1. Unul dintre miturile lui Platon este Mitul lui Gyges sau Inelul puterii, cuprins în cartea a doua din dialogul Republica. Pe scurt, povestea este aşa: un păstor foarte cinstit din cetate era pe câmp, când în urma unui cutremur se crapă pământul, păstorul coboară şi găseşte un inel fermecat care pus pe deget îl face invizibil. Platon se întreabă dacă acel om cinstit va folosi sau nu inelul ca să facă lucrurile pe care altfel nu ar fi avut voie. Concluzia este afirmativă: păstorul devine invizibil, iar în final se culcă cu regina şi îl omoară pe rege. Morala este că şi dreptul, şi nedreptul, dacă au posibilitatea de a face nedreptăţi şi să nu fie descoperiţi/sancţionaţi, vor face în final acelaşi lucru: vor încălca legile pentru binele propriu.
2. De ce copiază copiii la teste şi teze; de ce copiază tinerii la examene; de ce copiază adulţii la concursuri?! Foarte simplu: fie nu învaţă şi vor să treacă cu bine de test. Fie învaţă insuficient şi vor o notă mai mare decât cea pe care o merită. Fie au profesori care nu acceptă răspunsuri decât identice ca în curs. Fie e un concurs foarte greu unde câteva sutimi contează enorm pentru obţnerea postului sau pentru o repartiţie în oraşul preferat. Apoi, cum ai putea tu, student bun, să nu copiezi când vezi pe studenţii proşti cum copiază şi că există riscul ca tu să îţi pierzi bursa sau locul în cămin?! Şi cum să înveţi de plăcere la materii inutile sau care sunt predate de profesori nesuferiţi?! Să recunoaştem: lumea învaţă pentru note şi atât. Iar acum, când copiatul a devenit o afacere şi eşti îmbiat să încerci atâta tehnologie nouă (inelul modern al lui Gyges), ar însemna să nu fii în trend dacă nu faci asta.
Cum e posibil să se copieze?! Din cauza deficienţelor la sistemul de supraveghere şi de corectare. Să fim realişti: la orice examen funcţionează prezumţia de vinovăţie cu privire la trei categorii de participanţi. Mai întâi cu privire la candidaţi: cel puţin unii dintre cei prezenţi în sala de examinare sunt gata să copieze – de aceea avem personal care supraveghează. Apoi cu privire la supraveghetori: cel puţin unii sunt de acord să tolereze sau chiar dispuşi să iniţieze fraudarea de către elevi – de aceea avem camere video în sălile de examinare. Şi, în fine, cu privire la evaluatori: cel puţin unii sunt dispuşi să încerce a corecta lucrările încălcând baremurile: de aceea lucrările de la examenele importante se predau lucrările având lipit colţul cu numele elevului şi de aceea avem posibilitatea reevaluării notei iniţiale de către o comisie de contestaţie.
3. Practica copiatul este extrem de extinsă: peste tot se copiază sau cel puţin se încearcă a se copia. Am arătat în partea întâi a articolului meu cât se sofisticate sunt metodele. Am primit de la o parte din cititori mesaje cu noi metode de copiere şi asigurări că, apelând la sprijinul studenţilor de la `Poli` îţi poţi face rost anul acesta de un sistem electronice de copiere care să evite bruiajul de anul trecut. Mi s-a mai spus de oameni care au terminat Facultatea de Drept şi care au copiat toată facultatea lor, inclusiv la acei profesori la care copiatul părea imposibil.
Aparent, situaţie este fără ieşire. Candidaţii/concurenţii par a-şi folosi inteligenţa în găsirea unor noi metode de copiat, iar profesorii par a fi extrem de doritori în a-şi vinde integritatea. Când copiatul şi corupţia îşi dau mâna, orice efort de combatere este nul. De aceea, o spun clar şi răspicat: a copia a devenit o virtute în Românie, alături de corupţie. Şi nu cred că se merită să renunţăm la aceste advărate „tradiţii„ ale poporului nostru.
4. Aşa că, lasaţi-i şi lăsaţi-ne să copiem! Cu toţii am făcut asta şi, dacă nu am făcut-o, cu toţii vom face asta când vom avea ocazia. Suntem damnaţi să trişăm, să înşelăm, să copiem, să furăm, să corupem. Iar noi ne mândrim cu asta.
Stimaţi dascăli, continuaţi cu extraordinara practică de a pune elevul/studentul să reproducă ce le spuneţi dvs la ore/curs sau ce este scris în cursuri. Aţi transformat învăţământul românesc într-o uriaşă fabrică de reproducere: dvs spuneţi, noi repetăm şi gata. Cu cât mai fidelă e reproducerea, cu atât mai mare e nota. Ne mai mirăm că elevii şi studenţii vor să răspundă la un test exact cum le-aţi predat la clasă şi cea mai bună soluţie este, evident, copiatul?! Nu. După cum nu ne mirăm nici că sunt profesori care nu acceptă să dai răspunsuri din cartea altui profesor. După cum nu ne mirăm nici că sunt asistenţi universitari care primesc studenţii la examene numai dacă fac dovadă că au cumpărat cartea profesorului.
Stimaţi supraveghetori, nu mai staţi de pază când daţi teste elevilor. Veţi scăpa de nevoia de a fi atenţi dacă odată cu subiectele le daţi şi răspunsurile, deja e practică împânzită în România. Apoi lăsaţi-i în lumea lor, pe Facebook. De camerele video deja aţi învăţat cum să vă: staţi în zona lor neacoperită de unde le dictaţi copiilor răspunsurile. În felul acesta veţi acea sute de lucrări identice, cum s-a întâmplat în aceste zile la un anonim liceu din nordul ţării, şi vă veţi fi uşurat enorm munca: gândiţi-vă că veţi corecta o singură dată o singură lucrare!
Dragi elevi, nu mai învăţaţi nimic! Serios, doar acum pentru orice răspuns puteţi apela la google. Mergeţi la şcoală doar să vă luaţi diploma. Asta e o bucată de hârtie ce trebuie neaparat însoţită de o semnătură şi o ştampilă. De regulă, eliberarea ei costă: strângeţi şi voi de un protocol şi cereţi-I profului responsabil contul de card, îi puneţi banii direct acolo. Sau faceţi aşa, că am avut noi recent un caz: ca să nu bată la ochi voi îi cumpăraţi o bijuterie scumpă de la magazinul familiei sale, după care el duce înapoi bijuteria şi o răscumpără, reţinându-şi banii. După ce luaţi diploma de Bac (asta e prescurtarea de la un cuvânt care azi nu mai are vreo valoare, aşa că nu vă chinuiţi să îl reţineţi) mergeţi la o facultate, căci intrarea e la majoritatea doar pe bază de dosar; iar unde nu e pe bază de dosar e pe bază de „X„ şi „0„, aşa că nu trebuie să ştiţi limba română decât ca să citiţi puţin. Faceţi voi rost cumva de bani şi terminaţi facultatea, după care vă luaţi licenţa. Aici e simplu: sunt profesori sau asistenţi de profesori dispuşi contra unei sume rezonabile să vă vândă o lucrare dintr-un an anterior. Unii veţi fi tentaţi să vă luaţi mai multe diplome – cu cât mai multe, cu atât mai bine, părerea mea e că le puteţi folosi cu succes în camera voastră pe post de tapet.
Desigur, cei mai isteţi dintre voi veţi merge mai departe. După cum aţi învăţat deja de la părinţii, profesorii şi prietenii voştri, cu bani se poate cumpără orice în România. Aşa că orientaţi-vă curajos în domenii unde vă puteţi scoate apoi investiţia: în medicină, în poliţie, în justiţie (aici însă încercaţi metode noi de fraudat că suntem la curent cu astea vechi – vezi episodul anterior – şi e păcat să vă prindem.), în educaţie şi puţin mai încolo în politică. Dar după ce intraţi, nu fiţi nerăbdători să vă recuperaţi totul în primul an: acţionaţi încet cu încet; după care treceţi la lingouri de aur şi apoi la tablouri.
Stimată presă, am văzut că plagiatul e şi la voi la modă: preluaţi articole cuvânt cu cuvânt din alte părţi, preluaţi înregistrări, preluaţi fotografii. Vă sugerez să o faceţi în continuare şi dacă cineva încearcă să vă facă ceva să invocaţi nemernicia lor de a vă cenzura şi de a vă încălca nelimitata libertate de exprimare.
Stimaţi rectori, gândiţi-vă în mod serios să desfiinţaţi comisiile alea de etică din Universităţi. Nu au nici un rost! Plagiatul trebuie recunoscut şi de iure, că de facto există de mult. Nu trebuie să ne mai batem capul să demonstrăm că altcineva a creat ceva înaintea noastră: insistenţa înseamnă perseverenţă, iar repetiţia e mama învăţăturii. Zău că nu are importanţă autorul, ci doar conţinutul.
Stimate domnule ministru al educaţiei, vă rog să solicitaţi desfiinţarea acelei comisii de albit demnitarii plagiatori. Pe bune, ei au imunitate judiciară, e normal să o aibă şi pe cea plagiatară (ah, nu există acest cuvânt?! păi ar trebui inventat). Stimate domnule ministru al justiţiei, vă rog să faceţi demersuri pentru abrogarea infracţiunii de plagiat prevăzută azi în art. 141 din Legea nr. 8/1996. Jurisprudenţa pe acest subiect trebuie trecută în anale. În plus, rezolvăm şi problema persoanelor private de libertate care scot cărţi pe bandă rulantă respectând cuvânt cu cuvânt ce au spus mai marii din care se inspiră.
5. Să nu uităm ce ni se spune în România, cu mândrie nedisimulată: `cărţile din cărţi se fac`.
CRISTI DANILEŢ - judecător 
Lasati prostiile cu copiatul, Acestea sunt baliverne. Vrei sa promovezi in magistratura ?. Nimic mai simplu. Dai banul cu mormanul si un membru al CSM iti face lucrarea. Esti primul pe lista chiar dac nu stii da scrii. De aceia magistrati nu raspund pentru ceea ce fac, ca au dat banul cu mormanul.
Comentariu de ilie — 20/07/2015 @ 5:25 AM |
He, he. Acum, lasati-ma ca pe blogul meu sa scriu ce consider eu ca e bine.
Cat despre promovare in magistratura stati linistit, membrii CSM nu sunt implicati in redactarea subiectelor si corectarea lucrarilor. Dar fac pariu ca nu stiati asta, desi asa e de 10 ani…Cand va actualizati cunostintele inainte sa le emiteti??
Comentariu de Cristi D — 20/07/2015 @ 12:15 PM |
Contra persoanelor lipsite de constiinta/vointa, putine lucruri se mai pot face. Va dati seama ca cei slab pregatiti profesional vor fi eliminati ulterior de la locurile de munca in care nu mai e nimic de copiat, cu exceptia bugetarilor protejati prin legi speciale. Multe familii „investesc” orice pentru a-si plasa membrii lor in posturi bugetare cat mai inalte, si cum deja dispun de finantari ametitoare, persoanele bine pregatite profesional n-au nicio sansa in fata lor. Sub umbrela unei aparente democratii, Romania creaza caste exclusiviste precum cele din India.
Justitia este o tinta predilecta pentru o „meserie” imuna la orice. In cel mai rau caz ajunge avocat de success, in castigarea de procese truncate, sau care „ajuta” institutii/regii ale statului. Daca ajunge chiar magistrat, nu mai e cale de intors, poate face lucrarile oricum caci nu le analizeaza nimeni. Totul este sa nu-l prindeti intarziind la program, sau folosind exprimari interzise. In rest magistratul isi creaza un teanc de dosare neterminate cu care justifica orice.
Intr-o postare anterioara combateati „justitia plebiscitara” infaptuita prin petitii on-line, dar nu va intrebati deloc din ce motiv au aparut asemenea petitii. Ca membru CSM ar trebui sa stiti ca cetatenii au si ei dreptul la propria opinie, mai ales ca, in cazul violului respectiv ancheta legala merge suspect de greu si poate … magistratii care o instrumenteaza au copiat pe la examene, le-au trecut pe toate fraudulos, si in cazul concret ce a aparut, decid extrem de greu si de inadecvat. Niciodata CSM nu depisteaza magistrati cu lucrari defectuase, suspecte de intelegerea cu anumite parti procesuale, si nu analizeaza asemenea eventualitate ca ipoteza de lucru, desi cunoaste faptul ca sistemul a fost penetrat de incompetenti si de corupti.
In ce priveste metodele prin care combateti prin bruiaj copiatul wireless, va dezamagesc cu o veste extrem de proasta. Sunt bani cheltuiti degeaba, pentru a bloca accesul la copiere a celor sarantoci! Cei cu bani multi, isi procura cu usurinta sisteme „spread frequency” si/sau cu „adaptive filter” https://en.wikipedia.org/wiki/Adaptive_filter care curata bine bruiaje cu >15 dB peste semnalul util. Ca sa bruiati eficace asa ceva pe toate frecventele posibile, va trebuie o putere electromagnetica totala prea mare, si care afecteaza biologic oamenii. Concepeti subiectele astfel incat sa fie inutila copirea simpla, goniometrati emitatoarele, puneti sanctiuni mari, asta este singura solutie.
Comentariu de Ion Roata — 20/07/2015 @ 7:38 AM |
Nu dreptul la opinie l-am combatut, mai cititi o data postarea cu petitia online. Ci credinta oamenilor ca semnand asemenea petitii magistratul va face ceva.
Cat despre hotie si copiat, ele sunt in ADN-ul nostru. Si totusi, exista si alte solutii…despre ele insa voi scrie in episodul trei.
Comentariu de Cristi D — 20/07/2015 @ 12:17 PM |
Nu cred ce spuneti! Semnatarii isi imagineaza ca CSM-ul se va (auto)sesiza si va face ceva „pentru” magistratul delasator, asta ca sa explic politicos. Cu magistratul singur, s-au lamurit, slabe sperante!
Comentariu de Ion Roata — 20/07/2015 @ 12:39 PM |
Im place! Prea ii ironizezi pe multi!
Comentariu de Gica Ungureanu — 20/07/2015 @ 8:42 AM |
felicitări pentru fina / buna observare a ”năravurilor / moravurilor” și pentru onestitatea (și finul umor) cu care le spuneți !
succes în toate bune !
Comentariu de adi — 20/07/2015 @ 2:22 PM |
Ironie la nivel inalt! Bravo!
Comentariu de Ioan Joldes — 20/07/2015 @ 4:24 PM |
Incep prin a va saluta, asigurandu-va totodata de consideratia pe care o meritati in privinta atitudinii si a activitatilor pe care le desfasurati/promovati. Insa, nu pot sa nu remarc faptul ca prezentati sau infatisati preponderent o conduita in care supraabunda exclusiv critica, fara a promova in paralel o minima proiectie a unor solutii sau a unor puncte de vedere cu privire la potentiale solutii in legatura cu subiectele pe care le analizati. Probabil si profesia dvs. are o influenta „vecina si conexa”, „inrauritoare” in tipologia analizelor pe care le construiti si infatisati, obiectivizate in critica in forma pura, profesie in care concluziile trebuie fundamentate exlusiv prin raportare la parametrii probatoriului si a starii de fapt analizate cu finalitatea unor constatari – admite/respinge actiune sau constata dincolo de orice dubiu rezonanil ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat – fiindu-va suprimate tendintele personale, subiectiva de initiativa/propunere a unor solutii viabile pe termen lung. Imi permit sa concluzionez, urmarindu-va activitatea, recunosc ca nu in toata plenitudinea sa, fara sa o denominez, ca nu sunteti orientat spre a insufla auditoriului dvs., destul de numeros, „germenii cinstei, onoarei, demnitatii”, ci doar optati pentru a ii prezenta pur conceptual, virtual, in plan abstract. Preponderent, tanara generatie, avand accesul nelimitat la informatie, si, pe cale de consecinta, la diversitate, are nevoie de anumite repere si indrumari pana la o anumita varsta la care putem aprecia ca atinge un anumit nivel de maturitate si stabilitate psiho-emotionala; fac referire la repere umane, apte sa le insulfe dorinta de munca asidua si continua pentru atingerea unui scop, a unui obiectiv maret al planului existentei lor, sau cel putin care sa le confere o minima iluzie a satisfactiei si implinirii. Am remarcat faptul ca blamati cu ironie relativ subtila modalitatile concrete de invatare ale elevului; fac referire la acceptiunea in sens larg a celor doua notiuni, elev si modalitati de invatare, din perspectiva personala ingloband toate gradele de invatamant. Va spun cu sinceritate si satisfactie ca sunt un produs al sistemului de invatamant bazat pe reproducerea materiei predate si sustin cu tarie acest proces si modalitate, ca fiind o etapa intrinseca, indisolubila a evolutiei elevului, insa, doar pana la o anumita etapa, pana intr-un anumit punct. Acest sistem fundamentat, in acceptiunea dvs. pe asimilarea si reproducerea fidela a meteriei, al carui criteriu de notare sau unitate de masura este insasi fidelitatea reproducerii, cred ca trebuie sa guverneze formarea elevului pana in etapa in care si-a sistematizat si definitivat un ansamblu de tipare si mecanisme care sa ii permita o abordare pseudotehnica a materiei, in sens larg, la un moment dat, cand iese de sub umbrela acestor tipologii, dobandeste maturitatea si stabilitatea psiho-emotionala amintita, fiind totodata capabil a-si proiecta o serie de obiective pe termen lung, moment in care se poate lasa ghidat de capacitatea personala de creatie, subiectivism, spirit critic si analitic, intiuitie logica, etic-deontologica si emotionala. Repet, pana intr-un punct, destul de avansat, moment de reper fiind chiar absolvirea facultatii, consider ca sistemul pe care il criticati, bazat pe invatare si reproducere fidela, isi are eficienta sa. Totodata, pana la punctul de reper specificat in precedent, elevul, in sens larg, nu trebuie sa-si suprime sau cenzureze viziunea proprie, simtul si spiritul critic si analitic, capacitatea personala de creatie, insa este preferabil sa si le tempereze si adapteze la informatiile permanente pe care le asimileaza in procesul educatiei sale. Demnitatea, onoarea, cinstea, verticalitatea, respectul fata de ceilalti, cultura civica si respectul fata de institutiile publice (ca si concept, intrucat realitatea intalnita in randul resursei umane din cadrul administratiei publice, atat in plan vertical, cat si orizontal, este materializata intr-o deprofesionalizare si depersonificare in metastaza), cultul profesiei pe care fiecare o va imbratisa sunt principii care trebuie insuflate si promovate in randul elevului, in paralel cu pregatirea sa scolara. Eu, spre deosebire de dvs. nu demonizez sistemul de invatamant; din contra raportat la stadiul actual si realitatea economico-sociale, reprezinta un concept ce se apropie de normalitate. Subliniez, exclusiv prin raportare la societatea noastea; divagam neutil si superficial daca provocam comparatii cu sistemele din vestul Europie. Am constatat prin propria perceptie, experienta faptul ca poti reusi prin propriile puteri, prin propria munca, fara sa te sprijine nimeni, sintetic exprimandu-ma „ca un copil al nimanui”, insa iti trebuie o stapanire de sine enorma si o motivatie pe masura. Deci da, in conditiile actuale ale invatamantului, daca iti sacrifici, sau mai bine zis, dedici toata energia si timpul studiului, aspect ce implica faptul ca in timp ce ceilalti blameaza, bagatelizeaza si demonizeaza orice plan si aspect al realitatii sociale si personale -fara sa fac vreo sugestie inspre dvs. – de pe malul marii din concediu sau vacanta in care se duc cu bani pe care nu ii au efectiv (ulterior ajung sa condamne sistemul bancar si taxele sale draconice, dar de ce nu cheltuim exclusiv cat producem?), altii stam si ne pregatim continuu, stresati de orele si zilele care pe nesimtite zboara, si nu dramatizam. Din contra, suntem si mai indarjiti, mai motivati, si dorim sa ne aducem aportul, minima contributie la schimbarea la care toti visam, dar in sensul realizarii careia prea putini actionam. Desi si deci, fiecaruia ii revina o obligatie de minima diligenta pentru a-si aduce aportul la schimbare, marea majoritate asitam pasiv, fara reactie la furtul si demolarea a priori a unui viitor potential sau eventual, dupa caz, la care toti spera, dar putini actioneaza.
In concluzie, apreciez ca sistemul de invatamant nu este perfect, nici macar nu tinde spre a fi perfectibil, este chiar departe de normalitate, dar, chiar si in aceste conditii precare, daca s-ar reusi sa se induca elevului motivatia pentru invatare, aratandu-i-se efectul asupra propriei existente pe termen lung a acestui proces, toate raportate la fundamentul unei profesii viitoare pe care care ar dori sa o imbratiseze, scoala, cu toate inechitatile ei, poate produce oameni de calitate.
In incheiere, desi am deviat de la tema centrala a subiectului expus de dvs., respectiv copiatul si am condus aceasta expunere spre un anumit punct subliniat subsecvent in articol, de va aduc la cunostinta ca sunt un produs al acestui sistem de invatamant care este majoritar blamat, dar care mi se pare eficient. Si, totodata un aspirant/candidat din acest an la profesia si demnitatea (in sens de responsabilitate sociala) de judecator.
Va doresc succes in continuare in tot ceea ce desfasurati!
Comentariu de Bogdan Dragos — 20/07/2015 @ 8:01 PM |
Buna seara! Multumesc pentru analiza dvs argumentata. Mai rar am parte de asa ceva.
Sa stiti ca si eu sunt un produs al acestui sistem de invatamant. Din pacate, nu e suficient. Am constatat ca in profesia mea am colegi foarte buni memoratori, dar mai putini buni in domeniul aplicarii legii in cazuri concrete. De fapt, multi aplica texte de lege, nu legi (litera si spiritul). Partea a treia a postarii va lamuri unde vreau sa ajung si sunt sigur ca vom impartasi acelasi punct de vedere.
Militez pentru oameni, nu umanoizi…
Comentariu de Cristi D — 20/07/2015 @ 9:42 PM |
Apreciez faptul ca abordati direct, chiar transant aspecte care sunt realitati intalnite in domeniul justitiei, in referire la abilitatile de intelegere, interpretare si aplicare a textelor de lege a unor magistrati la situatiile de fapt concrete deduse judecatii. Avand in vedere profesia si functia pe care o ocupati, voi mentine discutia in plan abstract fara referiri individuale, ad hominem, sau mai grav, in corpore asupra magistratilor, intrucat ar denota superficialitate o asemenea atitudine.
Daca suntem corecti cu noi insine, desi nu fac parte din sistem, pana in cursul anului 2000, criteriile de selectie a resursei umane in sistemul din care faceti parte nu indeplineau nicidecum cele mai inalte standarde de exigenta asupra pregatirii teoretice, iar in unele cazuri, in ceea ce priveste calitatea umana – trasaturile si calitatile nobile ce trebuie intrunite de o persoana pentru a ocupa o asemenea functie – un asemenea standard starnea ironii. Am precizat anul 2000, preferand sa limitez din politete formala reperul temporal la acea vreme, desi reformele in justitie au inceput in anii 2004-2005 din cate cunosc, iar efectele putem aprecia ca se vad de cativa ani. Exigentele examenului din magistratura s-au conturat ulterior acestor ani. Cunoasteti prea bine realitatea si activitatea profesionala a magistratilor din zonele mai…. retrase, din provincie. Insa, este un pas important faptul ca de cativa ani justitia nu mai este un sistem ermetic, inchis, inaccesibil cetateanului care nu este parte litiganta sau martor in proces, si treptat, incerc sa fiu optimist, desi este un proces de lunga durata, cu pretul a unei generatii chiar, se va impamanteni in mentalul colectiv autohton respectul cuvenit justitiei; dar in egala masura trebuie si dvs., magistratii, sa cultivati prin actiunile sau inactiunile pe care le manifestati – atat prin conduita si probitatea morala si profesionala ireprosabila, cat si prin a arata cetateanului ca sunteti oameni normali, cu preocupari si indeletniciri sociale specifice fiecaruia – imaginea unei justitii accesibile, transparente, predictibile, sobra.
Nu gasesc argumente contra anihilarii modalitatii de accedere in magistratura prin tertipul celor 5 ani de experienta juridica in domenii gen politie judiciara, avocatura, de exemplu. Fac aceasta afirmatie cu riscul de a-mi atrage critici; insa un viitor magistrat, raportat la sistemul nostru de drept fundamentat pe interpretarea si aplicarea codurilor, nicidecum pe infaptuirea justitiei in care precedentul judiciar/jurisprudenta sa fie izvoare, cred cu tarie ca trebuie format in I.N.M., desi si acolo 2 ani sunt insuficienti, iar apoi doar un an stagiatura, ajungand la 24 de ani judecator este nenatural. Sau procuror, dupa caz. Sistemul de examinare in formatul intreit al probelor este cel mai echitabil, raportat si la aspectele enuntate in precedent. Nu neg faptul ca persoanele care acced prin beneficiul celor 5 ani ar avea deficiente in pregatire, intrucat sustin acelasi examen, dar este nefiresc si nenatural. Considerentele de genul experienta si vechimea in profesia de avocat, consilier juridic, politie judiciara sunt un avantaj, o viziune sau o abordare nu sunt pe deplin sustinute sau justificate. Cariera in aceasta profesie trebuie construita prin forma si modalitatea cea mai pura, institutul fiind faza incipienta; indiferent de critici prin acea etapa iti construiesti si proiectezi viitorul in domeniu. Argumentele de genul copii, familie, neajunsuri finaciare, varsta sunt sterile in opinia pe care o formulez. Nu neg faptul ca prin admiterea directa nu ati selectat poate profesionisti desavarsiti.
Ma abtin sa mai comentez si doar mentionez alta tipologie, gen persoane care au pus roba in cui, au stat putin prin avocatura, si au venit fuguta inapoi in sala de judecata, ca judecator sau procuror dupa caz.
Comentariu de Bogdan Dragos — 20/07/2015 @ 11:19 PM |
De asemenea, ati mentionat faptul ca multi aplica texte de lege, nu spiritul si litera legii. Magistratul, in forma sa pura, ideala si abstracta, nu ar trebui sa fie personificarea legii? Acel observator impartial, care prin de visu et de auditu asupra tuturor aspectele ce ii sunt infatisate, cantareste, analizeaza, motiveaza si decide; impedimentele de genul „intra cu x pe sedinta”, nu au ce cauta pe acest taram. Reusiti sa induceti in I.N.M. auditorilor faptul ca decid si influenteaza vietii si destine, prin fiecare actiune sau inactiune a lor, ca nu sunt mai presus de omul din fata lor, ca nici una dintre parti, pana la deliberare si pronuntare nu este pe o pozitie superioara sau inferiora, ca sustinerea procurorului, care de multe ori nu este fundamentata pe probatoriu, ci sunt afirmatii personale si subiective prin care formuleaza acuzarea trebuie plasata si analizata in aceeasi sfera a temeiniciei si legalitatii cu cele ale avocatilor, martorilor, partilor, ca procurorul nu trebuie sa cada in capcana dorintei de a pedepsi partea potrivnica instinctual (utilizez aceasta formulare de parte potrivnica pentru ca in actul de sesizare a parchetului sau politiei judiciare termenul de faptuitor deja presupune o alta valenta juridica) sau, din contra, sa nu abuzeze de puterea conferita de lege „de a face din pix” dintr-o fapta penala una de contencios-admnistrativ, sau invers (fac referire catre infractiunile de abuz in servicu, neglijenta in serviciu, trafic si cumparare de influenta, s.a. – respectiv infractiuni de coruptie si de serviciu), reusiti sa ii constientizati de cata putere le este conferita si sa ii responsabilizati in a nu actiona discretionar? Sa fim realisti, atat timp cat nu comit infractiuni in afara birourilor/salilor de judecata, sau infractiuni de coruptie, oricare dintre ei isi poate dezvolta abilitatea „de a se acoperi cu hartii”. Realizeaza magistratii care absolvesc I.N.M-ul responsabilitatea ce apasa pe umerii lor, misiunea sociala care le va stapani viata intr-o mare masura, sunt dispusi sa isi neglijeze familia si viata personala pentru interesul superior al societatii?
Stiu ca par ridicole pentru multe persoane aceste sustineri sau afirmatii, dar daca nu se regasesc in majoritatea auditorilor pe care ii formati, si cred ca magistratura este un „job stabil si sigur”, cu beneficii pe care imi permit sa le calific chiar privilegii raportat la starea societii, pe deplin justificate, de altfel, de orice magistrat care se pune in slujba societatii si a tarii sale.
Comentariu de Bogdan Dragos — 20/07/2015 @ 11:47 PM |
Credeti ca exista o legatura intre numarul urias de persoane care intra de la Universitatea Bucuresti si Universitatea Babes Bolyai si faptul ca persoanele care redacteaza subiectele sunt profesori care predau la anumite universitati ? dl Streteanu UBB , dl Boroi ….. etc . Toata lumea invata dupa manualele de la Bucuresti , dar totusi intra intr o majoritatea alarmanta , cei de la UB SAU UBB , de ce ? pentru ca stiu cum gandesc acesti profesori ! dl Boroi , sustinea examene TIP GRILA ?? !!!! la disciplina sa , iar dl streteanu , posibil la fel,nu m am interesat stiu pe ce subiecte sa puna baza , ce fel de detalii sa invete , pe ce sa se concentreze , mai ales in conditiile in care , subiectele de departajare probabil se fac de catre cei 2 , subiectele mai simple se redacteaza de catre persoanele care se schimba anual , in componenta comisiei la civil si penal fac parte cate 2 permanenti si 2 care se schimba anual , iar cei 2 de mai sus , sunt atat sefi , cat si permanenti…..nu ? este interzis ca o persoana care redacteaza subiecte sa dea meditatii ….dar faptul ca predat la un amfiteatru intreg , nu poate fi considerata o forma de meditatie in grup ? aici nu prezinta importanta cuantumul remuneratiei sau sursa nu ? ori aceasta e unica diferenta intre cele 2 tipuri de meditatie . Nu considerati faptul ca ar fi mai corect si necesar in acelasi timp ca subiectele sa fie redactate numai de catre persoane care NU predau la nicio universitate ? respectiv de catre formatorii INM, care sunt practicieni si nu profesori ? Multumesc !
Comentariu de george — 28/07/2015 @ 10:48 AM |
si dl streteanu , sustine examenele tot grila…..
Comentariu de george — 28/07/2015 @ 10:52 AM |
grila si sinteza
Comentariu de george — 28/07/2015 @ 12:28 PM |
Daca am vrea sa schimbam mediul juridic, am desfinta cateva facutlati private, astfel ca de la UBB si UB ar intra si mai multi. Nu e corect ca oameni care termina o facultate serioasa si au orizontul deschis spre multe materii sa fie intrecuti de smecherasi care merg la privat si invata doar cele 4 materii de admitere. Cand ajung la INM nu pot face un rationament in alta ramura de drept… E clar pentru orice formator la INM ca cei de la UB, UBB si stat Iasi sunt cei mai completi juristi care intra in INM. Nu spun ca la privat nu sunt unii care au invatat mai mult de cat cele 4 coduri, insa e mai rar. Daca erau dornici de a avea o perspectiva larga si a fi provocati intelectual 4 ani, alegeau la stat.
Comentariu de E bine ca se intra de la Bucuresti si Cluj — 05/09/2016 @ 6:13 PM |
referitor la varsta ideala a candidatului pt INM, a fost formulata o opinie a unei persoane din cadrul INM , ca aceasta ar fi 23 24 ani , adica , cat mai tanara , imediat dupa terminare , ori , vreti sa spuneti ca , puteti sa mai modelati pe cineva la 23 ani ? intr un an cat o sa stea la inm , celalalt an o sa fie prin practica , daca nu e format din familie de mic , cu anumite concepte , pana la 18 ani ,sansele dupa 18 ani sa modelati auditorul sunt minime , nu sunt eu psiholog ,dar nu pot sa nu vad imaturitatea celor de 23 ani , iar varsta cu privire la canditatul ideal , trebuie sa creasca parerea mea , persoanele mai in varsta sunt mai mature , au o alta experienta de viata , sa nu mai vorbim despre increderea justitiabilui in tr un judecator de 25 ani , sau procuror…….etc …..
Comentariu de george — 29/07/2015 @ 9:43 AM |
[…] Să ne amintim ce am spus până acum în partea Işi partea a II-aa eseului meu: orice elev, student sau, în general, orice persoană care este supusă unei […]
Pingback de LaPunkt – “A copia sau a nu copia?” ‘Codul de onoare – o soluţie pentru a nu mai copia’ (3) — 11/08/2015 @ 9:38 AM |
[…] Să ne amintim ce am spus până acum în partea I şi partea a II-a a eseului meu: orice elev, student sau, în general, orice persoană care este supusă unei […]
Pingback de ”A copia sau a nu copia?”. Partea a III-a: ”Codul de onoare – o soluţie pentru a nu mai copia” | România curată — 08/02/2016 @ 12:40 PM |
„O copie, va rog, fata si viceversa!”
Comentariu de Cosmisian — 20/07/2017 @ 7:16 AM |