CRISTI DANILEŢ – judecător

27/11/2012

Hotarari de remarcat – dec. CCR conflict Legislativ-Judiciar

Filed under: sentinte de remarcat,separatia puterilor — Cristi Danilet @ 6:40 PM
Decizia nr.972 din 21 noiembrie 2012 referitoare la sesizarea formulată de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii privind existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între autoritatea judecatorească, reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi autoritatea legiuitoare, reprezentată de Senatul României, pe de altă parte     www.ccr.ro/decisions/pdf/ro/2012/D0972_12.pdf

Hotărârea judecătorească fiind înzestrată cu autoritate de lucru judecat, răspunde nevoii de securitate juridică, părţile având obligaţia să se supună efectelor obligatorii ale actului jurisdicţional, fără posibilitatea de a mai pune în discuţie ceea ce s-a tranşat deja pe calea judecăţii. Prin urmare, hotărârea judecătorească produce efecte din momentul pronunţării, iar, după rămânerea irevocabilă, ea se situează în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficienţă specifică de către ordinea normativă constituţională. Pe de altă parte, un efect intrinsec al hotărârii judecătoreşti îl constituie forţa executorie a acesteia, care trebuie respectată şi executată atât de către cetăţeni, cât şi de autorităţile publice. Or, a lipsi o hotărâre definitivă şi irevocabilă de caracterul ei executoriu, reprezintă o încălcare a ordinii juridice a statului de drept şi o obstrucţionare a bunei funcţionări a justiţiei.

Parlamentul (fie Camera Deputaţilor, fie Senatul), în calitate de organ reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, nu poate să se substituie puterii judecătorești, respectiv să soluţioneze, prin hotărâri proprii, litigii ce ţin de competenţa instanţelor judecătorești. De asemenea, legiuitorul nu poate modifica, suspenda sau stinge efectele unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Senatul nu are competenţa constituţională de a realiza justiţia, respectiv de a soluţiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiective. Orice interpretare care conduce la înfăptuirea competenţelor constituţionale exclusive ce aparţin altei autorităţi publice, astfel cum sunt acestea precizate în Titlul III din Legea fundamentală, dă naştere unui conflict juridic de natură constituţională între respectivele autorităţi. Procesul civil constituie activitatea desfăşurată de instanţă, părţi, organe de executare şi alte persoane sau organe care participă la înfăptuirea de către instanţele judecătoreşti a justiţiei în cauzele civile, în vederea realizării sau stabilirii drepturilor şi intereselor civile deduse judecăţii şi executării silite a hotărârilor judecătoreşti. Aşadar, procesul civil parcurge două faze: faza judiciară şi faza executorie, executarea hotărârii judecătoreşti fiind, deci,  circumscrisă noţiunii de „proces”.

Curtea observă că, prin votul negativ cu privire la starea de incompatibilitate constatată irevocabil printr-o hotărâre judecătorească, Senatul a acţionat ultra vires, arogându-şi competenţe care aparţin puterii judecătoreşti. Prin urmare, Curtea constată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între autoritatea judecătorească şi autoritatea legiuitoare, de natură a împiedica puterea judecătorească să-şi îndeplinească atribuţiile constituţionale şi legale cu care a fost învestită.

9 comentarii »

  1. ARTICOLUL 69
    (1) În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.

    (2) Orice mandat imperativ este nul.

    Din art. de mai sus din Constitutia Romaniei rezulta, in opinia mea, fara echivoc ca parlamentarii se bucura de libertate totala atunci cand isi exprima votul in plenul Camerei din care fac parte, in plenul reunit sau in comisiile parlamentare din care fac parte. Mandat imperativ inseamna ca cei care aleg pot impune celor alesi cum sa voteze in cadrul entitatii in care au fost alesi. Constitutia noastra nu permite acest lucru alegatorilor si in aceste conditii cum ar putea permite unei alte autoritati?

    Cum mai pot fi parlamentarii in serviciul poporul si cum ramane cu faptul ca mandatul lor nu poate fi imperativ atata timp cat Curtea Constitutionala incearca sa ii oblige sa voteze intr-un anumit fel? Aceasta hotarare a Curtii Constitutionale practic schimba sensul cuvantului vot. A vota inseamna a-ti expirma opinia cu privire la un anumit lucru iar opinia majoritara decide. E absurd sa il pui pe un om sa isi exprime prin vot parerea asupra unui lucru obligandu-l in acelasi timp sa aiba o anumita parere in ceea ce priveste acel lucru. Care mai e atunci sensul votului? Daca se stie de la inceput care este decizia care va fi luata de ce mai sunt pusi acei oameni sa isi exprime opinia prin vot? Zau ca nu inteleg, parca am trai intr-o dictatura si nu intr-o democratie.

    Votul liber inseamna prin natura lui liberatea totala a celui care voteaza sa isi exprime opinia asa cum considera el de cuvinta si nu cum ii impune cineva. Orice alt argument, dupa parerea mea, paleste in fata acestui lucru.

    Comentariu de Adrian83 — 01/12/2012 @ 5:07 AM | Răspunde

    • Parlamentarii nu pot vota orice vor. Singura dictatura acceptabilă aici e cea a legii.

      Comentariu de Cristi — 01/12/2012 @ 1:49 PM | Răspunde

  2. Opinia mea este ca Adrian83 are dreptate.Parlamentul este suveran, emitand legi in toate domeniile(social,politic,economic,administrativ,juridic,).Legislatia se corecteaza prin doua metode: 1)Prin contestatia de neconstitutionalitate adresata CCR (de parlamentari sau de una din cele doua parti aflate intr-un litigiu )
    2)Prin emiterea de noi acte normative care le modifica(corecteza) pe cele vechi .
    A spune ca „Parlamentarii nu pot vota orice vor” este grav, mai ales ca vorba a fost gandita si spusa de un judecator!
    Referitor la decizia Senatului de a se opune deciziei unei instante consider ca a fost urmare unei” cutume” a Parlamentului deschisa de „specialistul in drept Constitutional ” emil boc ,care s-a opus deciziilor instantelor prin amanarea pe mai multi ani de la plata a sumelor castigate de reclamanti!!!
    Oare atunci nu a existat un conflict juridic de natura constitutionala intre puterea jud. si puterea legislativa?
    De ce oare „onorabilul” si „impartialul” CSM nu a atacat acele acte la CCR?

    Comentariu de asteryx — 04/12/2012 @ 5:21 PM | Răspunde

    • A spune ca Parlamentul poate vota ce vrea este o aberatie mai mare ca orice se poate spune pe lumea asta. Nimeni nu poate decide ce vrea. Nici macar Parlamentul. Totul se supune unor reguli: de ex, Parlamentul nu poate initia revizuirea Constitutiei depasind limitele revizuirii prevazute in insasi Constitutie; Parlamentul nu poate vota ce hotarare judecatoreasca sa se dea intr-un caz: Parlamentul nu poate decide arestarea sau nu a unei persoane; Parlamentul nu poate decide de cate ori sa scrieti la mine pe blog sau de cate ori sa va certati cu sotia acasa.
      Ati auzit de rule of law?? Ma surprinde extrem de neplacut sa aud astfel de aberatii. De fapt, nu sunteti singurul de la care le aud: tot mai des diversi propagandisti ai puterii absolute a Parlamentului se aud pe drumurile patriei. Tot asa s-a nascut si totalitarismul: puterea poporului pentru popor.
      Cat priveste atacul dvs la adresa CSM, aflati stimate anonim ca CSM nu poate ataca nimic la CCR. Stiu ca e greu sa cititi inainte de a emite pareri, dar e cel mai indicat. Iar daca va referiti la mine personal, inteleg ca nu stiti ce am postat in trecut, asa ca va fac cautarea mai usoara https://cristidanilet.wordpress.com/2010/05/13/justitia-amenintata-de-executiv/

      Comentariu de Cristi — 04/12/2012 @ 5:41 PM | Răspunde

  3. Stimabile judecator,
    Parlamentul este singura putere in stat care emite legi.(cu exceptia O.U ale Guvernului care ajung ulterior in legislativ spre dezbatere).Nu o spun eu, ci Constitutia.!Asa este, un stat functioneaza dupa reguli, dupa legi emise de Parlament.Referirea dvs. este neclara.
    Nu am spus niciodata ca Parlamentul trebuia sa respinga decizia ICCJ !
    Cat priveste afirmatia ca am atacat CSM-ul punand o intrebare, raman consternat !
    La remarca dvs. ” aflati stimate anonim ca CSM nu poate ataca nimic la CCR” postez un scurt citat din presa -// Amintim ca presedintele CSM, Alina Ghica, a decis in 31 octombrie sa sesizeze Curtea privind conflictul intre puterile statului in cazul Mircea Diaconu, respectiv intre autoritatea judecatoreasca si puterea legislativa, la sesizarea Agentiei Nationale de Integritate (ANI).
    In sesizare, seful CSM solicita Curtii sa pronunte o decizie prin care sa constatati existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre cele doua puteri, in masura sa impiedice autoritatea judecatoreasca sa-si indeplineasca atributiile constitutionale si legale cu care a fost investita, si sa dispuna masurile pe care le considera necesare in vederea restabilirii ordinii constitutionale care trebuie sa existe intre autoritatile publice prevazute in Titlul III din Constitutia Romaniei.-//
    De aici reiese ca presedinta CSM a sesizat C.C.! Era normal sesizarea CC si in 2010!

    Comentariu de asteryx — 04/12/2012 @ 8:08 PM | Răspunde

    • Aha, deci acum cititi: asadar nu `CSM`, ci `presedintele CSM` poate sesiza CCR. Ei, iata ca acum ati aflat ca sunt entitati distincte, cu competente diferite. Chiar daca sunt in aceesi structura administrativa. La fel si Parlamentul: una e CDep, alta e Senatul. La fel si puterea executiva, unde una e Presedintele, alta e Guvernul. Si tot asa. Eu am mare grija in exprimare cand e vorba de drept. Ar fi bine sa faceti la fel.
      REvin: Parlamentul nu e factotum in Romania. Daca ar fi asa, s-ar numi Marea Adunare Nationala, nu Parlament. Si ar fi dictatura, nu democratie. Iar democratia are la baza rule of law, cu a sa separatie a puterilor.

      Comentariu de Cristi — 04/12/2012 @ 10:26 PM | Răspunde

  4. In concluzie , presedintele CSM(de la acea data) trebuia sa sesizeze Curtea Constitutionala pentru conflict de natura constitutionala in 2009, 2010 ?
    Erau aplicabile pentru acesta obligatiile prevazute de LG.317/2004 art.25 al. 3 f ?

    Comentariu de asteryx — 05/12/2012 @ 4:29 PM | Răspunde

    • Puteati sa fi inceput cu aceasta concluzie daca va documentati anterior inainte sa ma luati peste picior. In fine, sa va raspund: alea nu sunt obligatii, ci atributii. Sesizarea CCR de catre Presh CSM nu e obligatorie, ci e lasata la latitudinea sa. Sigur, e de dorit.
      Dar dupa cum stiti, acele litigii au ajuns la CEDO chiar: care a spus ca e ok esalonarea dpdv al dr omului.

      Comentariu de Cristi — 05/12/2012 @ 7:09 PM | Răspunde

  5. Revin cu o prezicare, clarificare la primul meu comentariu la acest subiect.

    Eu nu am zis ca Parlamentul poate lua orice fel de decizie, eu am zis doar ca parlamentarii sunt liberi sa voteze cum doresc in plen sau pe oriunde mai voteaza in Parlament si nimeni si nimic nu ii poate obliga sa voteze intr-un anume fel Ma rog Parlamentul poate teoretic lua orice fel de decizie insa actele neconstitutionale vor fi cenzurate de catre Curtea Constitutionala.

    Singurul control legal care poate fi exercitat asupra Parlamentului este controlul de constitutionalitate asupra actelor adoptate. Curtea Constitutionala se poate pronunta numai asupra deciziilor luate de Parlament nu si asupra celor care nu au fost inca luate. Ma rog Curtea poate zice si ca Parlamentul TREBUIE sa ia o anumita hotarare insa o asemenea decizie nu poate fi impusa pentru ca in conformitate cu legea fundamentala mandatele parlamentarilor nu sunt imperative ei bucurandu-se de liberatate totala atunci cand isi exprima votul in Parlament.

    Un exemplu in acest sens ar fi putea fi validarea membrilor CSM. Daca Senatul voteaza in favoarea validarii acestor membri, dupa alegerea lor de catre magistrati, Curtea Constitutionala poate declara hotararea de validare ca fiind neconstitutionala pentru ca forul legislativ a incalcat legea cand a luat respectiva hotarare. Pe de alta parte insa daca senatorii voteaza sistematic impotriva validarii membrilor CSM atunci Curtea Constitutionala nu poate impune hotararea de validare pentru ca nu le poate impune senatorilor cum sa voteze. Senatorii pot si sa nu vina la sedinta si din lipsa de cvorum validarea nu va mai avea niciodata loc. Bine asemenea lucru porbabil nu se va intampla niciodata insa este un exemplu care demonstreaza ca instanta constitutionala nu poate impune anumite lucruri Parlamentului.

    Comentariu de Adrian83 — 08/12/2012 @ 4:01 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: