CRISTI DANILEŢ – judecător

22/04/2013

Interviu politicstand.ro: Justitie, Educatie civica, Societate civila

Filed under: interviu — Cristi Danilet @ 8:28 AM

Cristi DaniletAngela Tocilă : Domnule Cristi Danileț, cum credeți  că  va putea justitia sa redea încrederea cetăţenilor în actul de justiţie în sine, în condiţiile actuale?

Cristi Danileț: Sistemul de justiție nu este o simplă structură enumerată în Constituție cu rolul ideatic – și nescris! – de a face dreptate. E un organism dinamic, alcătuit din profesioniști (judecători, procurori, avocați, grefieri, polițiști etc) care zi de zi lucrează cu dosare. Iar aceste dosare nu înseamnă coperți între care se află hârtii, ci înseamnă destine umane care vor fi influențate în vreun fel sau altul. Noi nu lucrăm cu nume, ci cu oameni care vin la noi cu  încredere, cu respect – desigur, vorbesc de cei corecți – deci cu speranța că se va face dreptate, că se va aplica legea. Sigur, tot în fața noastră ajung și cei incorecți – cei care încalcă legea, încalcă drepturile altora sau care abuzeaza de poziția lor – dar aceștia vin cu frică și mulți cu o alfel de speranță: că vor reuși să convingă magistratul pe orice cale, legală dar mai ales nelegală, să nu îi tragă la răspundere. Astea sunt realități, nu povești. Nimic nu e teorie la noi, ci doar practică zilnică – sunt decizii pe care le luăm zilnic în mii de cauze: restabilim proprietăți, obligăm la respectarea contractelor, hotărâm soarta familiilor, anulăm actele ilegale ale autorităților, reîncadrăm oameni în posturi și funcții, trimitem oamenii vinovați în închisori. Sunt decizii pe care unii din cei mai pregătiți intelectuali – profesioniștii dreptului – formați în urma a ani de studii și evaluați prin zeci de examene – le iau în peste 3 milioane de dosare în fiecare an.

A.T: In legătură cu regionalizarea… vechea administrație era bazată pe organizarea judecătorească (plase și județe, de acolo și vine numele unității teritoriale). In cazul constituirii regiunilor cum vedeți organizarea judecătorească si a parchetelor? Actualmente curțile de apel sunt pe cate 2-3 județe. ce se va intâmpla cu ele? 

C.D : Urmăresc cu interes dezbaterea privind regionalizarea României. Sunt extrem de dezamăgit de ușurința cu care se aruncă în spațiul public ideea cum că o restructurare administrativă a țării ar implica în mod necesar reevaluarea arhitecturii judiciare. Aș vrea să se înțeleagă foarte bine: justiția ca putere este independentă de celelalte puteri. Acesta este un principiu universal, vechi de sute de ani, care trebuie să se reflecte pe toate palierele de organizare și funcționare a justiției, fie că vorbim de sistemul de justiție ca ansamblu instituțional, fie că e vorba de fiecare judecător sau procuror în parte. Or, dacă se acceptă că justiția este independentă, cum am putea să spunem că ea depinde de structura politică sau administrativă a țării?! Ah, că în istoria comunistă a României s-a încetățenit ideea că trebuie să avem o judecătorie într-o localitate, un tribunal într-un județ și o instanță supremă la nivel național, asta nu înseamnă că trebuie să urmăm același sistem retrograd de gândire. Să nu uităm că în 1993 s-au înființat curțile de apel ce acoperă ca circumscripție teritorială de la două până la șase județe – și asta în condițiile în care nu existau regiunile, ca structuri administrative. Ulterior, în 2004, s-a prevăzut în lege posibilitatea înființării unor sedii secundare de instanțe – iată așadar e posibil ca într-o localitate să avem mai mult de o instanță.

Prin urmare, dacă țara se reorganizează teritorial, asta nu implică automat modificarea structurii teritoriale a justiției. Dacă vrem cu adevărat să facem modificări în această direcție, trebuie ca specialiștii în organizare judiciară să fie cei care să își spună cuvântul, nu politicienii, nu analiștii. De altfel, acum un an s-a finalizat studiul de impact al intrării în vigoare a celor patru noi coduri judiciare ale României – or, acesta nu conține nicio propunere de desființare a unor curți de apel, ci doar necesitatea rearondării teritoriale ale unor localități din circumscripția unor instanțe în circumscripția altora, pentru a se echilibra volumul de dosare ce revin spre soluționare judecătorilor.

Și dacă tot vorbim de echilibrare a volumului de lucru, să știți că singura curte pe care aș desființa-o ar fi doar curtea militară de apel. Dar aceasta ține de subiectul regândirii sistemului de justiție militară, subiect ocolit în mod curios de orice guvernare, deși fiecare își propune reducerea cheltuielilor. Astfel, se cheltuie mult prea mult cu întreținerea și funcționarea celor șase instanțe militare (patru tribunale militare, un tribunal militar teritorial și o curte militară de apel) care au de soluționat un volum de dosare cu mult sub cel al ultimei instanțe din România. Aș transfera toți judecătorii militari în instanțele obișnuite, i-aș păstra în componența completelor specializate atunci când ar fi cauze penale cu militari, dar în rest aș da judecătorilor militari să soluționeze cauze cot la cot cu colegii lor. E profund nedrept pentru judecătorii civili care soluționează cam 1000 de cauze pe an să vadă că sunt judecători militari care într-un an soluționează 15 cauze și au un salariu mai mare decât primii cu aproximativ 40%.

A.T : Puterea in regiuni trebuie să urmeze exemplul și modelul puterii in stat: legislativă, executivă si judecătorească. Cum le vedeți functionând?

C.D : Încă nu îmi e clar ce se dorește: poate un fel de federalizare a României, poate se intenționează o simplificare a administrației. Eu nu mă pricep la aspectele politico-administrative pe acest subiect și cred că o mare parte din populație nu se pricepe deși dezbaterile pe acest subiect tind să fie populiste. Cetățeanului trebuie să i se explice ce avantaje îi va aduce lui regionalizarea – de exemplu, dacă azi domiciliezi într-un capăt de județ și trebuie să te duci până în localitatea care e reședință de județ pentru a obține o autorizație, după regionalizare câte județe va trebui să traversezi pentru același lucru?! Revenind: din punct de vedere juridic, unde am pretenția că mă pricep, vă spun că politicul nu poate lua decizii cu privire la justiție fără o anticipare serioasă a efectelor unor asemnea măsuri, fără studii de impact. Mai bine ar fi dacă politicul s-ar preocupa să finanțeze corespunzător justiția pe sistemul existent și să facă împreună cu noi tot ce e necesar să evităm haosul pe care îl previzionez pentru momentul în care va intra în vigoare noua legislație penală, februarie 2014.

Și, ca să închei acest subiect: îmi este imposibil să văd reducerea numărului curților de apel. Ceea ce, dacă – prin absurd – s-ar decide, ar implica mutarea judecătorilor și grefierilor, mutarea procurorilor și mărirea sediilor actualelor curți. Or, noi nu avem bani nici măcar de reparat copiatoarele de prin instanțe sau de renovat sediile care se prăbușesc în unele localități. Ca să nu mai vorbesc de justițiabilii care vor trebui să meargă la o mai mare distanță pentru a li se judeca  apelurile. Nu, hotărât lucru, așa ceva nu se poate decide politic. Sau numai politic.

A.T : Ce intelegeți prin societate civilă in contextul românesc? Este aceasta aproape de cetățean și il reprezintă cu adevărat?

C.D: Democrația autentică presupune câteva lucruri esențiale: conducerea statului prin reprezentanți aleși prin vot liber, pluralism politic, stat de drept (separația puterilor, preeminența legii, egalitatea tuturor în fața ei), pluralism al ideilor, respect al  drepturilor omului (dreptul la libertatea fizică, la proprietate, la justiție etc). Dar democrația este o valoare care presupune respect, coeziune, solidaritate și toleranță între cetățeni – ceea ce fundamentează așa numita „societate civilă”, adică o structură socială, mai mult sau mai puțin organizată, dar în orice caz în afara celei oficiale, guvernamentale.

Noi însă nu avem cultura democrației, cu atât mai puțin cultura statului de drept (ca respect pentru justiție și independența ei, în condițiile în care comunismul a însemnat practic încălcarea drepturilor omului) și a societății civile. Nu știm ce e „democrația”, de abia ne-am obișnuit începând cu evenimentele triste de vara trecută cu noțiunea de „stat de drept” – cum am putea ști ce e „societatea civilă”? Căci asta ar implica interes al celui condus pentru actul de conducere, responsabilitatea celui care conduce față de cel care prestează serviciul public, ar implica organizarea în formațiuni apolitice care să comunice între ele și apoi ele cu statul. Ar presupune implicare în viața comunității. Societatea civilă înseamnă mai degrabă să dai, decât să primești.

Or, comunismul ne-a învățat să așteptăm deciziile luate de sus și statul să intervină în orice aspect al vieții (și e trist cum, la 24 ani de la Revoluție, mai avem nostalgici după locurile de muncă date la toată lumea și salariile uniforme, uitându-se de închisorile comuniste pentru dizidenți, de securitate, de proprietatea colectivă sau chiar de cozile la lapte). Post-comunismul ne-a învățat să stăm la televizor hipnotizați de spectacolul mediocru din fiecare seară al părelologilor, specialiști în absolut tot, de la viața animalelor de câmp la zborurile cosmice. Iar pseudo-democrația pe care o trăim în prezent ne-a captat: navigăm pe internet, ne dăm curajoși în spatele anonimității comentând porcos la ziarele online, ori ne facem conturi pe rețelele de socializare și ne luăm la trântă cu toată lumea. Dar când e de contribuit în concret la ceva, la analizat o propunere esențială (cum e cea de revizuire a Constituției) sau să participăm la vreun marș sau protest (cum a fost în cazul Hala Matache din București) îi lăsăm pe alții – veșnicii aceiași, parcă – să acționeze: dacă acțiunea lor e de succes, profităm cu toții, dar dacă ratează, atunci doar ei sunt cei care o „încasează”. Când vom depăși faza de participat la dezbateri (a se citi „certuri”) inutile și a pierdutului aiurea a timpului și energiei, poate vom înțelege mecanismele prin care fiecare dintre noi putem să punem umărul la creșterea bunăstării sociale. Altfel vom asista pasivi la dispariția clădirilor istorice, defrișarea parcurilor și pădurilor, infestarea apei, otrăvirea alimentelor și îmbogățirea exponențială a nesătulilor. După care vom strânge din dinți când vom afla că o treime din copiii români suferă de obezitate sau ne vom da răniți pentru un timp scurt când unei rude internate în spital i se va refuza tratamentul cu citostatice care se trafică pe bani grei. Și vom accepta, și vom accepta până când chiar nu va mai conta vocea sau părerea noastră.

A.T : Are vreo putere societatea civilă din România, forță în stare să schimbe mentalități, atitudini ?

C.D : Dacă prin societate civilă înțelegem mentalul colectiv, implicarea în acțiuni pentru comunitate și structuri menite a reprezenta aceste interese, credeți-mă că sunt un partizan al ideii de societate civilă. Dar societatea civilă nu este doar un mijloc serios de prevenire a abuzurilor statului. Ci, mai mult, este un creuzet în care se plămădește responsabilitatea și viitorul. Și unde, poate, se nasc viitorii lideri. Nimeni nu se naște politician sau vedetă, manager ori lider de opinie. Lucrurile astea se întâmplă în timp, exersând. Iar exercițiul este: asumare, acțiune, implicare. Și încă un aspect ce trebuie reținut: civismul se face voluntar și în mod gratuit. Or, poate și de asta a fost mai greu până de curând să vorbim de societate civilă la noi. Până la urmă trăim într-o lume mercantilă și o țară săracă – îmi permit totuși o remarcă: e interesant cât e România de săracă și totuși cât de mult se fură în țara asta, la fel cum e interesant să aud că lumea nu are încredere în justiție și totuși unul din trei români e implicat în fiecare an în câte un dosar civil sau penal.

A.T : Ar fi necesară introducerea educaţiei civice în şcoli?

C.D : Fiica mea cea mică, care e într-a cincea, studiază un obiect numit „medierea conflictelor”. Anul trecut a făcut „educație civică”. Acolo învață câteva noțiuni utile despre societate și psihologie elementară. Generațiile care am trecut de 35 ani nu am prins așa ceva la școală.

Oricum, eu cred că avem nevoie de mai mult: să învățăm cât e de importantă Constituția, să înțelegem cum e organizat statul și care sunt structurile care ne conduc sau ne apără, să ne explice cineva drepturile civile și politice, cele sociale și economice, să ne învețe care sunt procedurile de urmat dacă un individ ne-a încălcat drepturile sau un funcționar ne-a abuzat. Astea sunt chestiuni elementare de care nu prea s-a ocupat nimeni până acum. Or, generația tânără e prima care trebuie vizată – are capacitate mare de asimilare, nu are încă prejudecăți și fiecare tânăr îi poate „inflama” pe cei de acasă.

Totuși, să nu uităm de generațiile mai în vârstă, confruntate direct cu probleme sociale și juridice. Până la urmă faptul că ne judecăm atât de mult – peste 3,3 milioane de dosare anul trecut – arată că ceva anormal se întâmplă în România: ori sunt multiple încălcări ale drepturilor omului și atunci trebuie să vedem dacă ele se datorează legilor proaste sau abuzurilor din partea funcționarilor, ori suntem un popor de procesomani și atunci trebuie găsite căi de limitare a acestui comportament. Sau, și una, și alta. În orice caz, din experiența mea de magistrat de 14 ani vă spun că cei care nu cunosc ce sunt drepturile omului fie le încalcă cu ușurință pe cele ale altora, fie au impresia că sunt încălcate încontinuu drepturile lor ostilizându-și până la urmă persoane sau chiar instituții.

A.T : Ce părere aveți despre rolul judecătorului în educația juridică din școli ?

C.D : La începutul anilor 2000 s-au derulat niște proiecte în România în cadrul cărora organizații neguvernamentale au pus judecătorii la aceeași masă cu specialiști din afara sistemului să discute despre sancțiunile comunitare; alte proiecte au avut ca scop sensibilizarea judecătorilor în materia drepturilor omului. Încetul cu încetul judecătorii s-au deschis către societate. Apoi înșiși judecătorii s-au constituit în asociații profesionale, ori chiar s-au înscris în ONG-uri cu profil divers (de la artă la domeniul anticorupției). Unii au desfășurat acțiuni de predare a unor cunoștințe minime de drept și organizare judiciară către elevi și studenți. Am fost implicat și eu în astfel de programe și încă nu am abandonat această practică: uneori sunt invitat să vorbesc tinerilor despre aceste aspecte, alteori provoc eu asociațiile neguvernamentale în această direcție – în ultimii ani am ținut conferințe sau am participat la dezbateri de acest gen în București (întâlnire cu elevii), Cluj (dezbateri cu liceenii), în Iași, Galați și Oradea (conferințe în facultăți), Timișoara (conferințe pentru oamenii simpli), iar pentru viitorul apropiat am primit deja invitații să merg la Arad, Mures, Bistrița, Craiova și Vaslui. Cred că informațiile de acest gen – despre democrație, stat de drept, justiție, civism – trebuie răspândite cât mai larg și pe toate căile posibile. Un cetățean bine informat este un cetățean puternic.

A.T : Care este viziunea dvs  asupra  metodele de sensibilizare si educare a  populatiei in asa fel incat aceasta sa doreasca sa se implice in viata publica dar si politica?

C.D : Dacă unii încă mai critică pe Facebook, la cei mai mulți români sesizez un fel de lehamite: sunt sătuli de tot și se consideră parte dintr-un popor damnat – numai buni să așteptăm apocalipsa care se tot amână. Nu sunt de acord cu o astfel de conduită: sunt pentru a lua atitudine. Dar asta nu înseamnă a critica totul – fac o paralelă la politica din aceste zile, care pe unii îi nemulțumește profund: dacă se ceartă, „De ce se ceartă ăștia tot timpul?!”; dacă nu se ceartă, „De ce nu se ceartă, dom`le?! Au ei ceva interese”. E foarte ușor să critici și să dărâmi, dar e greu de construit ceva.

Cred că nu exagerez dacă spun că noi, românii, avem niște afecțiuni sociale de care suferim: scenarita cronică și speculația ieftină. E foarte periculos să mai trăim așa: România e suficient de bolnavă – de aceea e utopic să credem în însănătoșirea imediată, dar trebuie să începem de undeva. Așa încât dacă ne luăm ochii de la talk-show-urile de noapte și mutăm canalul pe Discovery sau altele de acest gen, poate prindem din zbor ceva idei ce pot sta la baza unor inițiative care să aducă mai târziu profit. Dacă ne dam jos de pe Internet și ne întâlnim față în față mai des, poate am începe să refacem legăturile personale pline de omenie și politețe pe care sunt sigur că mulți ni le dorim. Eu fac des asta: mă abordează oamenii pe Facebook, iar eu îi invit să ne vedem: le fac cinste cu un suc și stau de vorbă cu ei. Face foarte mult, iar unele discuții chiar s-au transformat în adevărate idei de proiecte pe care le dorim implementate în incursiuni județene tip caravană, în care magistrați, profesori și lideri de opinii, poate chiar politicieni, se vor întâlni cu oamenii simpli. Apropo de civism: căutăm în toate județele doritori de a se implica într-o astfel de inițiativă! Sunt curios câți doritori se vor anunța.

A.T : Cum vedeți viitorul României in următorii ani ?

C.D : Sincer?! Sumbru și instabil… Dacă stăm, nimic nu se va îmbunătăți de la sine. Nu doar România, ci toată lumea pare angajată într-o cădere; nu știu de ce, dar la noi e mai accelerată. Nu cred că putem opri declinul, ci doar să îl încetinim. Suntem ipocriți dacă crezând că lăsându-i pe alții să decidă pentru noi ne arătăm în felul acesta dezamăgirea sau dezgustul față de actuala stare de lucruri. De aceea îmi repugnă ideea, de exemplu, de a sta acasă în ziua votului cu justificarea că nu ai de unde să alegi – sincer, e o prostie, de fapt o fugă de a folosi cel mai important instrument pe care democrația l-a dat omului de rând, acela de a-și vota reprezentantul. Eu refuz să fiu un mort viu. Nu pot face parte dintr-o societate contemplativă de genul „pică pară mălăiață”. Cred în valorile democrației, în democrația constituțională (în care toți respectăm legea, inclusiv majoritatea, chemată de altfel să ocrotească drepturile minorității) și participativă (în care cetățeanul de rând folosește mecanisme de responsabilizare a funcționarilor, magistraților sau a aleșilor care conduc comunitățile locale ori autoritățile naționale).

A.T : Dacă doriți să transmiteți un mesaj cititorilor PoliticStand…

C.D : E bine ca sunt unii care scriu despre democrație – Doamne, cât am dus lipsă de așa ceva! E bine să citim ce scriu alții – dar sper să o facem cu discernământ, că altfel vom considera execuțiile publice care se mai practică în presă drept modalități ale libertății de exprimare (și credeți-mă că știu ce spun – greșim: prin inacțiunea noastră încurajăm de fapt comportamentul ilicit al celor care, din formatori de opinie, au devenit dezinformatori și chiar teroriști mediatici sădind frica și fundamentând șantajul organizat). Dar ar fi mult mai bine să ne implicăm: democrația se asumă, ea nu înseamnă nici pe departe comoditate. Ci asumare și atitudine pro-activă, naștere de idei și punerea a lor în practică, pentru împlinire individuală, dar și pentru progres și bunăstare socială. E adevărat, făcând ceva putem greși. Dar stând pasivi, sigur nu se schimbă lucrurile în mai bine. Pasivitatea nu a dus la schimbare, niciodată.

Libertatea înseamnă responsabilitate înainte de toate. Asta e un exercițiu pe care suntem datori să îl facem zi de zi. Și poate realizăm că o evoluție socială autentică nu poate ava loc decât cu toții, laolaltă.

A.T : Vă mulțumesc pentru acest interviu care, vă mărturisesc cu toată sinceritatea, m-a surprins într-o oarecare măsură, în sensul că nu mă așteptam să găsesc atâta implicare și dorință de schimbare, dar și sensibilitate în același timp. Sunt convinsă că și cei care nu vă cunosc încă, vor avea aceeași surpriză plăcută.

C.D : Am realizat in urmă cu mulți ani că justiția trebuie să se facă pentru cetățeni. Acum dacă și cetățenii – reuniți – in societate civilă, pot susține justiția, vor avea de partea lor cel mai puternic aliat. Se vor simți mai in siguranță. Mai ocrotiți. Sincer, eu cred in NOI. Toate bune și aștept să ne regăsim!

A întrebat pentru PoliticStand, Angela Tocilă

Anunțuri

13 comentarii »

  1. dani de pe politicstand – N-am văzut emisiunile respective..Părerea mea e că sunteți la mijloc în ciocnirile politice.. Și mai am o întrebare pentru d-voastră.:Au fost arătate la tv niște sms-uri în care hăineală schmidt și alina ghica vă luau peste picior pe d-voastră ..nu vă simțiți aiurea după ce cele 2 persoane v-au reevaluat ? vă mulțumesc

    Comentariu de dani — 22/04/2013 @ 9:23 AM | Răspunde

    • Pacat ca ati vazut emisiunile respective – prima a fost la Realitatea TV la 5 min dupa ce presedintele si-a incheiat discursul. Ati fi vorbit in cunostinta de cauza, nu dupa presupuneri.
      Politicul e cel care se va ciocni vesnic cu justitia, iar justitia e datoare sa raspunda. V-am mai spus, cititi putin https://cristidanilet.wordpress.com/2013/02/21/promovare-statul-de-drept/. Eu sunt obligat sa reactionez. Si mai tare ar fi ca oameni ca dvs sa apare justitia, dar am vazut prea putini. Probabil nu va doriti asta, si va inteleg: asta e mentalitatea lasata de comunisti.
      Acele sms-uri ma vizau?! Ei, na! De unde stiti? De la TV? Ati citit si dvs acele sms-uri sau doar ati luat de buna ce v-au spus la TV???
      Invitatia la suc ramane valabila. Exista cofetarii si in alte localitati, nu doar in Bucuresti :)

      Comentariu de Cristi D — 22/04/2013 @ 10:08 AM | Răspunde

      • Eu tot mai ,cred că rolul magistratului nu e de a polemiza cu omul politic, că magistratul își pierde credibilitatea nu omul politic..dar fiecare face ce crede de cuviință..Cât despre sms-urile respective nu știu ce să zic..normal că d-voastră susțineți că nu sunt reale:.Oricum problema cea mai mare Justiției o reprezintă nr. mare de dosare care se ocupă de așa zisa mică justiție..Că procesele în care sunt împlicați oamenii politici toate sunt politizate și urmate de scandaluri..Am un amic al cărui fiu a murit într-un accident rutier și al cărui dosar se judecă la prima instanță din 2010 adică de 3 ani..Mi se pare anormal de mult pentru o faptă nu chiar așa de gravă..din nou mulțumesc pentru invitație dar chiar nu o pot onora :) Ce mi-a mi-a atras antipatia mea față de d-voastră .. a fost declarația de anul trecut la adresa premierului Ponta ,,Nu mi-e frică de Ponta deoarece am centura neagră la karate”. indiferent cu ce a greșit premierul atunci față de d-voastră nu trebuia să faceți o asemenea declarație. din nou ca magistrat.. În cel mai fericit caz .trebuia ca presa,opinia publică să-l judece în ghilimele pe premier dacă acesta greșise față de d-voastră

        Comentariu de dani — 22/04/2013 @ 11:32 AM | Răspunde

        • 1. Nu stiu de ce politicianul ar avea voie sa spuna orice despre justitie si judecatorul nu ar avea voie sa ii replice. Dvs vorbiti de credibilitate, eu cred exact invers: doar pt ca judecatorii au tacut ani de-a randul s-a creat impresia ca in Romania politicienii au control asupra justitiei. Oricum, faptul ca eu am dreptate sta experienta europeana in materie de activism judiciar – acolo ei sunt inaintea noastra cu 20 ani – si standardele internationale si interne pe care vi le-am indicat si pe care refuzati sa le cititi. trebuie sa intelegeti ca discursul politicienilor in materie de justitie are anumite limite. Aceste limite eu le-am adus la cunostinta lor in repetate randuri dar nu ca judecator de scaun – cum in mod eronat interpretati – de altfel, niciun magistrat care a vorbit public nu a luat cuvantul ca magistrat intr-o anumita cauza, ci ca reprezentant al unei asociatii profesionale sau ca membru CSM.
          2. Cat priveste sms-urile: eu nu sustin ca ele nu sunt reale (intre noi fie vorba nu ma intereseaza ce se spune in corespondenta privata a nimanui despre oricine ar fi vorba), ci spun ca de nicaieri nu rezulta ca ele s-ar referi si la mine. Aia a fost o rautate a presei si o manipulare ieftina de tot a credulilor.
          3. Tatal meu are un proces pentru taxa pe poluare, e extrem de simplu si e de peste un an si jumatate nejudecat in prima instanta.
          4. Invitatia normal ca nu o puteti onora. Doar nu o sa imi spuneti toate astea fata in fata. Va trebuie curaj si deconspirarea identitatii, chiar daca pe mine nu ma intereseaza niciuna.
          5. Asta cu antipatia: sunteti hazliu. Unde ma rog am facut eu acea afirmatie??? Iar v-ati lasat pacalit?? Si inca ceva: eu nu judec pe nimeni in afara salii de judecata. Cu premierul Ponta nu am nimic si nu am avut niciodata nimic.

          Comentariu de Cristi D — 22/04/2013 @ 12:22 PM | Răspunde

          • eu am citit în presă afirmația respectivă la fel și despre sms-uri..eu spun ce zice presa ..sincer să fiu nu salvez toate materialele pe care le citesc pentru că în această situație nu credeam că voi avea posibilitatea să discut vreodată cu d-voastră despre ele dar sincer nici nu inventez declarații și altele//cât despre declarațiile d-voastră vis a vis de politic puteți să continuați dar d-voastră veți pierde nu eu..ați scăpat..revocarea din CSM a fost un exemplu zic eu..sper că nu mă bănuiți că am fost implicat și eu în această acțiune :D d-voastră sunteți un pion în toată această luptă politică și sper să nu fiți sacrificat .Oricum mi-a făcut plăcere dialogul.o zi bună

            Comentariu de dani — 22/04/2013 @ 12:37 PM | Răspunde

            • Vedeti dvs, eu pot ghici in ce presa antenistica ati citit. remarcati ce va spun: numai acolo a scris ceea ce dvs ati spus. si nu corespunde realitatii. cand veti vedea citat din mine, e altceva. in rest, povesti citite de dvs cum ca eu am spus ceva, scuze, dar credeam ca puteti discerne intre ce e adevar si ce e manipulare grosolana.
              Cat despre pion, mi-ati devenit simpatic. Dar permiteti-mi sa nu accept decat cel putin cavaler, daca nu tura.
              va spun eu: inca doua discutii din astea si veti da dvs sucul…

              Comentariu de Cristi D — 22/04/2013 @ 12:45 PM | Răspunde

              • nu beau coca cola,nu beau fanta , nu beau decât sirop laur : D și nu mă întâlnesc cu membrii csm-ului care momentan nu-și dovedesc imparțialitatea :D rămân la nivelul meu de amator în ale politicii..oricum sunt prea cinstit și fără bani pentru a face politică în Ro ..PS nici b1tv sau evz.ro nu-mi inspiră încredere..În special la b1 tv cei care-l înjurau și-l criticau pe domnu president la a 3 acum s-au mutat acolo..câștigă și ei o pâine trebuie să-i înțeleg ..acum chiar trebuie să plec..Vă salut

                Comentariu de dani — 22/04/2013 @ 1:07 PM | Răspunde

  2. Daca justitzia este facuta pentru totzi muritorii de rand,atunci sa fie mediatizata mai mult pentru a se face intzeleasa de ceea ce vrea sa realizeze in apararea amaratului, bogatului,cinstitului si necinstitului.
    Va multzumesc!

    Comentariu de rodica — 22/04/2013 @ 9:52 AM | Răspunde

  3. Cred ca exista si judecatori corecti si experti corecti, si avocati corecti.
    Daca i-am gasit dupa multi ani de chin si nedreptati, ce sa spun?
    Dumneavoastra veti spune ca „unul pierde, altul castiga”, deci, 50% nemultumiti.
    Daca din amonte ceilalti, institutiile si functionarii si-ar face datoria, ati avea nu 3 milioane ci 500.000 de procese, va spun din experienta, deci, pot proba.
    Daca legile nu ar fi facute de astfel de parlamentari, s-ar reduce si mai mult numarul proceselor.
    Daca inspectia judiciara ar fi impartiala, fiecare ar sti ce si cum face si unde ii este locul.

    Comentariu de Adriana Florescu — 22/04/2013 @ 9:57 AM | Răspunde

    • O.K. Adriana Florescu!Nu am contestat lucrul acesta ca nu exista judecatori,expertzi si avocatzi corectzi(stima si respect pentru aceasta categorie,dar….dar….. ce ne facem cu cealalta parte care e mana in mana inca cu politicul in RO.?!.Avetzi perfecta dreptate in legatura cu institutziile,functzionarii si legile facute „de astfel de parlamentari” (y)
      Va doresc o zi buna in continuare, mult succes si INDEPENDENTZA!

      Comentariu de rodica — 22/04/2013 @ 1:16 PM | Răspunde

  4. ca sa va lamuresc
    Breaking NEWS: Statul de drept a încetat să existe la Cluj. Curtea de Apel interzice executarea unei hotărâri CEDO
    Curtea de Apel Cluj a anulat printr-o încheiere o hotărâre CEDO, autoproclamându-se indirect instanţă de control judiciar al Curţii Europene. Artizanul unei astfel de practici judiciare, este unul din magistraţii de renume ai Curţii de Apel Cluj, judecătorul Delia Purice.

    Prin Hotărârea Leontiuc c. Romaniei cu numarul 44302/10, Curtea Europeana a condamnat statul român la plata a 9640 Euro despăgubiri pentru tratamente inumane şi arest nelegal. Prin dosarul 206/115/2008 de la Tribunalul Caraş Severin a fost soluţionat definitiv litigiul dintre numitul Macarie Ioan Gabriel şi numitul Leontiuc Marius Sebastian, fiind aprobat definitiv tabelul de creanţe iar sentinţa demult a fost şi executată. Potrivit art. 44 Cod Proc. Penală hotărârea instanţei civile are titlu de lucru judecat în faţa celei penale. Astfel Tribunalul Caraş Severin a dispus solutia pe scurt: În baza art.9 alin.(1) din O.U.G. NR.86/2006, privind organizarea activităţii practicienilor în insolventă; Ia act de transformarea lichidatorului IP MAGISTER I.P.U.R.L. Reşiţa, din întreprindere profesională unipersonală cu răspundere limitată în Societate civilă profesională cu personalitate juridică şi răspundere limitată, S.C.P. MAGISTER S.P.R.L. Reşiţa, cu sediul în Reşiţa, str. Nichita Stănescu nr.2, judeţul Caraş-Severin înregistrată la U.N.P.I.R- Filiala Timiş în Registrul Societăţilor Civile Profesionale de Practicieni în Insolvenţă cu nr. 0326/2006. În baza art.74 alin.(1) din Legea nr.85/2006; Dispune afişarea tabelului definitiv al creanţelor la uşa instanţei ; Dispune administratorului judiciar să citeze debitoarea prin publicitate şi printr-o publicaţie locală din Cluj-Napoca . Pentru a se verifica şi la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, dacă s-au dispus modificări privind sediul debitoarei se va emite o adresă pentru comunicarea unui extras constator. Stabileşte termen de judecată a cauzei la data de 11 decembrie 2008. În acealşi dosar prin Sentinţă civilă definitivă cauza civilă a fost soluţionată.

    Potrivit Protocolului 7 art. 4 din Convenţie nimeni nu poate fi judecat de două ori pentru aceeaşi faptă. Din economia textului de lege al Convenţiei raportat la art. 44 C.proc.penală rezultă că orice alt litigiu între părţi cel puţin în plan civil nu mai poate avea loc, aceasta pe de o parte.

    Pe de altă parte hotărârile CEDO sunt irevocabile, ele se execută imperativ chiar şi împotriva normei naţionale. La data de 17 Aprilie 2013 ora : 8:30 prin Încheierea 14/HI 17/04/2013 , Curtea de Apel Cluj admite cererea formulată de partea civilă MIG, şi în consecinţă: Înfiinţează poprirea asiguratorie asupra echivalentului în lei la data plăţii, al sumei de 9640 euro aparţinând debitorului LMS sumă datorată acestuia de terţul poprit Ministerul Finanţelor Publice în baza hotărârii CEDO din 4 decembrie 2012, dată în cererea nr 44302/10 formulată de inculpat, până la concurenţa sumei de 16.000 euro, stabilită prin sentinţa penală nr.62/16 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj, nerecurată de partea civilă M. Interzice terţului poprit de a plăti debitorului sumele de bani pe care i le datorează ori pe care i le va datora altă persoană fizică sau juridică, declarându-le poprite în măsura necesară, pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit. Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunţare. Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 17 aprilie 2013. Deci ca să traducem , dosarul 1836/33/2008* nu este soluţionat definitiv, nu poate succesiona titluri executorii, în timp ce dosarul CEDO este definitiv şi irevocabil. CEDO dispune ca România să plătească despăgubiri iar Curtea de Apel Cluj interzice executarea hotărârii.

    Comentariu de leontiucmarius — 22/04/2013 @ 11:16 AM | Răspunde

    • Cu ce sa ma lamuriti? Am citit acest articol si am ramas inmarmurit: atatea gafe jurnalistice in asa putin spatiu nu am mai vazut de mult.

      Comentariu de Cristi D — 22/04/2013 @ 12:12 PM | Răspunde

    • Draga Marius,
      Citind direct la sursa http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-115014 aflam ca CEDO a judecat doar aglomeratia prea mare din inchisoarea Gherla, considerand-o tratament inuman. Nu rezulta de niciunde ca l-ar fi absolvit pe inculpat de pedeapsa, sau de obligatiile ramase in urma faptelor sale: escrocherie, fals in acte, etc., care vezi-Doamne erau fapte „umanitare”.

      Comentariu de Ion Roata — 22/04/2013 @ 7:14 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: