CRISTI DANILEŢ – judecător

02/10/2015

INTERVIU – SIPA nu avea voie sa stranga informatii despre viata privata a magistratilor

Filed under: interviu — Cristi Danilet @ 10:26 AM
Tags: , ,

10-cristi-danilet-nd-0226-465x390Interviu apărut pe 2 oct. 2015 în EvZ, Vremea întrebărilor, cu Robert Turcescu: http://www.evz.ro/vremea-intrebarilor-cu-robert-turcescu-cristi-danilet-judecator-coruptia-este-prezenta-in-instante-si-parchete-iar-fenomenul-este-extrem-de-grav.html

La întâlnirea cu ambasadorul american Klemm, președintele ÎCCJ, Livia Stanciu, a vorbit despre „buna colaborare dintre instituţiile plasate la vârful sistemului judiciar şi continuarea luptei împotriva flagelului corupției”. Judecătorii colaborează cu procurorii? Judecătorii luptă şi ei împotriva corupţiei? Sau doar judecă şi… punct?

Eu cred că e timpul să lăsăm ipocrizia deoparte: Corupţia este o problemă majoră a României, căci ea a devenit sistemică, adică a cuprins toate instituţiile şi autorităţile statului. De aceea eu cred că toate organele de aplicare a legii şi toţi oamenii de bună credinţă trebuie să lupte împotriva ei.  Cu toţii nu putem fi decât de o singură parte: a legii.

Acesta este motivul pentru care susţin cele spuse de preşedintele ICCJ şi la bilanţul activităţii DNA pentru anul 2013, şi la bilanţul activităţii DNA pentru anul 2014, şi la întâlnirea cu noul ambasador al SUA în ţara noastră. Cred că putem vedea declaraţiile sale chiar într-un registru mai larg: instanţele judecătoreşti trebuie să aibă o bună colaborare nu doar cu Ministerul Public şi cu DNA, ci şi cu celelalte instituţii ale statului care au ca obiectiv susţinerea şi apărarea statului de drept, inclusiv cu Parlamentul şi Guvernul, precum şi cu mediatorii, cu societatea civilă şi cu presa. Aceasta nu înseamnă că judecătorii trebuie să plece de la idei preconcepute, adică cei trimişi în judecată de către procurori sau cei care fac obiectul unor campanii de presă, de exemplu pentru comiterea unor infracţiuni de corupţie, trebuie să fie automat condamnaţi. Ci judecătorii trebuie să îşi menţină imparţialitatea şi să pronunţe soluţia legală la sfârşitul unui proces numai după ce acuzarea şi apărarea şi-au prezentat argumentele şi dovezile.

Aş vrea să fie foarte clar: militez şi eu pentru o colaborare instituţională între organele legii şi profesiile liberale juridice, dar nu pentru o influenţare negativă a actului de justiţie. Iar această colaborare trebuie să fie extrem de transparentă, pentru a înlătura orice suspiciuni. Vă dau două exemple: acum două săptămâni CSM a aprobat ca la seminariile de pregătire a magistraţilor, începând cu anul viitor, să fie invitaţi şi reprezentanţi ai barourilor; la fel, săptămâna trecută s-a semnat Carta interprofesională între judecători, procurori şi avocaţi,care îşi propune un dialog continuu între profesioniştii dreptului pentru creşterea integrităţii şi care recunoaşte rolul distinct, dar complementar pentru înfăptuirea justiţiei, al judecătorilor, procurorilor şi avocaţilor. Dacă ne pregătim împreună, dacă colaborăm la redactarea de documente programatice sau legislative, dacă aveam protocoale încheiate la nivel lcoal sau naţional, dacă ne respectăm reciproc, înseamnă toate astea că ar fi deturnat actul de justiţie de la traiectul său legal? Nicidecum.  Şi mai remarcaţi un lucru: în actualul CSM există şi judecători, şi procurori, şi avocaţi, şi un om politic. Nicio clipă nu s-a adus vreo acuză, darămite să se demonstreze că această instituţie ar influenţa soluţia în vreun caz anume.

Dar colaborarea asta nu riscă să afecteze soluţiile din dosare? Dacă preşedintele Instanţei Supreme dă un astfel de mesaj, nu înseamnă că judecătorul trebuie să ia de bun tot ce spune procurorul?

Mesajul preşedintelui ÎCCJ este unul pentru exterior şi anume unul de încredere în instituţiile juridice care înţeleg să îşi asume rolul de curăţare a societăţii de cancerul corupţiei. La fel ca şi mesajele transmise de procurorul şef al DNA, prin care avertizează funcţionarii şi demnitarii statului că au datoria de a deservi interesul public în modul cel mai corect posibil şi că vor fi traşi la răspundere în caz contrar. Acestea nu sunt mesaje pentru a influenţa în vreun fel soluţiile din cauze concrete, ci pentru a asigura cetăţenii că legea se va aplica indiferent de calitatea, sau averea, sau funcţia celui urmărit, şi pentru a reaminti colegilor că au o misiune nobilă de îndeplinit. De altfel, judecătorii au rol diferit de procurori şi în timpul fazei de judecată aceştia din urmă au un rol procesual egal cu al avocaţilor, aşa că nu există vreun risc de influenţare.

Vă pot demonstra asta şi cu date statistice. Astfel, după intrarea în vigoare a noilor coduri penale la data de 1 februarie 2014, cererile de arestare preventivă solicitate de către procurori au scăzut cu o treime, raportat la anii anteriori; iar din solicitările procurorilor de arestare sau de prelungire a arestării cel mult 40% sunt admise de către judecatori, procentul fiind chiar de 35% pentru cererile formulate de DNA şi DIICOT. Dintre cei trimişi în judecată de către procurori, trei sferturi sunt condamnaţi şi sub un sfert ajung să fie condamnaţi cu executare în regim de penitenciar. Eu cred că asta arată că judecătorii sunt independenţi în raport cu procurorii.

Săptămâna aceasta preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a declarat că „procurorii sunt agenți ai statului și sunt putere executivă”, deci nu ar avea de ce să fie în CSM.

Uneori văd declaraţii ale unor oameni politici sau de afaceri cum că procurorii ar fi ba avocaţi ai statului, ba agenţi ai statului.

Am mai multe argumente care contrazic această opinie. În primul rând Constituţia şi jurisprudenţa CCR. Astfel, legea fundamanentală prevede în mod clar că procurorii fac parte din Ministerul Public care reprezintă interesele generale ale societăţii. Or, societatea nu e totuna cu statul: prima noţiune se referă la toţi locuitorii din ţară, cealaltă se referă la grupul politic care la un moment dat conduce ţara. Statul nu are nevoie de procurori care să îl apere, căci Guvernul are atât consilieri juridici, cât şi Minister al Justiţiei care să îl sfătuiască ce şi cum să facă în chestiuni juridice. Nici primul ministru, nici ministrul Justiţiei şi nicio altă entitate politică nu are atribuţii în legătură cu soluţionarea sau influenţarea soluţionării dosarelor de către procurori. Numai în statele comuniste procurorii se supun puterii politice. Trebuie să se înţeleagă foarte bine că la noi procurorii sunt independenţi în soluţiile adoptate şi că doar procurorul ierarhic superior poate confirma sau infirma soluţia dar numai în cazurile prevăzute de lege, motivat şi în scris. Iar trendul internaţional este acela ca procurorii să fie cu totul în afara politicului, nicidecum în sfera sa.

De altfel, Curtea Constituţională a aratat în mod clar că procurorul nu este un reprezentant al statului, ci un organ al legii (decizia nr. 68/2005) şi că Ministerul Public este o parte componentă a autorităţii judecătoreşti, nu a puterii executive sau a administraţiei publice” (decizia nr. 1503/2010). Or, deciziile CCR sunt obligatorii pentru toată lumea.

Şi mai am un argument. În iunie 2012 Raportorul special cu privire la independenţa justiţiei al ONU a prezentat în faţa Consiliului Drepturilor Omului un raport cu privire la procurori. Concluziile sunt clare: procurorii sunt factori esențiali în înfăptuirea justiției, și, ca atare, ei trebuie să respecte și să protejeze demnitatea umană și să susţină drepturile omului, contribuind astfel la asigurarea unui proces conform cu legea și la buna funcționare a sistemului de justiție penală. Procurorii joacă, de asemenea, un rol esențial în protejarea societății de o cultură a impunității și funcționează ca gardieni ai modului de funcţionare corect a sistemul de instanţe.

Până la urmă cum se traduce ce-a spus generalul Dumbravă despre „câmpul tactic din Justiție” în care acționează SRI? Că a rămas în coadă de pește acea dezbatere!

Am analizat de două ori în Plenul CSM declaraţiile generalului SRI cu privire la justiţia aflată în câmpul tactic al serviciului special. Şi de fiecare dată am ajuns la aceleaşi concluzii: SRI nu are atribuţii în legătură cu deciziile privind soluţionarea dosarelor şi nu există nicio sesizare sau dovadă că şi-ar fi depăşit atribuţiile. SRI se preocupă în mod legal de strângerea informaţiilor cu privire la corupţia judiciară, după care le înaintează procurorilor DNA. Este ruşinos, dar e o realitate: corupţia este prezentă în instanţe şi parchete.  Iar fenomenul este extrem de grav, căci am avut magistraţi de la ÎCCJ, Parchetul General, CSM, curţi şi parchete ordinare urmăriţi şi sancţionaţi pentru corupţie. Fără denunţuri din partea cetăţenilor oneşti – în unele cazuri au fost chiar magistraţi! – şi fără informaţii furnizate legal procurorilor de către Servicii, instrumentarea unor astfel de cauze ar fi fost dificilă, chiar imposibilă. Iar interesul tuturor trebuie să fie prinderea şi sancţionarea corupţilor din sistem pentru a fi îndepărtaţi rapid. Căci, spre deosebire de Guvern, odată ce un magistrat este trimis în judecată el este suspendat din funcţie; iar spre deosebire de Parlament, odată sancţionat un magistrat, el este îndepărtat din funcţie.

Ați fost printre puținii oameni care au avut la un moment dat acces la fosta arhivă SIPA. Erau „balauri” acolo? Unde sunt acum acele dosare care conțineau posibile elemente de șantaj împotriva magistraților?

Guvernul din 2005 a luat decizia de desfiinţare a acestui serviciu militarizat secret aflat în subordinea ministrului Justiţiei. După ce au fost adunate la Bucureşti şi sigilate arhivele celor 10 servicii teritoriale, ministrul Justiţiei a desemnat un judecător şi un procuror pentru a stabili ce tip de informaţii s-au adunat şi a propune ce e de făcut cu documentele. Astfel, am constatat că dosarele SIPA privind activitatea informativă erau arse din 5 în 5 ani, astfel că în prezent mai sunt dosare din perioada 1999 sau 2000 până în 2004. Din cele aproximativ 300 de note informative citite, selectiv, de mine, am constatat că cele mai multe se refereau la comandanţii de penitenciare şi funcţionarii ANP. O parte se refereau la judecători şi procurori: critici ale hotărârilor judecătoreşti, analize ale averii unora, presupuse acte de corupţie, prezentare a relaţiilor personale, inclusiv cele intime sau probleme medicale. Unele note erau trimise către parchet pentru a se face investigaţii penale; altele către cabinetul ministrului căci la acea vreme el era cel care numea şefii la parchete şi îi propunea pe şefii la instanţe; altele doar lăsate într-un dosar. Unele din ele erau informaţii verificate, altele neverificate. Unele note erau semnate, altele nesemnate. SIPA nu avea voie să strângă informaţii despre viaţa privată a magistraţilor, dar nimeni nu a răspuns pentru acest abuz vreodată. Nu am mai apucat să facem propuneri cu privire la arhivă, astfel că ea a rămas în sediul ANP, sub sigiliu. Cert este că în decursul celor trei intrări ale noastre în acea încăpere nici un document nu a ieşit şi nu a fost fotocopiat, regimul de acces fiind extrem de riguros. Ce a fost după noi, nu ştiu; am auzit doar de funcţionari din Ministerul Justiţiei intrând acolo la ordinul ministrului Chiuariu, fără a şti obiectul misiunii lor. Regret că informatorii nu au fost dezvăluiţi niciodată, că sumele primite de aceştia nu au fost dezvăluite şi că directorii SIPA nu au fost traşi la răspundere pentru ce au făcut.

Mi-ați spus cândva că prin dosarele SIPA erau și rapoarte vizând avocați și jurnaliști. Ce treabă avea SIPA cu ziariștii? Ce conțineau acele fișe?

Da, în unele note apăreau referiri la avocaţi, poliţişti şi chiar jurnalişti. Care erau suspectaţi de legături neprincipiale cu magistraţii: grupuri organizate de trecere ilegală a frontierei sau de contrabandă, informaţii scurse în presă, întâlniri. Mai multe nu îmi amintesc şi, oricum, nu aş avea voie să dau elemente concrete fiind sub incidenţa legii informaţiilor clasificate, fiindcă a trebuit să obţin o autorizaţie specială pentru acces la astfel de documente, emisă în baza unui certificat ORNIIS.

Sincer, ați avea încredere să vă prezentați ca simplă parte într-un proces în fața oricărui judecător din România? Sau admiteți că unii magistrați dau verdicte cel puțin bizare?

Am avut ocazia să mă judec ca parte în cauze civile. Unele le-am câştigat, altele le-am pierdut. Nu am fost mulţumit nici de verdicte, nici de motivări. Am rămas uimit de unele, recunosc. Asta nu m-a făcut însă să îmi pierd din încrederea în sistemul judiciar. Dar mai este de lucru. Competenţa profesională este un aspect care trebuie îmbunătăţit, dar din păcate CSM nu are pârghii pentru aceasta, iar asociaţiile profesionale nu au astfel de preocupări. Oamenii din Justiţie nu sunt cu mult diferiţi decât restul societăţii, de aceea trebuie motivaţi şi responsabilizaţi tot timpul tocmai pentru că au un rol uriaş în societate pe care mulţi nici nu îl realizează. Un an dacă ar merge Justiţia la modul ideal, România ar avansa poate cu vreo 10 ani. Dar nu aveam nici capacitatea asta instituţională (resursele materiale şi umane sunt pe avarie în multe locuri) şi nici voinţa unor magistraţi (mulţi sunt extrem de corecţi, alţii însă sunt total indiferenţi la misiunea lor, iar prea mulţi preocupaţi de revendicări sindicaliste). Deocamdată văd un avans considerabil al Justiţiei penale faţă de celelalte domenii ale Justiţiei. Or, 88% din cauzele noastre sunt civile, de aceea trebuie o mai mare aplecare spre nevoile zilnice ale cetăţenilor. Eu sper ca civiliştii să realizeze asta. Cunosc procese de concediere care au început în urmă cu peste un an şi încă nu sunt finalizate. Văd dosare cu ordine de protecţie sau ordine de plată care durează câteva luni. Contestaţii la executare care durează câţiva ani. Cauze care se finalizează prin mediere şi părţile nu sunt primite pentru confirmare la judecător în decurs de câteva zile, aşa cum ar trebui. Motivări care nu sunt redactate nici după 3 ani de la pronunţarea soluţiei. Pe o parte dintre judecătorii cu probleme îi vedem din când în când sancţionaţi disciplinar. Chiar miercurea aceasta a fost unul sancţionat pentru a treia oară în ultimii şapte ani. A trebuit să îl excludem.

De ce oamenii politici și oamenii cu bani au parte de procese lungi, de amânări, de căi extraordinare de atac? Ce au ei și n-are un amărât care ajunge în fața judecătorului? 

Nu cred că un proces penal al unui om politic sau de afaceri durează mai mult ca al unui om, să spunem, obişnuit. Îmi amintesc de un proces finalizat din 2014 în câteva luni, cu un deputat care şi-a folosit calitatea pentru a fi menţinut în funcţie un director: omul a fost prins, a recunoscut fapta, a fost condamnat prin procedură simplificată, a stat în detenţie, iar acum e în libertate. E adevărat că procesele cu oameni politici sunt intens reflectate de mass-media. Evident, cauzele cu politicieni sunt mai complexe, mai ales dacă privesc mai multe persoane sau mai multe infracţiuni comise. Dar, ca să aduc un exemplu, aţi văzut în cauzele de viol câte dosare de acest gen stagnează pe rolul unor instanţe din diverse motive. Să ştiţi însă că judecătorul nu are voie să amâne nejustificat o cauză, iar dacă o face riscă sancţionarea disciplinară. Ce ar putea fi de făcut aici ar fi o prioritizare a cauzelor, o scurtare a termenelor de amânare pentru unele cu impact social (cum ar fi infracţiunile de violenţă sau de corupţie), dar ţine de o anumită cultură a case management-ului pe care doar unii judecători şi-o asumă.

Credeți că oamenii politici își doresc cu adevărat o Justiție independentă? 

Eu cred că ne e clar tuturor că cei mai mulţi dintre oamenii politici şi-au dorit independenţa Justiţiei doar de ochii Europei. Acum, după ce ea a fost consacrată legislativ prin reforma din 2004-2005, a început recrutarea noilor magistraţi pe baz meritocratice şi s-au văzut rezultatele incredibile începând cu anul 2011, cu atât mai mult politicienii nu au motive să îşi dorească independenţa Justiţiei.

De aceea şi vedem mai multe feluri de atacuri la adresa Justiţiei: unele sunt declaraţiile publice belicoase lansate de politicieni – cel mai des, în ultima vreme, ele sunt făcute de primul ministru, de preşedintele Senatului şi de fostul preşedinte al ţării care par a se răfui cu autoritatea judecătorească, uitând că lupta trebuie dusă pentru supremaţia legii şi pentru sancţionarea infractorilor, iar nu împotriva celor care sunt garanţi ai drepturilor omului. Oricum, este de remarcat că toate instigările împotriva magistraţilor nu au reuşit să afecteze încrederea oamenilor în Justiţie care în momentul de faţă este aproape dublă decât în Guvern şi de patru ori mai mare decât în Parlament.

O altă serie de atacuri constă în tentativa de a influenţa rezultatul unor dosare sau a carierei magistraţilor prin afectarea arhitecturii şi competenţei judiciare – cum sunt propunerile de modificare legislativă şi chiar a Constituţiei cu privire la completul de 5 judecători de la ÎCCJ, la structura DNA, la componenţa CSM sau la atribuţiile ANI. Iar a treia serie de atacuri constă în atitudini şi iniţiative legislative de creare a unui regim privilegiat pentru anumite categorii de persoane – de exemplu refuzul parlamentarilor de a da acceptul pentru începerea urmăririi penale faţă de miniştri sau de luare a unor măsuri procesuale faţă de parlamentari, modificarea codului astfel încât suspecţii de corupţie să nu poată fi arestaţi, ori infracţiunea de conflicte de interese să nu se aplice primarilor și altele.

Avem un premier trimis în judecată. Pare o victorie a Justiției să fi ajuns până la acest nivel. Dar premierul rămâne în funcție!

Dar nu duce Justiţia o luptă cu premierul, Justiţia încearcă să afle ce a făcut premierul! DNA a decis deja că premierul este vinovat de încălcarea legii în fosta sa calitate de avocat. Urmează ca cel puţin o instanţă să verifice această susţinere şi să analizeze apărările inculpatului. Sigur că nu e comod pentru nimeni poziţia procesuală pe care o are premierul unei ţări într-o astfel de situaţie. Dar decizia dacă să rămână sau nu în funcţie până la sfărşitul procesului nu ţine de noi, de Justiţie. Nu e bine să amestecăm lucrurile, dacă Justiţia trebuie să fie independentă de politic şi viceversa e valabilă. Cred încă că adevărul trebuie să se afle cât mai repede şi legea să fie aplicată întocmai. Deşi poate unii şi-ar dori, Justiţia nu ţine loc nici de politică, nici de onoare.

Anunțuri

4 comentarii »

  1. Ca cetatean egal in drepturi cu orice entitate afirm: La paine foarte buna si onoruri, munca si responasabilitate pe masura.

    Judecator CSM Cristi Danilet:

    “Este ruşinos, dar e o realitate: corupţia este prezentă în instanţe şi parchete. Iar fenomenul este extrem de grav, căci am avut magistraţi de la ÎCCJ, Parchetul General, CSM, curţi şi parchete ordinare urmăriţi şi sancţionaţi pentru corupţie. Fără denunţuri din partea cetăţenilor oneşti – în unele cazuri au fost chiar magistraţi! – şi fără informaţii furnizate legal procurorilor de către Servicii, instrumentarea unor astfel de cauze ar fi fost dificilă, chiar imposibilă. Iar interesul tuturor trebuie să fie prinderea şi sancţionarea corupţilor din sistem pentru a fi îndepărtaţi rapid.”

    Judecator CSM Cristi Danilet:

    “Or, societatea nu e totuna cu statul: prima noţiune se referă la toţi locuitorii din ţară, cealaltă se referă la grupul politic care la un moment dat conduce ţara.”

    STAT1, state, s. n. 1. (Jur.) Instituție suprastructurală, instrument principal de organizare politică și administrativă prin intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt reglementate relațiile dintre oameni;

    Statul contine, nu numai politicul ci si institutiile sale administrative, inclusiv tot ce apartine de justitie, judecatori, procurori, avocati, etc. ceea ce nu inseamna ca acestia trebuie sa se supuna puterii politice sau altei puteri. Organele statului sunt obligate, ca de altfel si politicul sau orice entitate a unei societati care ocupa un anumit teritoriu sub forma de organizare statala, sa isi exercite puterile in baza legii. Nimeni nu poate, hotari politic, administrativ, juridic, in afara legii, a moralitatii, a cinstei, etc. Politicul si partea administrativa au prin lege atributiuni clare si bine determinate, limitate dar perfectibile, care-i stabilesc sfera de exercitare a puterii.

    Judecator Cristi Danilet versus Livia Stanciu:

    – “… Judecătorii colaborează cu procurorii? Judecătorii luptă şi ei împotriva corupţiei? Sau doar judecă şi… punct?”

    Ne mai trebuiesc retele organizate, nu avem suficeiente? Trebuie mare atentie ca sa nu se formeze un grup, din avocati, procurori, judecatori si alte entitati juridice, notari, executori judectoresti, consilieri juridici, etc. care sa pretinda o independenta totala si sa suprapunem o structura judiciara extrem de periculoasa peste Romania. Si asa exista retele de rudenie si de relatii destule. Contradictoriul, opozabilul si controlul reciproc, si nu asocierea, aduc progresul, respectul fata de lege, frica de lege in final si siguranta.

    Independenta justitiei nu trebuie abstractizata, idealizata si transformata intr-o idependenta absoluta. Judecatorul, procurorul si avocatul ar trebui sa fie independenti fata de politic, fata de administrativ, dar nu ca o independenta totala, caci asta insemna dictatura. Orice exista cu ratiune constienta, trebuie controlat, verificat, pentru ca nimic nu este perfect si totul este supus, erorii, greselii, tentatiilor materiale si de alta natura. Independenta absoluta inseamna sa excludem cele enumerate, ceea ce nu se poate, pentru ca ele exista. Sunt analize si liste care probeaza ca in sistemul juridic si administrativ, au existat cu mult inainte de anul 1990 si inca exista, adevarate retele de rudenie si de relatii, primar, prefect, functionar public local si central, inalt functionar public, politician si foarte grav continua prin … avocat, notar, procuror si judecator. Terminalul este judecatorul, care nu trebuie sa fie Dumnezeu, ci un “sfant”, curat si drept, cat poate fi un om. In acest stat deocamndata in mare parte opozabil cetateanului din societatea privata, sau format retele de interese pentru a fura bunuri publice si private, prin decizii, prin hotarari administrative si juridice, strambe, finalul “dreptatii” fiind judecatorul, pentru a beneficia de sume enorme.

    Persoana fizica si juridica acuza, procurorul in numele legi cerceteaza, probeaza, incadreaza si acuza. Judecatorul trebuie ca in numele legi si a principiilor generale de drept intern si european, de constiinta, de moralitate, de traditie pozitiva, functie de starea si evolutia societatii la data judecatii, sa cantareasca apoi sa absolve sau sa condamne, cantarind probele acuzatorilor si al apararii. Judecatorul trebuie sa judece si sa apare, la fel de echidistant, de aspru, de corect dreptul la proprietate, atat in ceea ce priveste proprietatea privata cat si cea publica. Cu toate ca societatea actuala isi datoreaza prosperitatea si nivelul de trai pe proprietatea privata, se observa evident ca accentul se pune numai pe proprietatea publica. Este gresit. Importante sunt deopotriva amandoua. Statul cu aproape toate componetele sale, a devenit opozabil societati private, a devenit locul unde au prosperat cei mai “strambi si slabi” membrii ai societatii. Statul prin intitutiile sale, legislativ, juridic și executiv, cu partea specifica administrativa si cea generala, a devenit un El Dorado a unor grupari care si-au intins ramurile in tot si peste tot, mijloce prin care a fost jefuita societatea in ansamblul ei.

    De multi ani se incearca prin sloganul “Independenta Justitiei” sa i se atribuie judecatorului o independenta totala, ceea ce a fost perceput ca o independenta de a aplica legea cum doreste, cum simte, cum are chef si ca daca nu-l controleaza nimeni, poate primi foloase de orice natura. Din constiinta acestuia a disparut frica de control, de verificare, etc. Acest fapt a dus la faptul ca o mare parte din judecatori sa judece cum vor, rezultatul fiind … coruptia generalizata. S-a ajuns pana la situatia de a se spune ca:

    Decat sa-ti ei un avocat sau mai multi, mai bine-ti cumperi un judecator. Sa ajuns pana acolo incat In toate primariile, prefecturile si alte institutii ale statului, daca erai nedreptatit sa ti se spuna ca:

    – Poti sa te duci in instanta! De ce? Pentru ca intre administratie si lumea interlopa oficiala si neoficiala, pana la judecator s-a format o caracatita. De aceea am ajuns la fenomenul de coruprtie generalizata.

    Reporter:
    – Săptămâna aceasta preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a declarat că „procurorii sunt agenți ai statului și sunt putere executivă”, deci nu ar avea de ce să fie în CSM.

    Judecator Cristi Daniet:

    – “Uneori văd declaraţii ale unor oameni politici sau de afaceri cum că procurorii ar fi ba avocaţi ai statului, ba agenţi ai statului.”

    Calin Popescu Tariceanu este un nomeclaturist, prorus, iar din pacate pentru Romania este un fost ginere a unui colobarator al Moscovei, “politician” care a ordonat intepestiv fara consultarea partenerilor retragerea trupelor din Irak, politicianul care imediat dupa ce a fost castigat de catre statul roman procesul privind Insula Serpilor, a dat zacamantul de hidrogen sulfurat in valoare de 50 de miliarde de doalari unei firme cu multe semne de intrebare si fara raspunsuri pana astazi. Calin Popescu Tariceanu simte frica de justitie pentru ca nu este curat. Potentiala paguba probabila adusa Romaniei de catre acesta, poate fi enorma. De aceea se opune actului de judecata privind gulerele albe politice si de alta naturta.

    Reporter:
    – Până la urmă cum se traduce ce-a spus generalul Dumbravă despre „câmpul tactic din Justiție” în care acționează SRI? Că a rămas în coadă de pește acea dezbatere!

    Judecator Cristi Danilet:

    “SRI nu are atribuţii în legătură cu deciziile privind soluţionarea dosarelor şi nu există nicio sesizare sau dovadă că şi-ar fi depăşit atribuţiile.”

    SRI –ul este o componenta a statului care prin lege are atributiuni sa verifice pe orice membru al societatii, atat public si in anumte circumsante prevazute de lege si in privat, daca exista indicii ca ar periclita prin anumite fapte societatea romaneasca. In Romania trebuie sa dispara conceptul ca membrii societati sunt diferiti si unii sunt mai speciali ca altii. Din contra, acesti “speciali ar trebuii sa fie mai responasabili, mai obligati si mai exigenti cu propria lor persoana, ca pentru asta cer sa le fie atribuite multe facilitati si onoruri. La paine foarte buna si onoruri, munca si responasabilitate pe masura.

    Reporter :

    – Ați fost printre puținii oameni care au avut la un moment dat acces la fosta arhivă SIPA. Erau „balauri” acolo? Unde sunt acum acele dosare care conțineau posibile elemente de șantaj împotriva magistraților?

    Judecator Cristi Danilet:

    “SIPA nu avea voie să strângă informaţii despre viaţa privată a magistraţilor, dar nimeni nu a răspuns pentru acest abuz vreodată.”

    SIPA sau o alta entitate ar trebui sa fie reanfintata pentru a cerceta viata publica si in anumite circumstante prevazute de lege si parti din viata privata, trecuta si prezenta, a acelor care activeaza in calitate de avocat, procuror si judecator. Astfel se va crea, mecanismul, oricand potential de verificare a si de preventie a incalcarii legii. Cel ce judeca cu frica ca oricand poate sa cada de sus, va judeca corect.

    Reporter:

    – “Sincer, ați avea încredere să vă prezentați ca simplă parte într-un proces în fața oricărui judecător din România? Sau admiteți că unii magistrați dau verdicte cel puțin bizare?”

    Judecator Cristi Daniet:

    “Am avut ocazia să mă judec ca parte în cauze civile. Unele le-am câştigat, altele le-am pierdut. Nu am fost mulţumit nici de verdicte, nici de motivări. Am rămas uimit de unele, recunosc. Asta nu m-a făcut însă să îmi pierd din încrederea în sistemul judiciar. Dar mai este de lucru.”

    Daca un judecator a avut parte de sentinta bizare, foarte multi cetateani ai acestei societati au avut parte de judecati civile nedrepte, multe cu sentinte si motivari in bataie de joc. Din pacate sistemul judecatoresc este inca populat cu multi judecatori care acum stau in conservare din cauza la DNA, judecatori din pacate si din noile generati care de-a lungul a 15-25 de ani au judecat impotiva societatii romanesti.

    Reporter:
    – Credeți că oamenii politici își doresc cu adevărat o Justiție independentă?

    Judecator Cristi Danilet:

    “Eu cred că ne e clar tuturor că cei mai mulţi dintre oamenii politici şi-au dorit independenţa Justiţiei doar de ochii Europei. Acum, după ce ea a fost consacrată legislativ prin reforma din 2004-2005, a început recrutarea noilor magistraţi pe baz meritocratice şi s-au văzut rezultatele incredibile începând cu anul 2011, cu atât mai mult politicienii nu au motive să îşi dorească independenţa Justiţiei.”

    Clasa politica actuala, toate partidele cu structurile aferente sau constituit prin promovarea celor care au vazut in politic mijlocul de a face bani, bani multi. Incepand cu primariile si sediile de partid au fost promovati „politicieni” care si-au indoit spinarea, cei care au lingusit, purtatori de vorbe goale, avarii, smecherii, derbedeii, femeile usoare fara morala si etica, o intreaga gama de ce este rau in societate. Aceste elemente misuna in zona institutiilor statului si a partidelor pentru a patrunde in ele si chiar sunt acceptate. Oamenii morali sunt eliminati, nu sunt acceptati sau acceptati greu, pentru ca aceste institutii au startat imediat dupa revolutie cu astfel de persoane, pentru ca ulterior sa se alimenteze si sa se autogenereze cu acestea. Trebuesc gasite mijloace pentru ca intreaga clasa politica sa fie reformata atat din interior cat si din exterior, de bunavoie sau prin lege.

    Reporter:

    Avem un premier trimis în judecată. Pare o victorie a Justiției să fi ajuns până la acest nivel. Dar premierul rămâne în funcție!

    Judecator Cristi Danilet

    “ De aceea şi vedem mai multe feluri de atacuri la adresa Justiţiei: unele sunt declaraţiile publice belicoase lansate de politicieni – cel mai des, în ultima vreme, ele sunt făcute de primul ministru, de preşedintele Senatului şi de fostul preşedinte al ţării care par a se răfui cu autoritatea judecătorească, uitând că lupta trebuie dusă pentru supremaţia legii şi pentru sancţionarea infractorilor, iar nu împotriva celor care sunt garanţi ai drepturilor omului.”

    Domnul judecator Cristi Danilet este amabil in ceea ce il priveste pe primul ministru Victor Ponta. Nu cred ca cetatenii Romaniei l-au auzit prea des pe V. Ponta, decat extrem de rar si chiar si atunci cu jumatate de gura, ca are ceva impotriva coruptiei. Multe fapte ale acestuia sunt legate de legi, ordonante, fapte, legate de favorizarea coruptiei.

    Traian Basescu, fostul presedinte a devenit un om care ataca justitia pentru Elena Udrea, ceea ce este inadmisibil pentru un fost sef de stat. Nu cred ca Bill Clinton, daca tovarasa sa de birou oval ar fi incalcat legea ar fi procedat ca … Traian Basescu. Bill Cliton, seful de stat nr. 1 in lume a ajuns sa stea cu capul pelact pe un scaun obisnuit la un birou in fata unui procuror. A sustine drepturile „omului” celui care a omorat si sa nu-ti pese de victima, demonstreaza moralitatea fostului presedinte!

    Judecator Cristi Danilet:

    “Cred încă că adevărul trebuie să se afle cât mai repede şi legea să fie aplicată întocmai. Deşi poate unii şi-ar dori, Justiţia nu ţine loc nici de politică, nici de onoare.”

    Domnule judecator Cristi Daniet adevarul in Romania are multe fete, dar cele mai multe au fost furate. Acele fete furate, sunt: cinstea, onoarea, moralitatea, civilizatia, progresul, etc. si au fost inlocuite cu, furtul, jaful, coruptia, necivilzatia, regresul, etc.

    Comentariu de Teorii absurde! — 05/10/2015 @ 2:14 PM | Răspunde

    • Era de ajuns sa scrieti truismul cuprins in ultimele trei randuri, fara a incerca sa faceti analiza de text.

      Comentariu de Cristi D — 06/10/2015 @ 2:02 AM | Răspunde

  2. […] cunoştinţa publicului aceste aspecte, prin relatări constante în presă (Revista22, pesurse.ro, EvZ) și pe blogul personal (aici) făcute începând cu luna mai 2007, în cadrul unei conferinţe […]

    Pingback de EvZ dezinformeaza cu privire la SIPA. Solicit publicarea unui drept la replica. | CRISTI DANILEŢ - judecător — 15/05/2017 @ 11:17 AM | Răspunde

  3. […] cunoştinţa publicului aceste aspecte, prin relatări constante în presă (Revista22, pesurse.ro, EvZ) și pe blogul personal (aici) făcute începând cu luna mai 2007, în cadrul unei conferinţe […]

    Pingback de Cristi Danileț: EvZ dezinformează cu privire la arhiva SIPA | România curată — 15/05/2017 @ 2:32 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: