CRISTI DANILEŢ – judecător

03/08/2015

`A copia sau a nu copia?`.  Partea a III-a: `Codul de onoare – o soluţie pentru a nu mai copia`

Filed under: educatie — Cristi Danilet @ 1:30 AM
Tags: , , ,

integritate1. Să ne amintim ce am spus până acum în partea I şi partea a II-a a eseului meu: orice elev, student sau, în general, orice persoană care este supusă unei examinări este supusă tentaţiei de a copia; în lipsa unui sistem de supraveghere, până şi cel mai cinstit dintre concurenţi va ceda ispitei; indiferent cât de drastice ar fi măsurile luate pentru a împiedica frauda, vor exista metode din ce în ce mai performante de a copia; oricum, eficienţa acestor metode este pusă la îndoială cât timp chiar cei care sunt supreveghetori locali sau centrali au ei înşişi probleme de integritate (copiază la examene de titularizare, nu trec examenul de titularizare, iau mită, superiorii lor au lucrări de doctorat plagiate, există o comisie de albire a demnitarilor plagiatori etc).

2. După apariţia primelor două părţi am primit multe mesaje. Aşa am aflat că la facultăţile de drept din toată România există aparate de bruiere de câţiva ani. Că nu există profesori care să nu ştie când sunt copiaţi. Că există profesori care explică studenţilor la prima întâlnire metodele de copiat pe care le ştiu. Cineva mi-a spus că nu are nici măcar un coleg care să nu fi copiat cel puţin o dată la un examen. Am aflat de câţiva studenţi la drept care au luat toate examenele din timpul facultăţii prin fraudă, inclusiv cel de intrare în profesie. Şi chiar că pentru admiterea la INM şi la INPPA există o adevărată concurenţă în a descoperi şi aplică noi metode de copiat. Şi să ne gândim că cei care intră în sistem voi fi cei care vor milita pentru aplicarea legii în cazul altora…

Personal cred că practica copiatului în şcoli, licee şi facultăţi este atât de extinsă şi că face o pereche atât de bună cu corupţia, încât e greu să ne imaginăm o cale de combatere. Frauda este, oricum, ridicată la nivel de virtute[1]: cine copiază la bacalaureat şi este dat afară contestă măsura în justiţie şi până se judecă dosarul respectivul urmează deja  cursurile unei facultăţi, cine e descoperit drept plagiator beneficiază de o comisie de albire şi primeşte în plus 15% la salariu, condamnaţii sunt prezentaţi la TV drept victime, cine scrie cărţi copiate în penitenciar e eliberat mai devreme etc.

3. Să vedem ce metode de combatere avem acum. Mai întâi sunt sancţiunile penale. Este ilegal ca profesorul să pretindă (chiar dacă nu primeşte) şi să primească (chiar dacă nu pretinde) mită pentru a furniza răspunsurile la subiecte; la fel, este ilegal ca personalul administrativ care multiplică subiectele înainte de examen să le transmită elevilor sau studenţilor. Desigur, metoda `patu sau patru` despre care a scris presa e cea mai revoltătoare. Organele de urmărire penală trebuie să îşi facă datoria. Profesorii care primesc bani, bunuri şi favoruri sexuale pentru a se frauda un examen trebuie să răspundă penal şi ar fi adecvat ca ei să îşi piardă locul de muncă cu imposibilitatea de a reveni în învăţământ. Tinerii care dau mită sub orice formă trebuie să ştie că sunt răspunzători penal dacă au vârsta peste 18 ani şi că pot fi sancţionaţi administrativ, inclusiv cu exmatricularea din unitatea de învăţământ. Teoretic, iminenţa unei sancţiuni penale şi administrative ar trebui să fie suficiente pentru ca aceste cazuri să nu se repete. Dar relatările de la recentul examen de Bacalaureat ne arată că nu e aşa. Deci, trebuie să ne întoarcem la prevenţie.

Desigur, pot fi luate măsuri administrative, cum ar fi: controale corporale la intrarea în unitatea de învăţământ sau în sala de examen folosind metodele asemănătoare cu cele de la aeroport; camere de filmat în toate clasele cu transmitere a semnalului audio-video, pentru orice test/examen/concurs; controale inopinate în sala de examen; săli de clasă cu pereţi transparenţi; aparate de bruiere a semnalului audio etc. Cei care administrează sistemul de educaţie ar trebui să ştie cel mai bine ce e de făcut aici.

4. Şi totuşi, cred că mai există o metodă care, odată aplicată, nu numai că va împiedica copiatul, ci va diminua comiterea ilegalităţilor în România, sporind spiritul de solidaritate în comunitate.

Dacă e să îmi imaginez la o soluţie viabilă, nu pot decât să mă gândesc la  interiorul omului, la onoarea, la conştiinţa sa. Soluţia pe care o avansez este una de tip `whistleblower` şi mi-a fost sugerată de producţia cinematografică `Codul de onoare`  (School ties) din 1992. Pe scurt: Un tip dintr-o familie mai săracă ajunge într-un liceu privat cu elevi din familii bine situate. Încetul cu încetul se integrează în comunitate, dar tipul e extrem de corect. La fiecare examen, elevii sunt puşi să semneze un cod de onoare, un fel de declaraţie de integritate, prin care se obligă să nu copieze la examen şi să îl denunţe pe cel pe care îl văd că a copiat. După care profesorul ia declaraţiile semnate, împarte subiectele şi părăseşte clasa. După ce timpul s-a scurs, profesorul revine, ia răspunsurile completate de elevi şi le corectează. Nici nu îşi pune problema că cineva a trişat. Ei bine, tipul nostru îl vede pe cel mai popular şi bogat tip, cu care era prieten, că încalcă codul. De aici fimul se derulează după un scenariu unde chestiunile de etică şi de putere se întrepătrund şi al cărui final nu vreau să îl dezvălui.

Aşa că mă gândesc şi eu: dacă am apela la soluţia `Codul de onoare` combinată cu metoda camerelor de filmat cu sonor?! Ce ar fi dacă profesorul ar da subiectele, cei examinaţi ar promite solemn că nu vor copia şi că vor denunţa pe acela care încalcă codul, apoi profesorul ar părăsi clasa?! Căci, să ne înţelegem: acea persoană care se află într-o sală de examen unde are loc o neregulă de acest gen, care duce la obţinerea frauduloasă a unor calificative, este complice moral la ilegalitate, indiferent că este profesor care permite şoptitul, profesor care furnizează răspunsurile, elev care şopteşte, elev care copiază, elev care furnizează răspunsul altora dintre cei examinaţi. Ar fi prea mult să apelăm la onoarea elevilor?! Sau aşa ceva nu le putem cere pentru că … nu se învaţă la şcoală despre onoare? Atunci, nu vă supăraţi, dar ar trebui să începem cu principiile care stau la baza convieţuirii în societate.

5. Problema este nu doar cu cei care copiază – ei comit o fraudă şi trebuie daţi afară din examen şi, dacă vrem ca acest lucru să aibă efecte maxime, trebuie să i se interzică reîncadrarea în orice altă unitate de învăţământ pentru următorii, să zicem, cinci ani. Nu doar cu profesorii care tolerează copiatul sau – ei trebui daţi afară din şcoală cu interdicţia de a mai activa vreodată în învăţământ. Nu doar cu profesorii care dau meditaţii plătite la proprii elevi – ei trebuie sancţionaţi pentru conflict de interese. Ci este o problemă mai ales cu cei care închid ochii. Eu cred că aceştia sunt mai culpabili decât primii: primii îşi urmăresc un interes personal, pe când ceilalţi afectează deja un interes public.

Cine copiază azi la un examen, fură. El fură azi când dă un test, un examen, o teză. Mâine va fura o diplomă. Apoi un concurs de ocupare a unui post. Un astfel de hoţ va deveni apoi profesor şi ne va educa copiii. Sau poate va deveni doctor şi ne vom lăsa pe mâna lui să ne opereze, după care vom fi o simplă statistică pe lista celor care mor în timpul operaţiei. Sau poate va deveni un magistrat şi ne va judeca, după care vom fi încă e eroare judiciară pentru care magistratul nu răspund pentru că, credeţi sau nu, magistratul nu răspunde pentru incompetenţă, ci potrivit legislaţiei în vigoare poate fi elimiant din sistem de abia după şase ani de la constatarea incompetenţei şi numai dacă nu trece nişte teste (ups!) în această perioadă.

Acela care vede că se comite o ilegalitate şi tace dă dovadă de lipsă de caracter virtuos şi este vinovat legal: el este un ipocrit, un ignorant sau un laş, dar şi un complice[2] în acelaşi timp. Tăcând, el încurajează comiterea ilegalităţii şi multiplicarea în spaţiu şi timp a comportamentului ilegal: acela care a copiat deja odată, o va face din nou nestingherit; alţii îl vor urma şi ei văzând că nimănui nu i se întâmplă nimic. De aceea, acela care vede comiţându-se o abatere de la lege şi nu face nimic pentru a o împiedica sau a anunţa autorităţile, mi se pare mult mai periculos. Mă gândesc dacă ar fi atacat pe stradă, oare el nu ar vrea ca trecătorul să nu întoarcă capul într-o parte, ci să intervină să îl salveze sau măcar să anunţe autorităţile?! Mă gândesc dacă ar fi un concurs pentru un singur post şi vede concurentul său copiind, oare chiar nu ar face nimic să îl împiedice pe acesta să îi ia locul?! Căci, de fapt, asta se întâmplă: cei care fraundează examenele sau concursurile obţin diplome, certificate, brevete pe care le vor folosi mai târziu pentru a lua locul altora.

6. Am credinţa că acela care ia atitudine în faţa unor fraude de orice natură, a unor ilegalităţi de orice natură, va fi urmat de alţii. Desigur, întâi va fi hulit şi batjocorit, dar apoi va fi luat drept exemplu. Şi încet-încet se va pune stavilă acestui fenomen periculos care distruge caracterul, dărâmă viitorul. Închei cu două citate celebre care îndeamnă cel puţin la reflecţie: „Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca cei buni să nu facă nimic” (Edmund Burke); „Să nu fii niciodată spectator la nedreptate sau la stupiditate. Vei acea o grămadă de timp pentru tăcere când vei fi în mormânt” (Christopher Hitchens).

[1] Furtul este atât de comun încât face obiectul unor proverbe, zicători, obiceiuri, poezii, poeme care mai degrabă arată toleranţă pentru fenomen: `A-ţi fura singur căciula`, `Hoţul neprins e negustor cinstit`, `Cine fură azi un ou mâine va fura un bou`,  `Legea e făcută ca să fie încălcată`, `Cărţile din cărţi se fac` `Meseria se fură`, obiceiul furatului miresei, poezia cu căţeluşul creţ ce fură raţa şi ouălele din coteţ,  balada cu ciobanii care ucid pe un altul pentru a-i fura oile etc.

[2] COMPLICE (cu accent pe a doua silabă, nu cum spun mulţi, inclusiv profesori şi studenţi la drept!, cu accent pe prima silabă) este persoana care înlesneşte, tolerează sau ascunde o faptă reprobabilă.

Anunțuri

14 comentarii »

  1. O mică observație: zicala „cărțile din cărți se fac” nu are nicio legătură cu ideea de furt (plagiat). E vorba de literatura de specialitate (manuale, cursuri universitare etc.): o carte nu conține noutăți (acestea fiind publicate în articole), ci prezintă într-un mod propriu lucruri cunoscute deja (din cărți sau alte publicații).

    Comentariu de managrement — 03/08/2015 @ 8:15 AM | Răspunde

    • Adica, eu nu am idei originale, ci adun idei de la altii si spun ca e munca mea. Daca asta e undeva la 15-25% dintr-o carte stiintifica, atunci sunt de acord, caci ai nevoie de referinte, raportari etc. Dar daca e aproape toata cu ideile altora…

      Comentariu de Cristi D — 03/08/2015 @ 8:54 AM | Răspunde

      • Cărțile de care vorbesc NU înseamnă cercetare. Pentru cercetare există revistele de specialitate și tezele (doctorat, disertație, lucrare de licență etc.).

        Într-un manual originalitatea ține de prezentare, nu de conținut. Conținutul nici nu are voie să fie original (decât accidental, în sensul de a aborda ceva ce n-au abordat alte manuale; dar și în acest caz, acel ceva e preluat din alte publicații, precum revistele). Un manual de – să zicem – zoologie nu poate aduce noutate științifică, singura lui menire fiind de a prezenta pe înțelesul elevilor câteva lucruri importante care există deja în alte lucrări de zoologie: celula, țesuturile, aparatele și sistemele, funcționarea diferitelor organe ș.am.d. – nimic, dar nimic nou, original, nu are ce căuta într-un manual. Din această perspectivă, un manual „e făcut din alte cărți”.

        Comentariu de managrement — 03/08/2015 @ 9:25 AM | Răspunde

        • Ei, atunci sa acceptam ca sunt si alte carti decat manualele: de ex, lucrarile de doctorat publicate la edituri obscure sau cartile scrise in penitenciar de detinuti.

          Comentariu de Cristi D — 03/08/2015 @ 9:54 AM | Răspunde

          • Desigur. Eu doar spuneam că zicala aceea provine din zona manualelor, unde nu la furt se referea :)

            Comentariu de managrement — 03/08/2015 @ 9:57 AM | Răspunde

  2. Aveti perfecta dreptate in privinta solutiei, apelul la constiinta si cred ca acesta ar putea avea impact si pe lunga durata. O data ce un elev nu va tolera ca un coleg sa copieze, mai tarziu nu va inchide ochii la hotiile sefilor sau colegilor. Ma intreb totusi, cine ii va forma astfel cand nu au dascali cu constiinta?!

    Comentariu de july — 03/08/2015 @ 9:51 AM | Răspunde

  3. Tolerat la Bucuresti, plagiatul e drastic sanctionat la Londra

    http://www.ziare.com/scoala/universitati/tolerat-la-bucuresti-plagiatul-e-drastic-sanctionat-la-londra-1340836

    Comentariu de dan — 03/08/2015 @ 12:15 PM | Răspunde

  4. Cu regret, d-le Danilet, trebuie sa va spun ca nu pot sa fiu de acord cu faptul ca oricine este supus unei examinari este tentat sa copieze. Am 70 ani, sunt fizician cu 5 ani de facultate comunista ( fara a fi vreodata membra pcr), deci am trecut prin toate examenele, dupa clasa 4-a, Capacitate la 7 clase, admitere la liceu, bacalaureat, admitere la universitate cu toata pleiada de examene care a urmat pana am ajuns sa lucrez in industria si tehnologia semiconductorilor. Aici am avut de dat ]]]examene” mereu ca tehnolog: in cercetare, in proiectare, in poductie. Nu tin minte sa fi avut vreodata tentatia de a copia. Cand am terminat gimnaziul tatal meu, profesor ne-pcr-ist, mi-a spus: ” Acum poti sa mananci paine neagra si daca vrei paine alba-te duci la liceu.” Cand am terminat liceul, din nou tata mi-a spus: ” Fata mea, acum poti sa mananci paine alba si daca vrei sa mananci cozonac – te duci la facultate.” Nici nu era nevoie sa-mi pun problema copiatului deoarece la scoala se dadeau tezele si examenele la toate materiile, inclusiv la limba rusa si un colocviu din Constitutia Romaniei la sfarsitul gimnaziului. {ca in clasa 7-a scoala comunista ne preda in programa Constitutia; pacat ca nu se preda si azi in gimnaziu ca tinerii sa-si cunoasca drepturile si obligatiile). Datorita faptului ca trimestrial se dadeau teze, profii faceau inaintea tezei cate 3-4 ore de recapitulare si sinteza a materiei din trimestrul respectiv si cu teme de casa. Nu se putea sa nu ti se fixeze materia in cap. Azi, fiul meu a facut liceul la un colegiu de prestigiu din Bucuresti, unde a dat admitere si a intrat in primii 10 la mate-info. Dar nu a terminat liceul in primii 10. De ce? Pentru ca intre timp algoritmul in care se desfasoara procesul de invatamant a fost atat de simplificat si manualele atat de sofisticate si inaccesibile nivelului de pregatire al elevilor incat cunostintele sunt dificil de asimilat fara ca elevul sa fie instruit si particular. Exemple: Nivelul vocabularului in manualele de limba romana este la nivel academic. Matematica in parte de clasa XI si cea de a XII este cea facuta de mine in anul 1 si in parte anul 2 la facultatea de fizica. In manualul fizica sunt introduse notiuni matematice (pentru vectori si forta) care inca nu au fost insusite la mate. Volumul de cunostinte din manual este atat de dens incat profesorii, in numarul de ore alocate, nu pot sa parcurga si sa mai si fixeze materia in mintea elevilor. In plus, elevii ies din scoli fara o minima cultura generala- istorie, geografie, stinte naturale- pentru ca aici nu se dau teze si se invata doar cand este nevoie de nota. Daca tot nu se da teza , de ce sa-si mai bata capu elevul cu invatarea zi de zi! Unde mai pui ca la BAC se da examen la alegere pentru unele materii. Faptul ca s-au redus cele 3 trimestre la 2 semestre nu este benefic pentru asimilarea cunostintelor din manuale. O cantitate mai mica de materie se gestioneaza mai eficient atat de profesor, dar mai ales de elevi. Iata de ce azi elevii sunt tentati sa copieze: ei constientizeaza ca nu sunt bine pregatiti. NU ESTE VINA LOR! Sa ne amintim cum in primavara lui 1990 parinti, elevi si profesori au iesit in strada sa ceara mai putina materie, mai putine ore, mai putine examene. Cei care urmareau inca de pe atunci, ca si azi, sa satisfaca orice pentru a castiga voturi – au acceptat si au distrus un sistem de invamant care era mult mai performant decat cel de azi. Si partea afectata este cea de natura psihica si morala, in sensul ca a disparut dorinta, intentia de a fi instruit, la fel cum a disparut si dorinta de a munci. In sensul ca fara munca – nimic nu se poate realiza. Sunt popoare care in 1980 erau la pamant, dezvoltate economic mult mai putin decat Romanial. Exemplu, un popor care economic si-a dus tara azi pe locul 9 in lume pentru ca respecta munca, instruirea si mai presus, isi respecta patria. Ma refer la Korea de Sud, unul din „cei 4 tigri asiatici:, dupa China, Japonia, India, care a avut o ascensiune fulminanta mai ales prin exportul de produse finite. Ce face Romania? Exporta resurse naturale brute. Scuze, pentru unele abateri de la subiect.

    Comentariu de adriana45miut — 03/08/2015 @ 2:00 PM | Răspunde

    • Nu stiu ce legatura are ce era in urma cu 60-50 ani si ce este acum in sistemul de educatie.

      Comentariu de Cristi D — 04/08/2015 @ 10:59 AM | Răspunde

  5. As! Am citit articolul dvs. abia dupa ce mi-am exprimat parerea la prima parte de la punctul nr 1. La fel cum ar trebui sa faca un medic, asa ar trebui sa se procedeze si in aceasta cauza supusa dezbaterii aici. SA SE ACTIONEZE ASUPRA CAUZELOR SI NU ASUPRA EFECTELOR. Una din cauze este si atitudinea profesorilor din nivelele ante-facultate: extemporalele se dau anuntate, elevii sunt intrebati azi daca la urmatoarea ora vor veni sau nu, Profesorul vine obosit la ora deoarece cu o zi mai inainte a avut o multime de elevi acasa, la meditatii, si tot cu cei de la meditatii lucreaza la clasa. Ce va spun eu aici, este din ce stiu de la fiul meu care a terminat un colegiul de ”prestigiu” acum 10ani. Ma intreb cum este acum daca tot mai mic este procentul de promovati la BAC si in universitati profesorii se plang ca bobocii sunt foarte slab pregatiti? De ce sa ne mai miram daca la examenele de definitivat ori pentru ocuparea unei catedre, procentul de trecere la profesori este mult mai mic decat cel de la BAC? La BAC procentul este mai mare pentru ca parintii, cu dare de mana, opteaza pentru un invatamant paralel – meditatii. Acest lucru nu este o frauda din partea profesorilor? Cei care lucreaza in industrie, in comert pe un salariu de mizerie poate sa reziste fara spaga? Acesta nu are aceleasi necesitati si dorinte ca un profesor ori un medic? Cu metode cvasi-punitive nu se rezolva nimic. In Germania pentru o tigara aruncata pe jos – se platea o amenda ca a doua oara nu o mai arunca nimeni. Asa s-au civilizat germanii. In Romania amenzile , chiar daca sunt, nu se aplica. Put aleile de urina si excrementele cainilor scosi la plimbare din apartamentele stapanilor lor, intr-o zona rezidentiala din Vatra Luminoasa. Politia si primaria solicitate ambele, nu au nici o reactie. Majoritatea coruptilor au trecut prin justitie doar pentru ochii celor de la Bruxelles. Exista o lege a ilicitului, din cate stiu. De ce nu se aplica?! De ce nu se recupereaza banii sifonati din impozitele romanilor ori care au fost sustrasi din investitii?! Ce propuneti dvs: onoare, morala nu mai exista in tara. Tinerii vad cine prospera si nu conteaza cum ajunge la un ranch plasat pe 2 strazi si se intreaba : ” de ce sa mai invat daca se poate trai in belsug si fara scoala?”. Carentele invatamantului romanesc sunt mult prea puternic implantate in constinta celor care fac educatia; parinti, profesori, societate in general, ca si in a celor care primesc educatia.

    Comentariu de adriana45miut — 03/08/2015 @ 3:35 PM | Răspunde

  6. Buna dimineata,domnule judecator.
    Am terminat facultatea acum 30 si ceva de ani.Si pe vremea aceia se copia, se faceau meditatii,se dadeau atentii la prfesori si mai ales la invatatotri, cei drept nu ca astazi si cei care copiau erau foarte putini.Ne stiam valoarea fiecare.Am avut norocul sa am colegi care invatau bine si foarte bine si profesori buni si foarte buni.Cei putini care copiau puteau promova fara sa copieze si nu intelegeam atunci de ce totusi o faceau.Peste ani, doi dintre ei, detineau si functii de conducere la fabricile unde lucrau, au furat.Unul a primit vreo 10 ani de puscarie, asta pe vremea comunismului.Cel de-al doilea, dupa 1990, a furat si pentru a scapa de pedeapsa, mai avusese si alte condamnari pentru inselaciune, s-a sinucis.
    Ceea ce se intampla astazi, in mine baga groaza.Copiii sint oglinda familiei, mai ales cind sunt mici si scoala in acesti primi ani are un rol major in formarea si corectarea greselilor familiei si nu stiu de ce, impresia mea este ca accentueaza greselile familiei.

    Comentariu de Sivu Mihaela — 08/08/2015 @ 8:25 AM | Răspunde

  7. Ca atare, nu este nici o legatura intre invatamantul de acum 60-50 de ani si cel de acum! Exista, insa, o mare deosebire: parinti, elevi si profesori, toti erau mai morali si erau constienti de necesitatea muncii, a invatatului. Azi aceste lucruri s-au pierdut in mare majoritate. Se poate si fara munca, fara invatatura! Exista modele peste tot.

    Comentariu de Adriana Miut — 08/08/2015 @ 8:56 PM | Răspunde

  8. copiii, elevii, studentii NU au nicio vina. Uitati-va, spre exemplu, la cursul de drept civil anul I de la Fac. de drept din Cluj-Napoca (Babes-Bolyai). ce poate sa faca un student cu acel curs ??. Apoi, niciun profesor din facultate nu recomanda studentilor in primul rand sa utilizeze codurile. Nicio vorba in acest sens. Si vorbesc in cunostinta. Incepand din cl I si pana la terminarea facultatii elevul, studentul este DETERMINAT sa FURE/copieze. Apoi despre PROFESOR- Pedagog…ce sa mai vorbim. am intalnit unul singur in 19 ani de scoala. Mare noroc am avut. altii poate nu au intalnit nici macar unul

    Comentariu de Silvia — 10/08/2015 @ 10:17 PM | Răspunde

  9. Pe langa cele 2 citate celebre amintite de dvs., doresc sa amintesc si eu unul, dat de Albert Einstein ( laureat al premiului Nobel si considerat unul dintre cei mai mari fizicieni din toate timpurile): ,,Lumea nu este ameninţată de oameni răi, ci de cei care permit răul”.
    Situatia dezastruoasa din societatea romaneasca, din educatie, din sanatate, din justitie, etc. se datoreaza ,, celor care permit raul ” si nu iau masuri, daca nu pentru eliminarea lui, macar pentru micsorarea raului.
    Dvs. dl judecator, credeti ca cei din Inspectoratele Scolare si din Ministerul Educatiei, cei din Ministerul Justitiei si din CSM, nu cunosc ce ar trebui sa faca pentru ca in scoli si facultati sa nu se copieze si pentru ca procurorii si judecatorii sa pronunte numai solutii temeinice si legale? Se cunoaste foarte bine ce ar trebui sa se faca, dar nu se face acest lucru pentru ca nu se doreste!
    Tocmai din acest motiv, solutia propusa de dvs. cu Codul de onoare nu are sanse de reusita pe termen scurt ( poate pe termen lung, dar momentan am indoieli si in aceasta privinta)
    Chiar presupunand ca invatatorii vor reusi sa-si educe copii astfel incat acestia sa-si denunte colegii care copieaza, soptesc, etc., ma indoiesc ca actualii profesori o sa-si denunte colegii care dau meditatii propriilor elevi, care promoveaza elevi care nu merita sa promoveze,etc., dupa cum ma indoiesc ca actualii procurori si judecatori, o sa-si denunte colegii care pronunta solutii nelegale si netemeinice, fara nici o legatura cu legea si cu probele aflate la dosar.
    Pe termen scurt solutia este alta: tragerea la raspunderte reala ( nu doar de fatada ) a tuturor elevilor, studentilor, profesorilor, avocatilor, procurorilor si judecatorilor care incalca legea!!!

    Comentariu de dumitru — 13/08/2015 @ 10:55 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: