CRISTI DANILEŢ – judecător

07/07/2015

Declaratii inadecvate ref. relatiile magistrati-servicii de informatii

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi Danilet @ 5:52 PM
Tags: ,

dna-sriVăd în ultima vreme câţiva judecători care tot ies în spaţiul public cu declaraţii la adresa unor colegi de ai lor (pe care însă nu îi identifică) care ar avea anumite relaţii (pe care nu le precizează, ci doar le caracterizează generic ca neprincipiale sau chiar nelegale) cu serviciile de informaţii: ba că unii colegi ar fi acoperiţi, ba că unii au semnat angajamente cu SRI. Aş vrea să lămuresc opinia publică cu privire la acestea:

Astfel:
1. Magistraţii nu au voie să fie colaboratori, informatori sau agenţi ai serviciilor de informaţii. Toţi cei aflaţi în funcţie declară în fiecare an că respectă acest imperativ. Nu există vreun caz indicat în concret de cei care fac asemenea declaraţii cu privire la un magistrat care ar încălca legea. Numărul total de magistraţi din România este de 4700 de judecători şi 2900 de procurori. Pentru toţi actualul CSM a solicitat efectuarea unor verificări cu privire la declaraţiile date în ultimii doi ani – pct. 15 al ordinii de zi a Plenului CSM din data de 13.05.2015. Dacă se descoperă un magistrat care încalcă această obligaţie, el va fi eliberat imediat din funcţie şi se va deschide dosar penal pentru fals în declaraţii.

2. Magistraţii au acces la informaţii secrete de stat şi secrete de serviciu în baza Legii nr. 182/2002 modificată prin pct.51 din Legea nr. 255/2013 intrată în vigoare anul trecut, în aplicarea căreia CSM a emis un Regulament aprobat prin  Hotărârea nr. 140/2014. După cum se vede în Anexa 1, singurul angajament impus de lege şi care se regăseşte în  Regulament este acela potrivit căduia magistratul se obligă să respecte secretul şi legea inclusiv după ce părăseşte profesia, angajament care potrivit art. 3 alin. 3 se depune la conducătorul instituţiei. Precizez că de la 1 febr. 2014, de când au intrat în vigoare dispoziţiile din Legea nr. 255/2013, magistraţii nu mai sunt supuşi verificărilor din partea SRI prevăzute în art. 7 din lege – asa cum se întâmplă sub vechea reglementare, ale cărei probleme le semnalasem într-o postare din anul. 2007.

3. Potrivit art. 352 C.proc.pen intrat în vigoare anul trecut (11) În cazul în care informaţiile clasificate sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, instanţa solicită, de urgenţă, după caz, declasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea într-un alt grad de clasificare ori permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului. (12) Dacă autoritatea emitentă nu permite apărătorului inculpatului accesul la informaţiile clasificate, acestea nu pot servi la pronunţarea unei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei în cauză. Aşadar nu este real faptul că s-ar putea soluţiona dosare pe baza unor documente ce conţin informaţii clasificate nevăzute de avocaţi. Sau, cel puţin, nu s-ar putea pronunţa pe baza lor o hotărâre defavorabilă inculpatului, căci astfel ar fi afectat caracterul echitabil al procesului. Oricum, judecătorul naţional este obligat să respecte toate exigenţele art. 6 CEDO; şi asta chiar şi în dacă ar fi lipsit o astfel de reglementări.

4. Singura colaborare dintre magistraţi şi serviciile de informaţii este cea instituţională, permisă de lege. Astfel, potrivit art. 14 alin. (3) din OUG nr. 43/2002 şi a art. 13 alin. 3 din Legea nr. 508/2004 serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor au obligaţia de a pune la dispoziţie DNA, respectiv DIICOT, de îndată, datele şi informaţiile deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor de competenta acestor parchete.

5. Pentru că, din păcate, există corupţie în justiţie, serviciile de informaţii au competenţă şi în acest domeniu. Ca urmare, ele strâng informaţii despre magistraţii bănuiţi de corupţie pe care, la fel, sunt obligate să le înainteze la DNA în cadrul căruia s-a format anul acesta un birou care are ca principală activitate combaterea corupţiei în sistemul judiciar. Nu există nicio sesizare că astfel de informaţii au fost folosite nelegal, pentru a impune acestor magistraţi anumite soluţii.

Prin urmare, respectivele declaraţii despre relaţii nelegale dintre magistraţi şi serviciile de informaţii sunt nefondate. Când ele vin din partea unor magistraţi care nici nu indică, nici nu sesizează organismele competente pentru cercetarea în concret a unor situaţii de încălcare a legii, eu personal le consider total inadecvate statutului pe care îl au respectivii. Îmi scapă motivul pentru această risipă de energie şi rostul acestor declaraţii jignitoare dacă nu chiar belicoase la adresa colegilor. Dar ştiu cu siguranţă că în acest fel sunt alimentate speculaţiile de tot felul care în mod voit sunt generate de oameni ce se confruntă cu acuzaţii sau chiar condamnări penale.

Anunțuri

15 comentarii »

  1. Cele mentionate in articolul prezentat este dovada clara ca in corpul judecatorilor exista fractiuni de diferite naturi, politice, etc. sustinatoare a unor institutii publice sau mai putin publice sau, care fac chiar parte din SRI sau din alte structuri, respectiv „organisme”. Magistratii care vorbesc despre acestia, ori o fac pentru subminarea altora, deci ei au probleme (hotul striga hotul) ori nu au probe suficiente pentru a proba, ori le este teama de a-i da in vileg, cu nume si prenume. Se cunoaste lasitatea tipic romaneasca a unora, de a nu fi “barbati” pana la capat! De asemnea legea interzice de a desconspira public in calitate de autoritate publica de ragul unui magistrat, o componenta a unei structuri de securitate nationala.

    In corpul judecatorilor exista structuri de tip mafiot, cu membrii corupti, incepand de la fond pana la I.C.C.J. Multi dintre ei datorita coruptiei din trecut (datorita spagilor primite si sentintelor date) sunt oricand santajabili. Acest tip de judecator este in conservare, acum, in expectativa, datorita activitatii DNA si a SRI, etc. Acest tip de judecator nu mai beneficiaza (bine ar fi sa nu fie doar temporar) de protectia politica si administrativa de rang inalt. Asa cum se duce batalia intre rau si bine, in politic, in administrativ, in societate, asa se duce si in corpul judecatorilor, cea mai importanta structura a unui stat. Din pacate in corpul judecatorilor exista inca o componenta foarte mare, de judecatori corupti, nepregatiti, santajabili sau care au raspuns la comenzi politice.

    Este necesar ca acest corp sa fie, curatat, cernut si cercetat cu de amanuntul. Un asfel de judecator daca ramane in sistem, acesta va vicia sistemul sub multe forme in viitor. Am observat ca cei care au asemenea probleme, dau din coate ca sa acceseze, sa ocupe posturi cat mai inalte, crezand ca cu cat au o pozitie mai inalta, cu atat se vor putea acoperii sau vor putea sa scape de o eventuala problema. Sunt unele judecatoare de acest gen care au aplicat pentru diferite pozitii, interne sau europene, repetat, pentru diferite cursuri si seminarii, etc. Au reusit sa patrunda si in CSM. Omul cinstit, cu morala, cu constiinta, nu are tupeu, insa cel care fura, care inseala, care minte, are si tupeul pe masura! Nu stii cand te trezesti cu ei sefi! Corpul judecatorilor trebuie verificat si curatat.

    Comentariu de Un cetatean furat! — 07/07/2015 @ 8:03 PM | Răspunde

    • Supozitii si generalitati valabile in orice sistem, in orice tara, in orice timp. Daca aveti ceva concret, cu nume si date, formulati rapid sesizare la DNA.

      Comentariu de Cristi D — 08/07/2015 @ 8:05 AM | Răspunde

  2. As doribsa fac unele comentarii referitor la acest subiect. Chiar daca legea nu ar interzice relatia dintre magistrat luat ca individ si serviciile de informatii, eu chiar nu vad care ar fi problema ca un cetatean al unei tari democratice sa fie intr-o legatura cu o institutie a statului. Punct. In tarile civilizate asta ar fi o onoare si mandrie. La noi insa, paranoia ne face sa promulgam legi. unii magistrati arunca acuzatii nefondate referitor la presupusa colaborare dintre colegi de-ai lor si serviciile de informatii care, culmea, apartin statului roman, inseamna ca daca ar fi o presupusa colaborare dintre frunctionari ai statului si grupari infractionale organizate ar insemna sa se intoarca pamantul cu fundul in sus. Repet, din punctul meu de vedere, desi exista lege, eu nu vad care ar fi problema daca un cetatean al Romaniei ar colabora in orice fel cu o institutie a staului roman. Da, exista si fundament la legea respectiva si il inteleg. Este pentru protejarea si apararea impartiitatii si echidistantei magistratilor. Perfect adevarat si sunt pentru asta, dar in Romania alte sunt problemele cu care ne confruntam si nu cai verzi pe pereti. La boi este mai mult o problema sociala si de civilizatie cu sechele in perioada comunista cand toti erau „sifoane” la securitate. Multi nu inteleg diferenta dintre „sifoneala” securist-politica si aducerea la.cunostinta organelor statului despre incalcarea legii. Romanii confunda asta si de aici am.devenit campioni mondiali la fuga de responsabilitare. Cand este o talharie pe strada, cetateanul „nu a auzit si nu a vazut nimic…ca…deh…nu vrea sa „toarne la gardă” uitand practic ca asta este datoria lui de cetatean. Am.mers prea departe cu discutia. Imi cer scuze pentru interventie.

    Comentariu de gabriel — 07/07/2015 @ 9:15 PM | Răspunde

  3. „Pentru toţi actualul CSM a solicitat efectuarea unor verificări cu privire la declaraţiile date în ultimii doi ani”

    Intrebari:
    1. aveti cunostinta ca CNSAS-ul, institutia care face „verificarea” a preluat arhiva SIPA si alte arhive de la creatori precum DSS privitoare la magistrati?
    2. cine garanteaza ca CNSAS-ul a preluat toate dosarele de la serviciile de informatii, avand in vedere regimul acestor documente?
    3. legea permite ca organisme independente sa faca verificarile (cercetatori de arhive, membri ai ong-urilor, chiar magistrati personal)?
    4. art. 48 din Legea 303/2004 se refera la colaborarile cu securitatea dinainte de 1990, iar art. 7 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 se refera la calitatea de lucratori operativi in prezent. In ce consta exact verificarea facuta in baza art. 7 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii? magistratii au acces la asemenea verificare? alte persoane? exista posibilitatea ca unii magistrati sa-si asume in fals declaratiile pe care le fac in baza art. 7 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 pornind de la ideea ca nu exista nici un control legal asupra verificarilor pe care le face Consiliul Suprem de Aparare a Tarii? ce interes ar avea politicienii care fac parte din Consiliul Suprem de Aparare a Tarii sa publice dosarul unui magistrat care este lucrator operativ, avand in vedere caracterul secret al dosarului respectiv?

    Sunt doar curiozitati.

    Comentariu de area — 07/07/2015 @ 9:19 PM | Răspunde

    • 1. CNSAS nu a preluat arhiva SIPA.
      2. intrebarea nu merita raspuns.
      3. cititi legea.
      4. colaborarea cu fosta securitate este verificata de CNSAS. colaborarea cu actualele servicii sunt verificate de CSAT.
      curiozitatile dvs pot fi satisfacute printr-o simpla citire a legilor incidente. nimic nu se intampla in afara legii.

      Comentariu de Cristi D — 08/07/2015 @ 8:13 AM | Răspunde

      • Declarativ stati bine, realitatea o vom vedea mai devreme sau mai tarziu…legile sunt fictiuni ale mintii umane, faptele reale sa savarsesc de oameni …. desigur vom citi si vom rasciti toate legile, insa cum au stat lucrurile in realitate vom vedea exact atunci cand vor fi expirat termenele legale de clasificare … iar pana atunci nu mai este chiar atat de mult, 15-20 de ani trec repede…
        Sa stiti ca intrebarile erau retorice si nici o clipa nu mi-a trecut prin gand ca veti da vreun raspuns chiar si generic … asa ca nu era cazul sa-mi spuneti ce structuri fac „verificari” cata vreme chiar eu va scrisesem care sunt.
        In orice caz, am sentimentul ca va cenzurati in raport de restrictiile legale impuse calitatii dvs. de magistrat, ceea ce inseamna ca aveti o libertate de exprimare destul de ingradita, numai asa pot intelege ultima propozitie pe care ati scris-o in raspunsul dvs … curiozitatile sunt nascute din dorinta fireasca a fiintei de a afla, de a cunoaste, iar textele legale nu au cum sa redea faptele umane, ci doar inscriu modele/tipare/sabloane de conduita … stiu ca „autoritatea” doreste ca viata sa se desfasoare ca in romanul 1984, insa probabil ca asta se va intampla atunci cand pe pamant vor ramane doar roboti.

        Comentariu de area — 08/07/2015 @ 3:13 PM | Răspunde

        • eu nu ma cenzurez cu nimic, din contra. dar chiar nu am timpul necesar sa citesc si sa reproduc ceva pt dvs.
          in rest, dvs pareti a avea o satisfactie crezand ca traieste in lumea lui Orwell sau chiar a lui Kafka…Eu nu vreau deloc sa va deranjez in timpul celor 15-20 ani pe care ii asteptati.

          Comentariu de Cristi D — 08/07/2015 @ 6:08 PM | Răspunde

          • D-le Danilet, permiteti-mi, va rog, o intrebare, tot ca o curiozitate: cand v-ati angajat, ce documente ati semnat (in afara de faptul ca s-a semnat un decret de numire in functie, ca vi s-au dat niste hartii ca ati absolvit INM)? …
            ma gandesc ca vreodata ma voi orienta catre magistratura si, daca voi citi multe legi, voi si dobandi statutul social de magistrat dupa ce voi promova milioanele de examene necesare, si mi se pare util sa stiu ce hartii voi semna in concret ca sa pot desfasura activitati in aceasta calitate
            multumesc

            Comentariu de area — 08/07/2015 @ 6:32 PM | Răspunde

            • Eu nu m-am angajat, caci nu sunt salariat.
              Dar trec peste ironia dvs ieftina si va raspund la ceea ce cred ca ati vrut sa intrebati: am depus o cerere de inscriere la concurs, m-am prezentat la concurs si l-am luat, am primit decretul de numire ca magistrat, am depus juramantul si am demnat inscrisul care il constata. Simplu si exact cum scrie la lege. Ca posibil viitor magistrat, incercati sa cititi actele normativ. Pentru alte indrumari apelati http://www.admiterejustitie.ro.

              Comentariu de Cristi D — 08/07/2015 @ 6:44 PM | Răspunde

  4. … „Supozitii si generalitati valabile in orice sistem, in orice tara, in orice timp.” … ” … nimic nu se intampla in afara legii.” Este uluitor! De doi ani cel putin DNA-ul a ridicat numai un mic colt din uriasa cortina care ne dezvaluie ce s-a intamplat de cel putin 15 ani in Romania, cum au fost incalcate legile si cum s-au furat valori uriase, sute de miliarde de euro pe parcursul a 25 de ani, de catre politicieni, de catre sefii din administratie cu implicarea celor din justitie, in special judecatori si noi … spunem ca … asa este peste tot!

    Nu se poate! Succes DNA ! Solicit ca sa fie marit numarul procurorilor de la DNA, cu inca 500 de procurori. Voi dona bani pentru procurori daca nu-i putem plati, insa de ce platim un parlament cu aproape 600 de … plus consilieri, plus secretare, birouri in judete cu haite de zeci sau sute de … relatii, prieteni, neamuri etc. ?

    Comentariu de Un cetatean furat! — 08/07/2015 @ 5:54 PM | Răspunde

  5. Cred că în nicio ţară din lume nu se vorbeşte mai mult decât la noi despre lege, legalitate, Constituţie şi tot ce ţine de justiţie, prin aceasta din urmă înţelegându-se doar D.N.A. Experienţa arată că numai ea este mai presus de lege, de Parlament, de Guvern, de oricine şi de orice, doar D.N.A. nu plăteşte pentru greşeli şi nu dă nimănui socoteală.

    Cei ce cunosc ori au trăit perioada de după război, a instalării şi a practicilor comunismului primitiv, vor spune ca şi mine, că am ajuns să retrăim cam tot ce ne-a fost dat să detestăm atunci, dar cu o şi mai mare greaţă. Bolnavilor de gargară pe marginea legilor, ar fi momentul să le amintim de Articolul 3 din Constituţia Republicii Socialiste România din 1986, în care se stipulează, pentru a elimina orice dubiu, că: „În Republica Socialistă România forţa politică conducătoare este Partidul Comunist Român.“
    Dacă prin absurd s-ar acorda teoria cu practica şi s-ar înlocui, să zicem, procuratura cu Partidul Comunist, nu s-ar mira nimeni, cum nu s-a mirat nimeni când partide întregi au trecut peste noapte de la stânga la dreapta fără ca vreun membru, fie şi din greşeală, să se opună sau chiar să observe schimbarea. Şi, cum lesne se înţelege, toate se fac în numele interersului naţional, al imaginii României sau chiar al prestigiului României în Europa şi în lume, sintagme care, atât cât va dăinui biologic actuala clasă politică, ar trebui interzise, adică ferite de ridicolul în care au fost coborâte de casta prostimii cu ştaif. Oare mai avem o ţară a noastră? Nu cumva suntem chiriaşii unui mall în faţa căruia se joacă demult o piesă tâmpită prin care ni se administrează subliminal altă istorie, alte valori şi credinţe încât am ajuns să nu mai ştim cine suntem.
    Oamenii s-au resemnat atât de mult cu falsurile şi abuzurile de orice fel, încât a spune adevărul, a arăta cu degetul hoţia, impostura şi mârlănia au devenit acte de curaj. Iar a avea curaj este un pericol pentru o putere ai cărei piloni de susţinere au devenit frica, delaţiunea şi ignoranţa. Cineva, mai stăpân pe sine şi mai detaşat de metodele enoriaşilor lui Stalin, şi-a amintit de o glumă veche pe care, actualizând-o, vom spune că este despre procurori; voi încerca să o transcriu în aşa fel încât să nu lezez obrazele subţiri ale patriei. Se zice că un cetăţean fugea odată mâncând pământul, înspăimântat de o echipă specializată în a tăia o anumită glandă masculină supranumerară. Un cunoscut, văzându-l, îl întreabă ce are de fuge atât de disperat, dar aflând care era motivul fricii acestuia izbucneşte în râs: „Fugi degeaba, doar ştii că la tine nu-i cazul, ai şi tu două ca oricare alt bărbat!“ „Da, ai dreptate, atâta doar că ăştia mai întâi le taie şi abia pe urmă le numără!“ Aşa şi la noi, în ultima vreme: Beciul Domnesc a devenit un loc în care se face numărătoarea după tăiere. Privită din spaţiul respectiv şi prin lentilele procurorilor, ţara însăşi este un „grup infracţional organizat“, deşi, dacă inversăm termenii, cred că n-am fi atât de departe de adevăr. Procurorii şi-au dovedit eficienţa în lupta politică.
    Alt stăpân, aceleaşi metode. Ei înclină balanţa în Parlament, în Guvernul României, în viaţa socială. Puterea lor destructivă este uriaşă. Ei îi pot da şi îi vor da preşedintelui nu numai „guvernul său“, ci şi ţara sa, adică, mai pe româneşte, moşia sa. Oricum, din Beciul Domnesc nimeni nu iese nepătat şi nimeni nu-şi mai poate continua cariera. Sigur, mulţi şi-au meritat şederea pe acolo, dar peste ei şi peste milioanele furate s-a aşternut liniştea, căci fără acele hoţii, unele funcţii, chiar cele mai înalte, n-ar fi fost posibile. Inscripţia de la intrarea în „Infernul“ lui Dante ar fi destul de potrivită pentru rezervaţia pomenită, deşi „Infernul“ lui Băsescu şi al lui Iohannis merită o alta, cu specific naţional, care să ne oblige pe toţi să ne amintim de anii în care ne-am dovedit laşi, incapabili să ne merităm libertatea dobândită de alţii cu mult prea mult sânge. Câteva luni crezusem că domnul Klaus Iohannis s-a rătăcit pe drumul cel bun, dar s-a grăbit să nu ne lase prea mult timp pentru iluzii şi a optat pentru drumul cel mai bătut cu putinţă, al înaintaşului său, care i-a lăsat moştenire o echipă de oameni rodată, ascultătoare, dar cu vechi şi justificat abonament la Beciul Domnesc. Dacă aceştia au folosit bani necuraţi pentru a-i câştiga victoria în alegeri a lui Băsescu, au devenit ei cinstiţi şi curaţi în campania pentru alegerea actualului preşedinte? Cunoscători ai tuturor dedesubturilor, oameni cu o înaltă calificare la acest capitol, mai pot fi ei acuzaţi fără riscul de a zgudui tot lanţul de relaţii? După ce vor rezolva cu PSD-ul şi cu guvernul „nelegitim“, cum spune doamna Gorghiu şi papagalii ei, procurorii vor găsi alte priorităţi: poate că unii nu sunt destul de blonzi sau de înalţi, de exemplu, poate că planul de arestări al „Europei civilizate“ va fi îndeplinit. Fără îndoială, există şi explicaţii logice ale cedării şi laşităţii generale în faţa ţuţărilor dictatorilor băştinaşi.
    Pe vremea Răposatului, orice ordin tâmpit, orice absurditate se justifica arătând cu degetul în sus: „Ãla“ şi „Aia“. Acum se bate cu degetul pe umăr, iar cei mai îndrăzneţi, „cunoscătorii“ „ştiu“ că voturile se numără în altă parte, că membrii unui obscur sinod diplomatic dau firmanele, iar haraciul este, de mai bine de un sfert de veac, ţara. Această ţară foarte bogată odinioară, care a rămas fără industrie, fără agricultură, fără bogăţiile subsolului şi fără forţa de muncă. Un mall cât hotarele ei, dar cu mulţi săraci, mai ales cu duhul, şi cu cele mai performante lichele care se mândresc cu statutul lor de supuşi umili şi credincioşi celor mai puternici decât ei şi al căror dispreţ nu-i supără, dimpotrivă. Pentru mulţi acesta este şi o ciudată sursă de energie şi încredere. Ei au certitudinea că există atâta timp cât simt acest sentiment. Să dispreţuiască, dar atunci să mă dispreţuiască pe mine! Felul în care am pierdut toate cele mai înainte pomenite ar ocupa un loc de seamă în orice istorie a lichelismului naţional, dar şi a prostiei. Asediul brutal, imediat după ultimul război, dar şi după Revoluţie asupra valorilor naţionale şi a tradiţiilor ar ocupa un loc de cinste chiar şi într-o Istorie universală a prostiei. Măcelărirea cailor odată cu apariţia primelor tractoare este un alt exemplu, luat la întâmplare. Numirea în funcţii de răspundere a ignoranţilor şi taraţilor. „Spune-mi cum îi recunoşti/ Dintre proşti pe cei mai proşti“? se întreba Arghezi. Astăzi, după nişte zeci de ani, am ajuns să fim din nou raiul diletanţilor, activiştilor, învârtiţilor şi veleitarilor care au infestat, incredibil de repede, apele curate ale Revoluţiei şi, fireşte, libertatea a îmbrăcat foarte repede uniforma lor. Explicaţii? Nu ştim să apăram ceva ce, până nu demult, n-am avut niciodată. Moise şi-a ţinut poporul în pustie până au murit toţi cei care au fost robi în Egipt. La noi, cei ce au fost robi în comunism nu mai au importanţă, dar ne înspăimântă urmaşii lor pentru care libertatea nu are nici un înţeles. Trăiesc într-un spaţiu fără valori, fără istorie, fără credinţă şi cu dispreţ pentru cultură şi educaţie.
    Altfel, europeni, anticomunişti şi vegetarieni care nu concep viaţa fără seminţe de cânepă. Vorbesc mai mult decât înţeleg şi, în comunicarea scrisă, pe facebook, desigur, folosesc pe î din i şi iubind diaspora pe care n-o cunosc îşi manifestă preţuirea pentru preşedinte. Alţii, din alte spaţii geografice şi spirituale merg în direcţia arătată de propria lor istorie şi civilizaţie, indiferent de dificultăţile de orice fel sau de sirenele care încearcă să-i atragă spre zări neaşteptate. Noi mergem pe drumul cel bun abia după ce le-am încercat pe toate celelalte. Mai există, ceea ce s-ar putea numi, povara libertăţii. Fromm dovedeşte că, pe lângă dorinţa înnăscută de libertate, există şi o dorinţă instinctivă de supunere. La autorităţi, la un conducător puternic, la diverse legi interioare ce ţin de convingeri, reguli cu care indivizii s-au născut etc. Poate fi la mijloc forţa energiei lor vitale sau o slăbiciune şi o neputinţă fundamentală, ba chiar şi conştiinţa insignifianţei. Fromm a găsit în Fraţii Karamazov de Dostoievski un foarte convingător exemplu de incapacitate de a suporta libertatea: „… nu are o nevoie mai arzătoare decât aceea de a găsi pe cineva căruia să-i poată ceda cât mai repede posibil acel dar al libertăţii cu care el, nenorocitul, s-a născut“. Tot într-un anumit tip de slăbiciune trebuie remarcată şi pulsiunea sadică, adică plăcerea de a provoca celuilalt sau celorlalţi durere. Cei interesaţi de viaţa politică înţeleg foarte bine această nevoie atât de manifestă. Învingătorul nu se mulţumeşte să aibă totul, ci are nevoie şi de suferinţa celor învinşi. La Beciul Domnesc stau nu numai hoţi şi învârtiţi, ci şi adversari, unii nevinovaţi. Alţii, terorizaţi de aceeaşi sete de sânge, îşi aşteaptă rândul la exterminare politică. Ţine aceasta de componenta sadică a învingătorului, despre care vorbeam, sau de un calcul rece, economic? Mai există vreun român bogat care să conteze în vreun top cât de cât serios? Dacă eşti bun pentru ţară, şi nu pentru dirijorii din umbră, există procurori pentru orice evadare din rând şi câte o cucoană care să te anunţe că eşti nelegitim. Dar la fel de trist, cel puţin la fel de trist, existã şi o mulţime care nu ţine seama de ceea ce a primit, ce distanţe şi pierderi s-au recuperat, ci de ceea ce n-a primit încă. Motiv să se simtă mai confortabil în… corul robilor.

    Comentariu de Gabriel P — 14/07/2015 @ 9:40 PM | Răspunde

    • Ati scris mult. Sper sa fie si ceva interesant. Cum nu este un comentariu la scrierea mea, nu o sa citesc ce ati scris. Incercati pt propriile reflectii sa nu mai utilizati blogul meu.
      PS: mi-a sarit ochii pe cuvantul `vegetarieni` – sa ma scuzati ca intru si eu in aceasta categorie.

      Comentariu de Cristi D — 15/07/2015 @ 3:52 PM | Răspunde

  6. Chestiunea controversată despre activitatea instituţiilor noastre apare în contextul bănuielilor că secondează, tacit, dar reprezentativ, structurile mafiote – politice, şi economice –, că susţin grupurile (cele mai multe bine asezonate cu influenţi ai zilei) fie cu informaţii, fie cu protecţie. Explozia dosarelor care se întocmesc preponderent pe turnătoriile mafioţilor, obosiţi şi ameţiţi de câţi bani au de distribuit, arată un paradox : curăţenia a început prin delaţiunile acestor inşi care au benchetuit îndelung, furând şi împărţind între ei avuţia naţională. Instituţiile de forţă doar asistă. Aşa cum au asistat, cel puţin în ultimul deceniu, la crearea acestor structuri mafiote, care au acoperit şi politicul, şi economicul. Mână în mână. Explicaţia pentru care i-au protejat poate fi găsită în faptul că funcţiile acestora depindeau de aceiaşi oameni politici. În fond, şi-au ocrotit funcţiile, locul de muncă.

    În spectacolul cătuşelor, răspunsul la întrebări care privesc activitatea acestor instituţii în ultimul deceniu nu se integrează în analiza colectivă. Scapă de calitatea de „complici“, pentru că acum arestează. În ciuda faptului că toate aceste instituţii au şi rol de prevenţie, impresionează plăcut publicul, pentru că, în sfârşit, au început să sancţioneze. Atitudinea aceasta, atât de îngăduitoare, va costa la fel de mult mersul lucrurilor pe mai departe. Absurdul situaţiei vine din faptul că avem extrem de multe instituţii de control menite să combată ilegalităţile şi, cu toate acestea, numărul cazurilor de evaziune, de înşelătorie, de trafic de influenţă, sumele colosale tranzacţionate le anulează pretenţia de a fi utile ţării.

    Spre sfârşit de mandate politice, constaţi cât de mulţi sunt cei care au evoluat în ticăloşii, ani de zile, fără să fie opriţi la primul milion sustras (de euro sau lei). Într-un grafic al responsabilităţii, după ce mulţimea se satură de sânge, se impune şi clarificarea răspunderii fiecărei persoane, din fiecare instituţie, căreia îi revenea sarcina să prevină acest mare jaf.”

    Comentariu de Ema P — 17/07/2015 @ 7:40 PM | Răspunde

  7. Nu sunt si nu am fost in nici un fel in vizorul justitiei dar nici nu sunt o naiva. Sunt de acord cu dvs. ca majoritatea judecatorilor, procurorilor, avocatilor respecta ad literam legile si regulamentele enumerate de dvs. in articol. Totusi exista multe exemple de procese carese termina intr-un mod cel putin surprinzator daca nu chiar dubios. Iata exemplul proaspat al judecatorilor din Vaslui. Dar si multe altele: excroci dovediti, de rang mai mic ori mai mare, pedepsiti cu suspendare ori eliberati pur si simplu. Asta cand un batran de 72 ani prins cu o caruta de lemne luate din padure este arestat, iar faimosul parlamentar maghiar fugit in Ungaria, care a defrisat ilegal paduri intregi in Romania se simte bine merci in Ungaria, bucurandu-se, el si familia lui, de banii furati in Romania. Nu am auzit in media de cineva din magistratura sa ceara repatrierea hotului maghiar! De aceea ma simt indreptatita sa postez aici urmatoarele consideratii.

    Iohannis – un BRUTUS de Romania ! Ne-a pacalit Iohannis! Grandoman cum se pare ca este, tanjeste sa ne jupoaie si el de bani. I-a pacalit si pe cei din diaspora! SE PARE CA NU-SI DA SEAMA CA NU EL A CASTIGAT ALEGERILE ! NU VEDE CA EL ESTE PRESEDINTE NUMAI SI NUMAI PENTRU CA Victor Viorel Ponta A PIERDUT ALEGERILE ! Daca ar fi existat un al treilea doritor la presedentie, cu siguranta acela ar fi fost ales. Cel putin fata de cetatenii romani Iohannis nu are o atitudine morala. Ne loveste sub centura. Nu inteleg de ce trebuie sa-si care nevasta dupa el. Carmen Iohannis doreste si vrea sa devina o a doua ELENA CEAUSESCU ? Celor doi li s-a urcat puterea la cap? Nu sunt constienti pe cine reprezinta ei? Isi bat joc de poporul care astepta ca sa-i fie luat in serios si implementat referendumul pentru 300 de parlamentari si nici decum sa li se mareasca salariile celor 570. Toti bosii acestia care ne prostesc, in frunte cu presedintele si prim-ministrul vorbesc numai despre salariile lor ce urmeaza sa si le mareasca si nu pomenesc nimic despre alte indemnizatii aferente fiecarei functii pe care o detin. Iohannis daca vrea salariul ca parlamentarii europeni sa mearga presedinte sa pastoreasca un popor care are forta financiara sa-i satisfaca pretentiile. Romanii nu pot! Peste jumatate din tara traieste sub limita saraciei. Romania nu inseamna doar Palatul Cotroceni! Inseamna si cetatenii care traiesc din 450lei, ori 800 lei, si chiar tineri someri care traiesc din pensia amarata a parintilor . Si care nu au case inchiriate pe euro, care sa le asigure un trai mai bun. MAI MULTA MODESTIE d-le Iohannis! Toti presedintii dinaintea ta au stiut sa traiasca decent, fara lux si pretentii. ei s-au limitat la banii pe care i-au primit de la romani. Nu au cerut costume de haine si nici stilisti platiti cu bani grei.

    Din pacate aceasta democratizare in justitie nu poate fi initiata cu sorti de izbanda decat din sanul curat si cinstit al magistraturii.
    Cu stima.

    Comentariu de Adriana Miut — 22/07/2015 @ 2:49 PM | Răspunde

  8. Si in completarea celor de mai sus:

    Noi protejam mai mult pe cainii comunitari decat pe proprii nostri copii?
    1 – Singurele fapte pentru care trebuie introdusa pedeapsa cu moartea- violul si crima. Victima celor 7 criminali este ca si moarta in sinea ei. Ea va fi marcata intrega viata, in timpul cand cele 7 brute vor trai in liniste si chiar vor putea repeta oribila fapta daca tot nu au patit nimic. Cer pedeapsa cu moartea. Propun un sondaj de opinie a cetatenilor pe aceasta tema. D-na Burada nu are si fata? Ce ar face? Dar noi ce facem? Asteptam ca dupa ispasirea unei eventuale pedepse, eliberati fiind pentru buna purtare sa se razbune asupra victimei?
    2 – Avocat.net a pus in dezbatere publica, in urma cu ceva vreme, o tema privind pedeapsa cu moartea. Veti fi mirati sa aflati cat de multa lume este de parere ca este o pedeapsa potrivita strict in unele cazuri, cum ar fi violul de orice fel, pornografia infantila si omorul, delicte de natura a fi repetate de inculpatii eliberati ulterior din diverse motive.
    3 – Nu poate exista o democratie reala atata timp cat actul de justitie este dependent de persoane individuale, ca un judecator ori un procuror. Cu atat mai mult intr-o tara ca Romania, macinata de coruptie la cel mai inalt nivel, unde Punctul 8 din Proclamatia de la Timisoara a fost nu numai ignorat ci respins cu hotarare de urmasii epocii de aur. Toti cei care nu si-au mai gasit locul in noile structuri „restructurate” s-au transformat la fata in judecatori, procurori, avocati, politisti dar si parlamentari, oameni de afaceri etc. In acest context actul de justitie este supus santajului efectuat asupra persoanelor care decid soarta inculpatilor.
    4 – Ca urmare a celor de mai sus s-ar impune o democratie reala in ceea ce priveste actul de justitie si multi cetateni sunt de acord ca acest lucru este de dorit. Restructurarea sistemului juridic din temelii in scopul democratizarii se poate face prin transformarea lui intr-un sistem juridic bazat pe Curtea cu Juri. Actul juridic nu va mai fi dependent de un singur individ santajabil ori corupt, opinia publica va avea o participare prin juratii alesi dupa criterii severe de moralitate din toate paturile sociale. Astfel actul de justitie devine un act democratic. In plus, nu vor putea fi date pedespe diferite pentru delicte similare, vor fi mai putine cazuri de erori si unii – nu putini – dintre judecatori vor fi eliberati de sabia trecutului lor.

    Oare presedintele Romaniei nu este parte a executivului de vreme ce pastoreste relatiile externe care sunt conectate intrinsec cu activitatea guvernului? Din cate stiu presedintele Romaniei este seful statului iar guvernul este doar un administrator numit de presedinte si aprobat de parlament ( asa cum este el -o adunatura de profitori) care are o singura treaba: sa administreze cat mai eficient patrimoniul tarii in interesul natiunii. Eu am 70 ani si am invatat Constitutia Romaniei in Clasa 7-a, am dat din ea un colocviu inaintea examenului de capacitate. Neocomunistii in ’89 au schimbat unele lucruri dar in mare parte vechea constitutie era mai buna decat cea noua care a fost proiectata sa deserveasca noua putere ilegitima.

    Comentariu de Adriana Miut — 22/07/2015 @ 3:01 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: