Predoiu, doar un fost ministru al justiţiei – ep.8: Integritate şi concluzie

Integritate

Deşi retras din cabinetul său de avocatură pe perioada ministeriatului, numele său nu a dispărut de pe firmă. Predoiu nu a răspuns niciodată la acuzele din presă referitoare la o licitaţie pentru MJ, finalizată în timpul mandatului său, care a fost câştigată de o firmă la care a fost asociat socrul său.

De asemenea, poate cineva va fi curios cine a semnat demararea procedurii pentru răpire internaţională de copii împotriva unui soţ într-un caz intens mediatizat anul trecut şi de la ce casă de avocatură era avocatul care l-a reprezentat pe celălalt soţ. Şi tot aici, mai arăt un lucru: poate cineva va analiza vreodată cine sunt parlamentarii care în timpul mandatului de ministru al justiţiei al lui Predoiu au ajuns notari publici (notarii sunt, în anumite aspecte ale carierei lor, sub autoritatea MJ) creindu-se astfel cel puţin aparenţa unei legături nepotrivite între ministru care propundea proiecte şi parlamentarii-notari care votau asupra lor.

Nu ştiu cum se face că în 2006 a fost nevoie de reducerea numărului de secretari de stat de la MJ de la patru la doi, chipurile pentru a face economie. Însă, proaspăt numit în Guvern, Predoiu primeşte din nou patru posturi de SS (unul i-a revenit unui preşedinte de curte de apel, şi nu voi înţelege niciodată cum unul din cei 15 judecători care ar fi trebuit să fie cei mai tari magistraţi din justiţia română a acceptat un post de subordonat al unui membru al executivului), dar mai şi inventează un post de sub-secretar de stat, funcţie în care ajunge fostul său partener.

Revin la subiect: Predoiu nu a sprijinit în niciun fel Strategia de întărire a integrităţii din justiţie elaborată de noi în premieră pentru un sistem de justiţie din Europa, iar când am declarat anul trecut „Toleranţă zero la corupţia din justiţie” nu a avut niciun semnal de încurajare. Din contra, se întâlnea cu magistraţi sau cu şefi din instanţe spunându-le cum ajung la el informaţii despre corupţia din justiţie – acum, de ce şi cine îi trimitea lui aşa ceva, eu nu îndrăznesc să întreb, căci bănuiesc. Dar ce competenţă avea el în această direcţie, asta nu înţeleg.

Încă ceva trebuie menţionat aici:  acelaşi ex-ministru Predoiu a refuzat constant să susţină eliminarea pensiei de serviciu a magistraţilor corupţi. Asta, deşi însuşi CSM a cerut-o. Nu-i nimic, avem în prezent magistraţi care au ieşit de la mititica ce îşi încasează pensia. Şi, mai mult, unii foşti magistraţi, condamnaţi pentru corupţie, fac avocatură bine mersi. Şi asta i se „datorează” unui ministru pentru care integritatea părea un cuvânt cu care se trezeşte şi cu care se culcă.

Site-ul MJ abundă de comunicate de presă cu privire la lăudarea acţiunilor Curţii de Apel Timişoara. Partizanatul unui secretar de stat cu această curte este vizibil. Dar când la acea curte a fost arestat vicepreşedintele, MJ – promotor al anticorupţiei – nu a avut nicio reacţie de dezavuare.

Despre sms-urile trimise unor membri CSM la adresa altor membri CSM, pentru a-i discredita pe aceştia din urmă şi pentru a băga râcă între membrii principalului organism văzut de Predoiu drept concurent cu el, nu mai vorbesc. E de-a dreptul declansant.

În concluzie:

În realitate, Predoiu a născut strategii, a iniţiat memorandumuri şi a avut declaraţii publice mimând intenţii. S-a ferit să îşi asume acţiuni şi întotdeauna  a arătat că responsabilităţile ar reveni altor instituţii. Părerea mea este că a fost un om interesat doar de propria imagine.

Cât de multe s-au schimbat în justiţia română prin implicarea lui Predoiu, recunosc că eu nu pot aprecia în mod obiectiv. Pentru că mă împiedică sentimentul pe care îl am când văd atâta ipocrizie străvezie în limbajul dublu al celui ce a fost … doar încă un ministru al justiţiei.