atribut cu care judecatorii trebuie sa se obisnuiasca. Fiind un serviciu in slujba societatii, presa are tot dreptul sa se intereseze de modul de organizare si calitatea acesteia (conditiile de lucru ale judecatorilor, modul de perfectionare a acestora, bugetul instantelor, infrastructura informatica si tehnica, relatia cu publicul la compartimente precum registratura si arhiva unde publicul are contact direct cu lucratorii, numarul personalului auxiliar si responsabilitatile acestora, nr. cazuri solutionate etc.). Cred ar fi util ca numele judecatorilor sa fie afisat inclusiv frontispiciul tribunei – este aproape o chestiune de bun simt ca justitiabilul sa cunoasca identitatea celui care-i solutioneaza cauza.

In SUA se propune ca instantele si personalul sa adopte o atitudine tip “client – serviciu”: sedintele de judecata trebuie sa fie mai prietenoase si mai usor de inteles, sa se faca educatie publica despre rolul justitiei, judecatorii sa fie mai deschisi, sa organizeze intruniri regulate, sa se construiasca relatii de intelegere cu media pe aceste aspect.

Poate ca judecatorii ar trebui sa realizeze adevaratul lor rol, acela de arbitri sociali. Functia pe care o indeplinesc nu e menita sa-i tina undeva deasupra societatii, ci chiar in mijlocul ei. Ei trebuie sa realizeze ca sunt in slujba cetateanului, nu departe de el. Poate ca accesul la justitie – drept consacrat constitutional – ar trebui inteles si in acest sens: ca instantele sa fie accesibile in mod real oamenilor pe care ii servesc. Iar acest serviciu public ar trebui organizat astfel incat sa raspunda intereselor cetatenilor, de aceea s-ar impune dialogul cu ei si chiar evaluari regulate de catre ei a sistemului judiciar.

Increderea in justitie

Pentru a servi efectiv comunitatea, judecatorii cer respect si incredere. Increderea este cruciala in administrarea justitiei. Populatia trebuie sa fie constienta de independenta si impartialitatea justitiei, sa aiba convingerea ca judecatorii nu urmaresc vreun interes, ca nu vor favoriza vreo parte, ci ca vor depune efortul pentru a solutiona cauza potrivit legii si constiintei lor, care nu poate fi decat conforma cu legea.

Dar constatam ca nu sunt de ajuns relatarile in mass-media, deseori distorsionate sau trunchiate. Presa alearga, in general, dupa senzational, dupa stiri socante: intotdeauna va releva o hotarare ilegala sau un judecator corupt, dar aproape niciodata o hotarare buna sau un judecator cinstit. Prezentand in mod pompos unele cazuri izolate, transformand actul de justitie in show, prin modul de penetrare de care beneficiaza presa se ajunge azi la generalizari negative asupra intregului sistem judiciar si asupra lucratorilor din acesta.

Puterea judecatoreasca are responsabilitatea de a asigura increderea publicului in sistemul juridic. La randul ei, presa reprezinta vocea publicului, dar in acelasi timp puterea mass-mediei sta in faptul ca ea este formatoare de opinie. Ea creeaza si modifica opinia maselor. De aceea, ca si in cazul magistratilor, se cere obiectivitate. Se afirma chiar ca probitatea personala si profesionala a lucratorilor din presa scrisa si audiovizuala trebuie sa fie cel putin egala cu aceea a magistratilor care impart dreptatea.

http://cursdeguvernare.ro/cristi-danilet-presa-si-justitia-un-binom-necesar.html

About these ads

Scrie un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

Feed RSS pentru acest post. Urmăreşte URI

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

The Rubric Theme Bloguieşte pe WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 790 other followers

%d bloggers like this: