CRISTI DANILEŢ – judecător

04/10/2015

Demitizarea justitiei. Ep. 10: `Procurorii sunt agenti/avocati ai statului`

Filed under: Demitizare — Cristi Danilet @ 8:20 PM
Tags: , , ,

grafician Ionut Baic2Mi-am propus ca pe parcursul mai multor postări să înlătur prejudecățile și deformările ce există în legătură cu justiția română și care aparțin în egală măsură populației și magistraților. Cum nu intenționez să folosesc prea mult un limbaj tehnic și din considerente de spațiu nu îmi permit analize extrem de aprofundate și detaliate, îmi asum anumite inexactități din punct de vedere științific.

Mitul pe care îl analizez acum a fost făcut public în anul 2005, după o întrerupere de 15 ani.

De la Procuratură la Ministerul public. În cărţile de drept procesual penal din perioada comunistă se spune că procurorul reprezenta statul, care era parte în procesul penal (iar cauza era un fel de „Statul versus X”). Noua Constituţie din 1991 avea să schimbe procurorul din veghea Procuratură (ce urma modelului sovietic al Prokuratura) în alt tip de procuror din cadrul Ministerului Public (construit după exemplul francez al Le ministère public).

Reforma Parchetului. Instituţia procurorului este în continuă reformă: prin legea de organizare judecătorească din 1992 sistemul este politizat căci procurorul este declarat ca fiind subordonat şefului ierarhic, Procurorul General este numit de Preşedintele României la propunerea ministrului justiţiei, ministrul justiţiei este cel care numeşte şefii în parchet şi tot el poate da dispoziţie unui procuror de a se începe urmărirea penală sau a exercita o cale de atac. În 1997 ministrul pierde atribuţia de a da ordine procurorilor. La revizuirea Constituţiei din 2003 procurorul pierde atribuţia de a aresta în favoarea judecătorului. Prin noua lege de organizare judiciară din 2004 se arată că prorurorul şef poate da dispoziţii obligatorii numai în scris şi motivat, iar în anul 2005 procurorul este declarat independent în soluţiile adoptate.

Reluarea mitului. În anul 2005, un important om de afaceri din România, urmărit penal pentru înşelăciune, spălare de bani şi delapidare, a făcut afirmaţia că „procurorul nu e magistrat, ci e avocat al statului”. Ideea venea cumva din SUA, unde procurorul este parte dintr-o structură a Ministerului Justiţiei condusă de Attorney General care este membru din Guvern; evident, sistemul american e diferit de cel european, dar asta nu mai observă nimeni. Ideea este apoi preluată de un jurnalist devenit patron de media care la rândul lui a fost investigat şi apoi condamnat pentru manipularea pieţei de capital. Iar recent am văzut reluată această idee la preşedintele Senatului: „Procurorii sunt agenți ai statului și sunt putere executivă, dar din păcate viciul pornește chiar de la Constituție”.

Combaterea mitului (1): procurorul este magistrat. Toţi cei care susţin că procurorul nu este magistrat încearcă să nege dispoziţii legale extrem de clare privind statutul procurorului. Astfel, art. 133 din Constituţie spune că preşedintele CSM se alege dintre magistraţii care sunt judecători şi procurori; art. 98 şi art. 99 lit s din Legea 303/2004 arată că judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru anumite fapte de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de magistrat. Art. 18 din Legea 317/2004 stabilește că Senatul (sic!) validează lista cuprinzând magistraţii aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, Iar denumirea secțiunii a patra din cap. 4 este „Atribuţiile CSM în domeniul răspunderii disciplinare a magistraţilor”. Alte articole incidente le-am menţionat AICI.

Combaterea mitului (2): procurorul nu este al statului. De fapt, cei care susţin că procurorul nu este un magistrat nici nu prea sunt interesaţi de denumirea de gen dată procurorului, ci îi interesează cât sunt aceştia de independenţi. Pentru că ei utilizează ca argument o dispoziţie constituţională potrivit căreia  „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei” (art. 132 alin. 1), de unde ei trag concluzia că ministrul ar fi şeful procurorilor şi că acestea le-ar putea da ordine, deci procurorii ar lucra pentru…stat, ei nu ar fi independenţi aşa cum sunt judecătorii. Numai că respectivii uită ce tocmai a spus articolul precedent şi anume că procurorii sunt cei prin care îşi exercită atribuţiile Ministerul Public care reprezintă interesele generale ale societăţii (art. 131). Aşadar, legea supremă în stat arată că procurorii îşi desfăşoară activitatea nu în interesul statului (înţeles ca o grupare mică de oameni ce exercită puterea prin care guvernează la un moment dat), ci în interesul societăţii (adică al tututor oamenilor de pe teritoriul României). Mai mult, legile în vigoare în prezent nu acordă nici ministrului, nici premierului, niciunei alte entităţi politice sau statale din afara ierarhiei parchetelor vreo legătură cu activitatea judiciară a procurorilor.

Aşa se explică şi deciziile Curţii Constituţionale, unde se arată: Procurorul nu este un reprezentant al statului, ci un organ al legii” (dec.68/2005); Ministerul Publică reprezintă, în activitatea judiciară, interesele generale ale societăţii, şi nu exclusiv interesele anumitor persoane sau categorii de persoane – statul, autorităţile publice, persoanele fizice, alte persoane (dec.345/2006). Potrivit Constituţiei, Ministerul Public este o parte componentă a autorităţii judecătoreşti, şi nu a puterii executive sau a administraţiei publice (dec.681/2005 şi dec.307/2014).

 .

Concluzie. În România procurorul reprezintă Societatea. Nu un grup de interese, ci interesul general. Nu interesul publicului, ci interesul public. Prin urmare procesul penal nu se desfăşoară între Guvern şi inculpat, ci între societate şi inculpat. Deci procurorul nu este nici avocat, nici agent al Guvernului (Statului) şi acesta este trendul în toată Europa. Aşadar, cel de-al zecelea mit despre justiţia română este demontat.

.

ARHIVĂ DEMITIZARE:

ep.1: „Justiția română soluționează doar dosare penale”

ep.2: „Justiția este a treia putere în stat”

ep.3: „Corb la corb nu-si scoate ochii” sau „Magistrații nu răspund în vreun fel”

ep.4: „Magistrații decid potrivit propriei lor convingeri” sau „Magistrații decid cum vor ei”

ep.5: „Daca cineva este arestat înseamnă că e vinovat”

ep.6: „Arestarea este regula în procesul penal românesc”

ep.7: ”Judecătorii arestează tot atât de mult ca pe vremea când arestau procurorii”

ep.8: `Arestările sunt abuzive`

ep. 9: `România este republica procurorilor`

Anunțuri

12 comentarii »

  1. Procurorii trebuie selectati pe criterii profesionale foarte stricte. Va multumesc pentru faptul ca ati avut buna credinta de a ma asculta in gravele mele probleme cu mafiotii tepari din Romania.

    Comentariu de ANA ONIGA — 05/10/2015 @ 7:11 AM | Răspunde

  2. Interesant , cat de usor este de inteles , daca vrei sa intelegi !
    Personal cred ca ar trebuii trimis acest articol la senat , guvern si televiziuni !
    Cred ca nu ar fi rau sa primeasca si cate o constitutie cu o eticheta pe spate , ca la pachetul de tigari . ” Coruptia dauneaza grav sanatatii ” , nu de alta dar cand sant prinsi li se activeava toate bolile posibile , probabil pierd imunitatea hormonala !

    Comentariu de Nita Doru Gongu — 05/10/2015 @ 10:27 AM | Răspunde

  3. Bon, dar atunci care e sensul art. 132 alin. 1 din CR ?

    Comentariu de tomasito — 05/10/2015 @ 3:22 PM | Răspunde

    • Sensul e unul care nu poate incalca principiul supra-constitutional al independentei justitiei – ceea ce presupune independenta judecatorilor, independenta procurorilor si independenta avocatilor.

      Comentariu de Cristi D — 06/10/2015 @ 2:00 AM | Răspunde

  4. Ceea ce spuneti este ok, dar reprezinta idealul , asa ar trebui sa fie un procuror . Realitatea nu se compara cu ceea ce ar trebui sa fie. Am vazut atatea ,,nazdravanii” ale acestora, incat nu cred ca sunt exceptii de la regula, ci invers. Poate s-o mai schimba ceva, dar slabe sperante.

    Comentariu de Atezor — 08/10/2015 @ 9:12 PM | Răspunde

    • Fiecare vede ce crede ca e mai important: dvs starea de fapt si prezentul si plansetul incontinuu fara rost, eu vad legea si viitorul si ancorele aruncate spre care sa tragem prezentul care nu ne convine. Dvs cand iesiti de acasa nu stiti unde va indreptati?! Eu da.

      Comentariu de Cristi D — 08/10/2015 @ 10:40 PM | Răspunde

      • Da de unde stiti Dvs ca eu cand ies de acasa nu stiu unde ma indrept? Aveti vreo idee cu ce ma ocup , sau doar va place sa jigniti ? Nu e planset incontinuu , e o lehamite fata de o clasa privilegiata care-si face foarte prost datoria , din care faceti parte. Incepeti sa va credeti buricul pamantului…si sincer, nu e cazul. Aveti inca mult de invatat…

        Comentariu de Atezor — 12/10/2015 @ 2:00 PM | Răspunde

        • Intreabarea era retorica si chiar nu cred ca am fost prea subtil nici macar pt un internaut care are pareri dar nu are argumente. Recititi ce am scris. Si zau ca niciun anonim nu are dreptul sa se planga ca e jignit.

          Comentariu de Cristi D — 13/10/2015 @ 11:29 PM | Răspunde

  5. In filosofia politica si in toata practica istorica, procurorii au fost o parte a puterii executive. Nu doar in sistemul anglo-saxon (numit american mai sus), ci si in traditia romana, conducatorul (imparat, rege, senat) desfasura procesul penal. Independenta procurorilor este acceptata doar ca conventie („autoritate” din CR este un termen destul de exact si o schimbare a legii in sensul pre-2005 ar fi constitutionala).

    Au fost intotdeauna considerati parte a puterii executive (alaturi de politie sau sistemul de executare a pedepselor) din doua motive: pentru ca exercita forta discretionara (violenta care este monopol statal, nu societal) si pentru ca indeplinesc politici publice (adica au discretie in alocarea resurselor limitate pentru scopurile publice). De exemplu la DIICOT pot alege azi sa faca razii anti-drog sau anti-trafic de persoane. Decizia asta este eminamente executiva.

    In Romania si celelalte tari atat de corupte incat prefera birocratia democratiei, s-a conturat intr-adevar solutia de a-i lasa pe procurori relativ nesubordonati, cu acceptarea costurilor conexe: randament scazut, durata imensa a proceselor, aparenta de partie-pris. Dar tot sunt preferabile in genere sistemele american, francez sau german, in care procurorii sunt subordonati. Si apropo, ar fi de netradus in germana acest mit, procurorii fiind Staatsanwalt.

    Comentariu de eliberare — 14/10/2015 @ 6:41 PM | Răspunde

    • Dvs spuneti ca e bine ca procurorii sa fie subordonati si legati aceasta de politica. Ei bine, in Romania procurorii sunt subordonati, dar fara a avea vreo legatura cu politicul, caci Ministerul Public este independent de alte organe sau autoritati.
      Lumea s-a schimbat. Modelul european in privinta procuraturii este cel oferit de Italia.

      Comentariu de Cristi D — 15/10/2015 @ 3:34 PM | Răspunde

    • Like

      Comentariu de Pahone — 03/09/2017 @ 2:02 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: