CRISTI DANILEŢ – judecător

25/10/2013

Interviu LegalStyle: `Apa ia forma vasului în care e pusă`

Filed under: interviu — Cristi Danilet @ 10:40 AM

IMG_4178Interviul a fost acordat pentru sectiunea din Juridice.ro intitulata LegalStyle

Există numeroase interviuri în care ați fost întrebat despre justiția din România, CSM, INM și politică. Deși se spune că fiecare crede că e diferit și de aceea suntem toţi la fel, eu îmi doresc ca acest interviu să fie într-adevăr altfel. Așadar, cititorii vor afla în următoarele rânduri mai multe despre pasiunile lui Cristi Danileț.

Raluca Cîrjan: Mărturisesc că am fost un stalker ca la carte pe rețeaua de socializare care, poate nu întâmplător, include și cuvântul “carte” în engleză, așa că primul lucru pe care l-am observat este că sunteți foarte activ pe Facebook. Cât de importantă e comunicarea virtuală pentru dumneavoastră?

Cristi Danileț: Ei, în 2004 am început și eu ca toată lumea, să dialoghez pe grupurile de yahoo. Apoi am trecut la messenger. Iar acum sunt activ pe Facebook.

Dacă ai poză, ești prezentabil, nu ai comentarii porcoase, poți să devii prieten cu mine. Eu nu prea folosesc FB pentru a discuta prostioare sau a schimba poze cu pisici. Cel mai mult discut despre justiție, îndrăznesc să predau mici lecții de drept și de organizare judiciară. Încerc să îi fac pe oameni să înțeleagă cât de importantă e justiția pentru apărarea drepturilor lor.

Mai aflu de la oameni sau avocați cum văd justiția. Cineva se plângea că judele a uitat post-it-ul cu ce trebuia să facă în dosar, altul că a primit termen de judecată peste un an de zile, iar altcineva că a primit ajutor judiciar sub forma eșalonării plății taxei de timbru în 24 luni pentru o… ordonanță președințială. Sunt realități pe care eu nu le neg, mai sunt multe de îndreptat în justiția română.

Să știți că am mulți colegi ce au cont de FB. Dar, din cauza obtuzității unora din societate, cei mai mulți evită să își declare profesia. Eu nu am nicio inhibiție: sunt mândru că sunt judecător și, mai ales, sunt al naibii de mulțumit să mă eliberez de inhibiții în circumstanțe care mă pot face să mă comport ca un om obișnuit.

Raluca Cîrjan: Deși e mai comod să postezi o poză sau un mesaj scurt, știu că un blog îți dă posibilitatea să-ți exprimi și să-ți organizezi diferit ideile. E altă mâncare de pește, dar ignorați asocierea cu mâncarea, despre care vom vorbi mai târziu. Care e povestea blogului dumneavoastră?

Cristi Danileț: Am scris articole sub pseudonim la un ziar în localitatea unde mi-am început activitatea ca stagiar, în 1999 cred: povesteam cetățenilor despre felurile proceselor și principalele lor drepturi. În 2003 am dat primele interviuri în presă. În 2005 am fost primul magistrat care a scris o postare pe Juridice.ro. În 2006 am folosit o platformă de blog pusă la dispoziție de un ziar să îmi expun gândurile în legătură cu ce se întâmplă în societate. Apoi mi-am deschis propriul meu blog, în 2007, la adresa https://cristidanilet.wordpress.com.  Am scris până acum 550 de articole care sunt preluate permanent de Juridice.ro și am de atunci 1,5 milioane de accesări. În 2011 am deschis pe acest blog o rubrică de dialog și de atunci sunt în legătură permanentă cu tineri care vor să devină magistrați sau grefieri, ori cu persoane interesate de mersul justiției.

Am uitat ceva: în 2010 am deschis propriul site www.cristidanilet.ro unde am pus gratuit toate cărțile mele, hotărâri judecătorești cu care mă mândresc, prelegeri online sau interviuri TV.

Sunt lucruri pe care le-am făcut cu pasiune și care chiar au spart anumite tipare, prejudecăți. Judecătorul e înainte de toate om și nu trebuie să ne ferim să recunoaștem asta.

Raluca Cîrjan: Ne-ați povestit despre comunicarea virtuală. Cred că e momentul să se audă sunetul de sticlă spărgându-se pe fundal și să ne întoarcem la realitate. Am auzit că vă întâlniți cu diverse persoane în localitățile în care mergeți, la un suc. Cum funcționează asta? Ce fel de discuții sunt în meniu, pe lângă acel suc?

Cristi Danileț: O fi virtualul bun, căci ai senzația că ești înconjurat numai de prieteni, dar mai simți câteodată nevoia să îi vezi pe oameni și față în față, să mai strângi o mână. Când am timp, dau un anunț că ies la un suc și invit doritorii la o discuție. Bine, câteodată bem bere, dar nu pot să pun asta pe FB că îmi ies vorbe.

Acum două săptămâni m-am întâlnit la un pub cu doi auditori de justiţie din anul doi. M-au felicitat pentru activitatea mea și s-au angajat să mă urmeze. Să dea Domnul!

În urmă cu o săptămână, o masterandă de la Drept a vrut să mă cunoască personal. Am luat prânzul împreună și am discutat despre calitatea învățământului românesc.

Acum două zile m-am întâlnit cu celebrul profesor Ursu de la Bacău, care are blogulhttp://proful-online.blogspot.ro/. Omul acesta e extraordinar: ține online cursuri de matematică, pe înțelesul tuturor. Încerc să îl susțin cumva. Cred că amândoi vom învârti lumea invers, să ajungă in poziția bună.

Raluca Cîrjan: Am uitat să vă întreb: trebuie să fie natural sucul? Am observat preocuparea dumneavoastră pentru mâncarea sănătoasă.

Cristi Danileţ: Cât mai natural. Am grijă ce mănânc, cum dorm, cum mă mișc. Totul cu măsură și mai ales cât mai sănătos. 1 din 3 români e bolnav – eu vreau să mor sănătos. Încerc de pe timpul studenției să evit animalele moarte și mă simt foarte bine. La stresul cu care mă confrunt zi de zi și la multiplele activități pe care le desfășor asta mi-ar mai trebui, să bag în mine toate prostioarele frumos colorate de prin magazine.

Raluca Cîrjan: După atâtea calorii, parcă ar merge următoarea informație: la data de 1.12.1996 ați obținut centura neagră 1 DAN la Karate tradițional, stilul Shotokan-Fudokan. Gichin Funakoshi a susținut că adevărata artă Karate este ca apa fierbinte: se transformă în apă rece dacă nu este încălzită permanent. Cum e apa, domnule Danileț?

Cristi Danileţ: Apa ia forma vasului în care e pusă. În cazul meu, sigur e în mine – 60%. Am început să practic artele marțiale la 14 ani, am obținut centura neagră după 6 ani și am fost o perioadă de timp instructor. Nu mai am azi timpul de atunci, însă sunt oricând pregătit să fac față nevoilor. Și nu alea fizice sunt provocarea, credeți-mă. Dacă cineva se întreba de unde curajul meu de a spune lucrurile pe nume și de a susține în mod constant principii de viață și de justiție, acum are un răspuns. Fiica mea, Cristina, mă urmează: practică de 5 ani karate, e campioană națională, campioană europeană și anul trecut a obținut locul 3 în lume la categoria ei de vârstă. În plus, la școală e prima la învățătură. E drept, nu lasă pe nimeni să îi treacă prin față: îmi seamănă.

Raluca Cîrjan: Între karate și karaoke e o diferență de câteva litere, însă privind din alt unghi și ciulind urechile, ne schimbăm părerea. Cum s-au spart paharele? Pentru că ați cântat, ori pentru că aveți o voce atât de bună încât le-au scăpat spectatorii din mâini, de emoție?

Cristi Danileţ: Acum, dacă prind un microfon, te poți aștepta la două lucruri de la mine: fie încep să vorbesc despre cei trei „i” din justiție (Independența, Imparțialitatea, Integritatea), fie cânt o piesă rock. Depinde de atmosferă și de timpul avut la dispoziție.

Când eram mic cântam în corul școlii, așa că am ureche muzicală. Chiar două. Nu am pretenția că știu să cânt foarte bine: dacă era așa, mergeam la „Vocea României”. Dar fac lumea să se simtă bine. Și în primul rând pe mine.

Să știți însă că magistrații din tânăra generație mă depășesc. Am fost recent cu vreo 30 la o seara de karaoke și am rămas foarte plăcut impresionat.

Raluca Cîrjan: Unele filme bune se termină cu o melodie rock. Vreau să știu care concert v-a rămas tatuat pe lobul temporal al creierului și cu ce melodie sugerați să încheiem interviul.

Cristi Danileţ: Am fost la multe concerte: iubesc rockul, asta e. Formatia mea preferata e Guns`n`Roses, dar în formatul din anii 90. Un concert foarte tare a fost cel al lui Bon Jovi de acum doi ani de la București – 3 ore de muzică – bestial!

Melodia cu care aș încheia interviul este una pe care nu am îndrăznit să o cânt în public niciodată, ci doar să o fredonez uneori cu lacrimi în ochi: Queen – The Show Must Go On.

Așa să fie!

Anunțuri

3 comentarii »

  1. Multumim pentru toate lectiile de drept. Avem mare nevoie de ele. Dar, cel mai important, e faptul ca ati reusit sa coborati justita din turnul de fildes si sa inteleaga fiecare ca si judecatorul e om :).
    Nu numai oamenii simpli au nevoie de lectiile dvs ci unii dintre colegii dvs. magistrati.

    Comentariu de Monica — 31/10/2013 @ 11:30 AM | Răspunde

  2. Bestial judecator!

    Comentariu de adriana florescu — 31/10/2013 @ 1:22 PM | Răspunde

  3. Exemplu de urmat de multzi oameni din justitzie! Multzumim C.D..!Chapeau!

    Comentariu de Rodica — 04/11/2013 @ 11:58 AM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: