CRISTI DANILEŢ – judecător

15/01/2013

Revista22: Politicienii isi doresc un CSM cuminte, pe care sa-l poata controla

Filed under: interviu — Cristi Danilet @ 9:10 PM


Danilet_CristiCredeţi că miza a ceea ce se întâmplă zilele astea este controlul 
CSM, al justiţiei?

Sunt convins. Astă-vară, CSM a făcut parte dintre acele puţine instituţii care au apărat statul de drept, în sensul că am atenţionat, în limitele rolului nostru constituţional, clasa politică asupra faptului că justiţia nu poate fi o miză electorală, că judecătorii şi procurorii nu pot fi atacaţi personal şi nu pot fi contestate hotărârile judecătoreşti de către politicieni, în special de către parlamentari şi miniştri. Or, în momentul acela, clasa politică a realizat că un CSM independent îi poate afecta interesele.

 Ceea ce se întâmplă acum este consecinţa poziţiei CSM din timpul evenimentelor din vară?

Evident. Este un fel de rest, o continuare de astă-vară. Se încearcă cumva să fie controlat nu numai CSM, ci întreaga justiţie să fie intimidată. CSM este o instituţie independentă, suntem în afara dezbaterilor şi a evenimentelor politice, nu putem fi controlaţi sub nicio formă de celelalte puteri. Vă aduc aminte că astă-vară s-a pus chiar problema revocării membrilor CSM şi a răspunderii în faţa parlamentului. Chiar premierul a avut la un moment dat o declaraţie ca CSM să fie sub controlul parlamentului. Acum au realizat că CSM ar trebui controlat, intimidat sau restructurat. Pentru că asta ne spune ministrul Justiţiei, că procurorii nu sunt independenţi, că ei nu fac parte din puterea judecătorească, că CSM ar trebui spart în două, să avem două consilii, unul al judecătorilor şi altul al procurorilor.

Ministrul a negat că are de gând să umble la statutul procurorilor.

Da, dar eu vă reamintesc ceea ce scrie în programul de guvernare al USL, cu lămurirea statutului constituţional al procurorilor, plus că cel puţin în două rânduri ministrul ne-a declarat că ar fi mai bine ca în România să fie două consilii, unul pentru procurori şi altul pentru judecători. A spus-o în cadrul unor discuţii cu membrii CSM, în şedinţe care nu au fost publice.

Printre acuzele celor care contestă alegerea d-nei Hăineală este aceea că aţi politizat CSM.

Este vorba de nişte umori până la urmă, nişte chestiuni personale. Avem o minoritate care nu acceptă hotărârea majorităţii. Nici eu nu am votat anul trecut cu cei care au ieşit vicepreşedinte şi preşedinte, dar nimic nu m-a determinat să ies în spaţiul public şi să aduc acuze la adresa colegilor. Ţine de respectul şi demnitatea funcţiei noastre în cadrul CSM să respectăm decizia majorităţii. Nimeni din CSM nu serveşte nici partidul de guvernământ, nici partidele din opoziţie, nici alte interese politice. Singurul nostru obiectiv este să garantăm independenţa justiţiei. Asta înseamnă să ne luptăm, dacă vreţi, inclusiv în spaţiul public, prin reacţii clare, cu orice politician şi orice partid care încearcă să intimideze justiţia, să răspundem atacurilor sau acţiunilor celorlalte două puteri. Şi astă-vară, şi în aceste zile, se încearcă să se inoculeze populaţiei ideea că acum justiţia este controlată de un politician, că justiţia trebuie fracturată în judecători şi procurori. Or, la aceste acuze grave şi necompetente trebuie să răspundă cineva. Câţiva din CSM am decis astă-vară şi în aceste zile să ieşim în spaţiul public ca să explicăm cetăţeanului de rând de ce a fost reformată justiţia în 2004-2005, că trebuie menţinute aceste forme şi să arătăm viziunea corectă asupra a ceea ce se întâmplă.

Astă-vară, potrivit acestor acuze, CSM ar fi servit intereselor lui Băsescu.

Eu cred că am servit intereselor ţării. E adevărat că poziţiile noastre s-au suprapus atunci cu poziţiile unor politicieni sau cu poziţiile societăţii civile, dar asta nu înseamnă că suntem subordonaţi. Scopul nostru este să asigurăm respectarea Constituţiei şi a legilor ţării şi să garantăm independenţa justiţiei. Dacă preşedintele susţine independenţa justiţiei, iar noi în CSM susţinem independenţa justiţiei nu înseamnă că suntem oamenii preşedintelui Băsescu. Orice cetăţean trebuie să susţină independenţa justiţiei, asta nu e o miză politică, independenţa nu trebuie confiscată de o clasă politică, este un bun al societăţii. Justiţia independentă este coloana vertebrală a unei societăţi democratice, ăsta este un concept elementar într-o democraţie avansată. Nu vedeţi că în România vorbim de stat de drept de-abia de astă-vară? Iar sintagma „independenţa justiţiei“o folosim de-abia de prin anii 2004-2005.

Credeţi că se urmăreşte obţinerea unui CSMcuminte, cu care ne-am învăţat în atâţia ani?

Astă-vară s-a spus că noi trebuie să fim sub controlul parlamentului, iar cu câteva zile înainte de alegerile din CSM pentru preşedinte şi viceprepedinte, premierul a spus că nu e bine să rămână anumite persoane la conducerea CSM, a nominalizat. Deci există interesul politic pentru CSM şi e firesc ca cei cărora li se răspunde cu fermitate de către CSM să fie nemulţumiţi. De fapt, nemulţumirea lor nu este numai cu privire la CSM, este cu privire la modul în care funcţionează justiţia. Vreau să vă reamintesc cum arăta justiţia înainte de 2004 şi cum e acum, ca să ne dăm seama de evoluţia şi consecinţele reformelor. Înainte de 2004, procurorii erau, cu toată cariera lor, în competenţa ministrului Justiţiei, el îi numea în funcţie şi el îi numea pe toţi şefii parchetelor din România. CSM nu exista pe atunci, era un apendice în cadrul Ministerului Justiţiei şi orice preşedinte de instanţă era pus de CSM atunci, atenţie, la recomandarea ministrului Justiţiei. Judecătorii din Curtea Supremă de Justiţie aveau un mandat limitat la 6 ani, astfel încât pentru a fi renumiţi de preşedintele României, o dată la 6 ani, existau suspiciuni că ei ar da anumite hotărâri laCurtea Supremă care să fie pe placul politicului. Tot sistemul era înfricoşat…

Şi nu există şi acum aceste suspiciuni? Şi acum tot preşedintele îi avizează în final.

Da, dar la recomandarea UE, între timp s-a creatCSM. Înainte de 2004 exista acel înfricoşător serviciu secret la nivelul Ministerului Justiţiei, prin care se adunau informaţii la nivelul acestei structuri despre aspectele profesionale ale judecătorilor şi procurorilor, dar şi despre viaţa lor privată. Înainte de 2003-2004 tocmai se înfiinţase PNA (Parchetul Naţional Anticorupţie), fără niciun fel de eficienţă în privinţa luptei anticorupţie, fără niciun dosar notabil. Or, după reformele din 2004-2005, generate de apariţia celor 3 legi din pachetul pentru justiţie impuse de către UE, vorbim de un alt fel de justiţie. S-a separat CSM din cadrul MJCSM este singura instituţie care gestionează cariera judecătorilor şi procurorilor, procurorii au fost cu totul scoşi din subordinea politicului, cu singurul amendament la nivelul Parchetului General şi al şefiei DNADIICOT, în care ministrul Justiţiei este încă implicat în numire. Avem Institutul Naţional al Magistraturii, o instituţie independentă, mandatul judecătorilor de la Înalta Curte este pe viaţă, ca orice alt judecător şi procuror, salariile au crescut foarte mult, avem informatizare şi împărţirea dosarelor se face aleatoriu, iar înainte nici nu vorbeam de aşa ceva, erau dosare date la anumiţi oameni din sistem, formându-se la un moment dat chiar adevărate filiere cu privire la modul cum trebuie rezolvate dosarele. Deci astăzi lucrurile sunt mult mai transparente, mai responsabile. Şi dovada că şi-a produs efectele este faptul că judecătorii şi procurorii au dobândit curajul de a instrumenta dosare cu oameni consideraţi până nu de mult intangibili, oameni de afaceri, politicieni, care înainte de 2004 nu erau în niciun fel „deranjaţi“ de organele judiciare. Astăzi nu numai că au dosare pe rol, dar avem şi condamnări definitive, pentru că dosarele instrumentate au început să fie judecate. La sfârşitul acestei perioade de 7, 8, 9 ani de reformă, clasa politică realizează că justiţia reprezintă un pericol pentru ea, pentru că, nefiind controlată, ajunge să-i condamne pe politicieni. De aici şi opoziţia fantastică pe care o avem în parlament. Parlamentarii sunt înfricoşaţi de judecători, de aceea nici nu încuviinţează declanşarea anchetelor cu privire la foşti miniştri sau nu permit arestarea unor parlamentari, de frica judecătorilor şi procurorilor. Simt că nu-i pot controla.

Cum explicaţi toate aceste adunări generale ale judecătorilor din ţară care cer revocarea dvs.?

Eu nu am înţeles exact ce mi se impută, pentru că, dacă este vorba de votul pe care l-am acordat, nu pot fi revocat pentru modul în care am votat. Pot fi revocat dacă nu aş fi fost la şedinţa respectivă, dacă aş fi plecat cu buletinul de vot sau dacă aş fi făcut declaraţii belicoase la adresa celorlalţi membri CSM. Dar eu mi-am îndeplinit atribuţiile de membruCSM şi am votat în mod liber. E foarte periculos să revoci un membru CSM în funcţie de modul în care votează. Pentru că şi eu, ca membru CSM, sunt chemat să aprob sau nu delegarea sau detaşarea unei persoane, transferul sau promovarea unei persoane sau alteia sau să votez pentru sancţionarea unui judecător sau procuror. Vă daţi seama ce ar însemna ca cel nemulţumit de hotărârea mea să se întoarcă la instanţa sa şi să spună: revocaţi-l pe cutare că nu mi-a aprobat transferul sau m-a sancţionat disciplinar?

Şi atunci care e explicaţia?

Tensiunile din CSM, care au fost amplificate în spaţiul public de declaraţiile politice de care vorbeam şi manipularea care se practică în aceste zile, au generat anumite nemulţumiri la nivelul unor adunări generale care se rostogolesc din instanţă în instanţă şi fiecare îşi dă cu părerea dacă vor să mă revoce sau nu, fără însă a avea motive temeinice, cel puţin în ceea ce mă priveşte.

Este doar rezultatul unei instigări mediatice făcute, de exemplu, de Antena 3?

Instigări mediatice, cu siguranţă, dezinformările practicate de anumite site-uri care au pretenţia că pot analiza activitatea instanţelor. Şi mai este vorba, cred, de nemulţumiri la nivelul judecătoriilor, pentru că ele sunt instanţele cele mai încărcate din ţară şi nu au putut rezolva această problemă în ultimii doi ani, cel puţin, de când sunt eu în CSM. Aşadar, colegi foarte încărcaţi cu dosare, care văd nişte bătălii care se duc la nivelul celorlalte puteri, şi de aici o nemulţumire, cred, cu privire la activitatea generală a CSM. În ceea ce mă priveşte, însă, am una dintre activităţile cele mai intense în CSM, ca membru. De exemplu, numai anul trecut, am luat la picior 52 de judecătorii, în care i-am întrebat pe colegi şi am încercat să găsim soluţii pentru rezolvarea unor probleme punctuale. Am avut iniţiative care s-au transformat în acte normative. Unul dintre ele este un act normativ care va intra în vigoare la 1 februarie, este vorba de informarea obligatorie cu privire la mediere, care va duce la descărcarea vizibilă a unor instanţe de un număr uriaş de dosare. În spaţiul public, am apărat independenţa judecătorilor şi procurorilor de câte ori am avut ocazia şi asta voi face întotdeauna, pentru că am demnitatea funcţiei şi-mi dau seama de pericolul extraordinar care poate exista asupra carierei noastre. Eu sunt în justiţie din 1998, am prins sistemul de dinainte de 2004 şi nu vreau să mă mai întorc la acele vremuri.

Ce veţi face dacă, totuşi, majoritatea instanţelor va decide revocarea dvs.?

Sunt unele instanţe care au solicitare mai vocală, după cum sunt unele instanţe care au respins solicitarea revocării. Cel puţin până acum, Oradea, Constanţa, două dintre instanţele mari care mă susţin. În zilele următoare se vor desfăşura şi alte adunări generale. Sunt 1.778 de judecătorii în România, jumătate plus 1 ar trebui să decidă revocarea, ca mandatul meu să înceteze. Dar, dacă încetează mandatul meu din CSM, mă întorc la funcţia de bază, cea de judecător, şi voi milita în continuare pentru independenţa justiţiei, aşa cum am făcut-o şi înainte de a veni în CSM. De altfel, colegii m-au ales în CSM tocmai pentru că eram una dintre persoanele vocale care militau pentru întărirea statutului lor.

Una dintre explicaţii, pentru că aţi vorbit mult de reformă, ar putea fi aceea că de fapt această componentă a justiţiei, anume judecătorii, este mai puţin reformată ca procurorii?

Este posibil să nu putem vorbi de un corp al judecătorilor complet reformat. Cu siguranţă însă, mulţi au dobândit conştiinţa rolului lor şi a democraţiei judiciare. Probabil mai sunt unii judecători care au aceeaşi mentalitate învechită că nu trebuie să superi pe nimeni, să te afli în cele mai bune relaţii cu administraţia locală, cu puterea politică, care sunt tributari unor interese sau unor filiere existente de-a lungul vremii, după cum există judecători la care nici măcar nu te poţi duce să le faci observaţie, că pot spune că e încercare de imixtiune în activitatea lor. Suntem 4.500 de oameni, suntem şi noi oameni, unii mai vulnerabili, alţii mai puternici.

Vi se reproşează apariţiile publice. Sunt ele potrivite cu statutul dvs.?

Statutul meu în momentul de faţă este unul mixt. Eu am statut de judecător la bază, pentru asta am fost ales în CSM, şi statut de demnitar în CSM, care are obligaţia de a apăra independenţa justiţiei, inclusiv la nivel public, adică mediatic. Toate apariţiile mele publice sunt principiale, sunt pentru apărarea democraţiei, statului de drept, independenţei justiţiei şi responsabilitatea magistraţilor. Nu sunt apariţii publice prin care să-mi apăr persoana, imaginea, familia. Deşi au fost atacuri la nivel personal, nu am înţeles să fac uz de mediul public pentru a discuta despre persoana mea.

Cum vedeţi aceste intervenţii extrem de dure ale Asociaţiei Magistraţilor din România?

De neînţeles. La nivelul AMR, din care am făcut şi eu parte, ca şi din Uniunea Naţională a Judecătorilor din România, se întâmplă ceva ciudat. Ei au ca membri şi judecători, şi procurori şi totdeauna au militat pentru procurori independenţi şi statutul de magistrat, iar acum vin în spaţiul public cu alte poziţii, care nici măcar nu corespund Constituţiei şi legilor ţării. De exemplu, Constituţia permite ca preşedintele CSM să fie un procuror. Nu mai avem ce discuta lucrul ăsta. Nu e vorba aici de independenţă, de subordonare etc.

AMR, aş vrea să comentaţi acest lucru, a cerut revocarea tuturor membrilorCSM.

AMR, prin vocea Vioricăi Costiniu, a cerut tot timpul acest lucru, şi a fostului CSM, şi a celui de acum. Şi anul trecut Viorica Costiniu era acolo la una dintre şedinţe în plen şi în continuu îşi exprima nemulţumirile faţă de noi. Apare însă în anumite momente cruciale cu declaraţii care nu fac deloc bine sistemului. Sunt nişte membri AMR care au candidat pentru alegeri, le-au pierdut şi acum îi văd în spaţiul public criticându-i pe membrii CSM. Nu este tocmai corect.

Totuşi, credeţi că este posibil să se ajungă la revocarea unora dintre membrii CSM, a dvs. sau a altora, şi ce se va întâmpla în acest caz?

Vor fi unele instanţe care vor aproba revocarea, majoritatea vor fi împotrivă, pentru că îşi vor da seama de pericolul destabilizării CSM. Adică vrem să scoatem din CSM nişte oameni care au apărat indepedenţa justiţiei? Este paradoxal! Oamenii ăştia trebuie sprijiniţi. Colegii din ţară trebuie să ceară membrilor CSM mai multă reţinere în a se critica unii pe alţii şi să-şi vadă de rolul lor, adică să apere justiţia, pentru că dacă apără justiţia apără şi cariera judecătorilor şi a procurorilor din teritoriu, dar şi interesele cetăţenilor de a avea o justiţie eficientă. Eu cred că s-a amplificat foarte mult în spaţiul public un conflict între tabere, o chestiune de politizare…

E o amplificare programată, intenţionată?

Cel puţin din partea anumitor trusturi media, da, cu siguranţă. Sunt trusturi media care ne atacă de cel puţin un an săptămânal şi profită de orice tensiune, de orice neînţelegere pentru a amplifica. Lucrurile astea, rostogolite în spaţiul public zi de zi, ajung să devină certitudini pentru unii care nu sunt suficient de lucizi.

Ce urmează să se întâmple cu această cerere de revocare a d-nei Hăineală?

Nu poate fi formulată niciun fel de cerere de revocare a preşedintelui CSM. Cererea de revocare putea fi făcută doar până duminica trecută, 6 ianuarie, cât a durat mandatul şefilor anteriori. De pe 7 ianuarie a intrat în funcţie noul preşedinte. Legea spune că o hotărâre poate fi revocată doar până îşi produce consecinţele juridice, deci până când dumneaei nu şi-ar fi început exercitarea funcţiei. În momentul în care a început exercitarea funcţiei, ea nu mai poate fi revocată, trebuie schimbată, ceea ce este o altă procedură. Adică membrii CSM, nemulţumiţi de activitatea ei în calitate de preşedinte, pot decide întreruperea mandatului ei. Deci ceea ce cer asociaţiile profesionale este nelegal. Noi am dat o hotărâre şi ei vor să ne retragem hotărârea, dar, ea producând efecte juridice, nu mai poate fi pusă în discuţie retragerea hotărârii. Acum aşteptăm să vedem dacă d-na Hăineală îşi îndeplineşte atribuţiile cum trebuie şi, dacă nu, doar membrii CSM o pot revoca, nu asociaţiile, nu magistraţii. Iar dacă noi o revocăm şi nu avem motivele prevăzute de lege, ea poate contesta în contencios administrativ.

Vă menţineţi candidatura pentru vicepreşedinte?

Ne menţinem amândoi candidatura, şi eu şi Alina Ghica, urmând ca la proxima şedinţă, miercurea viitoare, să se hotărască.

Nu vi s-ar părea normal ca aceste depuneri de candidaturi să nu se facă pe picior, ad-hoc, ci să fie anunţate dinainte?

În mod firesc, cei care candidează ar trebui să se anunţe dinainte. Acest lucru s-a întâmplat însă doar anul trecut. Până la urmă, cei care-şi depun candidatura sunt tot persoane din sânul CSM, noi îi cunoaştem la nivel personal. Dar, iată, în ce mă priveşte am candidatura depusă deja de vinerea trecută. Până azi nimeni nu m-a întrebat nimic, proiectul meu este public de peste câteva zile, nu se dezbate public. Eu aştept să avem mai multe discuţii pe proiecte şi pe acţiuni, nu pe persoane.

În mod concret, care este miza pe CSM? Ce urmează să se întâmple?

Provocările pe care anul 2013 le aduce presupun o conducere reformistă a CSM. Ceea ce s-a întâmplat în vara trecută trebuie continuat, adică atitudinea CSM reactivă, proactivă de anul trecut trebuie continuată şi anul acesta. De ce? Încă nu este lămurită situaţia cu numirea procurorului general al României şi a şefului DNA şi cred că anul acesta expiră şi mandatul şefului DIICOT. Trebuie să vedem exact ce persoane ajung acolo, cum ajung, în urma cărei proceduri şi ce rol joacă CSM, dacă procedura de numire a celor 2 se va relua. În al doilea rând, tot anul acesta expiră conducerea Înaltei Curţi, unde, cel puţin în ultimii 2 ani, s-au produs lucruri foarte bune, un management eficient care a dus la celeritate în soluţionarea unor dosare de mare importanţă şi sancţiuni ferme pentru actele de corupţie. Noua conducere a Înaltei Curţi este numită la propunerea CSM de către preşedintele României, prin urmare CSM are un rol covârşitor în această procedură. Urmează de asemenea să discutăm despre revizuirea Constituţiei şi nu ne este indiferent cum este revizuită în ce priveşte statutul magistraţilor, independenţa justiţiei, organizarea şi rolulCSM. Avem o nouă legislaţie care intră în vigoare în câteva zile, noul Cod de Procedură Civilă, şi la începutul anului viitor Codul Penal şi Codul de Procedură Penală, care presupun o pregătire imensă a sistemului. Peste un an vom vorbi de un alt mod de a se desfăşura procedura de arestare în România. Noi trebuie deja să vedem dacă sunt pregătite instanţele, ce trebuie să facem, cum îi formăm şi dacă este cazul de îndreptat legislaţia care va trebui să intre în vigoare. Trebuie oameni extraordinar de activi. Să nu mai vorbesc de faptul că rapoartele MCV sunt din ce în ce mai critice la adresa României cu privire la îndeplinirea condiţionalităţilor, de faptul că aderarea la spaţiul Schengen depinde de aspectele pozitive din cadrul MCV. Toate astea presupun o conducere care să ştie să influenţeze în sensul cel mai pozitiv mersul lucrurilor în CSM şi să ştie să întreţină relaţii cu instituţiile naţionale şi organismele internaţionale.

Asta se încearcă a se împiedica, o conducere reformistă?

Cred că nu e pe placul nimănui o conducere reformistă, poate nici al unor colegi care confundă atitudinea echilibrată cu atitudinea reţinută, că tot timpul se spunea „în spaţiul public cutare membruCSM trebuie să fie mai echilibrat“ sau „CSM trebuie să fie echilibrat“. Eu nu vreau să fac echilibristică. Este vorba de apărarea sau nu a justiţiei. O conducere reformistă poate impune un trend reformist în CSM. O conducere conservatoare ar însemna un CSM liniştit, de care să nu se audă nimic şi care să poată fi încălecat şi care să poată permite modificări legislative fără să mai facă ceva. Cred că rolul nostru, dovedit începând din vara trecută, trebuie să fie unul reformist, trebuie să impunem în spaţiul public anumite curente, anumite principii de drept şi trebuie să vorbim populaţiei despre justiţie, lucru care până acum a lipsit.

Cum vi se pare poziţionarea ministrului Pivniceru în acest context?

Nu ar fi trebuit să iasă în spaţiul public să critice majoritatea care a decis altfel decât dumneaei. Ar fi trebuit să respecte voinţa CSM. Tu, ca ministru al Justiţiei, care faci activitate politică, eşti membru al guvernului, nu poţi veni şi critica organizarea internă sau o hotărâre a CSM.

Reacţia procurorilor a fost şi ea destul de dură.

Procurorii din ţară s-au hotărât să adopte o poziţie publică şi tranşantă, pentru că au fost acuze publice cu privire la politizarea lor, s-au făcut afirmaţii grave cu privire la independenţa lor şi s-a afirmat chiar că ar fi necesară modificarea statutului lor, ceea ce ar fi o mare eroare. În aceste zile, procurorii din România s-au reunit la nivelul adunărilor generale din cadrul fiecărui parchet şi i-au împuternicit pe şefii lor de parchete să participe la o adunare la Bucureşti pentru adoptarea unei rezoluţii. Prin această rezoluţie practic ei îşi declară apartenenţa la magistratură în sensul de putere judiciară, îşi declară dorinţa de a rămâne, din punct de vedere al carierei, alături de judecători şi sub protecţia CSM şi îşi declară dorinţa de independenţă de orice formă de intruziune politică. Procurorii sunt şi trebuie să rămână independenţi, sunt şi trebuie să rămână magistraţi.

Care ar fi consecinţele modificării statutului procurorului, în mod concret, pentru independenţa justiţiei?

Stoparea unor dosare sau controlul instrumentării acelor dosare. E simplu. Când procurorul este independent, dacă nu există pericolul ca statutul său, cariera sa să fie influenţată de cineva ierarhic…

Şi în momentul acesta ea poate fi influenţată ierarhic.

Da, dar eu, ca CSM, mă ocup de recrutarea procurorilor, eu ca CSM organizez concursuri de promovare în funcţii, analizez dacă un procuror poate fi dat afară din sistem, nu politicienii, nu ministrul Justiţiei, nu parlamentul. Noi o facem strict pe motive legale şi profesionale, nu pe motive politice.

Dacă procurorii nu ar mai fi magistraţi, ce statut ar urma să aibă?

Un fel de funcţionari judiciari în cadrul MJ, adică toată cariera lor ar depinde de un om politic. Ceea ce ar fi extrem de rău, pentru că oricând acest om politic ar putea decide: tu intri sau nu intri într-un parchet, tu ieşi sau nu ieşi dintr-un parchet, tu primeşti sau nu primeşti un dosar. Vă amintesc că cel puţin până în 1997 ministrul Justiţiei putea da ordin să se înceapă urmărirea penală împotriva unei persoane, exista în lege chestiunea asta. După 1997, ministrul Justiţiei a păstrat puterea, până în 2003, de a numi şefii de parchete şi numirile erau doar pe criterii politice, nu era concurs, ca acum, nu era cu analiza obiectivă a capacităţilor sale profesionale, a unui proiect de management. Era pur şi simplu ne place sau nu, e sau nu omul nostru. Or, în momentul de faţă totul este obiectiv. Noi am introdus în justiţie meritocraţia. Dacă procurorii îşi pierd acest statut de independenţă, noi, ca cetăţeni, nu vom mai avea certitudinea instrumentării corecte a unor dosare. Vor începe să fie instrumentate dosare de mică importanţă, vor dispărea dosarele de mare corupţie, cum a fost până în 2004. Nimeni nu ar trebui să vrea o astfel de reversibilitate a reformei.

Totuşi, unul dintre contraargumente la ceea ce spuneţi dvs. este faptul că există ţări europene în care procurorii nu sunt magistraţi.

Depinde cât de consolidată este reforma justiţiei şi democraţia în general în acele state. De exemplu, în Germania, procurorii nu sunt din rândul magistraţilor, nu au o carieră asemănătoare cu a judecătorilor, dar vorbim de Germania, poate cea mai puternică ţară din Europa. La polul opus avem Italia, în care lupta anticorupţie pornită acum 25 de ani a generat probleme imense cu privire la statutul procurorilor şi astăzi au un statut identic cu cel al judecătorilor, tocmai pentru a le acorda libertatea şi certitudinea carierei lor, ca să instrumenteze dosare împotriva mafiei din Italia şi a politicienilor. Aţi văzut că sunt procurori care instrumentează dosare cu premierul sau fostul premier fără a avea nici un fel de oprelişte. Sunt ţări în care există CSM şi ţări în care nu există CSM, după cum sunt ţări în care există consilii separate pentru judecători şi pentru procurori.

Ce ar însemna două CSM diferite, pentru procurori şi judecatori?

Nu ştiu de ce ar trebui să avem două CSM, pentru că în CSM avem două secţii, judecători şi procurori. Fiecare hotărâm cu privire la oamenii noştri. Dar când este vorba de apărarea independenţei justiţiei, reacţia aparţine plenului, pentru că independenţa justiţiei presupune activitatea tuturor. Personal, consider că e un câştig ce s-a întâmplat după revizuirea Constituţiei din 2003 şi apariţia Legilor justiţiei în 2004 şi ar trebui să rămână aşa. Cred că avem cel mai puternic CSM din Europa. Foarte mulţi folosesc structura CSM român ca model pentru reformele din ţările lor. Când am creat CSM în 2004 am folosit de fapt cele mai bune practici din toate ţările şi am devenit cel mai bun, cel mai puternic şi eficientCSM din Europa, ca structură şi atribuţii.

Dacă s-ar opera aceste modificări în statutul procurorilor, renunţarea la calitatea de magistrat, există riscul unei reacţii din partea Comisiei Europene?

Cred că va fi o reacţie nu numai din partea Comisiei Europene, pentru că ar însemna să revenim asupra reformelor în justiţie pe care ei le-au monitorizat prin MCV. Va fi în primul rând o reacţie din partea Comisiei de la Veneţia, pentru că orice revizuire a Constituţieitrebuie trecută prin Comisia de la Veneţia, şi va fi o reacţie din partea Curţii Constituţionale, care şi ea trebuie să avizeze modificarea Constituţiei, trebuie să-şi exprime poziţia cu privire la posibilitatea de a se afecta independenţa justiţiei, statutul magistraţilor în raport cu limitele revizuirii. Avem un articol la sfârşitul Constituţiei care spune că independenţa justiţiei şi drepturile şi garanţiile cetăţenilor nu pot fi supuse revizuirii. Aşadar, s-ar putea să avem o problemă chiar de constituţionalitate a unui eventual proiect de lege. Dar este bine să facem dezbatere în spaţiul public, cetăţenii să-şi exprime punctul de vedere, societatea civilă, magistraţii. Se va constitui în curând un forum constituţional, un loc în care politicienii şi societatea vor dezbate cum trebuie modificată Constituţia. Şi este bine, pentru ca de acolo să iasă un proiect corect, şi nu unul care să afecteze independenţa şi funcţionalitatea justiţiei.

Interviu cu judecătorul CRISTI DANILEŢ, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), realizat de ANDREEA PORA

Revista22

Anunțuri

41 comentarii »

  1. Sunt un „tanar” judecator care v-a acordat credit, asta urmare a ideiilor ce razbat din interviu si a celor relevate la seminar. Mult succes!
    N.B.: suntem mai multi!

    Comentariu de xyz — 15/01/2013 @ 10:30 PM | Răspunde

    • Am uitat azi sa va spun: nu va fie frica sa va declinati numele, si nu va fie frica sa va declinati functia. O meritati din plin. Fiti demni! Succes, colegi!!

      Comentariu de Cristi D — 15/01/2013 @ 10:41 PM | Răspunde

      • Si in interviul asta bateti campii cu medierea asta. Cea mai mare prostie. Se vede ca nu cunoasteti psihologia poporului roman. Procedura informarii obligatorii nu va face altceva decat sa ingreuneze accesul cetateanului la actul de justitie. Daca vor scadea nr. dosarelor, vor scadea pt. ca le puneti bete in roate oamenilor cu informarea asta si nicidecum consecinta a faptului ca vor urma procedura medierii. Toti va ganditi numai la voi, la prostii in serviciul carora sunteti, nu va ganditi. Sper sa fie declarata neconstitutionala procedura informarii obligatorii, pt. ca nu poti tu Danilet sau x sau y, sa ma obligi sa ma informez cu privire la o procedura pe care poate o cunosc foarte bine, santajandu-ma ca imi respingi cererea ca inadmisibila. Apropo, daca sunt mediator autorizat si am platiti un porcoi de bani pt. asta si vreau sa il dau pe Gigi in judecata, care e si el mediator, mai trebuie sa ma informez sau nu?

        Comentariu de Razvratitul — 16/01/2013 @ 9:21 PM | Răspunde

    • Tinere judecator,
      Eu nu sunt judecator dar sunt fiul unui judecator demult plecat dintre cei vii si care cred ca ar fi total alaturi de cei care inteleg ca in statul de drept justitia este coloana vertebrala si care in conseinta o apara ca atare.
      Am sprijinit personal prin cateva articole de presa in anii `90, alaturi de importanti judecatori romani ina movibilitatea desi stiam ca nu toti judecatorii o merita dar trebuia obtinut acest drept pentru judecatori cu orice risc,
      Voi cei tineri cei care nu sunteti corupti si nici nu doriti sa deveniti astfel si care cred ca reprezentati o majoritate(daca nu sunteti o majoritate, vai de acest popor) trebuie sa faceti front comun, caci de cand v-ati casdtigat statulul de demnitate pe care-l aveti azi, aceasta este batalia esentiala contra Mordorului vostru pe care o veti duce.
      De voi depinde mult si multe.
      Va doresc victorie si o puteti obtine inca, cat Mordorul nu este asezat la toate butoanele si nu are tot armamentul din dotare la dispozitie.

      Comentariu de ion adrian — 17/01/2013 @ 11:05 AM | Răspunde

    • Sunt un judecator de varsta medie care v-a dat credit. Dar acum nu stiu cum sa scap de dv, ati facut meseria de ras. De fapt, mai sunt cinci judecatorii care trebuie sa se pronunte. Ar trebui sa deveniti avocat, refugiul tuturor judecatorilor incompetenti.

      Comentariu de Toplican — 18/01/2013 @ 9:30 PM | Răspunde

      • Nu sunteti decat un impostor, bag seama: in primul rand un judecator s-ar semna; in al doilea rand un judecator ar sti ca ceea ce practica el nu e o meserie, ci o profesie; in al treilea rand un judecator nu si-ar permite niciodata sa spuna in public aspecte negative referitoare la avocati; in al patrulea rand, un judecator ar stie ca e interzis de lege sa faci afirmatii referitoare la competenta profesionala a aluti judecator. Stimabile, incercati injurii pe alte site-uri, create special pt cei ca dvs.

        Comentariu de Cristi D — 28/01/2013 @ 1:38 PM | Răspunde

  2. Reformele pe care le-ati inceput in cadrul CSM trebuie sa continue. Acum e momentul ca judecatorii din teritoiu si procurorii sa fie uniti. Ar fi atat in folosul magistratilor cat si al cetatenilor ca justitia sa fie independenta. Nimeni nu trebuie sa fie mai presus de lege!

    Comentariu de Monica — 15/01/2013 @ 10:51 PM | Răspunde

  3. Pentru romanii adevarati sunteti simbolul justitiei independente.
    Zilele acestea am stat de vorba cu un grup de 10 studenti la drept, toti isi doreau ca in anii care urmeaza sa devina un „DANILET”.

    Comentariu de Vlaicu Rodica — 15/01/2013 @ 11:32 PM | Răspunde

  4. „Ei au ca membri şi judecători, şi procurori şi totdeauna au militat pentru procurori independenţi şi statutul de magistrat, iar acum vin în spaţiul public cu alte poziţii, care nici măcar nu corespund Constituţiei şi legilor ţării.”
    Daca domnii si doamnele judecatori si procurori vin in spatiul public cu pozitii care nu corespund legilor, se poate presupune fara gres ce simte un cetatean oarecare din afara sistemului judiciar.
    Nu e doar un „spectacol de estrada” ci un „triller” ce ar putea avea efecte dramatice asupra independentei justitiei. De cand au inceput „turbulentele”, ca justitiabi, ma simt neputincios; nu pot decat sa va tin pumnii, Domnule Judecator.

    Comentariu de dana — 16/01/2013 @ 3:16 AM | Răspunde

  5. Dle. Danilet, cui ii e frica de transparenta? Clasa politica, in general si parlamentarii si ministrii in special, ar trebui sa realizeze ca nu au fost votati pentru ca lor sa le mearga mai bine. Nici ei nu sunt mai presus de lege. Ce e aceea imunitate parlamentara cand ai incalcat legea, adica un delicvent cu acte in regula?
    Cred ca judecatorii inteleg ca si pentru ei e mult mai usor sa fie independenti decat sa fie subordonati unor politicieni.
    Va doresc mult succes!

    Comentariu de Monica — 16/01/2013 @ 10:13 AM | Răspunde

    • Nu mai incerca sa mai compari ce se intampla in Romania cu ce e corect sau drept sau cu alt stat mai drept. In primul rand viata nu e corecta, asta e ceva clar, nu te mai chinui sa ceri dreptate de la viata. In Romania poti sa ceri dreptate, dar atata timp cat alti au bani sa acopere vocile celor care vor dreptate cu a celor care vor bani si sa o duca ei bine nu tara, atunci nu mai poti sa faci multe, fara oameni nu ai voce, fara legi corecte nu ai cale, vara vointa poporului nu ai putere.

      De mult timp trebuia sa se evite politizarea canalelor de televiziune, lumea asa cum este acum e plina de oameni care pot fi usor manipulati fara sa isi da seama. Degeaba incerc sa o conving pe mama mea sa se uite la un canal de genul acesta, ea nu are incredere in fiul ei, pentru ea manipularea e mai importanta. Si daca o intreb de ce, spune ca ii place drama pe care o fac despre un subiect. Intelegi? Lumea confunda realitatea cu fictiunea, pentru ei ce se intampla in Romania e ca un serial dramatic koreana sau turcesc. Asta inseamna sa fii o lume lipsita de busola morala. Ne invartim in cercuri fara o destinatie sau calatorie. Totul incepe de la lume.

      Comentariu de Rinzler — 20/01/2013 @ 5:15 AM | Răspunde

  6. daca eram in comunism nu se intamplau lucruri din astea. Nu era lacomia de avere, de inavutire. Atunci daca credeai sincer in comunism, partidul te ajuta, nu ca acuma cand injuri un partid si dupa 2 ani candidezi pentru el. Nu mai spun ca oricine era condamnat, cand iesea avea apartament si servici iar rata recidivei era 1% nu 75% ca acuma. Erau si atatea locuri de munca, nu ca acuma cand stai si te uiti prin ziare si gasesti doar in spalatorii auto iar alte domenii iti cer cursuri/diplome si tot felul, pierzi tineretea degeaba in Romania. Oricum, legat de articol, eu cred ca aveti colegi care chiar sunt dezamagiti, am citit de sintagma „danelitazarea justitiei” ( http://www.ziarulunirea.ro/daniletizarea-sistemului-judiciar-poate-fi-oprita-150466.html ). Nu cred ca e corect sa atacati doar pe politicieni, fiindca e clar ca exista o nemultumire acolo in sistem.

    Comentariu de pro-comunism — 16/01/2013 @ 6:50 PM | Răspunde

    • Ca sa opresti coruptia trebuie sa incepi de la varf, pacat ca varful e mai ascutit decat se credea.

      Comentariu de Rinzler — 20/01/2013 @ 5:16 AM | Răspunde

  7. […] cealalta parte a baricadei, judecatorul Cristi Danilet ne spune intr-un interviu ca miza a ceea ce intampla acum  este controlul justitiei si al CSM de catre clasa politica iar […]

    Pingback de CSM-ul si politizarea justitiei | La colţu' străzii — 16/01/2013 @ 8:32 PM | Răspunde

  8. Dle judecator,,
    Boicotul in magistratura este inacceptabil. Daca azi nu puteti realiza sedinta CSM cu cati vin la sedinta, ceilalti insemnand ca refuza sa participe si in acest caz au calea demisiei si nu a boicotului, si asta din cauza unui regulament slab facut de dvs membri ai CSM , atunci la prima sedinta statutara trebuie sa-l modificati asa fel ca dupa doua amanari succesive din lipsa de cvorum , sedinta sa se tina cu cei prezenti, dar decizia sa se ia doar cu majoritatea membrilor, astfel asigurandu-se ca doar majoritatea (jumatate plus unu din membrii cu drept de vot ai CSM) sa ia deciziile chiar si in cazul boicotului, care daca majoritatea s-ar schimba probabil ca nu s-ar mai produce , boicotul insemnand dictatura minoritatii.
    Ce credeti?

    Comentariu de ion adrian — 17/01/2013 @ 10:40 AM | Răspunde

    • incepi sa faci ca Fenechiu. Daca cineva refuza sa lucreze din cauza ca simte ca ceva nu e corect, atunci inseamna ca isi da demisia? Deci pentru tine, nu inseamna nimic demnitatea umana, tu vezi lumea ca masini. Sa iti fie rusine…

      Comentariu de Rinzler — 20/01/2013 @ 5:18 AM | Răspunde

  9. PS.Acuzele ca politizati lucrurile sunt false, caci atunci cand puterea judecatoreasca este amenintata in independenta ei cine o apara nu face politica partizana ci politica unei justitii conforme menirii ei intrun stat democrat.
    Nu este nici imixtiune si nici parasire de echidistanta apararea statului de drept.

    Comentariu de ion adrian — 17/01/2013 @ 10:42 AM | Răspunde

  10. @ Monica
    Dragă ,lasă comunismul,că nici rușii nu vor să mai audă de el,ca drept dovadă nu se reface așa ușor fostul URSS cum își dorește Putin.
    Fără ajutorul ”prețios” din partea lor, noi nu putem supraviețui de unul singur.

    Comentariu de delia — 17/01/2013 @ 11:57 AM | Răspunde

  11. Cand o voi vedea pe Turcu aia care era beata la volan ca va fi condamnata si exclusa din randul magistratilor cu pierderea drepturilor afernente atunci il voi vota pe Danilet si actuala conducere CSM, DNA, parchet si ANI ca pe niste magistrati impartiali si neimplicati politic sau pt ei, magistratii muma pt muritorii de rand ciuma. Judecatorii sunt peste lege? Caz penal si e scoasa basma curata si cu pensie de 10.000 lei.
    Sa fie arestati toti care au incalcat legea: Basescu, Voiculescu, USL, PDL, judecatori, interlopi, toti toti. Cand se va intampla asta. Vreti stat de drept? Pai cand a fost? Vreti puterea absoluta si nu stat de drept si justitie dreapta. Macar nu va mai spalati rufele murdare in Europa. Ca platim noi, romanii de rand nu voi cu lefuri de mii de euro, pensii asijderea si nici politicienii si gasca lor de interese.

    Comentariu de ion — 17/01/2013 @ 3:56 PM | Răspunde

  12. Cu toata parere de rau, domnule Judecator, dar se confirma ca „sistem” e putred rau de tot.
    Amploare si rezultatul „votul” impotriva dvs e feedback-ul care o dovedeste cu prisosinta (Nu sint sigur ca v-ar face un rau. As prefera un C.Danilet neincorsetat de obligatiile de membru CSM ;-) )
    Ce spune acest feedback despre „system” e un cosmar, e un tsunami. Si cei implicati direct in schimbare dar si Occidentul au subestimat cit de putreda si lipsita de speranta e situatia din Romania.
    „Reformarea” Justitiei s-a dovedit a fi o mare risipa de timp si alte resurse si inca o ocazie ratata.
    Proces de feedback e declansat si gestionat cu un maxim de perversitatea tocmai pt a fi folosit ca munitie, argument si mandat pr viitoarele schimbari. V. Ponta si M.Pivniceru si-au acordat acum un mandat.

    Pai sa stea oamenii astia si sa discute in fara noastra daca procurorul e magistrat sau nu e magistrat? Asta e Justitia „intinerita” in ultimii 20 de ani?
    Cind vor intelege si „magistratii” ca anul e 2013 A.D, ca Romania e in Europa si ca timpurile cu impunitatea absoluta s-au terminat?
    Si ca Justitia nu e ceva abstract care priveste „sistemul” si cei 7000 care fac parte din el.

    Respectele mele!

    Comentariu de Tio — 17/01/2013 @ 8:39 PM | Răspunde

    • Multumesc!

      Comentariu de Cristi D — 18/01/2013 @ 1:35 AM | Răspunde

    • Eu nu pot sa inteleg la ce te asteptai cand ai aflat in decembrie ca o sa avem un parlament plin de oameni penali. Chiar nu stiu la ce te asteptai, credeai ca o sa stea frumos pe scaune si o sa urmareasca cum CSM ii va ingropa pe rand in dovezi? Cand oamenii cu cele mai grave dosare penale sunt in Guvern? Cand unul ca Jiji Becali e in comisia juridica?

      Asa o mlastina nu mai vezi nicioadata in zilele noastre. Romania s-a infundat rau de tot. Dar nu asta e cauza de ce CSM si Justia acum e usor infundata, ci lipsa de suport a populatiei, intelegi? Daca acum eram intr-o tara civilizata, lumea sarea la gaturile politicienilor ca isi baga degetele infecte in Justitie, dar lumii nu ii pasa. Ei sunt rupti de realitate sau nu vor o Justitie mai slaba.

      De ce? de ce? Cateva motive:

      1. Oamenii mai corecti si destepti au plecat si inca pleaca, nu toti dar 75%, au success si reusesc sa isi creeze un viitor. Deci lor nu le pasa;
      2. Nu vrem sa acceptam dar lumea batrana inca e traumatizata de securitate, iar justitia apartine aceluias camp lexical. E foarte usor sa faci legatura (gresita) unul cu altul. Pe scurt, lumea crede ca Justitia e ca securitatea.
      3. Nu sunt legi care sa nu poata fi indoite sau inlocuite. Intr-o tara moderna aceste legi trebuie stabilite si sa fie de neindoit. La noi poti sa indoi si sticla de pe geam. Astfel legi anticoruptie nu ar trebuie atinse in nici un caz de politicieni. Raspunsul ar fi simplu, sa se faca in asa fel incat sa se stabileasca legi mai severe contra coruptiei si sa nu fie modificate fara aviz de la: CSM, Curtea Constitutionala si ANI. Sa fie astfel de legi de neatins. E simplu!

      Comentariu de Rinzler — 20/01/2013 @ 5:33 AM | Răspunde

  13. Dle Judecator,va salut cu respect.Ma numesc Silviu RUSU si sunt avocat in Timisoara.Ceea ce se intampla la CSM si presiunile asupra Justiei ma surprind…Este nevoie de oameni cu coloana vertebrala,tineri,nemanjiti,integri,precum sunteti si dvs,insa cea mai mare nevoie o necesita UNITATEA.. Aceste situatii sunt identice cu presiunile politice si nu numai care se exercita asupra baroului perfect legal infiintat de dl.Bota..avocatura fiind o profesie Liberala nu trebuie sa fie constransa si limitata.. Aceste situatii denota caracterul infect al unor politicieni,care nu mai au scrupule..In incheiere as dori sa subliniez doar atat…. : Unitate!
    Va multumesc,
    Cu stima,
    Av.Ing.Silviu RUSU

    Comentariu de Av.Rusu SIlviu — 19/01/2013 @ 9:46 PM | Răspunde

  14. Oare in politica, nu totul este controlat?

    Comentariu de Taverna Pietrei Craiului — 20/01/2013 @ 1:07 PM | Răspunde

  15. Luand in considerare toate principiile pe care le expuneti destul de frecvent pe acest blog si in declaratiile publice, astept sa inaintati o demisie. Stiti dv. de ce. Sper ca nu o sa ma jigniti acuma incercand sa imi spuneti ca nu e chiar asa, ca am onoare da nu imi dau demisia si alte cele. Cand oamenii care v-au vrut acolo nu va mai vor nu cred ca mai are rost sa lungim discutia.
    Pana la urma tocmai atitudinea asta a adus tara in situatia in care ii acuma. Stam pe bara si dam din gura ca nu se respecta legea si cand vine vorba sa o respectam noi, o dam pe ocolite.
    Din pacate vad ca si dv. sunteti din categoria acelora care isi traiesc viata dupa urmatoarea zicala: „faceti cum spune popa, nu cum face popa!”.
    In firea dreapta a naturii
    Un adevar se-ntrezareşte:
    Cand n-ai un simt – cel al măsurii
    Si bunul simt te paraseste.

    Comentariu de Hello — 20/01/2013 @ 7:24 PM | Răspunde

    • Stimate domn, unde in „lege” ai intalnit dumneata obligatia cuiva de a demisiona instant dintr-un post in momentul in care cei care l-au ales demareaza procedura revocarii sale? as vrea si eu sa vad formularea asta in vreun text de lege. Dumneata confunzi grav „onoarea” cu „profesionalismul” dar luand in calcul stilul de inflamator diversionist in care iti e redactata postarea, nici nu ma astept sa ai vreo legatura, macar minora, cu domeniul juridic.

      Comentariu de Mihai — 21/01/2013 @ 3:34 PM | Răspunde

      • Intr-adevar nu exista un text care reglementeaza expres vreo demisie. Sa inteleg ca pt. dv. un judecator, membru CSM, nu ar trebui sa isi inainteze demisia atunci cand se afla intr-o stare de incompatibilitate morala, cum este cazul de fata, ci trebuie sa stea acolo impotriva vointei celor pe care ii reprezinta? Si aici nu vorba doar de dl. Danilet ci de mai multi membri din CSM.
        Si nu cred ca mai vorbim de demarat de procedura ci suntem cam pe terminate cu ea.
        Plus ca stie foarte bine si domnul Danilet cat de mult conteaza imaginea si probitatea morala pentru un judecator.
        Acuma sa trecem la partea mai putin interesanta. Daca nu va place stilul meu „inflamator, diversionist”, cred ca stilul judecatorilor care i-au cerut revocarea il puteti aprecia, nu? Sau toti judecatorii sunt diversionisti si dl. Danilet e intruchiparea justitiei in Romania si fara el va fi haos total?
        Sa stiti ca de bun simt toata lumea are nevoie, putini il au si fiecare crede ca il are.

        Comentariu de Hello — 21/01/2013 @ 6:56 PM | Răspunde

        • Bunul simt il au inclusiv anonimii care se cred verticali si, cine stie, poate chiar membri intr-un sistem care reclama in primul rand asumarea?!

          Comentariu de Cristi D — 21/01/2013 @ 8:43 PM | Răspunde

  16. Domnule Judecator,
    Nasul publica pe situl lui propunerile Parchetului General si indic linkul:

    http://www.nasul.tv/2013/01/21/parchetul-general-propune-modificari-statutul-parlamentarilor-ceara-probe-dosar/comment-page-1/#comment-197776

    In opinia mea daca legislativul este corect nu este niciun motiv ca sa nu fie de acord cu propunerii Parchetului mai sus prezentate.

    Astept cu interes sa vad ce o sa iasa.

    Numai bine

    Comentariu de ion adrian — 21/01/2013 @ 3:22 PM | Răspunde

  17. Frumos interviu, pacat de limitarile ce vin odata cu o anumita profesie dar printre randuri si in mod discret, s-a subliniat esentialul. Din nefericire, mesajul (si limbajul civilizat) este bruiat zilnic de dimineata pana noaptea tarziu de un anumit trust media care denatureaza incontinuu realitatea prezentand o versiune simplificata a lucrurilor, gata acordata intereselor proprii si usor digerabila de spectatorii fideli. Sa fim realisti, probabil aproape 70% dintre romani fie habar n-au despre ce se vorbeste aici si isi iau asistenta decizionala din ce vad la televizor, fie sufera de o indiferenta crasa traind linistiti in confortul ideii „nu ma afecteaza pe mine”.

    Scopul acestui conflict e cu bataie dubla:
    -pe termen scurt, se apropie data de 28 ianuarie (plus alte cateva dati): am o curiozitate morbida in a vedea noile modalitati de a taragana un proces si sunt convins ca un anumit domn nu ma va dezamagi in a-si prelungi fuga de justitie pana se va putea bucura de o judecata „dreapta” in viitorul sistem „reform(at)at” (respectiv miza pe termen lung)
    -pe termen lung, se incearca fie intoarcerea in frumusetea de sistem dinainte de 2004, fie acapararea institutiilor si inlocuirea cu personal mai „obedient”. Un anumit grup a avut in mod constant dupa 2004 probleme cu ICCJ si de aici apar coincidentele exact in momentul in care grupul respectiv obtine majoritatea parlamentara : conducerea ICCJ este propusa de CSM, conducerea CSM este aleasa de membrii CSM iar membrii CSM sunt alesi de instante, instante alcatuite dintr-o majoritate de indivizi care din pacate, apartin vechiului sistem, Si uite asa se merge invers: scoti de la naftalina vechile cunostiinte sa faca lobby printre colegi sau sa intimideze, formand o majoritate la votul instantei respective, se multiplica situatia si la alte instante, se revoca membrii CSM incomozi, cu noii membrii si majoritatea astfel obtinuta se intrerupe activitatea noului presedinte (ales legal) CSM, iar apoi cu o conducere CSM „reformata” se propune o noua conducere ICCJ (nu mai mentionam Procurorul General si DNA-ul)… si uite asa, un anumit grup nu va mai avea nici o problema cu ICCJ-ul :)

    Comentariu de Mihai — 21/01/2013 @ 4:20 PM | Răspunde

  18. @ MIhai

    O persoana arunca cu pietre……apoi veniti dumneavoasta, se pare ca le stiti pe toate foarte bine, si aruncati cu bolovani. Interesant punct de vedere. Nu e treaba noastra sa impartim judecatorii in tabere. Cu siguranta ca si unii si altii sunt atat cinstiti cat si necinstiti. Depinde de imprejurari. In situatia data cei care l-au ales pe domnul Danilet in CsM sunt prinsi pe picior gresit. Atat! Iar noi cetatenii, sub nicio forma nu ar trebui sa emitem judecati de valoare cu privire la judecatorii ce i-au dat votul sau sa ne imaginam scenarii de sistem. Nu ii ajuta pe judecatori, nu il ajuta pe d-ul Danilet….si cel mai rau va fi pentru justitiabil. Eu ii indemn pe toti JUDECATORII la mai multa INTELEPCIUNE. LIBERTATEA Judecatorilor de a cere revocarea e cu doua taisuri. Libertatea inseamna, de fapt, ca esti capabil de ambele lucruri: sa alegi varianta corecta sau pe cea gresita. Si pericolul este – si de aici si teama – ca este cel mai usor sa alegi varianta gresita. Ceea ce este gresit o ia la vale si ceea ce este corec o ia in sus. Dovada ca s-a ales varianta gresita este tocmai revocarea in masa. Acum trebuie vazut daca se maii poate indrepta greseala?!

    Comentariu de silvia — 21/01/2013 @ 10:39 PM | Răspunde

  19. O simpla precizare as dori sa fac in legatura cu statutul procurorului. Constitutia spune cum nu se poate mai clar ca procurorii sunt magistrati insa spre deosebire de judecatori, procurorii nu sunt independenti. Va rog sa incetati sa mai manipulati opinia publica spunand ca procurorii sunt independenti cat timp Constitutia tarii spune, cat se poate de clar, cu totul altceva.

    Daca aveti impresia ca aberez atunci va rog sa imi explicati cum poate o persoana sa fie independenta atata timp cat se supune controlului ierarhic si se afla sub autoritatea ministrului justitiei? Independenta procurorului este un deziderat al dumneavoastra care insa nu poate fi implinit decat prin revizuirea Constitutiei. Pana la o astfel de revizuirea insa procurorii nu se supun numai legii ci si sefilor si in final ar trebui sa se supuna autoritatii ministrului de justitie, asa zice actuala Constitutie si acest lucru trebuie respectat daca avem pretentia ca ne numim stat de drept.

    Orice incercare a ministrului de justitie de a exercita autoritate asupra procurorilor nu este atlceva decat o incercare de exercitare a prerogativelor constitutionale prevazute de art. 132 alin (2).

    Daca doriti sa fiti sustinut in demersurile dvs. trebuie in primul rand sa respectati prevederile Constitutiei asa cum sunt ele formulate chiar daca unele dintre ele nu va convin.

    Comentariu de Adrian83 — 21/01/2013 @ 11:04 PM | Răspunde

    • Vai, vai, vai! Sper ca glumiti! Vreti sa spuneti ca ministrul justitiei poate da ordine unui procuror? SIncer, dvs sustineti ca e permis acest lucru de Constitutie?

      Comentariu de Cristi D — 21/01/2013 @ 11:37 PM | Răspunde

    • Nu stiu daca ministrul de justitie poate sau nu da ordine unui procuror, insa Constitutia spune ca procurorul se afla sub autoritatea respectivului ministru. Ori a avea autoritate asupra cuiva inseamna a avea puterea de a-i da dispozitii acelei persoane. Daca ministrul de justitie nu ar avea nici o parghie prin care sa se impuna in fata procurorilor atunci practic autoritatea sa asupra acestor magistrati ar fi practic anulata. Si cam asa este acum, art. 132 alin (2) din Constitutie este practic incalcat pentru ca ministrul justitiei in practica nu prea are nici o autoritate asupra procurorilor desi legea fundamentala zice ca ar trebui sa aiba.

      Dupa parerea mea numai o revizuire a Constitutiei ar putea transa problema si am putea urma modelul italian, cum spuneati acolo procurorii au acelasi statut ca si judecatorii. Nu putem insa sa consideram procurorii ca fiind magistrati independenti pana cand alin (2) din art. 132 nu este abrogat si inlocuit cu o prevedere asemanatoare cu cea care face referire la statutul judecatorilor. E proasta Constitutia noastra din acest punct de vedere? O fi, dar eu ma astept sa o respectati asa cum e si sa acceptati faptul ca procurorii nu sunt independenti.

      Comentariu de Adrian83 — 22/01/2013 @ 12:21 AM | Răspunde

      • Gresiti din nou. Nicio dispozitie din Constitutie sau din vreo lege nu permite ministrului sa dea ordine unui procuror. Acea `autoritate` din Constitutie a fost interpretatat numai ca una administrativa – de ex este compatibila cu puterea ministrului de a propune pe cei doi procurori de la varful Ministerului Public, sau puterea ministrului de a stabili politica penala a tarii sau de a analiza cauzele criminalitatii.
        Normele constitutionale se dezvolta prin cele din legile organice. Ultima lege care a prevazut puterea ministrului de a dispune inceperea urmaririi penale a fost eliminata in 1997. Prin legile justitiei din 2004 s-a specificat in mod expres independenta procurorului fata de orice alta institutie, iar prin modificarile din 2005 s-a instaurat pt prima data independenta procurorului pe solutiile date. De aici incolo, sunt doar speculatii si aberatii.

        Comentariu de Cristi D — 22/01/2013 @ 2:21 AM | Răspunde

        • Stiu foarte bine ca legile au golit de continut autoritatea pe care ministrul ar trebui sa o aiba asupra procurorilor, lucrul asta l-am si mentionat in comentariul meu anterior. Autoritatea ministrului asupra procurorilor a fost interpretata practic in sensul ca ministrul nu are nici o autoritate reala. Daca atributiunea ministrului de a-i propune pe cei doi sefi din ministerul public poate fi interpretata ca un act de autoritate atunci in mod analog presedintele Romaniei are autoritate asupra judecatorilor Curtii Constitutionale pe care ii numeste, pentru ca el insusi alege persoanele care sa ocupe aceste posturi (ca si cum presedintele ii propune pe candidati si el insusi ii si aproba); acest lucrul insa in mod cert nu este adevarat presedintele nu are o astfel de autoritate.

          Poate ma lamuriti dumneavoastra insa eu din ce am inteles din materialele pe care le-am citit in Franta ministrul de justitie se bucura sau s-a bucurat de o autoritate reala asupra procurorilor putand interveni in activitatea lor. Cred ca la o astfel de autoritate se refera controversatul alin (2) din art. 132 din Constitutie dar prevederea a fost denaturata. Daca nu ma insel si in Franta exista controverse cu privire la autoritatea ministrilor asupra procurorilor.

          Dupa parerea mea politicienii au obligatia sa clarifice aceasta problema si sa decida fie eliminarea procurorilor din CSM, eliminarea statului lor de magistrati si stabilirea unei autoritati clare a ministrului de justitie asupra activitatii lor fie pastrarea acestora in CSM dar doar daca vor avea exact acelasi statutu cu judecatorii, adica vor fi independenti si se vor supune numai legii, nu si superiorilor iar autoritatea ministrului de justitie trebuie sa dispara din textul legii fundamentale. Va spun sincer ca mie mi se pare ca procurorii au statut de strutocamila iar alin (2) din art. 132 nu este interpretat corect eliminandu-se practic orice urma a autoritatii reale a ministrului de justitie asupra procurorilor. .

          Comentariu de Adrian83 — 22/01/2013 @ 9:36 PM | Răspunde

      • Dle Adrian, este interesant cum subliniezi lipsa de independenta a Justitiei invocand un articol din Constitutie destul de popular in ultima perioada, trecand cu vederea unul si mai controversat (in doctrina, in mass-media s-a cam bagat sub pres) respectiv art. 72 cu celebrele sale ultime 2 aliniate. Daca imi amintesc bine, s-a si votat prin referendum modificarea acestor articole si daca imi amintesc si mai bine, inca sunt in vigoare nemodificate. Asta este, pe dumneata te deranjeaza altceva. Dl judecator ti-a explicat cat se poate de frumos acel termen, respectiv faptul ca articolul constitutional invocat de dumneata se completeaza cu prevederile legilor organice, in cazul de fata Legea privind organizarea judiciară nr. 304/2004, art. 59:
        „(1) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile în temeiul legii.
        (2) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, în condiţiile legii.
        (3) Procurorii îşi exercită funcţiile în conformitate cu legea, respectă şi protejează demnitatea umană şi apără drepturile persoanei.
        (4) Parchetele sunt independente în relaţiile cu instanţele judecătoreşti, precum şi cu celelalte autorităţi publice.”
        respectiv, mai concret pe dilema dumneavoastra, art. 66:
        „(1) Ministrul justiţiei, când consideră necesar, din proprie iniţiativă sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii, exercită controlul asupra procurorilor, prin procurorii inspectori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din Parchetul Naţional Anticorupţie, din parchetele de pe lângă curţile de apel sau alţi procurori delegaţi.
        (2) Controlul constă în verificarea modului în care se desfăşoară raporturile de serviciu cu justiţiabilii şi cu celelalte persoane implicate în lucrările de competenţa parchetelor.
        (3) Ministrul justiţiei poate să ceară procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie informări asupra activităţii parchetelor şi să dea îndrumări scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii.”

        Haideti sa nu adaugam la lege noi conotatii ale termenului „autoritate”

        Comentariu de Mihai — 22/01/2013 @ 11:51 AM | Răspunde

  20. Nu stiu daca a fost un „joc politic” sau o decizie personala, insa nu trebuia sa renuntati la candidatura pt. functia de vice-presedinte al CMS. Veti lasa cel mai probabil loc unei „umbre” in functia respectiva, nicidecum unei persoane care se implimca si mediatizeaza CMS sau profesia de magistrat, mai ales ca sunteti cam singurul care si-a manifestat indignarea fata de magistratii corupti si cam singurul care a afirmat ca mai este de lucrat asupra calitatii proaste a actelor juridice.

    Comentariu de Bogdan — 23/01/2013 @ 11:18 PM | Răspunde

    • Gresesti, este corecta renuntarea in aceasta situatie .Dar mai departe este este deasemeni corect ce a declarat dl Danilet ca va face in functie de argumentele invocate de colegii dsale.

      Comentariu de ion adrian — 24/01/2013 @ 4:18 PM | Răspunde

  21. @ Bogdan Felicitari! Eu nu am avut curajul sa opinez. Oare e prea tarziu? se mai poate face ceva? Cine salveaza imaginea Justitiei in acest moment, domnule Danilet?. Colegii dumneavoastra pe care ii lasati in CSM? Cred ca glumiti?!

    Comentariu de silvia — 24/01/2013 @ 12:27 AM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: