CRISTI DANILEŢ – judecător

06/03/2014

Democratizarea justitiei din Tunisia (II)

Filed under: Jurnal SUA — Cristi Danilet @ 9:19 AM
Tags: ,

OLYMPUS DIGITAL CAMERAColegul american are 74 de ani și este din Statul Maine. A fost 12 ani avocat, apoi a fost ales judecător (la 37 de ani era cel mai tânăr judecător de acolo) și a exercitat profesia timp de 20 de ani, în ultima parte fiind chief justice la curtea supremă statală. Acum este mediator și arbitru și deseori este chemat să arbitreze conflicte în Puerto Rico. Are soție, doi copii și patru nepoți, conduce și acum o motocicletă Harley Davidson (pe care o are de la 15 ani), deține o casă cu piscină, iar pensia îi permite să își ducă bătrânețile fără griji. Iată mai jos unele din susținerile lui la acest program de instruire a judecătorilor tunisieni.

Independența: Independența și responsabilitatea merg mână în mână. Atunci când e vorba de luat decizii judiciare, independența trebuie să fie absolută: nimeni nu poate interfera în libertatea decizională a judecătorului; de aceea, aspectele de carieră ale judecătorilor trebuie izolate de celelalte puteri. Dar când e vorba de chestiunile de management juridic, independența nu mai e absolută: se acceptă că unele măsuri se iau de celelalte puteri, însă împreună cu cea judiciară (de exemplu, taxele de timbru implică o lege de la Parlament; bugetarea instanțelor implică decizii ale Guvernului). Uneori deciziile manageriale pot afecta deciziile judiciare – de ex, dacă instanța nu poate angaja mai mulți oameni pentru securitate într-o zonă rău famată, pot intra în curte părți ale unor acte de violență care așteaptă împreună, în același loc, până intră în sală și astfel abuzul să continue și să influențeze declarația victimei.

Independența ca statul presupune respectul din afară pentru justiție și implică modificarea legislației. Independența ca responsabilitate presupune acceptare dinăuntrul sistemului și implică schimbarea mentalității.

Avocații: Avocații din SUA sunt considerați „court officers” și, în același timp, „subiecți ai curții”. Ei depun un jurământ în curte de a fi fideli clienților și procesului judiciar. O confruntare între judecător și avocat care are lor în instanță duce la închiderea avocatului într-un loc de detenție până își cere scuze; iar dacă are loc în afara sediului instanței, duce la un proces intentat avocatului. Avocații sunt datori ca în instanță să reprezinte clientul și nu să meargă mai departe, încălcându-și obligațiile față de curte.

Finanțare: În 1992 a fost o criză în SUA care a determinat pe guvernatorul din Maine să închidă pentru o săptămână instituțiile publice, nemaiexistând finanțare. Asta s-a întâmplat și cu poliția, și cu justiția.  A doua oară judecătorii nu au mai acceptat: au arătat că astfel de măsuri se pot lua numai cu privire la instituțiile guvernamentale, ori justiția constituie un sistem separat.

Încrederea în justiție: La începutul anilor `90, Conferința Președinților Curților de Justiție din SUA (Chiefs Justice Conference) a constatat o încredere scăzută a populației în justiție; nu era vorba de mulțumirea oamenilor în legătură cu rezultatul procesului, ci de faptul că sistemul era unul închis, în instanțe nu existau afișe cu informații suficiente, personalul nu era tot timpul politicos etc. Atunci au început să fie luate măsuri de transparență care după 15 ani încep să fie luate și în România.

Publicul trebuie să vadă că justiția există. Unii judecători cred că e de ajuns să își îndeplinească atribuțiile. Dar care sunt acestea? Mulți cred că doar să soluționeze cauze. Dar o cauză soluționată greșit poate fi îndreptată printr-o cale de atac. Însă un caracter slab (judecător nepoliticos, sau leneș, sau nepregătit, ori nepăsător față de părți) foarte greu. Un astfel de judecător este ușor de văzut din afară și imaginea sa va fi extinsă de public la întregul sistem. Deci nu e suficient să îți faci treaba soluționând dosare, ci e important și cum apari în ochii publicului.

E important ca publicul să cunoască rolul justiției. Deseori judecătorii participă la emisiuni TV, dar nu la televiziunile comerciale, ci la cele transmise prin cablu, unde există chiar posturi specializate sau emisiuni specializate pe justiție despre divorțuri, violență domestică, minori etc. Pentru că Legislativul nu înțelegea justiția, s-a dezvoltat un program prin care un parlamentar venea în curte și stătea alături de judecător să vadă în ce constă munca acestuia.

Acum e ceva normal ca judecătorii să meargă în școli – judecătorii le povestesc de copilăria lor, cum ei înșiși când erau adolescenți încălcau uneori legea, cum au decis să fie judecători – și în felul acesta copiii văd că judecătorii sunt oameni obișnuiți, că au fost cândva ca și ei și poate ei vor deveni, la rându-le, când vor crește mari, judecători.

Relația cu mass-media: Presa nu înțelege cum lucrează justiția, așa cum justiția nu înțelege cum lucrează presa. Dar nu trebuie întors spatele presei. Media este mediul care transformă eforturile noastre mici în știri mari. Scopul nostru nu este să arătăm bine ca persoane în presă, ci să răspândim idei despre justiție. Pentru presă are importanță să obțină știrile la timp. National Judicial College a creat sistemul „Courts and mass-media” unde instruiește atât judecători, cât și jurnaliști.

E adevărat însă, criticismul presei la adresa justiției trebuie acceptat, însă intruziunea în viața privată e altceva. Treaba unui judecător e să dea hotărâri drepte, nu să își explice comportamentul său în afara atribuțiilor de serviciu.

Acum 15-20 de ani, judecătorii americani erau văzuți ca o castă închisă care deservesc interesele avocaților (judecătorii sunt aleși din rândul lor). Acum sunt văzuți ca oameni care ajută cetățenii. Când judecătorii sunt în afara curții, se întâlnesc cu oamenii, care văd că judecătorii sunt ca și ei: bărbați, femei, tineri, în vârstă.

Justiția are rolul de a-i proteja pe toți: legea e egală pentru toți – inclusiv minoritățile, adică cei nepopulari (ca etnie, preferințe sexuale etc). Acum doi ani, Curtea supremă a SUA a decis că mariajul între homosexuali nu poate fi o infracțiune – de aici rămâne în sarcina celor 50 de state din SUA să decidă dacă acceptă sau nu astfel de căsătorii; de ex, în Maine, populația a decis afirmativ prin referendum și nu mai e necesară adoptarea vreunei legi, pentru că referendumul are rol de lege.

O societate care nu respectă judecătorii e o societate care nu respectă legea. Or, în SUA, Constituția și legea sunt foarte respectate.

Corupția: Judecătorii statali sunt foarte bine plătiți, iar cei federali și mai bine. Judecătorul are sabie, nu portofel: lui îi trebuie armă să facă dreptate, nu trebuie să fie cumpărat cu bani. Există reglementări exprese care obligă judecătorul și avocatul să își denunțe colegul corupt, altfel riscă să fie urmărit el însuși pentru comiterea unei infracțiuni. Corupția unui coleg este o rușine pentru întreg sistemul, iar nedenunțarea unui coleg corupt este văzută ca o complicitate.

Management: In ultimii 40 ani managementul curților s-a dezvoltat foarte mult. Acum există un management profesionist al curților. Sunt administratori de curți care lucrează sub autoritatea președintelui instanței care se ocupă cu bugetul, supravegherea grefierilor etc. Acum 40 ani judecătorii își supravegheau propriul program. Acum judecătorii se ocupă de judecată, nu de chestiunile de personal auxiliar etc.

Se caută eficiența în activitatea de judecată. Nu există termene pentru soluționarea dosarelor, însă se urmărește celeritatea. În materie penală, când se comite o infracțiune, persoana e arestată pe loc de poliție; poate fi eliberată ulterior pe cauțiune, dar e înregistrată și semnează că se va prezenta în fața judecătorului când are loc procesul; lipsa de la proces în atare condiții este infracțiune. În fața judecătorului, procurorul și inculpatul sunt părți tratate în mod egal. În unele state sunt influențe politice asupra procurorilor.

Problema stocului de dosare e una actuală. Unele cazuri sunt mai sensibile ca altele și necesită o anumită specializare a judecătorilor: de ex, părinții abuză copiii, iar statul ia copiii pentru o perioadă și îi decade din drepturile părintești – în trecut, întârzierile de soluționare erau mari, chiar și de 5 ani. De aceea, se desemnează mai mulți judecători pentru ele și se judecă separat – acum ia max 18 luni.

Uneori, un judecător de la o instanță inferioară judecă la o instanță superioară, în funcție de nevoi (nu și la curtea supremă) – unified court system.

În probleme de familie – divorț, protecția copilului, violență domestică – crește cu 15% pe an. În restul litigiilor, creșterea e de 1%. De aceea, trebuie mai multă eficiență la cauzele de familie. Procedura de discovery ia mult timp. Dar atribuțiile trebuie repartizate în funcție de competență: un grefier bun va primi sarcini mai multe și mai dificile; dar nu e treaba judecătorului să o facă pe cea a grefierului, și nici invers.

95% din procesele penale se opresc în faza de urmărire penală, căci inculpatul și procurorul ajung la înțelegere (plea barganing), cu care vin la judecător pentru validare – în felul asta judecătorul nu mai caută în mod necesar adevărul, ci manageriază cauza: întreabă inculpatul dacă acceptă acuzația, dacă înțelege consecințele, dacă știe că nu mai poate reveni asupra înțelegerii. Iar dintre cauzele cu trimitere în judecată, în 90% din cazuri inculpatul recunoaște fapta.

Informatizare: Toate curțile federale și unele state americane au „e-files” – sistemul de dosare electronice: nu mai există hârtii care intră și hârtii care ies din instanțe, ci totul e acum electronic: avocații trimit acțiunea prin e-mail, tot astfel primesc citațiile și alte comunicări de la instanță. Odată introduse datele părților în computer, ele nu trebuie duplicate, ci replicarea va avea loc de câte ori e nevoie. Sunt spitale în care acum se folosește sistemul „voice to text”: nu se mai bat rețete sau diagnostice la computer, ci se dictează computerului care scrie singur.

Părțile au la dispoziție broșuri cu informații despre modul de desfășurare a unor procese (divorțuri, contestare amenzi etc), utile mai ales pentru cei care vin pentru prima dată în instanțe. Dar nu toate instanțele au banii necesari. Unii judecători cu abilități tehnologice pun formulare pentru declanșarea unor astfel de procese, pe care le pot completa și printa persoane care nu au avocați. La fel, există progrămele pe net care calculează taxa de timbru sau pensia de întreținere pentru copii. Chiar dacă nu toți au computere acasă, oamenii pot utiliza computerele din biblioteci.

Cod de conduită: În SUA există un model de Code of Judicial Council din 1986 care este actualizat permanent. Nu e impus din afară, ci asumat de corpul judiciar. Fiecare stat dezvoltă acest model în propriul cod pentru judecătorii săi. În fiecare instanță există un ethics committee  care dă sfaturi judecătorilor acolo unde codul nu e suficient. Opinia comitetului e scrisă și apoi publicată. Sugestia astfel făcută de cod sau comitet este pentru a preveni să intre în situații care ar atrage răspunderea sa disciplinară. Nu e o sabie care să fie folosită împotriva judecătorilor, ci le arată care este comportamentul adecvat în anumite situații. Or, dacă judecătorul e acuzat de atitudine nepotrivită, el poate să se apere invocând ghidul sau opinia.

Anunțuri

6 comentarii »

  1. „Treaba unui judecător e să dea hotărâri drepte, nu să . . .” ; ” Corupția unui coleg este o rușine pentru întreg sistemul, iar nedenunțarea unui coleg corupt este. . . ” ; „Judecătorii statali sunt foarte bine plătiți, iar cei federali și mai bine. Judecătorul are sabie, nu portofel: lui îi trebuie armă să facă dreptate, nu trebuie să fie cumpărat cu bani.”

    Extraordinar gândit şi postat!

    Fericirea aceasta este la . . . dar NU şi la români, unde ni se împăiază capul cu statul plin de democraţie etc etc dar în realitate, cetăţeanul fie el judecător, fie justiţiabil, fie un simplu cetăţean : e bine să nu aibă nevoie de a apela la un judecător cu vreo acţiune în care-şi caută dreptatea, vai de mulţi dintre nevoiţi cetăţeni justiţiabili ! Domnule Cristi : ce ne facem cu unii din judecătorii români care nu dau hotărâri drepte, care-l vatămă pe cetăţean, îi adânceşte şi mai mult vătămarea, cu unii dintre judecători comportându-se ca pe propria dumnealor feudă în sala de judecată, care nu au respect nici faţă de cetăţean dar nici faţă de actul de justiţie ? Dar când cetăţeanul în disperare de cauză apelează la CEDO şi, minune, acolo i se face dreptate iar Statul Român plăteşte despăgubiri cetăţeanului învingător? Adică, noi cu toţii iar judecătorul care i-a mâncat dreptul cetăţeanului, a păpat liniştit şi un salariu bun.Ce nefacem cu acei judecători care sunt pe lângă subiect dar papă liniştiţi banii statului ? Dar cu cei care nu au conştiinţa necesară actului judecăţii ? De cei corupţi şi altele îl las pe Bunul Dumnezeu să se ocupe.Sincer, mai bine apar în faţa unui pluton de execuţie decât într-o sală de judecată! Bine ar fi dacă aţi avea timp să mai intraţi din când în când în săli de judecată ca simplu cetăţean şi unde nu puteţi fi cunoscut şi să vedeţi realitatea : şi dacă aţi musulman/ateist etc, tot vă veţi face semnul Sfintei Cruci de ce o să vedeţi la unii dintre judecători : şi lipsă de profesionalism şi batjocură faţă de actul de justiţie dar şi de cetăţeanul justiţiabil.Le doresc tot binele din lume adevăraţilor judecători susţinători ai dreptăţii : Dumnezeu să-i binecuvânteze!

    Comentariu de Ciobanu — 06/03/2014 @ 12:54 PM | Răspunde

    • Pai, cu judecatorii care nu isi fac treaba, facem asa: daca sunt corupti, ii condamnam penal; daca incalca regulile deontologice, ii sanctionam disciplinar; daca gresesc hotararile fara rea-credinta, le contestati hotararile la instantele superioare.
      Cetateanul degeaba apeleaza la CEDO, caci nu acolo se face dreptate. De aceea, pt ca nu se stie acest lucru, se resping 98% din plangeri (da, ati citit bine).
      Eu doresc numai bine nu doar judecatorilor corecti, ci si cetatenilor onesti.

      Comentariu de Cristi D — 06/03/2014 @ 3:14 PM | Răspunde

    • Domnule Danilet, are si domnul Ciobanu ceva dreptate, caci foarte multe instante superioare se ocupa mai mult cu apararea colegilor de la prima instanta, decat cu citirea argumentelor partii care contesta prima sentinta data de un judecator care aparent nu a inteles nimic – ca sa nu spun ca a inteles totul pe dos. Apoi, dintr-o data apare un RIL ca acesta: http://www.scj.ro/Decizii%20Complet%20RIL%202013/Dec%20RIL%2015%20%20din%2014.10.2013.htm , in care daca mai citesti si printre randuri observi ca pana si in cazuri grave si evidente s-au dat hotarari judecatoresti aiurea, pentru a-i scapa pe unii infractori de pedepse sau pentru diminuarea drastica a pedepselor. Veti vedea acolo ca unii judecatori au crezut ca la bancomate s-au atasat camere de luat vederi sau telefoane mobile pentru filmarea peisajului, nu pentru aflarea codului PIN de pe cardul bancar. In unele sentinte s-a decis ca prejudiciul potential la cardurile clonate dar inca nefolosite, era redus pentru ca bancomatul nu elibera mai mult de 4000 lei/zi :-) , desi hoardele de inculpati scoteau banii mai ales in afara Romaniei.
      Numarul mare de respingeri la CEDO nu vine din faptul ca nemultumitii nu aveau dreptate, ci din faptul ca multi dintre ei isi imagineaza ca ar fi o cale de atac la o instanta dinafara Romaniei, caci pe cele din tara le-au parcurs pe toate si s-au lamurit. Respingerile de la CEDO s-au dat pentru ca n-a rezultat incalcarea evidenta a unui drept fundamental al omului dintre cele putine trecute in Conventie.
      Eu zic ca CSM-ul si-a restrans prea mult domeniul de activitate doar la judecatorii dovediti in flagrant ca sunt corupti, sau ca incalca repetat regulile deontologice. Ar trebui sa reanalizati macar hotararile date contrar RIL-urilor, aparent fara rea-credinta, si veti descoperi fata adevarata a unor complete de judecata, care in mod intamplator de systematic, interpreteaza normele juridice invers decat erau scrise. Si acestia trebuie sanctionati, daca doriti intradevar sa recapatam increderea in Justitie.

      Comentariu de Ion Roata — 08/03/2014 @ 9:02 AM | Răspunde

  2. bună ziua,
    Nu credeam c-o să primesc un răspuns aşa de repede.Întotdeauna îmi fac timp şi studiez cu atenţie postările/punctul dumneavoastră de vedere şi nu numai.Acum vreo trei săptămâni conversam cu un alt magistrat pe un alt site : printre alte probleme susţineam mărirea salariilor judecătorului şi respectarea legii.Mă întrebam : de ce Statul Român nu poate plăti un judecător aşa cum plăteşte şi un salariat la Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF) ? Toţi politicienii aflaţi în cursa alegerilor pentru un loc în Parlamentul României, susţineu şi ne promiteau tot felul de minciuni, de minciuni electorale.Discutând mai îndeaproape cu unii dintre ei, le-am pus şi problema măririi salariilor judecătorilor dacă Statul Român doreste calitatea actului de justitie.Le-am arătat nemulţumirea mea legată de excesul de dosare alocate unui judecător, le spuneam că şi judecătorul e un om, o fiinţă care are nevoie de odihnă, de timp liber recreativ, de linişte ca să poată pronunţa pe cât posibil o hotărâre cât mai dreaptă (ştiu, legile drepte sunt doar cele făcute de Dumnezeu, omul poate greşi).Candidaţii neamului promiteau dar odată cocoţaţi pe locul râvnit, uitau.Mereu uitau! Şi iată situaţia judecătorului din România dar şi efectul politicii prost aplicate de cei aleşi.Îşi aduceau din nou aminte când venea vremea alegerilor şi ne cerşeau din nou votul.Nu are rost să comentez mai departe. Sunteţi minunat! Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă ajute în carieră să judecaţi numai drept! Cu privire la răspunsul dumneavoastră : „daca incalca regulile deontologice, ii sanctionam disciplinar;” M-aş bucura dacă în practică s-ar aplica şi împotriva magistratului o asemenea sancţiune cum de altfel, şi justiţiabilul ori, simplul cetăţean din sala de judecată e sancţionat de magistrat potrivit legii pentru încălcarea legii.Trebuiesc dovezi spune tot legea, iar dovezile ar putea fi dacă s-ar înregistra şedinţele de judecată. Cu privire la „daca gresesc hotararile fara rea-credinta, le contestati hotararile la instantele superioare” : da, aşa zice legea.În realitate, lucrurile stau amarnic : numai Atotputernicul nu greşeşte (aşa a spus Iisus Hristos).A greşi, e omeneşte dar ce te faci când nu mai ai cale de atac ?!
    Vă doresc o zi senină !

    Comentariu de Ciobanu — 07/03/2014 @ 12:56 PM | Răspunde

  3. Sistemul judiciar romanesc se complace intr-o stare amorfa, putregaioasa .CSM-ul, strut-o camila sistemului, aparatorii binomului.Procurori si judecatori la olalta, intr-o atmosfera halocinogena tragand dintr-o narghilea cu etnobotanice de mana a doua. Avocatii nu .Nu e de nasul lor ce daca au terminat aceeasi facultate de drept.Institutul National de Magistratura un nonsens, un incubator ce scoate pe banda rulanta de-a valma procurori si judecatori sau viceversa, avocati nu . Mai dainuie metehnele trecutului unde procurori si judecatorii sunt parteneri ,primii te acuza iar ceilalti te condamna fara cunostinta de cauza,avocatul e de decor.Mi se face sila si greata pana la voma de cea ajuns acest sistem,coloana vertebrala o oricarei societati. Justitia-i oarba.Da. Dar voi ati facut-o si surda.

    Comentariu de Adrian Trifan — 29/01/2017 @ 12:04 AM | Răspunde

    • Eu spun ca la greata ajuta lamaia. Si daca nu aveti, aflati ca din anul 2010, judecatorii organizeaza impreuna cu avocatii si procurorii seminarii comune de pregatire pe noile coduri. Si sa va mai spun una: din sept 2015 am incheiat si o Carta interprofesionala judecatori-procurori-avocati, asa ca acum suntem cu totii parteneri in apararea statului de drept, lucru asumat prin semnatura. Asa ca mai slabiti-ma cu binomul, incepeti sa vorbiti de trinom.

      Comentariu de Cristi Danilet — 31/01/2017 @ 3:23 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: