CRISTI DANILEŢ – judecător

01/07/2012

De Ziua Justitiei, vrem pastrarea MCV

Filed under: CSM — Cristi Danilet @ 12:42 PM

Ziua justiţiei ar trebui să fie un moment deosebit pentru cei care înfăptuiesc sau concură la înfăptuirea actului de justiţie. Cu regret spunem că ziua de 1 iulie nu găseşte azi justiţia din România în cele mai faste zile ale sale.

În ultimul an, justiţia s-a dovedit în mod cert pilon stabil al democraţiei româneşti. Ea a reuşit ca şi în ultimul an, marcat de dispute politice ce obturează realele probleme cu care se confruntă societatea românească, să se păstreze independentă.

Tocmai de aceea vrem să semnalăm gravele atentate la adresa justiţiei, menite – dacă vor avea succes – să submineze însuşi statul de drept:

  • încercări de intimidare a unor magistraţi sau încercarea de influenţare a actului de justiţie, aşa cum a stabilit recent Plenul CSM;
  • atac la autoritatea instanţei supreme;
  • decredibilizarea voită a sistemului de justiţie;
  • ignorarea hotărârilor judecătoreşti definitive, nepunerea lor în executarea sau combaterea lor prin intermediul mass-media în vederea slăbirii încrederii populaţiei în actul de justiţie.

Independenţa justiţiei este câştigul cel mai important al ultimilor 20 de ani şi este o valoare ireversibilă. Tocmai de aceea încurajăm judecătorii şi procurorii să continue, fără să ţină seama de presiunile foarte mari ce se exercită acum asupra justiţiei, să nu abdice de la obligaţia esenţială înscrisă în art. 7 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor: magistraţii au îndatorirea să promoveze supremaţia legii, statul de drept şi să apere drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.

Încurajăm de asemenea instanţele şi parchetele să se alăture, inclusiv prin formele lor de autoreprezentare, adunările generale, eforturilor Consiliului Superior al Magistraturii de rezistenţă şi respingere a oricărei forme de subminare a autorităţii judecătoreşti.

Faţă de presiunile foarte mari asupra justiţiei şi de riscurile actuale la adresa valorilor fundamentale ale statului de drept, credem că cea mai importantă garanţie pentru prezervarea independenţei justiţiei este azi menţinerea Mecanismului de Cooperare şi Verificare instituit în comun de Comisia Europeană şi statul român.

Ţinem să felicităm pe toţi colegii judecători şi procurori, întreg personalul ce activează în justiţia română cu prilejul zilei justiţiei, pentru curajul lor şi pentru determinarea lor în a-şi îndeplini îndatoririle constituţionale şi legale în chiar condiţiile dificile cu care se confruntă justiţia.

membri CSM:

jud. Horaţius Dumbravă

jud. Alexandru Şerban

jud. Adrian Neacşu

jud. Cristi Danileţ

Anunțuri

14 comentarii »

  1. Ceea ce se intimpla in ultimele zile la educatie frizeaza absurdul: ordine care anuleaza o hotarire definitiva a Curtii de Apel (cotizatia membrilor de sindicat), care anuleaza prevederile din Lege, un organism al statului devenind absurd (cum sa analizezi valabilitatea unui titlu universitar daca nu ai voie sa analizezi lucrarea pe care a fost obtinut?) sau care sunt, in aceeasi zi, publicate in doua forme complet diferite! Apropo, o instanta de care ordin va tine seama in cazul unui proces, de cel de la 9,45 sau de cel de la 10,15? In fine, iata ca 5 ani de stradanii pot fi anulati, de MCV vorbesc, in citeva zile de niste inconstienti. Normal, fara MCV amenintarea este fatala!

    Comentariu de Liviu Iordache — 01/07/2012 @ 1:15 PM | Răspunde

  2. Bună ziua !
    Cred că este singura soluție, în situația de față , care poate să ne garanteze că nu se revine în România la practicile vechi.

    Comentariu de dictaturajustitiei — 01/07/2012 @ 3:58 PM | Răspunde

  3. AVETZI TOATÄ SUSTZINEREA NOASTRÄ; AM VÄZUT LA ” POLITEIA” TOTZI APROBÄ INITZIATIVA:

    DE VOI DEPIDE VIITORUL; NU VÄ LÄSATZI UMILITZI SI MANIPULATZI DE POLITIC; DE PLAGIATORI SI IMPOSTORI:

    Comentariu de theo- nona — 01/07/2012 @ 4:01 PM | Răspunde

  4. Domnilor judecători, am știut, de când breasla v-a ales să o reprezentați în CSM, că veți fi gura de oxigen de care avea nevoie Justiția română, o justiție sufocată și atât de batjocorită de infractorii cocoțați în demnități publice. Pentru tot ce ați făcut și veți mai face, pentru speranța recăpătată, eu, cetățean simplu, vă mulțumesc, domnilor judecători! Mult succes vă urez, izbânda dumneavoastră fiind în beneficiul cetățenilor onești.

    Comentariu de doberman — 01/07/2012 @ 4:45 PM | Răspunde

  5. Pe oamenii simpli ii intereseaza starea justitiei atunci cand ajung sa apeleze la ea. Ce i-ati raspunde unui justitiabil care in mai 2012 a primit amenda pentru vigneta (pe care o detinea, dar sistemul informatic nu este infailibil), fapta din decembrie 2011, a contestat-o in instanta si a primit termen cu celeritate – ianuarie 2014:
    http://portal.just.ro/InstantaDosareLista.aspx?idInstitutie=198&ids=MTk4MDAwMDAwMDAwMjEwOTE*&dls=Ni4xLjIwMTQ*
    A fost citat, a crezut ca termenul este gresit si ma intreba, om simplu, cum este posibil sa stabilesti o intalnire cu cineva peste 1 an si jumatate. Nu cred ca il intereseaza incarcatura instantei, ci doar problema lui.
    Ma intreb daca atunci cand se monteaza stalpii cu camerele CNADN nu ar trebui sa aiba si avizul ministerului justitiei avand in vedere competenta instantelor. Nu de alta, dar este in plina desfasurare o campanie de montare a echipamentului CNADN si cred ca schimbarea pozitiei camerelor cu 2 km nu are o importanta majora.

    Comentariu de un nene — 02/07/2012 @ 11:01 AM | Răspunde

  6. Jalnic comunicatul plenului Consiliului Superior al Magistraturii, mostră a aroganţei judecătorilor de orice vechime (de la stagiari şi pînă la cei în pragul pensiei) şi de la toate instanţele.
    Domnilor judecători, care vă doriţi la pensie să ajungeţi avocaţi pentru a putea face trafic de influenţă, avocaţii au voie să comenteze şi, mai ales, să critice cum cred de cuviinţă sentinţele instanţelor. Sper că aţi prins nuanţa: SĂ CRITICE şi să afirme ORICÎT doresc că o sentinţă este nedreaptă, mai ales dacă se vede cu ochiul liber, al nespecialistului că este nedreaptă şi părtinitoare.
    Din fericire, meseria de avocat este încă una LIBERĂ, avocatul nefiind subordonat (spre deosebire de mulţi magistraţi) decît propriei conştiinţe.
    Iar dacă vreun cetăţean (fie el avocat sau nu) şi-a permis să o critice pe doamna Monica Macovei, nu mai săriţi să îi luaţi apărarea, fiindcă doamna în cauză NU este magistrat, iar ca magistrat nu a făcut o figură tocmai onorantă.
    În fine, cred că înainte de arăta cu degetul spre alte profesii şi instituţii, ar trebui să meditaţi la vorbele Mîntuitorului: „Medice, cura te ipsum!”.

    Comentariu de Ion Popp — 02/07/2012 @ 3:58 PM | Răspunde

    • un comentariu cel putin la fel de jalnic ca si comunicatul nostru. probabil nici nu sunteti avocat, nici nu lucrati in sistem. Pt ca nu stiti despre ce e vorba si totusi va permiteti sa vorbiti, intocmai ca mai toti asa-zisii analisti vorbitori la televiziune, am sa va dau mai jos ce au spus avocatii
      Avocatul Viorel Ros: „Din textul motivarii sentintei de fond reiese clar ca redactorul sentintei este implicat emotional, chiar am putea spune si ca textul are un caracter vadit politic”

      .
      Avocatul Viorel Ros sustine ca presedintele completului de fond, Ionut Matei, a fost nedrept si rau-voitor. „Acest judecator a sanctionat-o fizic pe Irina Jianu. A tinut-o ore in sir in picioare pentru ca i s-a parut ceva. Dar noi nu la scoala lui Torquemada am invatat procedura penala. Este de neacceptat”.

      Un alt avocat, Horia Miclescu: „Si Inchizitia ar fi invidioasa pe asertiunile facute de un tribunal laic asa cum au facut judecatorii de la fond. Probele obtinute de procurori au fost obtinute prin santaj institutional. Procurorii si judecatorii de fond au vrut sa isi multumeasca sustinatorii politici. Asta se vede si din atitudinea fascistoida a judecatorilor de fond care doresc eliminarea din viata publica a lui Adrian Nastase”.

      „Ne aflam in fata celui mai complex dosar de dupa 89, cel mai complex, dar si cel mai contrafacut dosar. Este clar un dosar politic deschis de DNA fostei opozitii” spune avocatul Ion Cazacu .

      si mai jos am sa va dau textele de lege care li se aplica.
      Legea avocatilor Art. 40: Avocatul este dator sa studieze temeinic cauzele care i-au fost incredintate, angajate sau din oficiu, sa se prezinte la fiecare termen la instantele de judecata sau la organele de urmarire penala ori la alte institutii, conform mandatului incredintat, sa manifeste constiinciozitate si probitate profesionala, sa pledeze cu demnitate fata de judecatori si de partile din proces, sa depuna concluzii scrise sau note de sedinta ori de cate ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanta de judecata dispune in acest sens. Nerespectarea imputabila a acestor indatoriri profesionale constituie abatere disciplinara.

      Statutul avocatilor Art. 11. În raporturile cu instanțele judecătorești, cu Ministerul Public, cu celelalte autorități și instituții publice, cu persoanele juridice și persoanele fizice cu care vine în contact, avocatul este dator să aibă un comportament demn, civilizat și loial.

      Nu mai astept si raspuns de la dvs, este evident ca va inselati si probabil ca va e jena sa va cereri scuze pt impertinenta comentariului dvs.

      Comentariu de Cristi — 03/07/2012 @ 9:11 AM | Răspunde

      • Daca corpul magistratilor se simte lezat de afirmatiile avocatilor mai sus mentionati, de ce nu faceti o sesizare concreta, adresata Consiliului baroului Bucuresti (sau Cluj dupa caz), in vederea declansarii procedurii disciplinare impotriva avocatilor vizati? Sunt sigur ca actiunea disciplinara impotriva acestora va fi foarte energica. Tot asa de energica cum este actiunea disciplinara impotriva magistratilor, atunci cand derapajele acestora sunt sesizate de avocati.

        Comentariu de Cezar — 03/07/2012 @ 10:19 PM | Răspunde

  7. De data asta Ziua Justitiei chiar merita sarbatorita.
    Multumim si noi magistratilor pt ca n-au redat speranta intr/un stat de drept.
    Din pacate apelul pt mentinera MCV (pe care il vad necesar si il sustin) sugereaza ca pe curajosii magistrati iii asteapta o perioda dificila.
    As vrea sa viu in contact cu oricine care are sugesti despre ce ar trebui facut, din perspectiva cetateanului roman/european, pt mentinera MCV. Nu vrem sa fie ultima data cind sarbatorim Ziua Justitiei, nu ?

    Comentariu de Tio — 02/07/2012 @ 10:00 PM | Răspunde

    • Mentinerea MCV este-sa recunoastem- raspunsul Europei la o stare deplorabila de fapt,in care se afla „justitia” romana,care se manifesta la nivelul unui Iad pe pamant si trebuie sa intelegem ca mecanismul cu pricina reprezinta un vot de blam pt diavolii care au pus,metaforic vorbind,stapanire pe judecatori si c.s.m-isti…nu un proces de exorcizare.
      Sa astepti ani de zile ca niste oameni paraleli cu problemele tale sa t-i le rezolve,este o mare prostie-de care ne facem vinovati,in actualul context-din culpa.
      Imi este greata sa observ viermuirea acestei tagme reprezentand asa zisa putere judecatoreasca,iar daca oamenii nu au de a face cu ea…sigur este spre norocul lor.
      Cat despre ziua justitiei…ca tot ce emana de acolo,este un non-sens,ar fi de preferat,zic si eu,o singura zi in care mecanismul grotesc sa functioneze decat 365 de zile in care sa isi rada de noi.

      Comentariu de DICTATURA JUDECATORILOR — 27/07/2012 @ 11:10 PM | Răspunde

      • Menținerea MCV obligă instituțiile statului să vegheze și să ia măsuri pentru ca banul contribuabilului european să nu se ducă în conturile clientelei politice. Vrem banii Uniunii Europene? Trebuie să-i respectăm regulile! Până la urmă, MCV mă protejează și pe mine, cetățean român, garantându-mi că nimeni nu e mai presus de lege.

        Comentariu de doberman — 28/07/2012 @ 5:35 PM | Răspunde

  8. Domnule judecator, stiti de ce se intampla toate nenorocirile cu care societatea noastra se confrunta? Pentru ca dupa 1944, Romania s-a confruntat cu o criza identitara. Este ceea ce si-a dori Marx in Manifestul PC. Azi, societatile occidentale cunosc din ce in ce mai des si mai acut o reactie impotriva multiculturalismului marxist, impotriva exacerbarii iluziei ca „muncitorii nu au patrie”.

    In discursul sau, un „tovaras” care candva, intr-o anumita epoca, ca multi alti „tovarasi” care inca sunt numerosi in sistem si care se stiu vulnerabili la „dosarele de cadre” iau „atitudine” si va mustra eficient in public. Si stiti bine la ce ma refer.

    Pentru ca trebuie inceput de undeva, am sa redau aici cateva din pasajele edificatoare din Manifestul PC, din Statututl Ligii Comunistilor, din Statutul PCR descoperit in Penitenciarul Vacaresti de Siguranta si din Declaratiile publicate in Monitorul Oficial al Romaniei din 1 ianuarie 1948 di din 1 ianuarie 1949.

    Generatiile actuale si viitoare se confrunta cu ceva foarte complicat, cu un mecanism asa-zis „democratic” care este bine implementat prin votul decisiv al unei majoritati a populatiei Romaniei.

    1. Ideologia comunistă

    a) Valorile fundamentale – Manifestul Partidului Comunist, Karl Marx şi Friedrich Engels, Editura Partidului Comunist Român, anul 1947

    a.1) Desfiinţarea dreptului de proprietate privată – pagina 43 din Manifest
    Ceea ce caracterizează comunismul nu este desfiinţarea proprietăţii în general, ci desfiinţarea proprietăţii burgheze.
    ………………………………………………………………………………………………………………………….
    În acest înţeles, comuniştii pot rezuma teoria lor într’o singură formulă: desfiinţarea proprietăţii private.

    Dar cum se ajunge la acest deziderat?

    a.2) Preluarea violentă a puterii politice naţionale – pagina 41 din Manifest
    Scopul imediat al comuniştilor este acelaş ca şi al tuturor celorlalte partide proletare: constituirea proletariatului de clasă, răsturnarea stăpânirii burgheze, cucerirea puterii politice de către proletariat.
    Proletariatul, stratul cel mai de jos al societăţii actuale, nu se poate ridica şi libera fără să arunce în aer întreaga suprastructură a păturilor care alcătuiesc societatea oficială.
    Deşi nu în fond, totuşi în formă lupta proletariatului împotriva burgheziei este mai întâi o luptă naţională. Proletariatul din fiecare ţară trebuie să ajungă la capăt, fireşte, în primul rând cu propria sa burghezie.
    Descriind fazele cele mai generale ale desvoltării proletariatului, am urmărit războiul civil, mai mult sau mai puţin ascuns, înlăuntrul societăţii actuale, până la punctul când acesta izbucneşte într’o revoluţie deschisă şi când, prin răsturnarea cu forţa a burgheziei, proletariatul îşi întemeiază stăpânirea sa.

    Aşadar, mişcarea comunistă urmăreşte câştigarea violentă a puterii politice, pe calea războiului civil (la nivel naţional) care degenerează într-o revoluţie (internaţională) şi instituie stăpânirea sa prin aruncarea în aer a întregii structuri a societăţii oficiale.

    a.3) Desfiinţarea naţiunilor – pagina 48 din Manifest
    Comuniştilor li s’a imputat că ar voi să desfiinţeze patria, naţionalitatea
    Muncitorii nu au patrie. Lor nu li se poate lua ceea ce nu au. Proletariatul trebuind să cucerească mai întâi puterea politică, să se ridice la rangul de clasă naţională, să se constituie el însuşi ca naţiune, este naţional prin acest fapt, cu toate că nici decum în înţelesul burghez.

    a.4) Înlocuirea unei ordini sociale cu clasa stăpânitoare a proletarilor – pagina 50 din Manifest
    După cum am văzut mai sus, primul pas în revoluţia munictorească este ridicarea proletariatului la rangul de clasă stăpânitoare, este cucerirea democraţiei.
    Proletariatul va folosi domnia lui politică pentru a smulge burgheziei, pas cu pas, întreg capitalul, pentru a centraliza toate uneltele de producţie în mâinile statului, adică în mâinile proletariatului organizat ca clasă stăpânitoare şi pentru a mări cât se poate de repede, masa forţelor de producţie.
    La început acest lucru nu poate avea loc, fireşte, decât printr’o încălcare despotică a dreptului de proprietate şi a relaţiilor de producţie burgheze, adică prin măsuri care, din punct de vedere economic apar neîndestulătoare şi de nesusţinut, dar care se depăşesc singure în decursul mişcării şi care, ca mijloc pentru prefacerea întregului mod de producţie, sunt inevitabile.

    Aşadar, după preluarea violentă a puterii politice, clasa stăpânitoare a proletarilor aveau ca scop smulgerea bunurilor ce aparţineau unei pături sociale considerată „burghezie”, prin „măsuri care din punct de vedere economic erau neîndestulătoare şi nesusţinute”, care încălcau „în mod despotic dreptul de proprietate”, pentru ca acest întreg capital „burghez” să ajungă „în mâinile proletariatului organizat ca clasă stăpânitoare”.
    Această ultimă expresie precizează foarte clar cine era beneficiarul real al bunurilor burgheze: acei indivizi care formau noua clasă politică, respectiv conducătorii masei proletarilor (proletariatul organizat ca clasă stăpânitoare).

    a.5) Îndemnul la lupta de clasă – pagina 64 din Manifest
    Cu alte cuvinte, comuniştii sprijină pretutindeni orice mişcare revoluţionară împotriva orânduirii sociale şi politice existente.
    În toate aceste mişcări ei pun pe primul plan, ca chestiune fundamentală a mişcării, chestiunea proprietăţii, indiferent de forma mai mult sau mai puţin desvoltată pe care ea ar fi îmbrăcat-o.
    …………………………………………………………………………………………………………………….
    Comuniştii refuză să-şi ascundă concepţiile şi intenţiile. Ei declară făţiş că scopurile lor pot fi atinse numai prin doborârea violentă a întregii alcătuiri sociale de până acum. Să tremure clasele stăpânitoare în faţa revoluţiei comuniste. Proletarii n’au de pierdut în această revoluţie decât lanţurile. Ei au o lume de câştigat.
    Proletari din toate ţările, uniţi-vă!

    Manifestul Partidului Comunist a fost scris în februarie 1848 de Karl Marx şi Friedrich Engels fiind însărcinaţi în acest scop de congresul din noiembrie 1847 al Ligii Comuniştilor, asociaţie internaţională a muncitorilor secretă constituită la Londra.
    Articolul 1 din Statutele Ligii Comuniştilor precizează:
    Scopul Ligii este răsturnarea burgheziei, dictatura proletariatului, desfiinţarea vechii societăţi burgheze întemeiată pe antagonisme de clasă şi întemeierea unei societăţi noi fără clase şi fără proprietate individuală.

    b) Prima manifestare practică a mişcării comuniste (Rusia) – Institutul Marx – Engels – Lenin de pe lângă C.C. al P.C. (b) al Uniunii Sovietice, I. V. Stalin., Opere, Editura Partidului Muncitoresc Român, anul 1949
    Al doilea grup, dimpotrivă, mută centrul de greutate al problemei dela recunoaşterea formală a marxismului la aplicarea lui în viaţă, la înfăptuirea lui (…). În activitatea lui, acest grup nu se bizuie pe citate şi pe maxime, ci pe experienţa practică, verificându-şi fiecare pas în lumina experienţei, învăţând din propriile-i greşeli şi învăţând pe alţii să construiască o viaţă nouă. Aşa se explică, la drept vorbind, faptul că în activitatea acestui grup vorba nu se desparte de faptă şi învăţătura lui Marx îşi păstrează pe deplin forţa sa revoluţionară vie. Cuvintele lui Marx, după care marxiştii nu se pot opri la explicarea lumii, ci trebuie să meargă mai departe, pentru a o schimba, se potrivesc de minune acestui grup. Numele acestui grup este bolşevism, comunism.
    Organizatorul şi conducătorul acestui grup este V. I. Lenin.
    (pagina 325)

    Unul din cele mai mari merite ale lui Lenin faţă de revoluţia rusă este de a fi desvăluit până la fund deşertăciunea partidelor istorice ale menşevicilor şi tot pericolul „schemei” menşevice”a revoluţiei”, care lăsa cauza muncitorească la cheremul burgheziei. Dictatura revoluţionar-democratică a proletariatului şi a ţărănimii în locul dictaturii burgheze; boicotarea Dumei lui Bulâghin şi insurecţia armată, în loc de participare şi muncă efectivă în Dumă (…) lupta împotriva partidului cadeţilor ca forţă contrarevoluţionară, în locul unui bloc cu acest partid…
    (pagina 331)

    Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor: cei patru ani de război imperialist şi sdruncinarea întregii economii naţionale; revoluţia din Februarie şi faimoasa dualitate a puterii; Guvernul Provizoriu, focar al contrarevoluţiei burgheze, şi Sovietul de deputaţi din Petersburg, formă embrionară a dictaturii proletare; Revoluţia din Octombrie şi dizolvarea Constituantei; desfiinţarea parlamentarismului burghez şi proclamarea Republicii Sovietelor; transformarea războiului imperialist în război civil şi intervenţia imperialismului mondial, în înţelegere cu „marxiştii” în vorbe, împotriva revoluţiei proletare…
    (pagina 332)

    Aşadar, în Rusia bolşevismul (marxismul aplicat în viaţă) s-a impus în mod brutal, prin boicotarea parlamentului şi insurecţie armată, prin dizolvarea structurilor democratice ale statului rus, prin război civil şi prin proclamarea Republicii Sovietelor. Nimic democratic, totul violent.

    c) Internaţionala a III-a (sau Internaţionala Comunistă ori Cominternul) – a fost o organizație internațională comunistă fondată în 1919 de Lenin și de Partidul Comunist Rus (bolșevic), care avea ca scop lupta prin toate mijloacele posibile, inclusiv lupta armată, pentru răsturnarea burgheziei mondiale și pentru formarea unei republici sovietice internaționale, ca un stadiu de tranziție către abolirea definitivă a statului.
    La această organizaţie a aderat şi Partidul Comunist din România, motiv pentru care a fost scos în afara legii (1924).

    Conform art. 1 din Statutul Partidului Comunist Român descoperit de Siguranţă în anul 1924 în Penitenciarul Văcăreşti unde au fost închişi liderii acestui partid,
    Partidul Comunist din România este întemeiat pe următoarele principii:
    a. Unirea şi acţiunea internaţională a muncitorilor;
    b. Organizarea proletariatului în partid de luptă de clasă pentru cucerirea revoluţionară a puterii politice şi înfăptuirea societăţii comuniste;
    c. Întrunirea dictaturilor proletariatului, prin sfaturile de muncitori şi ţărani şi păstrarea ei câtă vreme vor cere împrejurările.

    d) Instaurarea comunismului în România
    În Monitorul Oficial al Regatului României nr. 197 bis din 24 august 1944 s-a publicat, Decretul nr. 1620 din 23 august 1944 al Preşedintelui Consiliului de Miniştri, General Corp de Armată Adj. C. Sănătescu, prin s-a constituit Consiliul de Miniştri în care a fost impus de armata de ocupaţie (Armata Roşie) ca ministru al justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu, cunoscut lider comunist.
    Prin Decretul nr. 1624 din 23 august 1944, semnat de ministrul de justiţie Lucreţiu Pătrăşcanu, s-au amnistiat infracţiunile considerate „politice”, adică acele infracţiuni pentru care au fost condamnaţi şi închişi conducătorii partidului comunist din România, având în vedere ideologia pe care aceştia o promovau.
    A fost primul pas către câştigarea puterii politice în România de către Partidul Comunist Român, cu sprijinul direct al armatei sovietice.
    Apoi, prin Decretul nr. 709 din 6 martie 1945 Petru Groza este numit preşedinte al Consiliului de Miniştri, iar prin Decretul nr. 710 din 6 martie 1945 sunt numiţi miniştrii cabinetului în special dintre membrii partidului comunist (Lucreţiu Pătrăşcanu, Ştefan Voitec, Gheroghe-Gheorghiu Dej, Lotar Rădăceanu, Teohari Georgescu etc.).
    Următorul pas a fost câştigarea prin fraudă a alegerilor din 19 noiembrie 1946, când Blocul Partidelor Democrate (care era format de Partidul Comunist Român împreună cu Partidul Social Democrat Român, Frontul Plugarilor, Partidul Naţional Liberal – aripa Gherghe Tătărescu, Uniunea Patrioţilor, Partidul Naţional Ţărănesc – aripa Anton Alexandrescu şi Comitetul Democrat Evreiesc) a obţinut peste 84% din mandate în Adunarea Deputaţilor.
    Ultimul pas a fost abolirea monarhiei constituţionale şi instaurarea abuzivă şi în lipsa unui referendum a Republicii Populare Române prin Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947, publicată în Monitorul Oficial nr. 300 bis din 30 decembrie 1947.

    În acest mod a fost „cucerită” puterea politică de partidul comunist din România şi instaurarea regimului de democraţie populară/proletară, urmându-se întocmai şi fără abatere principiile consemnate de Marx şi Engels în Manifestul Partidului Comunist.
    Fiind cucerită puterea politică prin înlăturarea abuzivă şi violentă (cu sprijinul armatei sovietice, staliniste) a burgheziei s-a trecut la instituirea cadrului normativ al statului de democratie populara respectiv la cucerirea capitalurilor, „printr’o încălcare despotică a dreptului de proprietate şi a relaţiilor de producţie burgheze, adică prin măsuri care, din punct de vedere economic apar neîndestulătoare şi de nesusţinut” aşa cum spusese Marx în Manifest.

    Acest mod de cucerire violenta a puterii in Romania a fost recunoscut IN CLAR de LIDERII COMUNISTI iar declaratiile lor au fost publicate in Monitorul Oficial nr. 1 din 1 ianuarie 1948 (la 2 zile de la fortarea regelui sa abdice si de la instaurarea republicii populare FARA VOINTA POPORULUI ROMAN) si in Monitorul Oficial nr. 1 din 1 ianuarie 1949.

    Astfel:

    1. in Monitorul Oficial nr. 1 din 1 ianuarie 1948 s-a publicat declaratia lui Petru Groza, presedintele Consiliului de MInistri in care acesta spunea fara nici o remuscare urmatoarele:
    „Schimbarile profunde intervenite in viata noastra de stat in cursul anului au fost incoronate prin marile evenimente ale zilei de eri. Abolirea institutiei monarhice inseamna eliminarea unei piedici serioase in desvoltarea Romaniei pe calea demomcratiei populare.
    De aceea, muncitorii cu bratele si cu mintea, dela orase si sate au primit cu un sentiment de profunda bucurie libertatea ce si-au castigat-o de a-si putea infaptui forma de stat care sa corespunda nazuintelor lor pe drumul progresului social si al asigurarii independentei si suveranitatii nationale. Ei s’au si folosit din prima zi de dreptul cucerit, votand prin reprezentantii lor in Parlament legea istorica: actul de nastere al Republicii Populare Romane”.

    Precizari:
    – se recunoaste monarhia era o piedica pentru instituirea regimului de democratie populara;
    – nu a existat decat votul a 295 de deputati in Adunarea Deputatilor, formata intr-o pondere de peste 84% din reprezentanti ai partidelor care au fraudat alegerile din 19 noiembrie 1946, pentru adoptarea unei legi – Legea nr. 363/30.12.1947, M.Of. nr. 300 bis – prin care a fost abrogata Constitutia din 1866 cu modificarile din 1923 si din 1 septembrie 1944. aceasta lege este cea despre care Petru Groza vorbeste ca fiind „actul de nastere al republicii Populare Romane”;
    – in monitorul Oficial din 1 februarie 1948 s-a publicat Legea nr. 13 de modificarea a Codului penal prin care oricine indraznea sa conteste forma de stat republicana comitea infractiune. Prin urmare, la nici o luna de la „maretul act de nastere al RPR” puterea politica care abolise monarhia nu avea siguranta ca „poporul muncitor cu bratele si cu mintea” fusese atat de hotarat in privinta formei de stat.

    INTREBARE: o lege poate ABROGA o Constitutie?

    „Toate aceste succese, Poporul Roman le-a realizat intr’o lupta hatarata si neincetata cu fortele reactiunii interne si celei de peste granite, care cautau sa puna piedici tuturor reformelor economice, politice, sociale si culturale infaptuite in folosul poporului muncitor.
    In aceasta lupta vigilenta aparatului nostru de stat, aparator fidel al cuceririlor democratice si al independentei noastre nationale, s’a verificat in mod stralucit si in arestarea si judecarea conducatorilor fostului partid national taranesc, in frunte cu Maniu, – spioni si tradatori de tara, pusi in slujba cercurilor imperialiste straine.
    Desvaluirea complicitatii lor in cadrul acestui proces, ca si masurile care s’au impus pentru apararea si consolidarea democratiei noastre, au determinat inlaturarea grupului Tatarascu din Guvern.
    Prin aceasta s-a eliminat din guvernul nostru acel factor, care dela 6 Martie 1945 a facut incercari permanente pentru franarea si zadarnicirea activitatii economice si politice a guvernului.
    Schimbarea intervenita cu aceasta ocazie a dat guvernului nostru caracterul de reprezentant al intereselor clasei muncitoare, al taranimii muncitoare si intelectualitatii progresiste. Venirea d-nei Ana Pauker in fruntea Ministerului Afacerilor Straine, a d-lui Luca la cel al Finantelor, si recent, a d-lui Emil Bodnaras la Apararea Nationala, au permis desvoltarea mai rapida a democratiei noastre populare.”

    Asadar:
    – pana la 30 decembrie 1947 PCR nu a putut face reforme politice, economice, sociale si culturale. Adica nu si-a putut impune vointa politica; nu a putut lua deciziile marxiste (economice, sociale si culturale).
    – pentru ca PCR sa poata ajunge la putere a fost nevoie sa inlatura din viata politica membrii PNT-ului, sa insceneze judecati impotriva liderilor acestui partid (Petru Groza are nerusinarea de a spune ca PCR s-a folosit de justitie sa aresteze si sa-i judece pe liderii taranisti) si sa inlature din guvern „grupul Tatarascu”. Asadar AU FOST INLATURATI: taranistii, grupul Tatarascu si A FOST ABOLITA monarhia. Deci, actiuni recunoscute ale PCR.
    – pentru ca PCR sa puna mana definitiv si iremediabil pe deciziile fundamentale au fost numiti ministri PCR la ministerul de externe, la ministerul de finante si la ministerul apararii (deci s-a politizat ordinul militar si astfel s-a deschis calea folosirii armatei ca mijloc de represiune)

    Iar toate astea au fost posibile, spune acelasi Petru Groza „Numai prin vointa si munca incordata a poporului roman si a guvernului sau, numai prin inchegarea unui front larg al solidaritatii nationale si prin sprijinul generos al Uniunii Sovietice … „.

    Deci, petru Groza ne spune foarte evident si foarte clar ca nimic din toate cele „infaptuite” nu s-ar fi putut realiza fara sprijinul generos al Uniunii Sovietice, fara sprijinul lui Stalin.

    2. in Monitorul Oficial nr. 1 din 1 ianuarie 1949 s-a publicat Legea nr. 1 privind Planul General Ecomomic al RPR pe anul 1949.
    Aceasta lege vorbeste in Capitolul I despre „PREMISELE PLANULUI”.
    Premisa nr. 1:
    „La 23 August 1944, datorita victoriilor decisive ale Armatei Sovietice si luptei fortelor democratice din Romania, tara noastra s’a eliberat de sub jugul hitleristo-antonescian. Aceasta a creat conditiuni favorabile pentru democratizarea tarii si a facut posibila transformarea ei intr’un stat de democratie populara.”

    Asadar, fara sprijinul direct al Armatei Sovietice (care a ramas in Romania 14 ani dupa cel de al doilea razboi mondial) Romania nu se putea „transforma intr-un stat de democratie populara”. Si cand te gandesti ca URSS ne-a garantat suveranitatea si independenta si s-a obligat sa nu se amestece in trebuirile interne (a se vedea Conventia de armistitiu din 12 septembrie 1944 si Tratatul de Pace din 10 februarie 1947) …

    Premisa 2
    „Ca o prima consecinta a luptei darze si pline de sacrificiu a clasei muncitoare, sprijinita de taranimea saraca si in alianta cu taranimea mijlocasa, sub conducerea Partidului Comunist Roman, s’a realizat la 6 Martie 1945 un regim de concentrare democratica.
    Alungarea la 6 Martie a elementelor celor mai reactionare ale burgheziei, legate de cercurile reactionare din tarile imperialiste si instaurarea unui regim de concentrare democratica, reforma agrara, reforma monetara, indepartarea din Guvern la 7 Noiemvrie 1947 a ultimilor reprezentanti ai capitalismului, doborarea monarhiei si proclamarea republicii si in sfarsit actul revolutionar al nationalizarii celor mai importante mijloace de productie, au constituit etape ale acestei lupte si tot atatea victorii pe drumul creerii si consolidarii regimului de democratie popuklara in republica noastra. ”

    Premisa 3
    „In urma acestor succesive victorii, raporturile de forta intre clase s’au schimbat in mod hatarator. Puterea economica a mosierimii a fost zdrobita, capitalistii au pierdut definitiv puterea politica, iar clasa muncitoare a devenit forta conducatoare in stat.”

    Mai departe se precizeaza un aspect esential:
    „Astel, sprijinul Uniunii Sovietice sta la baza progresului nostru economic si a construirii socialismului in tara noastra.”

    Cat de cinica este aceasta fraza… inconstienta si megalomania unor scursuri de fiinte umane a mers pana acolo incat sa spuna ca fara Uniunea Sovietica poporul roman nu ar fi fost ceea ce a fost obligat sa suporte timp de 45 de ani si chiar si azi.

    Asadar, planul marxist s-a aplicat deplin in Romania si a fost recunoscut in mod oficial prin documente publicate in Monitorul Oficial.

    De aceea este foarte complicat azi, cand mai mult de 65% din populatia Romaniei a trait, s-a educat, a deprins modul de viata si modul de a gandi al unor vremuri criminale.

    Regimul de democratie populara este fatis exprimat in realitatea noastra de azi. Daca vrei voturi, spune ca dai pensii si salarii. Daca un caz in justitie se sfarseste cu condamnarea unui politician spune ca apelezi la judecata poporului (faci circ la TV ca sa impresionezi gloata). Daca plagiezi o diploma nu trebuie sa se supere nimeni, ca doar asta e sport national si, in spiritul dictonului „invatati, invatati si iar invatati” e bine daca toti cetatenii sunt doctori … pana la urma conteaza sa fii doctor (ca asta face bine la dosar si iti da dreptul la salariu mai mare) chiar daca nimeni nu spune ce trebuie sa invatati si cine trebuie sa va invete; ca doar s-au mai vazut profesori cu origine sanatoasa in invatamantul romanesc de toate gradele.
    De aceea, cand spui ca trebuie sa spui poporului despre pensii si salarii este clar ca stii ca pe popor nu-l intereseaza cum e cu diploma, cum e cu condamnarea, cum e cu justitia … iar asta o stii pentru ca stii cum a fost invatat poporul sa traiasca. IAR ASTA E O DRAMA pentru ca folosesti poporul pentru a-ti justifica ororile si ordinariile. Folosesti slabiciunile si neputinta poporului pentru a obtine putere.

    Iar Marx a planificat punctual asta inca de la jumatatea secolului XIX iar noi traim si azi drama asta.
    Problema insa nu este cum traim noi azi, ca doar ne-am obisnuit. Problema este: DE CE SA NE CONDAMNAM COPIII CU ATATA EGOISM?

    Iar condamnarea nu priveste problema economica cat problema demnitatii si identitatii natiunii, adica ceva cu mult mai delicat decat o chestiune a restituirii unor bani imprumutati. E vorba de onoare si de perceptie, lucru pe care il poate resimti orice roman care trece granitele tarii, oricat de tari sunt vocile unor functionari ai statului roman care spun ca suntem protejati si bine vazuti si ca avem drepturi ca in reclama aia idioata cu cetateanul european…

    Comentariu de area — 02/07/2012 @ 10:25 PM | Răspunde

  9. Reblogged this on Dictatura justitiei.

    Comentariu de dictaturajustitiei — 04/07/2012 @ 8:20 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: