CRISTI DANILEŢ – judecător

02/03/2015

Demitizarea justitiei. Ep. 6: „Arestarea este regula in procesul penal romanesc”

Filed under: Demitizare — Cristi Danilet @ 5:17 PM
Tags: , ,

grafician Ionut Baic2

Mi-am propus ca pe parcursul mai multor postări să înlătur prejudecățile și deformările ce există în legătură cu justiția română și care aparțin în egală măsură populației și magistraților. Cum nu intenționez să folosesc prea mult un limbaj tehnic și din considerente de spațiu nu îmi permit analize extrem de aprofundate și detaliate, îmi asum anumite inexactități din punct de vedere științific.

Acest mit este intens susținut atât de cei implicați în dosare penale, cât și de către cei care „luptă” împotriva….anticorupției. Analizarea lui presupune cercetarea legislației (pentru a vedea dacă presupusa regulă este impusă de vreun act normativ) și studierea practicii judiciare (pentru a vedea dacă presupusa regulă se verifică în practică).

1. Potrivit legislației noastre arestarea nu este obligatorie.

În România nu există vreo reglementare legală cum că persoana față de care se derulează un proces trebuie arestată (cum este, de exemplu, în SUA, unde un suspect este reținut imediat ce a fost identificat, este luat în custodie de poliție, de unde într-un termen scurt este dus în fața unui judecător care va decide dacă respectivul este pus în libertate pe cauțiune sau rămâne mai departe în stare de arest). Astfel că, indiferent ce infracțiune ar comite o persoană, ea va fi arestată de judecător numai dacă sunt îndeplinite condițiile la care m-am referit în Demitizarea ep. 5. Mai mult, dacă față de o persoană trebuie luată o măsură preventivă, organul judiciar nu are voie să se orienteze direct spre arestare, ci va analiza și motiva care dintre cele cinci măsuri posibile este mai adecvată în cauză (în ordinea severității lor, măsurile sunt: reținerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune, arestul la domiciliu, arestarea preventivă).

 2. Să vedem ce se întâmplă în practică.

Am procedat la o cercetare a datelor statistice pe ultimii 10 ani de zile. Iată-le în următorul tabel:

Perioada
inculpați persoane fizice trimişi în judecată
inculpaţi persoane fizice trimişi în judecată arestaţi preventiv
(număr-procente*)
condamnați definitiv  
 
 (număr-procente*)
condamnați la pedeapsa închisorii cu executare  
(număr-procente*)
2005 59.407 8.265 – 13.9% 65.682 – 110.7%** 22.658 – 38.1%
2006 52.943 7.146 – 13.5% 56.075 – 105.9%** 18.678 – 35.2%
2007 47.787 5.205 – 11.9% 46.127 – 96.5% 14.973 – 31.3%
2008 45.073 5.473 – 12.1% 36.795 – 81.6% 11.804 – 26.1%
2009 49.743 6.984 – 14% 34.226 – 68.8% 10.542 – 21.1%
2010 56.949 8.659 – 15.2% 41.891 – 73.5% 13.813 – 24.2%
2011 60.980 8.941 – 14.6% 47.577 – 78% 14.362 – 23.5%
2012 59.739 9.988 – 16.7% 49.188 – 82.3% 14.697 – 24.6%
2013 65.711 10.431 – 15.8% 47.133 – 71.7% 13.700 – 20.8%
2014 50.342 7.040 – 13.9% *** ***
TOTAL

-ultimii 10 ani

-ultimii 5 ani

   14.16%

15.24%

 85.44%

76.37%

27.21%

23.27%

*procentul s-a calculat prin raportare la numărul celor trimiși în judecată; **cifrele depășesc 100% ca urmare a finalizării unor dosare provenind din stocul anilor precedenți; ***date în curs de agregare

Cifrele de mai sus ne arată următoarele:

– nu toți cei față de care se desfășoară urmărirea penală (adică aceia care sunt cercetați de către poliția judiciară și parchet) sunt ținuți în stare de arest preventiv. Atunci când procurorul decide trimiterea în judecată a celor urmăriți penal, în medie 15% sunt inculpați aflați în stare de arest preventiv. Acest procent este, evident, departe de a fi caracterizat ca fiind  regulă;

– când judecătorul ajunge la concluzia că acuzele procurorului sunt întemeiate și numai dacă probele au fost obținute legal, instanța dispune condamnarea – rata condamnării în România ultimilor 5 ani este de 75% raportat la cazurile propuse de procurori. Aceste cifre atestă că judecătorii nu împărtășesc întotdeauna opinia procurorilor, așa cum susțin unii pentru a insinua existența unor legături nepotrivite între judecători și procurori;

– dintre persoanele condamnate, 30% sunt sancționate cu pedeapsa închisorii în penitenciar, pentru celelalte adoptându-se alte măsuri, neprivative de libertate. Prin urmare, maxim un sfert din cei trimiși în judecată de către procuror ajung în închisoare ca urmare a soluției instanței.

– să mai reținem că numărul celor privați de libertate la sfârșitul procesului a fost întotdeauna mai mare decât numărul celor privați de libertate în timpul procesului. Nu numai numărul celor condamnați definitiv, ci chiar dacă ne raportăm doar la numărul persoanelor care ajung în penitenciar în urma procesului, acesta este mai mare decât numărul persoanelor arestate în timpul procesului (evident, nu întotdeauna între cei condamnați și cei arestați există o corespondență totală – despre situațiile de despăgubiri acordate de stat victimelor erorilor judiciare am vorbit în Demitizarea ep.3).

În concluzie: Nu avem cum să cunoaștem un număr exact al persoanelor care comit infracțiuni în România. Dar știm că, dintre persoanele reclamate la organele de urmărire penală, o parte este trimisă în judecată. Dintre persoanele trimise în judecată  mai puțin de o șesime sunt în stare de arest (este adevărat că uneori sunt discutabile motivele care au stat la baza luării măsurii sau cele care au fost luate în considerare pentru a se dispune o anumită măsură preventivă dintre cele cinci; nu neg că există asemenea situații, dar altul a fost  obiectul analizei de față). Nu toți cei arestați sunt condamnați (la pedeapsa închisorii), ci sub o treime dintre persoanele trimise în judecată ajung în penitenciar. Așadar, al șaselea mit, cum că „În România arestarea este regula” a fost demontat.

.

ARHIVĂ DEMITIZARE:

ep.1: „Justiția română soluționează doar dosare penale”

ep.2: „Justiția este a treia putere în stat”

ep.3: „Corb la corb nu-si scoate ochii” sau„Magistratii nu raspund în vreun fel”

ep.4: „Magistratii decid potrivit propriei lor convingeri” sau „Magistratii decid cum vor ei”

ep.5: „Daca cineva este arestat înseamna că e vinovat”

Anunțuri

20 comentarii »

  1. Reiese dIn statisitica faptul ca in 2005 si 2006 au fost condamnati definitvi mai multi decat au fost trimisi in judecata…

    Comentariu de Alex C — 02/03/2015 @ 5:46 PM | Răspunde

    • da, pentru ca cei condamnati definitiv provind din dosarele din anii anteriori, nu din dosarele din anul in curs.

      Comentariu de Cristi D — 03/03/2015 @ 12:46 AM | Răspunde

  2. Fructele lasate de justitia romana in ultimii ei 20 de ani sunt niste triste sicrie ce ocupa un cimitir imens! In aceste morminte isi afla pacea eterna victimele magistratilor corupti. In fiecare sicriu se odihneste o – eroarea judiciara criminala! Carui judecator i-a fost mila cand a zarit si a privit ochii oamenilor plansi de atata nedreptate? Cine a fost miscat de vreo bunica sau vreun bunic, de o copila sau o tanara, sau un oarecare roman modest care a ajuns in instanta pentru a i se face dreptate? Nici unul nu cerea favoruri, toti cereau dreptate! Aveau mainile pline cu inscrisuri, cu probe care n-au contat nici o secunda in stabilirea “adevarului juridic”!!! Si oamenii acestia au fost ingenunchiati si au primit condamnari cu inchisoarea, au primit moartea prin cutia postala, au plans si au blestemat inima cruda a celor care le-au calcat in picioare dreptatea, onoarea si demnitatea de roman!

    Comentariu de ilie — 02/03/2015 @ 7:58 PM | Răspunde

    • Da, stiu: „sunt pline inchisorile de nevinovati”. Serios, altceva nu puteti spune?!

      Comentariu de Cristi D — 03/03/2015 @ 12:43 AM | Răspunde

    • Dar cine v-a spus ca justitia face dreptate ?????
      Justitia se face „in numele legii” … asa scrie in orice hartie judecatoreasca in partea unde judecatorul dispune.

      Daca legea facuta de „alesii neamului” e stramba, judecatorul e obligat sa o aplice pentru ca il obliga art. 124 alin. 1 din Constitutie. Mai mult, art. 124 alin. 3 din Constitutie zice ca judecatorii „se supun numai legii”. Adica e un fel de dictat, ceva de genul „dictatului de la Viena”.
      Care e sanctiunea in caz de nesupunere?
      Raspuns: epurarea … sau, in termenii contemporaneitatii, „abaterea disciplinara” care poate duce la excluderea din magistratura.

      Deocamdata n-am vazut judecator care sa vorbeasca despre diferenta dintre „dreptate” si „justitie”.

      „Dreptatea” e un sentiment, o senzatie pe care o persoana o percepe ca o satisfactie personala in urma unui act pe care il considera just.
      „Justitia” este rezultatul unui act judiciar, adica este raspunsul pe care il considera legal o instanta de judecata insarcinata, investita cu solutionarea unei dispute dintre doua sau mai multe persoane.

      Comentariu de area — 03/03/2015 @ 3:44 PM | Răspunde

      • Oh, dar faceti niste confuzii conceptuale care ma sperie.
        Haideti sa va explic in cuvinte foarte simple, pentru dvs: Sentimentul de dreptate se bazeaza pe egalitate – toti se nasc egali, toti sunt egali in fata legii, toti au aceleasi oportunitati in viata. Cand poporul isi alege reprezentantii, poporul nu isi alege pe cineva care sa decida pentru el, ci si in numele lui; deci legiuitorul e o voce a poporului – astfel ca legile sunt ale poporului, insa doar redactate de legiuitor. Legile reprezinta intotdeauna vointa majoritatii si interesul public. Cine nu se supune legilor refuza a face parte din societate. La baza legilor sta sentimentul de dreptate. Prin urmare, legile sunt drepte intotdeauna. Justitia se face in numele legii, ca singurul lucru obiectiv la care judecatorul trebuie sa se raporteze (asa cum am scris si in Demitizarea nr. 4). Prin urmare, aplicand legea (intr-un caz concret) se face dreptate (in sensul care corespunde interesului public).

        Comentariu de Cristi D — 03/03/2015 @ 3:57 PM | Răspunde

        • D-le Danilet, intai de toate va spun ca nu v-am cerut sa-mi explicati nimic … asa, in virtutea dreptului meu de a crede in ce vreau eu, chiar si in considerarea faptului ca as fi superficial, asa cum mi-ati zis dvs.
          In al doilea rand, daca credeti ca lucrurile pe care le comentez pe blogul dvs. nu sunt potrivite, aveti dreptul de a le opri, iar eu va spun clar ca nu ma supar.

          In rest teoriile cu „legiuitorul e o voce a poporului”, „legile reprezinta vointa majoritatii si interesul public” puteti sa le spuneti cui doriti dvs., nu mie. Si pentru ca tot credeti ca as fi superficial, va aduc aminte ca Tribunalul din 8 august 1945 a condamnat liderii nazisti proband faptele lor cu continutul actelor normative pe care le-au emis … sa inteleg ca acele acte normative reprezentau „vocea poporului”, „vointa majoritatii” sau „interesul public”?

          Dar ca sa fiu si mai clar v-as sugera, desigur, daca nu va ocupati numai de statistica sa analizati si continutul Legii nr. 641/19.12.1944 …

          In orice caz, cred ca e foarte posibil mai vina la putere in Romania inca un regim nazist sau bolsevic si e posibil sa aiba loc niste „epurari”, iar atunci as fi foarte curios cum veti reactiona in chestiuni de „dreptate” si „justitie”.

          Comentariu de area — 03/03/2015 @ 4:40 PM | Răspunde

          • Domnule Area, lasati-ma si pe mine sa cred ce vreau si sa spun ce cred ca este argumentat. Eu traiesc in prezent si potrivit unor valori si principii care depasesc experientele mele care m-ar face mai degraba subiectiv. Eu in postare am utilizat niste date statistice si am tras niste concluzii imbatabile. Daca nu aveti de combatut statistica si concluziile, atunci ar fi bine sa nu comentati aici. Cat despre dreptate, legi, interes public etc probabil stiinta mea si parerile dvs nu se pot confrunta, neavand o anumita pregatire absolut necesara in spate. Daca dvs vreti sa coborati in derizoriu principii sau institutii, e fix treaba dvs. Dar eu nu sunt obligat sa cobor la nivelul unor discutii care par mai degraba batjocura.
            In rest, stimate domn, aflati ca eu nu ma ocup numai de statistica, dar pt cei ca dvs care cred ca le stiu pe toate e necesar uneori sa le pun statistica sub ochi. Dar si asa vad ca nu accepta ca se inseala. Legea cu evreii am citit-o. Ca lectura pt ce au facut comunistii veniti la putere dupa legionari. Cand voi scrie cartea despre reforma justitiei din 1940 incoace, voi mentiona despre ea. Multumesc.
            In rest, cine va veni la putere si cum voi reactiona eu atunci, va las pe taramul speculatiilor. Eu nu pot sa combat imaginatia nimanui.

            Comentariu de Cristi D — 03/03/2015 @ 8:29 PM | Răspunde

  3. D.le judecator, desi nu are de-a face cu subiectul ales de Dvs, astazi, va precizez ca in cadrul unui proces la o instanta superioara de recurs , ca si justitiabil, nu m-am putut abtine si am citat dinntr-un articol marca Danlet C:
    :
    „În primul rând, trebuie de spus că un magistrat, fie judecător, fie procuror, nu poate instrumenta și soluționa o cauză cum vrea el, adică în mod subiectiv, arbitrar, ci numai potrivit unor reguli obiective pre-scrise, care sunt legile.
    Astfel, judecătorul face parte dintr-o instituție numită instanță de judecată, care ea și numai ea înfăptuiește justiția (art. 126 alin. 1 Constituție); or, justiția se înfăptuiește în numele legii (art. 124 alin. 1 Constituție) și judecătorii se supun numai legii (art. 124 alin. 3 Constituție).
    Prin urmare, magistratul este obligat să fie călăuzit de voința generală atunci când soluționează o cauză concretă, aceeași care guvernează legea adoptată de popor prin organul său reprezentativ; în acest fel, magistratul însuși exercită în mod legitim puterea cu care a fost învestit de suveran, care e poporul, căci puterea publică există doar în interesul indivizilor care compun societatea.
    În al doilea rând, un magistrat nu are voie să se conducă după propria convingere atunci când soluționează o cauză.
    De altfel, în celebra decizie nr. 171/2001 Curtea Constituțională a României a stabilit în mod neechivoc că judecătorii se supun numai legii (așa cum spune Constituția), nu și propriei lor convingeri (așa cum spunea la acea vreme codul de procedură penală)
    Se întâmplă uneori în practică ca un judecător să aibă o convingere personală diferită de ceea ce dicteaza legea. Indiferent cât de nedreaptă i s-ar părea o astfel de situație, el e obligat să dea efect legii”
    Mai mult, observand stupoarea acestora , am argumentat in continuare (tot citandu-va ) :
    ‘Judecatorul nu se poate multumi cu ce face, daca poate face acel ceva mai bine. Asta e diferenta intre cei ce isi indeplinesc destinul si cei care si-l rateaza. Intre profesionisti si ignoranti. Intre cei care fac dreptate si cei care aplica legea (nov.2009, CD).’
    Vreau sa va spun ca singura reactie a completului format din trei judecatori, a fost una lamentabila si a venit din partea celui mai tanar dintre judecatori, (aprox 33 ani ) care a rabufnit: intr-un mod total nepotrivit: „pai, mergeti sa va judece Dl Cristi D ”
    Prin urmare, daca acesti copii -judecatori nu dorec sa invete de la profesionisti (cred ca multi dintrei ei avand acelasi trend cu al tinerilor politicieni de „elita ” fara substanta ) folosindu-se de experienta acestora, cum credeti ca demonstreaza ca vor putea sa-si depaseasca conditia profesionala, nemaifind tributari intereselor de alta natura decat cele stricte ale indeplinirii actului de justitie!!!
    .Asteptam cu interes demitizarea mitului legalt de asemanarea dintre un Judecator si D.zeu (Dzeu nu se crede judecator, dar in schimb marea majoritate a judecatorilor se cred D.zei ) respectiv demitizarea mitului „floricele oltenesti ) privind argumentarea dispozitiilor unui dispozitiv cand nu judecatorul nu raspunde la nici un capat de aparare a justitiabilului.! Numai de bine,, astept cu interes articolele Dvs si sper ca si tinerii judecatori gandesc la fel!Apropo, Dle judecator, cum va explicati ca la un tribunal din nordul tarii exista atat afluenta de judecatori olteni si atat apetit pentru Ardeal ?

    Comentariu de teophilos — 03/03/2015 @ 10:09 AM | Răspunde

    • Ei, nu le poti cere tuturor sa gandeasca la fel. Insa sa speram ca ii putem educa sa se raporteze la aceleasi standarde.

      Comentariu de Cristi D — 03/03/2015 @ 4:00 PM | Răspunde

  4. Mulțumim pentru seria de postări!

    Comentariu de Ioan Joldes — 03/03/2015 @ 9:03 PM | Răspunde

  5. Pe baza informaţiilor şi interceptărilor realizate de către serviciile secrete, parchetele construieşte dosare de multe ori fără probe certe iar Curtea de Apel, ÎCCJ şi judecătorii şantajabili din celelalte instanţe condamnă în serie pe bază de supoziţii, pe oricine stă în calea fericirii celor aflaţi la putere. CSM-ul închide inexplicabil ochii la nesfârşitul şir de abuzuri comis de către DNA, parcehte şi de către instanţe, şi atâta timp cât unii judecători de acolo pot fi manipulaţi, puterea nu are nicio problemă. Oricum, în starea aceasta de brambureală, corupţie si avantaje de orice fel, profitul este din toate parţile. Din acest motiv instanţele dâmboviţene sunt cele mai vânate intituţii atât de către manipulatori cât şi de cei care lucrează în sistem.

    Comentariu de Alex C — 04/03/2015 @ 10:37 AM | Răspunde

    • Lumea magistraţilor este fie asemeni unei caracatiţe ale cărei braţe ajung peste tot, fie poate un paradox în care dorinţa de independenţă teoretică şi declarativă se războieşte cu realitatea loviturilor pe la spate, a intereselor meschine, a compromisurilor de tot felul şi a servilismunui de orice natură…sau poate o combinaţie între cele două. De multe ori, judecătorii îşi permit să se joace nepermis de mult cu destinele oamenilor, erijându-se în adevăraţi dumnezei, devenind în anumite situaţii sclavii propriilor interese.

      Comentariu de Alex C — 04/03/2015 @ 10:39 AM | Răspunde

      • Nu stiu de ce simtiti nevoia sa folositi blogul meu pentru gandurile dvs. Eu nu am interes in a promova poeti.

        Comentariu de Cristi D — 05/03/2015 @ 1:29 AM | Răspunde

        • Dreptatea este intotdeauna poezie!!!Ati fost malitios, dar va prinde si atitudinea asta!!

          Comentariu de teophilos — 23/04/2015 @ 10:06 AM | Răspunde

  6. Totusi in ultimul deceniu am observat cum persoane care au savarsit infractiuni usoare au fost arestati preventiv in timp ce altii care au avut infractiuni cu violenta au fost lasati sa se judece in libertate, binenteles, daca in anumite imprejurari victima isi retrage plangerea si aciunea se stinge, nu ?

    Comentariu de Cristian Emigrante — 05/03/2015 @ 7:09 PM | Răspunde

    • Nu stiu unde ati vazut dvs asta. Ati verificat toate sutele de mii de cazuri din ultimul deceniu ca sa vedeti aceste lucruri?! Tocmai v-am spuzarea ep.5 motivele de arestare.
      In fine, retragerea plangerii de catre victima paote avea loc doar pentru un numar redus de infractiuni – 25 din cele 400.

      Comentariu de Cristi D — 06/03/2015 @ 1:14 AM | Răspunde

  7. Am un recurs in procedura de urgenta potrivit legii, care s-a judecat in 2 termene care au durat in total 1 luna. Apoi s-a pronuntat cu 2 amanari care au durat inca 1 luna. S-au implinit 5 luni de la pronuntare incluzand si vacanta, si la Dosar nu a aparut motivarea. Cum se obtine mai repede motivarea conform statisticilor CSM? Prin denunt la DNA, prin plangere la CSM, prin reclamatie la IJ, prin cerere de urgentarea urgentarii la conducatorul Instantei, sau … prin alte metode (nimiti-le va rog!)?

    Comentariu de Ion Roata — 06/03/2015 @ 12:36 AM | Răspunde

    • Daca aveti comentarii la postare, bine. Daca nu, pentru sfaturi juridice contactati un avocat.

      Comentariu de Cristi D — 06/03/2015 @ 1:12 AM | Răspunde

    • Nu era sfat juridic, ci solicitarea unei informatii de acces la o statistica adecvata situatiei, si care sa ajute la luarea unei decizii personale. Legea nu prevede o cale de urmat, televizorul nu este izvor de drept, ma gandeam si eu ca … poate m-ajuta statisticile.

      Comentariu de Ion Roata — 06/03/2015 @ 9:09 AM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: