CRISTI DANILEŢ – judecător

08/05/2013

CSM-Reglementari constitutionale si jurisprudenta CCR

Filed under: CCR,CSM — Cristi Danilet @ 1:48 AM

Cristi Danilet-CSM,2011  1. Natura juridică a CSM

CSM e reglementat în secțiunea a 3-a din Cap. VI intitulat „Autoritatea judecătorească” a Titlului III „Autoritățile publice”[1].

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională (CCR) a decis că CSM este o autoritate fundamentală a statului (Deciziile CCR nr. 53/2011 și nr. 54/2011) care însă nu este reprezentantul autorității judecătorești, acest rol revenind Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie şi celorlalte instanţe judecătoreşti; de asemenea, CSM nu este exponentul puterii judecătoreşti[2], ci un organ de natură administrativă (Dec. CCR nr. 375/2005). Consiliul este un organism independent, cu activitate permanentă, cu atribuţii referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor (Dec. CCR nr. 799/2011).

Conform dispoziţiilor constituţionale, CSM face parte din cadrul autorităţilor judecătoreşti (Dec. CCR nr. 514/2007). În acest context, autorităţii judecătoreşti nu îi poate fi conferit un alt statut faţă de organele reprezentative ale celorlalte puteri în stat. Potrivit dispoziţiilor constituţionale şi infraconstituţionale, calitatea de membru al CSM, ca autoritate reprezentativă în cadrul sistemului judiciar, presupune o identitate de statut în raport cu celelalte puteri. Aşadar, statutul membrilor Consiliului implică calitatea de demnitar, calitate recunoscută şi deputaţilor, şi senatorilor (Dec. CCR nr. 196/2013).

2. Rolul CSM

Potrivit art. 133 alin. 1 Constituţie, rolul CSM este acela de garant al independenţei justiţiei.

Curtea Constituțională a arătat ca CSM poate fi garantul independenţei justiţiei numai dacă, în realizarea acestei competenţe, el își îndeplinește în mod independent și imparțial atribuţiile stabilite prin lege. Iar factorii ce asigură independenţa şi imparţialitatea acestui organ de jurisdicţie îi constituie modul de desemnare a membrilor săi, durata mandatului şi inamovibilitatea membrilor în cursul mandatului, precum şi existenţa unei protecţii adecvate împotriva presiunilor exterioare (Deciziile CCR nr. 518/2007, nr. 779/2009, nr. 1556/2011).

Referitor la această ultimă condiție, Curtea Constituțională a decis că, în activitatea individuală, membrul Consiliului trebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie şi acţiune, astfel încât să-şi exercite mandatul în mod eficient. El nu poate fi expus unor eventuale presiuni, afectând independenţa, libertatea şi siguranţa în exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi legilor. Membrii aleşi ai CSM îşi exercită atribuţiile constituţionale în baza unui mandat reprezentativ, şi nu a unui mandat imperativ, acesta din urmă fiind incompatibil cu rolul şi atribuţiile conferite de art. 133 şi 134 coroborate cu art. 124 şi 125 din Constituţie, dar şi din perspectiva modalităţii în care se iau hotărârile, atât de către Plen, cât şi de către secţii în cadrul CSM (Dec. CCR nr. 196/2013)[3].

3. Atribuțiile CSM

În art. 134 din Constituția României sunt enumerate atribuţiile principale ale CSM: propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii; îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică[4]; îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei.[5] Putem spune că în actualul cadru constituţional şi legal, în calitatea sa de „guvern al sistemului judiciar”, CSM exercită în principal atribuţii administrative. În sfera preocupărilor sale se regăseşte însă şi o componentă legislativă (ne referim aici la avizarea proiectelor de acte normative ce privesc activitatea autorităţii judecătoreşti şi la elaborarea legislaţiei secundare – regulamente), precum şi o componentă judiciară (ne referim aici la soluţionarea acţiunilor disciplinare exercitate cu privire la judecători şi procurori).

Curtea Constituțională a stabilit recent că îndeplinirea tuturor atribuţiilor prevăzute de capitolul IV din Legea nr. 317/2004 presupune întrunirea Plenului CSM sau a secţiilor acestuia, deci nu o activitate separată a membrilor Consiliului. Membrii aleşi ai CSM au o serie de drepturi şi îndatoriri stabilite atât prin Constituţie, cât şi prin legea organică. Adunările generale ale instanţelor reprezentate de membrul ales al CSM nu pot pretinde acestuia îndeplinirea altor atribuţii decât cele stabilite prin lege (Dec. CCR nr. 196/2013).

4. Membrii CSM – componență și durata mandatului

Potrivit art. 133 alin. 2 din Constituție, CSM este alcătuit din 19 membri, din care:
a) 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat; aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;
b) 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările în plen;
c) ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Curtea Constituțională a analizat raportul dintre numărul magistraților și cel al  nemagistraților membri ai CSM. Astfel, ea a arătat că judecătorii şi procurorii trebuie să aibă o pondere corespunzătoare imperativului constituţional, consacrat de art. 133 alin. (1) și că, așa fiind, în virtutea atribuţiilor CSM, componenţa acestui organism trebuie să reflecte specificitatea acestei activităţi, calitatea de magistraţi a membrilor – aşa cum o impune însăşi titulatura acestui organism suprem de reprezentare – care cunosc în mod direct implicaţiile activităţii desfăşurate de această categorie profesională, fiind definitorie pentru hotărârile pe care le adoptă Consiliul (Dec. CCR nr. 799/2011). În aceeași decizie Curtea a stabilit că majorarea – prin revizuire a Constituției – a numărului membrilor reprezentanţilor societăţii civile, deci a persoanelor din afara sistemului judiciar, şi schimbarea proporţiei de reprezentare în Consiliu, ar avea consecinţe negative asupra activităţii sistemului judiciar.

Cu privire la magistrații aleși pentru a deveni membri ai CSM, Curtea Constituțională a reținut că implicarea Senatului în desemnarea membrilor acestui consiliu aşează activitatea de numire a judecătorilor şi procurorilor, precum şi activitatea jurisdicţională în materie disciplinară a acestora într-un cadru profesional şi moral adecvat pentru garantarea şi supremaţia Constituţiei (Dec. CCR nr. 514/2007). Atât propunerea de validare, cât şi validarea membrilor CSM trebuie să se întemeieze pe verificarea prealabilă a respectării procedurilor de alegere, a îndeplinirii cerinţelor legale pentru ocuparea respectivei demnităţi, precum şi a interdicţiilor şi incompatibilităţilor ce pot rezulta fie din statutul personal, fie din alte prevederi legale. (Dec. CCR nr. 53/2011).

Cu privire la reprezentanții societății civile a CSM, Curtea Constituțională a adoptat două hotărâri, prima cu privire la criteriile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele numite în CSM, a doua cu privire la organul care (nu) trebuie să îi numească. Astfel, potrivit Curții, consiliul, în componenţa sa, reflectă structura autorităţii judecătoreşti şi asigură legătura cu societatea civilă. Alegerea reprezentanţilor societăţii civile în cadrul CSM trebuie să se întemeieze pe verificarea prealabilă a îndeplinirii cerinţelor legale pentru ocuparea respectivei demnităţi, a competenţelor profesionale, a reputaţiei morale şi a interdicţiilor şi incompatibilităţilor izvorâte fie din statutul personal, fie din alte prevederi legale (Dec. CCR nr. 54/2011). Numirea reprezentanţilor societăţii civile de către Parlament, autoritatea legiuitoare, respectiv de către Preşedintele României, reprezentant al autorităţii executive, ar constitui o interferenţă a celorlalte puteri constituţionale în activitatea autorităţii judecătoreşti, punând sub semnul întrebării rolul CSM de garant al independenţei justiţiei (Dec. CCR nr. 799/2011). În aceeași decizie s-a stabilit că dacă s-ar ajunge la situaţia în care aceşti membri ar dobândi un rol important în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, aceasta ar reprezenta o ingerinţă a politicului în justiţie, împrejurare ce este de natură a anihila garanţia constituţională referitoare la independenţa justiţiei.

Potrivit art. 133 alin. 4 din Constituție, durata mandatului membrilor CSM este de 6 ani.Curtea Constituțională a decis că Parlamentul nu poate, fără încălcarea Constituţiei, să micşoreze durata mandatului membrilor CSM, nici printr-o dispoziţie explicită şi nici printr-o dispoziţie a cărei aplicare produce un asemenea efect (Dec. CCR nr. 375/2005). Aceeași Curte a stabilit că este constituțională modificarea legii organice prin care s-a stabilit că membrii CSM nu pot fi reînvestiți în funcție, reținând că unicitatea mandatului membrilor aleşi ai CSM constituie o garanţie a independenţei acestora, fără de care rolul Consiliului ar fi grav afectat (Dec. CCR nr. 22/2012). Curtea a mai reținut că această interdicție se aplică inclusiv membrilor aflați în exercitarea mandatului la data apariției legii, membri care ar dori să recandideze pentru un nou mandat (Dec. CCR nr. 53/2011).

Membrul CSM este alesul şi reprezentantul întregii categorii ale cărei interese sunt reprezentate de organul colegial din care acesta face parte şi nu poate fi revocat decât în condiţiile nerespectării atribuţiilor în cadrul acestuia. Sancţionarea comportamentului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este fără îndoială necesară, revocarea reprezentând o sancţiune pe care o poate aplica Consiliul pentru o conduită profesională necorespunzătoare, respectiv nerespectarea atribuţiilor stabilite prin lege. Indiferent de cine iniţiază procedura de revocare, iniţiatorul nu poate ignora cerinţele legale privind aplicarea unei sancţiuni care impune indicarea faptelor (comisive sau omisive) ce se impută membrului ales al Consiliului Superior al Magistraturii şi analizarea acestora, într-un cadru care să permită membrului Consiliului să-şi expună punctul de vedere şi să formuleze apărări (Dec. CCR nr. 196/2013).

5. Conducerea CSM

a. Conform art. 133 alin. 5 din Constituție, Preşedintele CSM este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre cei 14 membri care sunt judecători și procurori aleși.

Dispozița constituțională corespunde cu poziția Curții Constituționale exprimată înainte de apariția acestei prevederi, potrivit căreia ar trebui instituită o incompatibilitate între funcţiile de ministru al justiţiei, preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procuror general al României şi funcţia de preşedinte al CSM pentru a se respecta separaţia puterilor în stat şi a se asigura autonomia de funcţionare a acestei autorităţi publice (Dec. CCR nr. 148/2003). Dacă funcția de vicepreședinte al CSM nu este prevăzută în Constituție, aceasta nu înseamnă că textul legal respectiv contravine legii fundamentale, întrucât potrivit art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie “Prin lege organică se reglementează: […] l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii […]“ (Dec. CCR nr. 22/2012).

Inițial CCR a stabilit că CSM poate fi condus de un magistrat ales sau un reprezentant al societății civile (Dec. CCR nr. 148/2003). Ulterior, Curtea a precizat că prin revizuirea Constituției nu se poate reglementa posibilitatea conducerii CSM și de către un reprezentant al societății civile, căci această modificare este de natură a aduce atingere garanţiei constituţionale care consacră independenţa justiţiei (Dec. CCR nr. 799/2011). De unde deducem că acest lucru ar fi fost posibil numai dacă ar fi fost reglementat astfel de la bun început.

b. Potrivit alin. 6 al art. 133, Preşedintele României nu este membru al CSM, dar atunci când participă la ședințele CSM, prezidează lucrările acestuia. Curtea Constituțională a observat că această dispoziţie concură la ridicarea CSM la rangul unei instituţii apte să asigure independenţa justiţiei și că această atribuţie este o consecinţă firească a faptului că Preşedintele României este cel care numeşte judecătorii şi procurorii, la propunerea CSM, cu excepţia celor stagiari (Dec. CCR nr. 148/2003).

6. Hotărârile CSM – adoptare și motivare

În art. 133 alin. 5 se arată că hotărârile CSM se iau prin vot secret.

Pentru responsabilizarea membrilor CSM, votul exprimat ar trebui să nu mai fie secret, iar hotărârile CSM să fie motivate[6]. Curtea Constituțională a stabilit că prin votul deschis şi obligaţia de motivare a hotărârii, s-ar asigura transparenţa activităţii Consiliului, constituind o garanţie a respectării drepturilor constituţionale împotriva abuzurilor şi arbitrarului. Mai mult, în virtutea calităţii sale de garant al independenţei justiţiei, CSM trebuie să se supună exigenţelor constituţionale în ceea ce priveşte actele sale decizionale, asupra cărora pot plana suspiciuni în condiţiile în care acestea nu conţin argumentele pe care se fundamentează hotărârea adoptată” (Dec CCR nr. 799/2011).

7. Hotărârile disciplinare ale CSM – procedură și contestare

Hotărârile în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (art. 134 alin. 2).

Cât privește procesul disciplinar, Curtea Constituțională a observat că legiuitorul român a adoptat o reglementare similară cu cea a altor ţări din Europa, prevăzând – referitor la procedura disciplinară – o fază administrativă, cercetarea disciplinară efectuându-se de inspectorii din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători, respectiv din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru procurori, şi o fază jurisdicţională, care se desfăşoară în faţa secţiilor CSM, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 şi celor ale Codului de procedură civilă, cu respectarea principiului contradictorialităţii, magistratul în cauză fiind citat, putând fi reprezentat de un alt judecător sau procuror ori asistat sau reprezentat de avocat, având dreptul să ia cunoştinţă de toate actele dosarului şi să solicite administrarea de probe în apărare. (Dec. CCR nr. 126/2011).

CSM îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul jurisdicţiei disciplinare a judecătorilor şi procurorilor (Deciziile CCR nr. 148/2003 și nr. 799/2011). Existența recursului drept  singura cale de contestare a hotărârii pronunțate în materie răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor satisface exigențele unui proces echitabil (Deciziile CCR nr. 165/2010 și nr. 1449/2010). Curtea a reţinut că acest “recurs” nu trebuie calificat ca fiind acea cale extraordinară de atac prevăzută de Codul de procedură civilă, ci ca o veritabilă cale de atac, devolutivă, împotriva hotărârii organului disciplinar (CSM, prin secţiile sale, având doar rolul unei instanţe de judecată), cale de atac soluţionată de către o instanţă judecătorească, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin luarea în considerare a tuturor aspectelor şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare (Dec. CCR nr. 126/2011).

În această materie CSM, prin secțiile sale, este declarat instanță extrajudiciară (Deciziile CCR nr. 148/2003 și nr. 799/2011). Ca urmare, excepţia de neconstituţionalitate ridicată în faţa uneia dintre secţiile CSM este inadmisibilă, deoarece Curtea nu ar fi legal sesizată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţie şi dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, de către o instanţă judecătorească. (Deciziile CCR nr. 514/2007, nr. 788/2007, nr. 127/2011).

8. Alte hotărâri ale CSM – contestare

Celelalte hotărâri ale CSM, în afara celor disciplinare, sunt declarate de Constituție definitive şi irevocabile (art. 133 alin. 7).

Această normă a fost preluată întocmai în legea cadru cu privire la organizarea și funcționarea CSM, însă Curtea Constituțională a stabilit că existența ei încalcă dreptul de acces la justiție, indiferent că hotărârile CSM sunt de natură jurisdicțională sau nu (Deciziile CCR nr. 148/2003, nr. 433/2004 și nr. 799/2011). Ca urmare, legea a fost modificată în sensul că hotărârile cu privire la cariera magistraților sunt contestabile direct la instanța supremă, iar celelalte urmează regimului contenciosului administrativ ordinar[7].

În privința hotărârilor cu privire la cariera magistraților, Curtea Constituțională a stabilit că existența unei singure căi de atac satisface exigențele legii fundamentale (Deciziile CCR nr. 634/2007, nr. 485/2010 și nr. 1122/2010).


[1] În capitolul privind „Autoritatea judecătorească” mai figurează Instanțele Judecătorești și Ministerul Public.
[2] Prin „putere judecătorească” înțelegem: în sens structural, organizatoric, totalitatea corpului judecătorilor; în sens funcțional, atribuțiile jurisdicționale exercitate de judecători și concretizate prin hotărâri judecătorești.
[3] „În baza mandatului reprezentativ membrul CSM este alesul şi reprezentantul întregii categorii ale cărei interese sunt reprezentate de organul colegial din care acesta face parte şi nu poate fi revocat decât în condiţiile nerespectării atribuţiilor în cadrul acestuia, iar nu a mandatului încredinţat de alegătorii săi. Astfel, în acest caz, alegătorii nu stabilesc dinainte sarcinile membrului ales al Consiliului, dimpotrivă acesta este autorizat de către judecători să îi reprezinte. De asemenea, în vederea exercitării dreptului de vot în cadrul Plenului sau secţiilor, membrul ales al CSM nu primeşte un mandat expres, ci se pronunţă în baza propriilor convingeri, în limitele legii” (Dec. CCR nr. 196/2013).
[4] „În Franţa, Consiliul Superior al Magistraturii este instanţa disciplinară a magistraţilor, iar deciziile pronunţate în cadrul acestei atribuţii pot fi atacate la Consiliul de Stat. În Spania, instanţa disciplinară este diferită în funcţie de gravitatea faptelor săvârşite. Pentru fapte foarte grave este competent Plenul Consiliului General al Puterii Judiciare. Pentru fapte grave este competentă Comisia de disciplină a Consiliului General al Puterii Judiciare, iar pentru fapte mai puţin grave este competent preşedintele sau organul de conducere al instanţei respective, iar, în acest din urmă caz, sancţiunea constă în avertisment sau amendă. În Italia, potrivit art. 105 din Constituţie, măsurile disciplinare relative la magistraţi sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, iar ministrul justiţiei (care poate fi titularul acţiunii disciplinare), procurorul general de pe lângă Curtea de Casaţie şi magistratul sancţionat pot exercita recurs împotriva deciziilor Secţiei disciplinare a Consiliului Superior al Magistraturii în faţa Secţiilor Unite ale Curţii de Casaţie, iar instanţa de control judiciar are competenţa de a examina atât respectarea regularităţii procedurii disciplinare, cât şi calificarea faptelor acuzate şi temeinicia luării sancţiunii” (Dec. CCR nr. 126/2011).
[5] Acestea din urmă sunt prevăzute în Legea nr. 317/2004 privind CSM: a. atribuţii generale: apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea; apără reputaţia profesională a judecătorilor şi procurorilor; asigură respectarea legii şi a criteriilor de competenţă şi etică profesională în desfăşurarea carierei profesionale a judecătorilor şi procurorilor; întocmeşte şi păstrează dosarele profesionale ale judecătorilor şi procurorilor; coordonează activitatea Institutului Naţional al Magistraturii şi a Școlii Naţionale de Grefieri. b. atribuţii ale Plenului şi secţiilor CSM referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor; referitoare la admiterea în magistratură, evaluarea, formarea şi examenele judecătorilor şi procurorilor; referitoare la organizarea şi funcţionarea instanţelor şi a parchetelor.
Ele sunt dezvoltate apoi în regulamente, aspect ce nu contravine Constituției (Dec. CCR nr. 1588/2011).
[6] În prezent votul este secret (potrivit art. 133 alin.5 Constituție) și hotărârile se motivează (potrivit Legii nr. 317/2004).
[7] În prezent, legislația infraconstituțională prevede că hotărârile CSM în materie disciplinară pot fi recurate la completul de 5 judecători al ICCJ, iar conform art. 51 alin. 4 din Legea nr. 303/2004, „Recursul suspendă executarea hotărârii secţiei Consiliului Superior al Magistraturii de aplicare a sancţiunii disciplinare”, însă potrivit art. 65alin. 2 din Legea nr. 303/2004 „În cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din funcţie a judecătorului sau procurorului se exercită calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcţie până la soluţionarea irevocabilă a cauzei de către instanţa competentă”. Hotărârile privind cariera magistraților pot fi contestate la un complet de trei judecători de la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a ICCJ, iar conform art. 29 alin. 7 și alin 8 din Legea nr. 317/2004 contestația poate fi formulată de orice persoană interesată  și aceasta suspendă executarea hotărârii CSM. Toate celelalte hotărâri pot fi atacate cu acțiune în contencios administrativ precedate de plângere prealabilă la completul obișnuit al Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curții de Apel București și apoi cu recurs la ICCJ.

Anunțuri

22 comentarii »

  1. despre Interviu Luminita Palade:
    Citindu-l, afirm ca prefer sa citesc pareri contrarii/contradictorii, decat una singura mediata in interiorul CSM.
    Astfel stiu la ce sa ma astept. Continuati sa ne invatati!

    Comentariu de Adriana Florescu — 08/05/2013 @ 9:51 AM | Răspunde

  2. Un lucru este cert,la revizuirea Constitutiei trebuie facute modificari de substanta privin CSM-ul.!
    Spuneti ca : „CSM nu este exponentul puterii judecătoreşti[2], ci un organ de natură administrativă (Dec. CCR nr. 375/2005) ” si „Conform dispoziţiilor constituţionale, CSM face parte din cadrul autorităţilor judecătoreşti (Dec. CCR nr. 514/2007). În acest context, autorităţii judecătoreşti nu îi poate fi conferit un alt statut faţă de organele reprezentative ale celorlalte puteri în stat…… Aşadar, statutul membrilor Consiliului implică calitatea de demnitar, calitate recunoscută şi deputaţilor, şi senatorilor (Dec. CCR nr. 196/2013)”.
    Eu as vedea aici un rol numai administrativ,organizatoric,fara inspectia Judiciara actuala.Plenul CSM-ului ar prelua problemele de control judiciar,cu un vot secret al celor 14 membri.Dace este indeplinita conditia de vot(8 din 14) cauza este decisa,urmand caile de atac actuale,daca nu,este transferata sectiei de 3 judecatori de la ICCJ spre judecata,cu recurs la sectia de 5 judecatori.
    Afirmatia dvs. ca „statutul membrilor Consiliului implică calitatea de demnitar, calitate recunoscută şi deputaţilor, şi senatorilor (Dec. CCR nr. 196/2013)” este aberanta,niciodata un magistrat neputand fi un demnitar,un om politic ! Membrii CSM ,ca parte din autoritatea judecatoreasca,sunt egalii celorlalti membri ai puterilor statului,dar NICIODATA demnitari.
    MembriI CSM rebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie şi fara presiuni de orice fel!Modificarea mea priveste revocarea cu 50+1 din nr.de judecatori(de la jud,respectiv CA) pe procedura actuala si posibilitatea revocarii de membrii nemultumiti
    la depunerea raportului anual .
    Comonenta si mandatul doresc sa fie modificata la 4 ani si doar sef al Consiliului un PRESEDINTE,fara „ajutoare”

    Comentariu de U. — 08/05/2013 @ 1:44 PM | Răspunde

    • Legea 317 din 2004: Art. 54 – (1) Durata mandatului membrilor aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani, fără posibilitatea reînvestirii. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii au calitatea de demnitar.

      Comentariu de Cristi D — 08/05/2013 @ 7:17 PM | Răspunde

      • Demnitar, conform DEX, este un inalt functionar public ! Sa inteleg ca sunteti sub autoritatea legii functionarilor publici, implicit sub autoritatea guvernului ?

        Comentariu de U. — 09/05/2013 @ 1:23 PM | Răspunde

        • Dar unde ati gasit dvs reglementat ca inaltii functionari publici sunt sub autoritatea legii functionarilor publici??? SI de unde trageti dvs concluzia ca un functionar public de la Primaria unei comune este sub autoritatea Guvernului? Vai, vai, vai!…
          In fine, eu tocmai v-am indicat faptul ca avem o lege speciala. Orice speculatii de alta natura duc la o polemica care la randul ei nu duce nicaieri.

          Comentariu de Cristi D — 09/05/2013 @ 1:45 PM | Răspunde

          • Conform dex:
            DEMNITÁR ~i m. Persoană care deține o demnitate; înalt funcționar de stat. /<fr. dignitaire
            Sursa: NODEX (2002),
            * funcționár, -ă s. (d. funcțiune; fr. fonctionnaire). Care împlinește o funcțiune publică saŭ privată: ministru e cel înalt funcționar în stat. V. cinovnic.
            Sursa: Scriban (1939)
            Lamuriti-ma, cine are dreptate,dumneavoastra sau DEX-ul ?

            Comentariu de U. — 10/05/2013 @ 8:33 AM | Răspunde

            • Evident ca eu. In drept, DEX-ul se aplica doar daca legea tace.

              Comentariu de Cristi D — 10/05/2013 @ 1:58 PM | Răspunde

      • Eu doresc modificarea Constitutiei astfel ca mandatul membrilor CSM sa fie de 4 ani si posibilitatea revocarii membrilor dupa depunerea raportului anual.Astfel magistratii(procurorii) nemultumiti de activitatea membrilor CSM ii pot revoca si inlocui cu altii mai buni.

        Comentariu de U. — 29/05/2013 @ 9:33 AM | Răspunde

        • Si nu e asa ca aceeasi modificare o doriti si pt parlamentari?

          Comentariu de Cristi D — 29/05/2013 @ 12:20 PM | Răspunde

          • Pentru parlamentari doresc sa poata fi revocati de cei care i-au ales! Dar, ca o forma de protectie impotriva abuzurilor,revocarea sa se poata face doar o singura data pe durata mandatului de 4 ani.
            Iar ca o masura de a mai pune frau coruptiei din societatea romaneasca as mari pedepsele cu un spor de 5 ani (inclusiv la faptele conexe coruptiei) pentru toti demnitarii ( infractiuni savarsite in cursul mandatului) si functionarii publici , ca situatie agravanta la faptele lor ilegale.
            Apropo de dorinta mea ca membrii CSM sa aiba un mandat mai scurt, de 4 ani,nu sunt singur de aceasta parere ;

            „La solicitarea fostului ministru al Justitiei, Mona Pivniceru, trei reputati doctori in Drept, judecatorul german Dieter Schlafen (expert de preaderare a Romaniei la UE) si judecatorii Dan Lupascu si Ion Popa de la Curtea de Apel Bucuresti, au realizat „Studiul privind revizuirea Constitutiei Romaniei in domeniul Justitiei”, care a fost inaintat Parlamentului in scopul redactarii unui proiect de viitoare lege fundamentala, care sa ajute la o buna functionare a sistemului judiciar. Studiul vizeaza in special Capitolul 6 din Constitutie referitor la „Autoritatea judecatoreasca”, dar si acele institutii aflate in legatura directa cu derularea actului de justitie, organizarea si functionarea sistemului judiciar.

            Propunerile pentru CSM – idei principale
            – CSM nu trebuie divizat, unul pentru judecatori, iar altul pentru procurori;
            – mandatele de membru CSM sa fie reduse de la 6 la 4 ani;
            – numarul membrilor CSM sa fie redus la cate un singur reprezentant din partea categoriilor de instante si parchete;
            – CSM sa fie condus de presedintele Inaltei Curti;
            – bugetul Justitiei sa fie administrat de CSM;
            – taxele judiciare de timbru sa mearga integral la bugetul Justitiei;

            Propunerile pentru independenta Justitiei – idei principale
            – inamovibilitatea sa fie acordata atat judecatorilor, cat si procurorilor;
            – introducerea in Constitutie a principiului responsabilitatii magistratilor pentru solutiile luate cu rea-credinta sau grava neglijenta, dar si cel al raspunderii statului pentru proasta administrare a Justitiei;
            – evaluarea profesionala a magistratilor sa se faca in principal dupa criteriile de casare a hotararilor, a returnarii dosarelor ori a achitarilor survenite ca urmare a trimiterilor in judecata;
            – obligativitatea asigurarii de malpraxis a judecatorilor si procurorilor;

            Propunerile in privinta masurilor preventive in materie penala – idei principale
            – extinderea duratei retinerii pana la 72 de ore, pentru a se da posibilitatea judecatorilor si aparatorilor sa aiba timp real sa studieze dosarul intocmit de parchet, si evitarea „justitiei nocturne”. In cazul retinerilor nejustificate se vor aplica prevederile art. 504 si urmatoarele din C.p.p. privind lipsirea de libertate;
            – arestarea preventiva nu se va mai decide in complet unic, ci in complet colegial format din doi judecatori pentru evitarea erorilor;
            – cererile de instituire de masuri preventive vor fi judecate de instanta competenta sa judece infractiunea in caz de trimitere in judecata, astfel incat sa se evite posibilitatea ca parchetele sa-si aleaga instantele si judecatorii care le-ar fi favorabile;

            Propunerile in materia interceptarilor comunicatiilor – idei principale
            – autorizatiile de interceptare a comunicatiilor sa nu se mai acorde in faza de acte premergatoare (pentru a se evita practica neunitara din prezent in care acestea se emit atat dupa incepere urmaririi penale, cat mai ales in faza actelor premergatoare);
            – autorizatiile de interceptare se vor dispune numai de catre complete colegiale formate din doi judecatori; ”
            Cum comentati ?

            Comentariu de U. — 30/05/2013 @ 12:00 PM | Răspunde

            • Nu mi-ati spus cu cat vreti revocarea, dar tare am o banuiala ca un 30% va convine..
              Ati citit singur cele trei documente la care faceti referire? Sunt total diferite, dar absolut total diferite. Atat de bune sunt propunerile `reputatilor` doctori in drept.
              Dar sa va spun si eu ceva: fara sa fiu dr in drept si fara sa am reputatia respectiva, acum 2 ani am propus tot 4 ani pt mandatul membrilor CSM. Deci, sfatul meu: nu mai luati de bune stirile, incercati sa va informati singur si de la sursa, e mult mai sanatos.

              Pentru revocare insa, nu sunt de acord cu dvs: mai mult ca sigur ca nu stiti ce spuneau filosofii juristi in secolul 18 si 19 care au pus bazele liberalismului si care au aratat ce pericol inseamna `democratia` cu mandat imperativ. Ea devine de fapt dictatura majoritatii si alesii se transforma in tributari ai grupurilor de interese. Asa ca, atentie cum alegeti de acum incolo!

              Comentariu de Cristi D — 30/05/2013 @ 12:48 PM | Răspunde

              • Da, 30% ! Adica un presedinte sa poata fi demis cu 30% iar un membru CSM nu? De fapt ,actualmente,membrii CSM SUNT MAI PUTERNICI DECAT presedintele tarii !!! Nu este normal acest lucru !

                Comentariu de U. — 30/05/2013 @ 7:51 PM | Răspunde

                • sa va mai spun ceva: sunt mai bine platiti ca presedintele tarii. ei, da, nu asa de bine ca un sofer de la nu stiu cine stie ce agentie guvernamentala.

                  Comentariu de Cristi D — 30/05/2013 @ 8:00 PM | Răspunde

  3. Astept cu interes solutionarea cazului d-stra si a d-nei Ghica.

    Comentariu de cainelemuntelui — 08/05/2013 @ 6:40 PM | Răspunde

  4. Multzumesc frumos,Cristi Daniletz!
    Cu respect,
    Rodica

    Comentariu de rodica — 08/05/2013 @ 10:08 PM | Răspunde

  5. Art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania prevede:
    „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”

    Textul instituie 3 situatii:
    1. situatia cererilor formulate si depuse in termen legal la entitatile investite de lege nesolutionate pana la data intrarii invigoare a prezentei legi;
    2. situatia cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a prezentei legi;
    3. situatia cauzelor aflate pe rolul CEDO suspendate in baza hotararii pilot data in cauza Maria Atanasiu si altii la data intrarii in vigoare a prezentei legi.

    INTREBARE:
    Prin expresia „cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a prezentei legi” se pot intelege si acele actiuni in justitie care tind la restituirea imobilelor preluate abuziv pentru care nu s-au formulat cererile reglementate la art. 3 pct. 1, depuse in termen legal la entitatile investite legal la care se refera art. 3 pct. 4?

    Parerea mea este ca asemenea prevedere tocmai intrata in vigoare va genera un nou val de plangeri la CEDO. Eu as sustine chiar ca nefiind clara prevederea este discriminatorie din considerente cel putin politice si se incalca Protocolul nr. 12 care prevede: „Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie”

    Cata vreme CEDO a edictat hotararea pilot tocmai ca sa scape de plangeri similare, iar Romania tocmai a dat o lege care va genera un supliment de plangeri cu continut similar, cred ca CEDO se va simti inselata … si nu ne va mai ierta a doua oara… vom scapa doar daca vom iesi din UE sau vom denunta conventia.

    Comentariu de area51rmc — 17/05/2013 @ 9:54 PM | Răspunde

  6. Traim intr o tara a formelor fara fond, o republica bananiera (cu banane de import, insa) in buricul Europei.
    Ce va preocupa pe voi este cit de demnitari sunteti !!!

    Romania are ICCJ, dar si CCR (cu 9 judecatori si 23 de alte persoane cu statut de magistrat !), in timp ce Statele Unite au doar Curte Suprema, cu 9 judecatori, CSM, PG, DNA, Inspectie Judiciara, procurori detasati pe la toate institutiile statului (dar pe salarii de magistrati), prim ministru, ministru de justitie, presedinte ICCJ si presedinte CSM, toti procurori, generali si chestori cit NATO si armata rusa la un loc.

    Bese tzara de demnitari!

    Comentariu de tudor — 20/05/2013 @ 7:46 PM | Răspunde

    • Stiti ce imi aduce mie statutul de `demnitar`? Un pasaport de serviciu de culoare neagra caruia i se spune `pasaport diplomatic` – nu l-am folosit niciodata sa intru la aeroport pe intrarea de VIP, sau sa stau in nu stiu ce salon sau sa fiu dus la scara avionului cu o masinutza speciala. in rest, sunt normal ca toata lumea.

      Comentariu de Cristi D — 20/05/2013 @ 10:17 PM | Răspunde

  7. La o persoana tanara si scolita ca dvs. aveam alte asteptari! Cum adica:” stiti ce imi aduce mie statutul de `demnitar`? „!!!. Aceasta intrebare nici in gand sau in somn nu o puteati pune!
    Functionarii publici,demnitarii fiind inalti functionari publici, sunt,sau ar trebui sa fie, in slujba cetateanului ! Niciunul nu ar trebui sa-si puna intrebarea;ce imi aduce mie statutul de demnitar! In opinia mea demnitari ai statului ar trebui sa fie:presedintele(fara puhoiul de consilieri de stat),membrii guvernului(max. 12 ministri si 24 de secretari de stat),parlamentarii(max.250),angajatii MAE,reprezentantii tarii la U.E . Ceilalti conducatori de institutii sub nici o forma nu s-ar incadra a fi demnitari.

    Comentariu de U. — 21/05/2013 @ 9:22 AM | Răspunde

    • Povestea cu asteptarile o tot aud. E afirmatia prin care imi dau seama cate cunostinte are un interlocutor in ceea ce priveste domeniul meu: toti isi dau cu parerea, putini cunosc ce si cum. Asadar: nu va mai imaginati ca a fi demnitar inseamna nu stiu ce privilegii – si v-am dat exemplul meu: acest statut nu imi aduce absolut nimic, deci sunt un om/bugetar absolut normal.

      Comentariu de Cristi D — 21/05/2013 @ 9:29 AM | Răspunde

  8. @Cristi D

    Multumesc frumos pentru raspuns.
    Cristian,
    nu ma refeream neaparat la tine, cu toate ca din punctul meu de vedere nici voi cei din CSM nu va meritati salariile (daca vrei detaliem).
    Romania este impopotonata cu institutii pline de functionari (si demnitari, desigur) si golite de continut, precum un pom de craciun; doar ca sub poleiala podoabelor se afla, in locul bomboanelor, pietricele, rumegus, nisip.

    Vorbesti despre jurisprudenta CCR.
    Jurisprudenta CCR este varza, iar CCR ul insasi, in frunte cu presedintele ei, este o rusine juridico morala.
    Singura solutie rezonabila ar fi desfiintarea ei si transformarea ICCJ in Curte Suprema, cu preluarea atributiilor acesteia.

    Comentariu de tudor — 21/05/2013 @ 10:34 AM | Răspunde

  9. Dl Presedinte Basescu face ce trebuie adica face tot ce depinde de prerogativele functiei sale pentru ca in perioada mandatului sau macar sa nu accepte, daca nu va putea impune, ca :
    a) Art 1 al(3) din Constitutie care spune ca :
    (3) România este stat de drept,….
    sa nu fie facut praf
    b) Art 2 al(1) care spune :
    (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
    si care, fata de ce se intampla cu referendumul pe teme constitutionale declansat la finele lui 2009 de presedinte, este deasemeni aruncat in derizoriu in ceea ce priveste respectarea suveranitatii poporului roman de catre grupuri de persoane membre ale unor partide sau ale Parlamentului realizandu-se astfel exact crima anticonstitutionala definita la art 2 al(2) care spune:
    2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
    Asadar orice s-ar intampla in continuare, presedintele Basecu va pleca cu fruntea sus din demnitatea de Presedinte al Romaniei raspunderea actelor anticonstitutionale daca se va bloca actiunea presedintelui picand pe acea parte a clasei politice aflate la putere.
    .
    PS De fapt in urma celor spuse mai spus putem defini USL atat ca activ de partid cat si ca parlamentari ca fiind un grup organizat care dupa ce anul trecut a incercat o lovitura de stat parlamentara acum a devenit un uzurpator al suveranitatii poporului roman
    Personal cred ca doar Justitia ar putea sa raspunda cat de penala este o asemenea uzurpare si eu lansez in acest sens o intrebare publica

    Comentariu de ion adrian — 12/06/2013 @ 6:36 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: