CRISTI DANILEŢ – judecător

11/11/2015

Consiliul Europei: dupa separare/divort tatii sunt egali cu mamele in privinta copiilor

Filed under: copii,mediere — Cristi Danilet @ 12:08 AM
Tags: , ,

2022Acum o lună s-a aprobat de către Adunarea Parlamentată a Consiliului Europei Rezoluţia 2079 (2015) privind „Egalitatea şi autoritatea părintească comună: rolul taţilor”. Este o decizie istorică menită să schimbe legislaţia şi jurisprudenţa la nivel european. Punem la dispoziţia celor interesaţi traducerea în limba română a rezolutiei şi a raportului care a stat la baza ei.

Istoric: În Rezoluția 1921 (2013) privind „Egalitatea de gen, concilierea vieții private și de muncă și co-responsabilitate”, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a solicitat autorităților publice din statele membre să respecte dreptul taţilor de a se bucura de autoritate părintească comună, asigurându-se că dreptul familiei prevede, în caz de separare sau divorț, posibilitatea de a avea custodia comună a copiilor, în interesul lor superior, care să aibă la bază un acord reciproc şi nu să fie impusă.

Această Rezoluţie a avut la bază constatarea că legislațiile europene se îndreaptă spre un mai mare echilibru între tată și mamă în exercitarea responsabilităţii parentale. Cu toate acestea, în practică, exercitarea autorităţii părintești este cel mai frecvent acordate mamei, în detrimentul drepturilor tatălui, în special în cazurile de divorț și separare și mai ales atunci când copiii se nasc în afara căsătoriei sau în cuplu părinţii au naționalități diferite. Pentru o societate egalitaristă, este atât o provocare cât şi o necesitate să se recunoscă faptul că tații au drepturi și responsabilități cu privire la copiii lor în același mod ca și mamele.

Rezoluţia: La 2 octombrie 2015 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a dezbătut şi aprobat Rezoluţia 2079 (2015) privind „Egalitatea şi autoritatea părintească comună: rolul taţilor”. Ea propune măsuri pentru a promova egalitatea între bărbați și femei în exercitarea autorităţii părintești comune, inclusiv în cazurile de separare și divorț. Punem la dispoziţia celor interesaţi traducerea în limba română a rezoluţiei. De asemenea, raportul care a stat la baza rezoluţiei a fost tradus în limba română de către ARPCC.

Observaţii:

1. Jurisprudenţa din România, din păcate, confirmă temerile europene şi anume că orientarea instanţelor este majoritată înspre a acorda mamei domiciliul copilului şi un interval de timp pentru acces la copil mult superior celui acordat tatălui. Chiar şi după intrarea în vigoare a noului Cod civil care a dorit o schimbare a mentalităţii practicienilor în drept şi familiilor  cu părinţi separaţi sau divorţaţi, încă se păstrează vechile practici, consacrate de un Cod comunist al Familiei şi consacrate de o jurisprudenţă discriminatorie a vechiului Tribunal Suprem.  Este necesar ca avocaţii sau judecătorii să realizeze că noua instituţie a autorităţii părinteşti comune cu privire la copil este cu totul altceva decât fosta instituţie a încredinţării minorului.

2. Recomand cu căldură materialele de doctrină şi jurisprudenţă, selectate, traduse şi publicate de Asociaţia Română pentru Custodia Comună, organizaţie care militează pentru egalitatea părinţilor în ce priveşte creşterea şi educarea copiilor şi combaterea alienării parentale. Pe site-ul său se găsesc manuale, articole de specialitate, hotărâri judecătoreşti şi un model de plan parental utilizabile de avocaţi, judecători şi mediatori.

3. România încă nu a semnat Convenţia Europeană cu privire la Exercitarea Drepturilor Copiilor din 1996, intrată în vigoare în anul 2000. Ea a ratificat Convenţia asupra Relaţiilor Personale care privesc Copiii (Legea 87/2007); a aprobat o lege de aderare la Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980 (Legea 100/1992) şi a adoptat o lege pentru aplicarea acesteia (Legea 369/2004). În 2004 a apărut Legea nr. 272 cu privire la protecţia şi promovarea drepturilor copilului care din 2013 conţine criterii de stabilire a locuinţei şi relaţiilor personale cu copilul. În 2010 s-au elaborat Orientările Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei privind Justiția în Interesul Copilului.

4. Modelul Cochem presupune o abordare interdisciplinară a cazurilor implicând conflicte cu privire la părinţi-copil: cazul se tratează juridic, psihologic şi social; se evită transformarea sălii de judecată într-un câmp de bătălie; indivizii si insituţiile cooperează; în centrul procedurii se află medierea. În baza principiilor acestului model de tratare a cazurilor judice cu copii judecătorii trebuie să se retragă cât mai mult din câmpul decizional, lăsând părinţii să decidă, urmare a sesiunilor de mediere acolo unde este necesar, asupra modului în care îşi vor împărţi responsabilităţile cu privire la copil, după separarea lor.

5. Să nu uităm că „soţul divorţează de soţie, nu şi de copil”. Practic, respectarea interesului superior al copilului înseamnă a i se asigura acestuia un contact cu părinţii săi cât mai apropiat de cel avut înainte de separarea părinţilor. Orice încălcare a acestui principiu lasă urme adânci asupra copilului şi măreşte tensiunile şi conflictele între părinţi, transformând copilul într-un simplu obiect de răzbunare şi şantaj cum, din păcate, decenii întregi s-a şi întâmplat în România.

Reportaj VIDEO: AICI

Anunțuri

134 comentarii »

  1. Dupa divort am obtinut „exercitarea autoritatii parintesti in comun cu fosta sotie”
    Am program de vizita si cu toate acestea nu imi este respectat pe motiv „ca nu vrea fetita sa vina la tine”
    am fost si la Protectia Copilului si la Politie si la executor judecatoresc si nu am rezolvat sa-mi vad fetita.
    Hotararea cu programul de vizita se pare ca e apa de ploaie si nu ma ajuta la nimic.
    Imi mai vedeam fetita in pauza mare la scoala. Acum nici acolo nu ma mai lasa invatatoarea ca cica „e in afara programului de vizita”
    Si asa trec anii si fetita se rupe de mine tot mai mult

    Mai pot face ceva legal ?

    Comentariu de nelu — 11/11/2015 @ 9:19 AM | Răspunde

  2. „respectarea interesului superior al copilului înseamnă a i se asigura acestuia un contact cu părinţii săi cât mai apropiat de cel avut înainte de separarea părinţilor.”
    De acord cu dumneavoastră. Dacă minorul nu a avut contact deloc cu părintele din certificatul de naştere sau a avut două ore într-un an, fiindcă aşa a dorit părintele respectiv, respectarea interesului superior al copilului impune asigurarea dreptului de vizită tot 2 ore într-un an. Sau greşesc?

    Comentariu de Mart — 11/11/2015 @ 12:24 PM | Răspunde

    • Daca as fi o mama responsabila, as acorda cat de mult pot pentru contact intre copil si tata.
      Daca isi imagineaza cineva, indiferent ca sex, ca un copil are un singur parinte, se insala amarnic.

      Comentariu de Cristi D — 11/11/2015 @ 1:24 PM | Răspunde

      • Un tată cere program de vizită argumentând:
        „Urgenţa măsurilor solicitate se justifică prin faptul că interzicerea în restabilirea legăturilor fireşti cu băiatul meu nu este benefică pentru minor – în primul rând, ar contribui la menţinerea unor stări şi emoţii negative, de însingurare şi abandon pe care minorul le poate avea-datorită aparentei lipse de comunicare,întrucât până la soluţionarea fondului, mama copilului îmi interzice relaţia….”
        Fac abstracţie că „interzicerea” aceea nu a existat. Statul român i-a asigurat dreptul de acces, prin hotărâre judecătorească.
        Şi el, nu vine la program. Nu vine odată, nu vine de 10 ori, nu vine de 100 de ori. De fiecare dată copilul îl aşteaptă pe tata, pregătit de plecare de către mama.
        Dacă mama nu respectă programul de vizită de două ori, este infracţiune-art 379 CP. Dar LIPSA BENEVOLĂ tatălui nu a creat minorului stări şi emoţii negative, de însingurare şi abandon? Efectul lipsei tatălui, în acest caz, este identic cu al interzicerii de către mamă a accesului tatălui, corect? Ori, pentru acelaşi efect, părintele rezident este infractor, alienator, părintele vizitator-premiat cu program de vizită lărgit, cu autoritate părintească comună, etc. Mie personal mi se pare că este o crasă discriminare.

        Comentariu de Mart — 11/11/2015 @ 2:13 PM | Răspunde

        • Aceeasi parere!!!! Si cand este luat cu forta si nu este adus la timp, avand in vedere ca are un an si jum si nu am stat impreuna de la nastere si am avut ordin de protdctie, dar instanta i adat drept de vizita fara prez mea !!!! Fac plangeri penale degeaba !!!! Conf psiho copilul are de suferit f mult si lui nu i pasa!!! Ma pedepseste ca nu i rasp la tel cand vrea el pe motiv ca vrea sa stie de copil, dar el, conf psiho vrea doar sa se razbune pe mine !!!! Legal ce mai pot face ?????

          Comentariu de anastasia — 05/06/2016 @ 1:37 AM | Răspunde

        • Dar discriminare nu este și când se acorda domiciliul minorului mamei în proporție de 99%? Tatii pleacă cu 1% șanse poate din start din cauza mentalității bolnave a sistemului. Eu trec printr-un divort acum. Sunt stabilit în afara tarii. Mama copilului a luat copilul și a fugit cu el înapoi în Romanaia. Copilul 4 ani născut crescut în afara tarii. E corect ? Sau dacă e mama are dreptul la orice?! Pt ca divortul și custodia/domiciliul nu este finalizat încă. Este normal ca ea sa pornească cu prima șansă? Cu tot ce a fa ut? A luat copilul din mediul lui de la gradinita dosar medical în alta lumba (și au fost probleme f mari la nastere) și eu am fost un tata model din toate pct de vedere? Și pe deasupra as putea oferii și financiar copilului un viitor mult mai bun. E corect sa plec cu sansa a doua? Doar ca nu sunt mama?

          Comentariu de Florin — 30/01/2017 @ 11:01 AM | Răspunde

          • Vedeti Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992
            si
            Legea nr. 369/2004 privind aplicarea acestei Conventii.

            Comentariu de Cristi Danilet — 31/01/2017 @ 3:25 PM | Răspunde

          • Nu cred ca plecati cu sansa a doua ..depinde cum vi o insusiti ..Eu mi am castigat tutela copiilor si sunt tata de doi baietei mici 4 si respectiv 6 anisori iar divortul a durat 2 ani ..Sfatul meu este sa luptati in primul rand cu arme cinstite doar asa puteti dovedi ca sunteti un tata cu adevarat

            Comentariu de Andrei — 09/04/2017 @ 8:07 PM | Răspunde

      • Domnule judecător
        Ar fi perfect sa ne creștem copii după manual. Dar când tatăl își părăsește familia când fata avea 1 lună, pe motiv profesional, o vede după 1 an, mai sta în sânul familiei 1 an și jumătate ca un străin pe picior de plecare, fără sa se implice câtuși de puțin în a-si cunoaște copilul și pleacă iar când fetiță are 3 ani, divorțez când fetiță are 7 ani fără sa îl vadă în cei 3 ani decât o singura data pe an când se deranja sa vina în tara nu pentru ea, iar ca răzbunare a divorțului folosește copilul. Un copil din viața căruia nu a făcut parte decât cu numele în cei 9 ani, se bate cu pumnul în piept ca e tata și vrea sa își aproprie copilul când mă hărțuiește pe mine de la 5 ani prin instanțe și copilul prin camere de consiliu ca nu vrea sa plece cu un străin! Nu vine la copil de 1 an și jumătate dar mă executa silit pe nerespectarea programului de vizită, 5 procese intentate de tata pe pensia de intretinere, !!!!! Unde este dreptatea? Care sunt drepturile mamelor care își sacrifica tot pentru copil? Ce i se întâmplă tatălui când nu respecta programul dar merge în instanțe sa mă execute cu hârtia în mână? Ce i se întâmplă tatalui care își terorizează fiica la școală în timpul orelor sa se dea victima mamei în fata invatatoarei și îi explica aceasta ca traumatizata copilul, dar el are drepturi are custodie comuna. ….. Ce contează ce spune și simte un copil de 9 ani audiată pana acum te 3 judecători? ???? Unde sunt drepturile copilului în acest caz?????

        Comentariu de Julie — 04/04/2017 @ 11:14 PM | Răspunde

        • Voi doi, parintii, sunteti vinovati pentru halul in care ati adus copilul. Nu pot decat sa spun: ”saraca de ea, sper sa va ierte intr-o zi!”

          Comentariu de Cristi Danilet — 07/04/2017 @ 8:52 AM | Răspunde

        • Dragă doamnă Julie, dacă informaţia asta vă mulţumeşte, vă semnalez că NU sunteţi singura în această situaţie. Legea permite părinţilor iresponsabili să beneficieze chiar material de pe urma numelui înscris în certificatul de naştere al copilului Conform art. 913 Cod Procedură Civilă, după consilierea fetiţei, dacă refuză în continuare să plece cu un străin, acel „tată” beneficiază de penalităţi între 100-1000 lei/ZI CALENDARISTICĂ !!!! de întârziere a programului de vizită bilunar; presupunând că sâmbătă copilul nu a vrut să plece cu tata, dar s-a hotărât luni să meargă, dar tata nu vrea/nu poate că NU are program de vizită, penalităţile curg şi pentru luni, marţi, miercuri…2 săptămâni şi iar…
          De exemplu, tatăl copilului meu a fost ultima dată în ţară în decembrie 2015, înaintea unui termen de proces în care cerea autoritate părintească comună, după un an de absenţă, copilul nu a vrut să plece fără mine şi aşa, s-au scris 2 reclamaţii şi o plângere penală, care au servit ca probe în instanţă.NU l-a interesat că băiatul plânge, nici nu a fost de acord să petreacă timp cu copilul prin parc sau la cofetărie, l-a interesat numai scandalul. Dacă apare vineri şi copilul nu vrea să plece cu el, liniştit poate demara executarea silită, cu tot ce înseamnă asta şi să apară după 4-5 luni pentru penalităţi. Este o afacere profitabilă.
          Acum, e la modă consilierea copilului, dar neapărat la psihologii IPJ, care scriu invariabil în rapoartele lor că minorul este alienat parental.De către cine? Evident, de către mama, nu de tatăl care vine cu executorul, cu Poliţia, cu martori şi face scandal de fiecare dată, chiar dacă numai de 1-2 ori pe an!
          Doamnă Julie, urmaţi toate etapele art. 913, nu aveţi de ales. Iată, Romania este prima ţară din Europa în care s-a constatat că în loc de joacă, sport, interesul superior al copilului este consilierea psihologică şi penalizarea singurului părinte care poartă grija copilului şi că programul de relaţii cu părintele apărut o dată pe an ţine loc de mâncare, haine, educaţie, distracţie, sănătate, grijă zilnică. Încercaţi o rezolvare în Contestaţia la executare, poate, poate, acolo cineva chiar judecă situaţia.

          Comentariu de Mart — 07/04/2017 @ 9:58 AM | Răspunde

          • Aveti dreptata este la moda dar acest fapt este valabil si pentru unele mame ..in cazul meu baieteii mei sunt la mine sotia a plecat de 2 ani ..vine sa ii viziteze din cand in cand si atunci la orele pe care le voieste ea pe motiv ca nu are timp ca are servici ..Am terminat divortul definitiv de 3 luni si jumatate ..copiii au ramas la mine ,ea este obligata sa le plateasca pensia alimentara fapt ce nu se intampla plus ca a beneficiat pana acum de alocatia de stat a copiilor dupa bunul sau plac ..pana nu am terminat divortul definitiv nu am putut transfera alocatiile pe numele mei pentru ca asa este legea a deschis proces de drept de vizita si i s a respins fara a i se acorda un program de vizitare dar avem custodie comuna si ma terorizeaza cu reclamatiile la politie ca nu ii permit sa vina sa ii vada .Am martori si inregistrari de fiecare data cand voieste sa ii vada dar degeaba tot ma cheama pe la politie pe motiv ca o tin departe de copiii . Iar legea este de partea ei pentru simplul motiv ca interesul copilului este superior …Tin sa specific ca nu mi am terorizat copiii ne permitandui sa ii implice si pe ei in tot acest scandal .pur si simplu copiilor le spun ca este la servicii si ca nu poate veni la ei ..mai greu este cand vine la doua luni si doreste sa ii ia 2..3 zile dar a doua zi deja mii aduce pe motiv ca nu are cu cine ii lasa .si explicatiile pentru a intelege copiii sunt mai greu de dat ..de obicei le spun ca mami a fost nevoita sa pleca la servici …ce pot spune altceva la doi copilasi de 4 si respectiv 6 ani
            .Imi fac sperante si curaj pentru ei si trec prin toate incercarile stiind ca micutii mei vor creste si atunci vor vedea realitatea . Nu ii pot impovara cu problemele mele pe care nu am stiut sa le gestionez … datorita faptului ca nu mi am ales mama ideala pentru copiii mei .. mergem mai departe viata este minunata mai ales cand vin de la job si printi mei imi zambesc si imi sar in brate

            Comentariu de Andrei — 08/04/2017 @ 10:07 AM | Răspunde

        • Completare: Stimată doamnă Julie, acum sunt în lucru modificări legislative, se lucrează la toate instituţiile implicate la noile oproiecte de legi. Ar fi foarte bine dacă aţi trimte memorii cu situaţia dvs. la Ministerul Justiţiei, la Avocatul poporului, la Ministerul Muncii, respectiv ANPCD, pentru ca interesul superior al copilului să fie, într-adevăr, al copilului şi nu al tatălui care-şi face simţită prezenţa doar cu noi dosare, executări silite şi penalizări.

          Comentariu de Mart — 07/04/2017 @ 1:34 PM | Răspunde

        • Doamna Julie,
          Scrieti degeaba. Dl. Danilet, in afara de a scrie raspunsuri din care sa reiasa ce parinti denaturati sunteti, nu va va ajuta cu nimic.
          Dansul e perfect.
          Vedeti-va mai departe de viata dumneavoastra imperfecta.
          O sa treceti peste asta.

          Va dau un sfat. Faceti cum credeti dvs. :) Oricum o sa fie gresit intr-o zi si bine in alta.
          Dl Danilet nu e Dumnezeu desi…

          Comentariu de Roland — 08/04/2017 @ 9:09 PM | Răspunde

          • Evident ca eu nu o pot ajuta cu nimic. Daca ar sta in puterea mea, as trimite parintii aflati in asemenea situatii la psiholog, iar copilul intr-o alta familie cel putin o perioada. Dar nu este.
            PS. In rest, eu nu caracterizez oamenii, asa cum o faceti cu usurinta dvs sub adapostul anonimatului.

            Comentariu de Cristi Danilet — 09/04/2017 @ 6:33 PM | Răspunde

  3. Buna ziua domnule judecator

    Ma numesc Nicoara Mihai , sunt in moment intr-o situatie complicata de rapire internationala de minor caz pe rolul tribunalului din Karlsruhe pentru repatriere conform Conventiei de la Haga . Totodata zilele acestea fosta sotie a introdus la tribunalul din Timisoara un proces pentru acordarea custodiei unice si dreptului de rezidenta in Germania a minorului Nicoara Eliza nascuta 01 iun 2011 . Doresc sa va intreb cand aceasta decizie a Consiliului Europei va avea efect de lege si in Romania si ma refer aici la articolele 5.5 (cel cu resedinta alternanta ) si 5.8 , pentru ca pe moment ma vad in situatia in care fosta sotie poate incalca decizia de divort cu custodie comuna si drepturi de vizitare specificate la nivel de ora , poate sa nu-i pese de procesul penal deschis de mine pentru nerespectarea programului de vizitare pentru ca daca acest proces ajunge in instanta risca o amenda de cateva mii de lei si poate sa castige custodia unica dupa toate astea datorita legislatiei sau mentalitatii favorabile memei in aceste cazuri …

    Comentariu de nicoaramihaiMihai — 11/11/2015 @ 12:30 PM | Răspunde

    • Din pacate dvs, cei doi parinti, va urati atat de mult incat singurul care va pierde si poate fi chiar iremediabil vatamat emotional, va fi copilul.

      Comentariu de Cristi D — 11/11/2015 @ 1:25 PM | Răspunde

      • Eu nu am incercat niciodata sa-i interzic copilului sa aibe legaturi cu fosta sotie , sa intamplat pe perioada in care era in oras sa las copilul sa mearga peste weekend la bunicii sotiei cu toate ca era din timpul meu cu copilul . Sunt deacord ca legaturile parentale trebuie pastrate si amandoi parintii sa fie in viata copilului , ca prin divort nu divortezi si de copil ci doar de sot , dar nu pot sa zic ok si sa nu fac nimic cand ea incerca sa izoleze complet copilul de mine si bunicii cu care a crescut pana la 3 ani …

        Comentariu de nicoaramihaiMihai — 11/11/2015 @ 2:29 PM | Răspunde

  4. „Respectarea interesului superior al copilului înseamnă a i se asigura acestuia un contact cu părinţii săi cât mai apropiat de cel avut înainte de separarea părinţilor”.Sunt de acord cu asta numai ca,am divortat de curand si in contractul de mediere am fost de acord ca fostul sot sa viziteze zilnic copiii la domiciliul lor dar nu vrea sa ii vada acasa,ii duce la mama lui acasa de la 5 la 6.45,timp in care copiii se uita la desene animate si nu fac temele.Am insistat sa ii iau eu de la scoala,facem temele si apoi sa ii ia el dar nu doreste asa deoarece in perioada 5-6.45 se duce si prietena la copilul ei,care locuieste cu bunica,si atunci vrea si el sa petreaca timpul cu copiii lui cat este plecata iubita la copilul ei.Intrebarea mea este :unde este interesul copiilor?Sa stam sa facem teme incepand cu 7 seara,cand copilul este obosit varza,dupa ce pleaca de acasa la 7 dimineata si ajunge seara acasa?

    Comentariu de julia — 11/11/2015 @ 2:06 PM | Răspunde

  5. Este normal ca un copil sa aiba cei 2 parinti langa el atata timp cat amandoi sunt responsabili. Dar cand ajung sa nu mai poata sta macar impreuna e inutil sa chinui un copil sau sa il obligi sa locuiasca cu parintele celalalt. Chinul cel mare il va suporta copilul care in final nu va mai fi dorit de nici unul din parinti si nu va mai intelege nimic de la viata.De regula tatii isi parasesc familiile pt. ca isi gasesc alte partenere . N iciodata o alta femeie nu va iubi copilul venit in noua Familie. Il va accepta pana la un punct, numai ca tatal ocupat cu serviciul si alte Probleme nu o sa stea sa analizeze ce este in sufletul copilului. Asa ca ceasta lege nu va face altceva decat sa opreascs femeile sa mai faca copii, sa ii avorteze si fiecare sa isi rezolve problemele cum poate. Cine a dat aceasta lege ar trebui sa aiba vreo 10 copii, sa divorteze si sa aiba o conceptie sanatoasa despre viata si ranile din sufletul unui copil. UN copil nu este o jucarie. Se creste f. greu, cu multe sacrificii, cu multe nopti nedormite, cu Multi bani investiti in gradul lui de civilizatie si cultura. Cred ca mamele ar trabui sa isi spuna cuvantul. De fapt. copilul vine pe lume din burta mamei si nu a tatalui, Mama isi sacrifica viata cand il naste, Mama ii da sa suga si Mama se ocupa de toate. Toti acesti tati care isi doresc cu ardoare sa aiba copii langa ei, ar trebui filmati si urmariti cum se comporta in prezenta copiilor. Am vazut muti tati care sunt un adevarat pericol pentru copii. Uitati- va la cei de pe langa voi si va veti convinge. Altii nici macar pensia alimentara nu sunt in stare sa le-o dea, Si in afara de asta sunt multe tari in care isi pot lua copilul si sa dispara definitiv cu el. ASA CA AVETI GRIJA DE COPII VOSTRII SI IUBITI-I CU ADEVARAT SI NU CA SA VA RAZBUNATI PE PARTENERUL DE VIATA: Acesti copii vor creste si ei se vor razbuna pe toate nedreptatile pe care le-au indurat. SUCCES MULT :

    Comentariu de O MAMA TRECUTA PRIN MULTE NECAZURI — 11/11/2015 @ 3:20 PM | Răspunde

    • dc noi femeile uitam sa fim unite? dc Asociatia TATA si nu MAMA?

      Comentariu de SIMONA — 13/11/2015 @ 9:18 AM | Răspunde

      • Exista asociatii comune pt mama si tata: Asociatia Romana pentru Custodia Comuna. Oare cand vom invata sa nu se mai dusmaneasca tatii cu mamele si mamale cu tatii?

        Comentariu de Cristi D — 13/11/2015 @ 9:28 AM | Răspunde

        • Daţi-mi voie să râd!

          Comentariu de Mart — 13/11/2015 @ 11:16 AM | Răspunde

          • Traim intr-o tara libera. Ceea ce inseamna inclusiv ca aveti posibilitatea sa fiti de alta opinie sau sa adoptati alta atitudine. Argumente sa aveti…dar nu cred. Acum as rade eu daca nu ar fi de plans.

            Comentariu de Cristi D — 13/11/2015 @ 5:23 PM | Răspunde

            • M-am referit la ARPCC. Ca să vedeţi imparţialitatea celui de acolo, faceţi o simplă comparaţie între răspunsurile date femeilor şi răspunsurile date bărbaţilor.

              Comentariu de Mart — 13/11/2015 @ 6:11 PM | Răspunde

    • da… o mama… dar care poarta copilul ca … a ramas si ea gravida si apoi e crescut de tata, pleaca dimineata, vine seara, nu lasa mancare, nu face nimic in casa, pune verigheta jos si zice clar ca nu e treaba ta ca sot , unde si cu cine ma cuplez, care butoneaza telefonul dualsim parolat in timp ce fetita cade in cap din pat, care o lasa pe fetita sa stea dezbracata in camera pe jos in colt timp de mai multe minute primavara,dupa baie; mama care nu stia sa puna un pampers la copil (la al 2-lea) , mama care este integrata in cercuri dubioase si triunghiuri amoroase, mama ce fura copilul din curtea unde a crescut si 6 sapt.nu stiu nimic de el. Mama care refuza sa predea copilul pe ordonanta, iar cand il preda, la inapoiere copilul plange cu lacrimi siruind pe obraz ca… TATA NU VREAU LA MAMA !!!! NU VREAUUUUUUUU !!!!!!, si in aceste conditii o smulge din bratele tatalui ce a crescut-o si intra cu ea in curte. ASTA E MAMA???????? O fi cu numele pentru ca a purtat copilul in pantec, dar si purtatul sarcinii a fost de 6 luni cu primul ei sot… in timp ce eu o chemam la casa noastra…
      da… e „mama”

      Comentariu de doru — 14/11/2015 @ 6:03 PM | Răspunde

      • E plina lumea de parinti iresponsabili si asta nu tine de sexul lor.

        Comentariu de Cristi D — 15/11/2015 @ 1:35 AM | Răspunde

        • asa e… dar aceasta „mama” pretinde ca e desavarsita, ca e superioara; care afirma inainte de a pleca ca prietenii sunt mai importanti ca familia
          si tot aceasta mama e DIRECTORUL EDUCATIV al unui COLEGIU NATIONAL din acesta tara, colegiu la care invata undeva la aproape 2000 de copii,copii ce sunt ai unora dintre noi, ai nostrii. Si in calitatea ce o ocupa,numirea in functie fiind binecunoscuta la noi, uzeaza de orice forma legala si ilegala de a indeparta copilul de tatal pe care-l iubeste. Si asta e mama?
          da… e „mama”

          Comentariu de doru — 15/11/2015 @ 9:11 AM | Răspunde

      • Dar de ce v.ati culca cu astfel de femei si mai ales de ce nu constientizati innainte multe dintre defecte…de ce faceti copii??? Barbati inteligenti faceti voi copii fara ajutorul femeii oare se poate…nici cu bani nu cred .pe cand femeia poate face ceva pt a avea un copil….offf…toti avem defecte…

        Comentariu de Anonim — 10/03/2017 @ 2:58 PM | Răspunde

  6. Buna ziua, sunt acum in proces de divort cu sotia in faza premergatoare primei infatisari. Avem un copil de 8 ani si as dori sa stiu in ce masura este aplicabila aceasta rezolutie acum, in ideea in care sotia a solicitat custodia copilului iar eu doresc custodie comuna. Multumesc.

    Comentariu de ioan — 11/11/2015 @ 4:42 PM | Răspunde

  7. Eu am castigat copii prin ordonanta presedentiala pana la definitivarea divortului iar sotul meu nu mi’a dat copii…am platit si executor silit dar nici la somatia dansului nu mii ia dat…acum a inceput divortul si tot nu sa schimbat nimic…precizez ca tatal copiilor nu e in tara….ce ar trebui sa fac? Unde sa ma duc sa mi se faca dreptate?

    Comentariu de Bonciudenisa — 11/11/2015 @ 9:12 PM | Răspunde

  8. Egalitatea este valabila si in caz de boala? Il putem obliga pe TATA sa fie egal cu mama la greu? Cand stabiliti pensii alimentare de 200 lei unde este egalitatea si interesul copilului? E suficient 1/4 maxim din salariu pt un copil? Mama sa contribuie financiar cu 100 % si tata daca se poate deloc asta e egalitatea despre care vorbim? Eu as propune ca niciun judecator care nu are copii sa nu aiba dreptul de a judeca un proces cu minori.

    Comentariu de Alina — 11/11/2015 @ 10:04 PM | Răspunde

    • Pai lasa copilul la tata,daca il iubeste si-l vrea ,sigur n-o sa-ti ceara un leut!Pe de alta parte daca el a divortat inseamna ca nu mai are dreptul sa isi intemeieze alta familie?Pensia de 200 e atita fiindca omul castiga 8 milioane pe luna.

      Comentariu de Dadacu — 12/11/2015 @ 8:02 AM | Răspunde

    • De acord cu tine, Alina! Tatal este egal cu mama doar in materie de drepturi: timp petrecut cu copilul, implicare in luarea deciziilor, „impunerea” numelui de familie al copilului etc.

      Domnule judecator, in baza „Codului comunist al Familiei”, care era in vigoare la momentul divortului meu, adica 2010-2011, va invit sa stati de vorba cu o mama care, chiar si in timpul casatoriei, si-a crescut copilul singura, de la zero luni! Atat din punct de vedere financiar cat si din punct de vedere fizic! Sa va povestesc cum tatal venea acasa cu 2 cutii de lapte praf pentru propriul copil si imi cerea banii pe ele?! Sau cum, la doua luni dupa nastere, in timp ce eu – MAMA – treceam printr-o depresie post-natala destul de urata, cu dureri fizice post-nastere tot la fel de urate, tatal a considerat ca e normal sa plece intr-o scurta vacanta de o saptamana?! Si am sute de astfel de exemple! Iar tatal sa stiti ca nu este un om cu probleme financiare, ba dimpotriva.

      Nu este vorba de nici o egalitate, pentru mame poate fi o mare nedreptate si o lipsa de consideratie . Poate ca ar fi bine ca tatii sa citeasca carti de specialitate, despre legatura extraordinara dintre o mama si un copil, inainte de a se crede egali in calitatea lor de parinte; nu mai vorbim de sarcina, nastere etc, pentru ca se pare ca toate aceste aspecte nu mai conteaza si, asa cum spuneam, vorbim de fapt de o egalitate de drepturi. Dincolo de aceste cuvinte, specifice probabil unei mame, sa vorbim despre copil si despre ceea ce isi doreste el cu adevarat; din punct de vedere juridic, la divort, „in interesul superior al copilului”, poate ca domnii judecatori din Romania, pentru ca ne aflam in Romania, ar trebui sa studieze cu mare atentie dosarul inainte de a decide cu atata usurinta egalitatea si custodia comuna si, mai grav, ca minorul trebuie automat sa stea 2 saptamani dintr-o luna cu mama si restul de 2 cu tatal, ca si cand ar fi un obiect. Timp de aproape 2 ani, dupa divort, copilul meu a mers la tatal lui impotriva vointei lui, cu mari crize de plans si impins de la spate de mine, pentru ca trebuia sa respect hotararea judecatoreasca si pentru ca tatal copilului ma ameninta cu dosar penal pentru nerespectarea unei decizii judecatoresti! Chiar si astazi, la 7 ani si jumatate, se duce la tatal lui de cele mai multe ori impotriva vointei lui. Ma intreb daca dvs cunoasteti dezechilibrele extraordinare pe care o custodie comuna cu domiciliul la ambii parinti le aduce copilului?!

      Suntem departe de a fi pregatiti pentru un astfel de cod, „ne-comunist”, al Familiei! Singurul lucru care mai conteaza dupa divort este binele copilului, pentru ca el nu are nici o vina, aspect care, pe fondul acestei egalitati, pare sa scape din vedere tot mai frecvent!

      Comentariu de Livia — 12/11/2015 @ 2:33 PM | Răspunde

      • Cred că în Austria se aplică acelaşi „Cod comunist”, deşi Austria nu a fost niciodată o ţară comunistă, după umila mea părere. În Austria, NU EXISTĂ AUTORITATE PĂRINTEASCĂ COMUNĂ, ci încredinţare. Sau Austria nu face parte din Eoropa?

        Comentariu de Mart — 12/11/2015 @ 8:51 PM | Răspunde

        • Imi scapa argumentul dvs. Ati trait in Romania si stiti situatia familiilor divortate cu copiii folositi drept obiect de santaj sau razbunare?

          Comentariu de Cristi D — 13/11/2015 @ 9:29 AM | Răspunde

          • Da, eu sunt exemplul concret în care copilul este folosit ca armă, ca obiect de şantaj şi răzbunare, copil rezultat în urma unei foarte scurte relaţii.
            2 ani de zile, tatăl a luat CIC, a incasat indemnizaţia aferentă, în timp ce a plecat din ţară şi a lucrat afară, concomitent.Nu a contribuit cu nimic pentru copil, eu am lucrat de acasă în continuare să-mi pot întreţine copilul, el între timp şi-a plătit o rată la bancă, din banii copilului.După terminarea CIC, au început reclamaţiile(a doua zi după) la autorităţi, fiindcă în ţara în care a plecat, diferenţa între a avea un copil şi a nu avea se măsura în euro, cca 700-800 euro lunar iar costurile pentru creşterea unui copil sunt infime. A început să trimită bani pentru copil, sume modice, dar neapărat din două în două luni! Am aflat prin instanţă că a obţinut şi duplicat după certificatul de naştere al copilului, deşi vorbeam zilnic la telefon şi ne-am întâlnit şi în perioada când a făcut primele reclamaţii şi a cerut duplicatul, declarând că e pierdut originalul! La ce i-a folosit oare? Enigmă! S-a declarat fără venituri, deci de ani buni plăteşte pensia alimentară minimă. A ghicit un mod ingenios de a mă şantaja material, prin cheltuieli de judecată. Sunt datoare vândută pentru cheltuieli de judecată la 2 procese din 15, eu m-am apărat singură sau nu am cerut cheltuieli de judecată la cele câştigate. Acum, din banii munciţi de mine, îşi plăteşte a doua datorie la bancă!
            Cred că în Suedia sau Danemarca, orice judecător şi-ar pune întrebarea: cum de ai avut bani să plăteşti avocatului mii de lei, din moment ce în toţi anii de când eşti tată, ai plătit copilului cumulat mai puţin decât ai plătit avocatului tău pentru 2 procese din acelaşi an?! Dar nu în Romania!

            Comentariu de Mart — 13/11/2015 @ 12:16 PM | Răspunde

            • Doamna, singurul care imi starneste mila in cazul dvs personal pe care ni-l prezentati fara nicio rezerva este doar copilul. Nu pot spune decat atat: doi parinti imaturi par a-si bate joc de un copil, atacandu-se reciproc. Copilul, din pacate, isi va abuza proprii sai copii, caci asta e mediul in care creste.

              Comentariu de Cristi D — 13/11/2015 @ 5:29 PM | Răspunde

              • Cu toată sinceritatea vă cer părerea:Dumneavoastră, în locul meu, cum aţi proceda?Eu vreau să nu mai fiu imatură. Eu nu atac pe nimeni, eu doar mă apăr în procesele deschise de el.
                Acum e în curs un nou proces.Plângerea lui penală s-a clasat, Poate peste 3 luni sau poate peste încă un an, va veni să ia copilul la program.Ce mă sfătuiţi?Nu l-a văzut pe tata de aproape un an. De două ori pe lună nu plecăm de acasă, că îl aşteptăm pe tata. Cum să procedez? Copilul are o frică viscerală de a pleca cu el, fără mama. Eu nu am voie să bruschez copilul.El nu vrea să petreacă timp cu copilul decât să-l ia peste noapte. Care e rezolvarea?

                Comentariu de Mart — 13/11/2015 @ 6:05 PM | Răspunde

                • Exista o singura solutie: sa tratati copilul si voi doi, parintii, sa mergeti de asemenea la terapie si/sau la mediator. Dupa aceea intalegeti toti trei un lucru simplu: copilul are doi parinti si asa va fi toata viata. Sunt psihologi specializati pe asa ceva, discutati si cu psihologul scolar si cu cei de la directia copilului, va pot indruma. Nu e nicio rusine, credeti-ma!

                  Comentariu de Cristi D — 15/11/2015 @ 1:33 AM | Răspunde

                  • Dle Danilet, realitatea la zi e urmatoarea:
                    – psihologiii scolari sunt „rara avis”
                    – psihologii DGASPC sunt INTERZISI de catre Colegiul Psihologilor

                    Comentariu de dan T — 28/11/2015 @ 2:22 PM | Răspunde

    • Lasati-l in pace cu intrebarile de talk-show!! Adresati numai intrebari care vizeaza calitatea de membru CSM…

      Comentariu de Adi — 12/11/2015 @ 4:19 PM | Răspunde

    • Corect!!!! Mie mi s-a dat custodie comuna cu tatal.., desi aveam dupa vechiul cod custodie unica…., deci i-a dat aceleasi drepturi atat mie cat si tatalui copiilor mei, care, desi nu plateste nici un fel de pensie alimentara (si are de unde…), este superdezinteresat de copii, habar nu are cine sunt profesorii si invatatorii copiilor, de unde rezulta clar „interesul” mare in cresterea si educarea minorilor.., care este un alcoolic si umba cu masina beat cu copiii la volan…, care este violent cu copiii si ii injura si vb cu ei intr-un limbaj extraordinar de neadecvat…., care nu plateste nici un fel de activitate extrascolara si nici nu este de acord cu nimik referitor la copii….!!!!! Deci unde este INTERESUL SUPERIOR AL COPIIILOR??? Parchetul nu l-a sanctionat cu nimik cand am facut plangere de abandon de familie ca nu platea pensie cat scria pe sentinta.. spunandu-mi ca daca plateste 5 lei din 5 milioane inseamna ca plateste…. si nu poate sa-i faca nimika!!!!! Unde-i legea care il poate sanctiona pe tata si face sa fie responsail?? Cum sa-i dea niste judecatoare custodie comuna cu mine acestui individ care numai tata nu-i poti spune?????????? Deci legea spune c CUSTODIA COMUNA ESTE DREPTUL COPILULUI, nu??? Dar OBLIGATIA DE PLATA DE INTRETINERE A COPILULUI NU ESTE TOT DREPTUL COPILULUI?????? Vrem sa ne aliniem la UE.. sa fim in rand cu europenii…, dar in UE daca nu+ti respecti obligatiile de plata si alte chestii fata de copii.., TE LEAGA!!!! La noi..? Aiurea TARA LUI PAPURA VODA!!!! Trebuie sa umblu de fiecare data dupa semnatura prin instanta daca el nu doreste sa-mi dea nici un fel de semnatura???? vai si amar!!!!

      Comentariu de Diana — 14/04/2016 @ 9:50 AM | Răspunde

      • Sincer, la un astfel de limbaj si desconsiderare pentru oameni si institutii, e de mirare ca aveti custodia copilului. In timp ce dvs traiti in Tara lui Papura Voda, eu traiesc in Romania. Iar in tara mea, in fiecare an avem cate 500 de condamnari penale pentru abandon de familie.

        Comentariu de Cristi Danilet — 17/04/2016 @ 11:41 AM | Răspunde

        • Cu tot respectul, stimate domn judecător, făcând abstracţie de stilul epistolei doamnei, dânsa are dreptate.Vă cred că există 500 de condamnări pentru abandonul de familie, întrebarea este ce procent reprezintă aceste condamnări din totalul plângerilor pentru abandon, fiindcă legea e aşa concepută, încât dacă obligaţia e plătită din 3 în 3 luni, sau dacă este plătită parţial sau dacă cel dator îşi ascunde veniturile, adică lucrează la negru, nu poate fi condamnat. Este cazul doamnei. Apoi, dezinteresul nu împiedică acordarea autorităţii părinteşti comune; mai nou, văd că nici violenţa asupra minorilor nu este sancţionată, mai mult, este încurajată, pentru ca minorul să refuze necondiţionat plecarea la programul cu părintele agresor, astfel poate beneficia de penalizări consistente, fără nici un efort.Chiar această „recunoaştere” a alienării părinteşti , prima în Europa şi fără ca în America să se recunoască acest fenomen ca boală psihică, demonstrează trendul soluţiilor instanţelor, bănuiesc că după instrucţiuni, indicaţii ale formatorilor din Justiţie. Prin definiţia dată, un părinte la care domiciliază copilul poate fi învinuit fără nici o dovadă că a alienat copilul – prin gânduri! Alienare înseamnă înstrăinare, ca să existe înstrăinare, trebuie ca anterior să fi existat cunoaştere, ori în absenţa acesteie, nu putem vorbi de alienare.Apoi, se mai pune problema înstrăinării benevole a celui care are drept la relaţii cu minorul, prin absenţa din viaţa copilului şi, aşa cum am arătat anterior, prin abuzul fizic, dar mai ales psihic asupra copilului, făcut fie neintenţionat, fie intenţionat, pentru a profita material , perfect legal, de pe urma mamei.
          Şi DA, dacă nerespectarea dreptului copilului de a ţine relaţia cu părintele cu care nu locuieşte din partea părintelui rezident este infracţiune – nu şi pentru cel care benevol nu-i acordă acest drept copilului – atunci şi lipsa contribuţiei materiale trebuie să fie infracţiune, dacă cel cu obligaţia este apt de muncă!Până la urmă, Agenţiile de forţă de muncă abundă de oferte , locuri de muncă există, numai să vrea omul să lucreze legal!

          Comentariu de Mart — 17/04/2016 @ 12:45 PM | Răspunde

          • Cu acelasi respect va raspund si eu. Imi place ca faceti apologia cunoasterii, dar m-ar bucura sa o aplicati inclusiv cu privire la ceea ce sustineti dvs. Asadar:
            – intrebarea nu a pus-o nimeni si nici cifrele nu imi sunt cunoscute. daca nici dvs, atunci nu putem discuta pro sau contra. Logica formala ne invata ca daca mie mi se intampla un lucru nu inseamna ca tuturor ni se intampla asta;
            – autoritatea parinteasca comuna e regula, asa spune la lege. asa e in toate statele civilizate. daca exista dezinteres, parintele custodian nu are de ce sa isi faca probleme. daca nu exista dezinteres, atunci exista…interes;
            – daca cunoastet cazuri de violenta asupra minorilor, indepliniti-va indatorirea cetateaneasca si anuntati Directia de Protectie a Drepturilor Copilului; in orice caz nu autoritatile incurajeaza violenta asupra minorilor, ci nepasarea celor care stiu si intorc capul in alta parte;
            – alinerarea parentala nu este o boala psihica, ci o forma de abuz emotional sau psihologic asupra minorului si este dezavuata in multe state, inclusiv europene;
            – nu sunt expert in telepatie, doar in drept; iar daca e vorba de aspecte psihologice, apelam la experti;
            – judecatorii nu pot primi instructiuni;
            – si nerespectarea programului de relatii personale cu minorul (avem o condamnare in ultimul an si sute de plangeri, dar fac pariu ca nu veti spune nimic), si neplata pensiei de intretinere (va veti mira, dar plata in natura are prioritate dar iar fac pariu ca nu veti fi de acord cu asta desi asa spune legea) sunt infractiuni.

            Comentariu de Cristi Danilet — 17/04/2016 @ 4:21 PM | Răspunde

            • Domnule Danilet,

              As avea si eu cateva intrebari si, desi mi-ati raspuns deja sa ma linistesc si sa accept situatia, v-as fi recunoscator pentru raspunsuri.

              In situatia (mea) de alienare parentala severa cu refuzul copiilor de a ma vizita are vreun sens sa mai fac vreo plangere (in Romania) pentru nerespectarea programului de vizitare?

              Nu am inteles din raspunsul dumneavoastra ce inseamna condamnare. A schimbat condamnarea ceva din situatia anterioara procesului? S-a schimbat custodia? Amenzi sau alte masuri punitive nu fac decat sa distruga complet orice sansa de

              Primul proces de reevaluare a pensiei alimentare la un an de la nasterea celui de al treilea copil (din a doua casatorie) a deteriorat iremediabil relatia cu primii doi copii (din prima casatorie).

              Acum mai comunicam foarte rar (de cateva ori pe an) pe whatsapp sau e-mail.

              exista in situatia mea vreun beneficiu sa am custodie comuna?

              Comentariu de un roman — 17/04/2016 @ 6:14 PM | Răspunde

            • Dumneavoastră minimalizaţi consecinţele acestei „reguli” de autoritate părintească comună, atât în privinţa interesului, cât şi a dezinteresului părintelui la care nu locuieşte copilul.
              În cazul dezinteresului, părintele la care copilul locuieşte are nevoie de acordul celui dezinteresat pentru anumite acte, înscrieri la activităţi, evaluări psihologice, paşaport, ieşire din ţară şi nu le poate obţine, fiindcă omul nu e de găsit sau nu vrea sau nu-l interesează – deci părintele custodian ARE de ce să-şi facă probleme
              Dacă există interes – un anumit tip de interes, ca părintele să aibă beneficii materiale de pe urma copilului, atunci, la fel, există probleme.
              Statisticile arată că a crescut numărul sesizărilor privind abuzul şi neglijarea asupra minorilor; este cât se poate de explicabil acest fenomen, întrucât, de la modificarea Codurilor, părinţii frustraţi de divorţ au la îndemână un instrument de a şicana fostul partener, primul act din demers fiind adunarea de probe împotriva părintelui la care locuieşte copilul, şi care poate fi primul lucru? reclamaţie la Protecţia Copilului pentru abuz şi neglijare, recomandat de toţi avocaţii din asemenea cauze.
              Dvs. spuneţi ca orice abuz să fie reclamat la Protecţia Copilului: aici intervine relativitatea: în vizita de 2 zile, băieţelul a fost tuns la zero , deşi el ţinea la podoaba capilară; la şcoală, copiii au râs de el, fiindcă nu-i stă bine tuns chel. S-a repetat şi peste 2 luni, şi peste 4 luni. E abuz sau nu este? Sau în vizită, prietena tatălui îl îmbăiază pe copilul ruşinos, tata îl obligă să se dezbrace în faţa ei; Sunt astea abuzuri? Poţi merge la Protecţia Copilului cu aşa ceva? Dar e motiv ca pruncul să nu dorească a pleca data viitoare la tata.Şi atunci învinuim mama că a alienat copilul, trimitem mama şi copilul la consilieri, apoi penalizăm mama cu 100-1000 lei/zi întârziere, eventual o şi decădem din drepturi…
              Referitor la nerespectarea programului de relaţii cu minorul, eu personal am o mulţime de plângeri, toate mincinoase, norocul meu a fost că am avut dovezi că sunt minciuni.Împotriva mea au fost plângeri şi că nu am răspuns la telefon de două ori! Plângerile nu sunt dovezi că aşa s-au şi întâmplat lucrurile. Un părinte cu drept de vizită, care nu respectă programul dat de instanţă, poate oricând să ducă doi prieteni de pahar în instanţă, care să declare cu mâna pe Biblie că au fost cu prietenul să vadă copilul şi mama i-a dat cu sticla în cap tatălui iubitor! Iar cu plata în natură a întreţinerii, este foarte corectă în situaţia domiciliului alternant al minorului, dar mai puţin aplicabilă pentru părinţii care locuiesc la sute, mii de km distanţă.

              Comentariu de Mart — 17/04/2016 @ 9:21 PM | Răspunde

  9. Buna ziua! Numele meu este iulian si vroiam sa va intreb cum as putea intra in posesia Rezolutiei in limba romana? multumesc
    adresa de email este iulianc93[at]yahoo.com [at] inlocuieste @ pt a evita smaurile am folosit semnul [at]
    multumesc

    Comentariu de iulian — 12/11/2015 @ 11:07 AM | Răspunde

  10. Ma numesc Oniga Ana ,sant din Alba Iulia. Va multumesc ca ati acceptata sa comunicati cu mine la telefon ,fapt ce dovedeste ca santeti un demnitar cu deschidere spre suferintele si nemultumirile oamenilor. Cu aceasta ocazie diresc sa va transmit cele mai frumoase ganduri si urari de bine d-voastra si familiei d-voastra  avand in vedere ca se apropie sarbatorile de craciun si anul nou.                                  
    Oniga Ana ,Alba Iulia 12 nov 2015

    Comentariu de anaoniga — 12/11/2015 @ 11:24 AM | Răspunde

  11. Cele 2 judecatoare despre care faceati vorbire sunt cele despre care am citit astazi in presa ca au fost exterminate din magistratura pt intarzierea dosarelor??

    Comentariu de Adi — 12/11/2015 @ 4:17 PM | Răspunde

  12. @Alina – daca nu esti multumita de situatie, accepti inversarea rolurilor? Adica sa fie stabilit domiciliul copilului cu tatal iar mama sa plateasca 1/4 din venituri pensie de intretinere?

    Comentariu de Mihai — 12/11/2015 @ 5:58 PM | Răspunde

  13. Tatăl are un program de vizită. mama pregăteşte copilul de două ori pe lună să plece cu tata. tata nu vine decât după 6 luni , cu martor, copilul strigă după mama, plânge, nu vrea să plece cu tata, numai dacă vine şi mama.
    OK, tata cere executare silită.Executorul constată că minorul refuză plecarea fără mama, face un Proces Verbal, instanţa propune consilierea psihologică.mama cu copilul merg 3 luni la consiliere, fără tata, că el, în acest timp, nu vine la programul de vizită. După cca 6 luni de la ultima vizită, apare din nou tata, cu martor, să ia copilul.Copilul tot nu vrea fără mama.Executorul trece la amendarea mamei cu 100-1000 lei/zi întârziere, dar nu mai mult de 3 luni, în favoarea tatălui.
    Există hotărâri judecătoreşti în acest sens.Un tată este beneficiarul frumoasei sume de 45000 lei, care va fi plătit din salariul unei tinere profesoare, cu salariu sub 1500 lei, care are şi copilul în îngrijire.
    Tatăl plătea pensie alimentară 200 lei lunar. De acum înainte, tata va avea avantaj de 300 lei, pentru simplul fapt că are un copil pe care l-a intimidat în aşa fel, încât acela nu vrea nici să-l vadă.Doamna profesoară, cu salariul de 1500 lei, va avea lunar cu 500 lei mai puţin, va trebui să se descurce cu 1200 lei, fiindcă, nu-i aşa, cei 500 lei luaţi de la mama, timp de 90 (nouăzeci) de luni, adică timp de 7, 5 ani, nu se pun la veniturile tatălui! Şi toate astea, în interesul superior al copilului!
    Oare nu putem vorbi de discriminare? Nu putem vorbi despre obţinerea de foloase necuvenite sau îmbogăţire fără justă cauză?
    Oare vă daţi seama că încuraţaţi nişte demenţi să-şi nenorocească propriii copii, sub masca interesului superior al copilului?

    Comentariu de Mart — 12/11/2015 @ 8:45 PM | Răspunde

    • Nu. Imi dau seama ca in Danemarca sau Suedia un astfel ce copil ar fi declarat alienat, parintii ar fi decazuti din drepturi si el ar fi dat imediat in adoptie unei familii care sa tina la el, nu sa il nenoroceasca.

      Comentariu de Cristi D — 13/11/2015 @ 9:31 AM | Răspunde

      • Îmi pare extrem de rău că un magistrat gândeşte aşa, parcă am fi în vremea lui Dumas, „Unul pentru toţi, toţi pentru unul!”
        De unde până unde un copil e alienat din moment ce nu a trăit nici o clipă cu unul din părinţi? Am întrebat medicii de psihiatrie infantilă , unde, din păcate, am ajuns cu copilul şi toţi psihologii unde tatăl m-a trimis, prin intermediul autorităţilor: absolut toţi mi-au spus că aici, nu e vorba de alienare părintească! mai mult, chiar tăticul „sindromului PAS”,Richard Gardner afirmă:
        ” Este important de precizat că nu se poate vorbi despre PAS atunci când un părinte se face vinovat de abuz sau neglijare asupra copilului. În acet caz, respingerea părintelui de către copil este justificată. De asemenea, nu este PAS atunci când copilul are o relaţie pozitivă cu celălalt părinte, chiar dacă părintele căruia i s-a încredinţat copilul încearcă să-l îndepărteze”.
        Un tată care a abandonat copilul, care ani de zile nu s-a gândit să-i asigure condiţii materiale, mai mult, a slobozit toate autorităţile asupra mamei şi copilului, cu reclamaţii nefondate, dovedite ca atare , care a profitat material de copil de la naşterea lui până azi, prin simpla înscriere a numelui său în certificatul de naştere al copilului şi care-şi manifestă interesul prin procese peste procese, reclamaţii la autorităţi, repet nefondate, nu cred că are căderea morală şi nici legală să acuze mama şi copilul de alienare părintească.
        Alienare= înstrăinare. Ca să existe înstrăinarea, trebuie ca anterior să fi existat cunoaşterea.Cunoaşterea, legătura afectivă, a lipsit cu desăvârşire. Vizitele sporadice, rare nu sunt în măsură de a creea o legătură afectivă între un copil şi părintele său.
        Bănuiesc că în Suedia sau Danemarca, autorităţile în domeniu şi instanţele analizează fiecare caz în parte, nu dau soluţii standard, în funcţie de criterii doar de ei ştiute.
        Repet, dacă eu, MAMA, nu predau colet copilul de două ori, indiferent de motiv, sunt infractoare, am comis un abuz asupra copilului.Dacă cel cU DREPTUL nu vine de 10 ori, de 50 de ori, tot mama, care-l pregăteşte de fiecare dată, e alienatoare!
        Îmi pare extrem de rău că cineva care împarte dreptatea gândeşte aşa.

        Comentariu de Mart — 13/11/2015 @ 11:53 AM | Răspunde

        • Doamna, eu pe blog nu impart dreptatea, ci prezint o rezolutie facuta de oameni mai destepti ca mine in urma unor zeci de studii. Incercati sa nu mai confundati solutiile de principiu cu situatia dvs personala.

          Comentariu de Cristi D — 13/11/2015 @ 5:28 PM | Răspunde

          • Stimate domn judecător, cu tot respectul vă amintesc că „oameni mai deştepţi ca Dumneavoastră” au decretat: „In Uniunea Europeană, apa nu hidratează. Cel puţin asta susţin aleşii europeni, care tocmai au votat o lege ce interzice folosirea afirmaţiei că apa hidratează” şi „O instituţie a Uniunii Europene a hotărât că prunele uscate nu sunt laxative. Prin urmare producătorii nu mai au voie să le spună clienţilor că aceste fructe deshidratate sunt bune la digestie.” Şi concluziile astea au reieşit după zeci de studii !

            Comentariu de Mart — 13/11/2015 @ 6:18 PM | Răspunde

    • Mart, cazul prezentat de dumneavoastra este o plasmuire a imaginatiei. Va stiu de pe alte forumuri. Incercati sa scapati de plata penalizarilor pe care fostul sot le va castiga in curand. Si atunci, nu o sa mai aveti altceva de facut decat sa lasati copilul sa aiba o relatie fireasca cu tatal lui. Mai bine va ganditi la binele propriului copil si incetati cu circul asta ieftin. Mergeti la psiholog in loc sa pierdeti timpul pe internet. Copilul are nevoie de o mama care ii pune binele pe primul loc. Lasati ranchiuna si ura pentru ce a fost. In felul acesta doar va faceti rau dumneavoastra si propriului copil. Nu a trecut deja prin destule?
      PS. o mamica draga care a primit de curand penalizari, oup, ca e chiar profesoara. Serveste exact textul mentionat de dumneavoastra, doar ca martorii tatalui, printer care si eu, au observant altceva. Cum ca deschide geamul si rade cand il vede sunand la usa disperat sa-si vada copilul. Oare peste 3 luni va mai rade. Cu siguranta nu.

      Comentariu de Leti — 18/04/2016 @ 12:35 AM | Răspunde

  14. Foarte multa frustrare vad aici.In loc sa ne bucuram de faptul ca in sfarsit este un nou si puternic curent de egalitate in drepturi si obligatii si chiar de exemplificare si detaliere a modului de punere in practica,lasam frustrarile sa vorbeasca. Va invit in cadrul Asociatiei Impotriva Abuzului Parentalsa vedeti forme deosebit de grave de abuz, pana una alta haideti sa ne bucuram de acest nou si frumos curent, si de faptul ca este promovat, sa speram ca va fi adoptat in optica tuturor factorilor de decizie in privinta Drepturilor Copilului.Doamne ajuta!

    Comentariu de Adrian Bota — 12/11/2015 @ 10:53 PM | Răspunde

  15. Din pacate legislatia actuala, desi se vrea una moderna, mai mult incurca decat ajuta la mentinerea relatiilor copililor cu ambii parinti (divortati sau separati).
    Pe civil, consider cel putin nefericita abordarea in care tatal e obligat sa recurga la EXECUTARE SILITA in cazul in care nu poate intretine relatii personale cu copiii sai.
    Sunt fix 2 variante clare, indiferent daca e autoritate parentala comuna sau incredintare exclusiva:
    1) mama impiedica relatiile prin evitarea prezentei copiilor la locul si momentul preluarii acestora de catre tata, ceea ce trimite in penal, la Art 379 CP
    2) mama se prevaleaza de REFUZUL MINORILOR de a se intalni cu tatal lor, ceea ce trimite in civil la Art 910-914 CPC
    Faptic, consider ca se intampla cam 5% in cazul 1), respectiv 95% in cazul 2).
    Practica penala se claseaza in momentul in care procurorul sau organul de cercetare penala audiaza minorii si acestia „recita” ca NU VOR EI sa-si vada tatal. Nu cred ca are rost sa iterez cat de…profesional se face aceasta audiere penala. In fond, nimeni nu poate banui ca mama si-a MANIPULAT copiii ca SA RECITE acest refuz tocmai ca MAMA sa nu mearga la inchisoare. ;)
    Practica civila, incepe PROST si se termina(?) SI MAI PROST!
    Astfel, refuzul minorilor de a se intalni cu tatal presupune o alienare (adica INSTRAINARE) de tatal lor. Legiuitorul, nefiresc,a pus tot in carca tatalui sa demareze procedurile de EXECUTARE SILITA, adica, de fapt, o apa la moara mamei! Aceasta nu va pregeta sa-si informeze copiii ca TATAL CEL RAU ii hartuieste si ii obliga, aceasta procedura adancind si mai mult reticenta copiilor.
    Va propun urmatorul timming, pe Bucuresti, cel putin:
    – primele 3 vizite ratate pe refuzul minorilor (6 sapt)
    – demararea executarii silite cf Art 910 cu aplicarea Art 906, poate ajunge si la 30 de saptamani, in cazul in care mama refuza somatia executorului si se prevaleaza de cele 90 de zile in care penalitatea pe zi de intarziere se poate trasforma in suma executabila
    – proceduri Art 913 (actiune DGASPC, consiliere 3luni, raport) 20 saptamani
    – reluare proceduri cf Art 911, 30 sapt
    – Art 906 dupa Art 913, 30 sapt

    Total 116 saptamani! ADICA MAI MULT DE 2 ANI IN CARE TATAL NU-SI VEDE COPILUL!!!!

    Dupa acesti 2ani, ce credeti?? Mama fiind constransa la plata a multi bani, VA OBLIGA minorii sa se intalneasca cu tatal alienat! Ei bine, in acel moment, relatia copii-tata va fi fost compromisa definitiv!!!!

    Comentariu de dan T — 13/11/2015 @ 11:00 AM | Răspunde

    • Domnule justiţiar, dacă mama e aşa alienatoare şi legea atât de proastă, încât împiedică tatăl devotat să-şi vadă copilul timp de 2 ani, şi, vă citez: „in acel moment, relatia copii-tata va fi fost compromisa definitiv!!!!”, cum calificaţi acel „tată” care, BENEVOL, nu se prezintă la programul de vizitare un an sau apare odată la 2 ani, şi atunci , cheamă Poliţia că bietul copil îi spune că nu vrea să plece fără mama? Oare atunci relaţia tată-copil nu e compromisă definitiv , dar nu mama e alienatoare, ci este un abuz al tatălui? Sau pe tata îl judecăm cu ocaua mică?!

      Comentariu de Mart — 15/11/2015 @ 9:44 AM | Răspunde

      • Acel tata e iresponsabil, fara indoiala. El are insa o problema majora cu mama, fara indoiala.

        Comentariu de Cristi D — 16/11/2015 @ 12:57 PM | Răspunde

  16. Domnule Danilet, daca intradevar va raliati ideii de TATA ca importanta in cresterea si educarea propriilor copii si doriti sa sprijiniti crearea rapida de efecte in socialul romanesc conform Rezolutiei 2079 a CE, de pe pozitia in care sunteti, chiar puteti crea schimbari. Daca doriti informatii practice si dezbateri teoretice, va stau cu drag, la dispozitie! Realitatea este ca avem reglementari legale atat dublate sau chiar triplate pe anumite aspecte, dar sunt si aspecte neacoperite (sau acoperite gresit) de lege! Este in puterea dvoastra de a va informa, analiza si propune rezolvari simple, clare si firesti!

    Comentariu de dan T — 13/11/2015 @ 11:16 AM | Răspunde

    • E trist sa vezi asa ceva de la niste juristi. Dar asta e, sunt multe mentalitati care trebuie schimbate. Decizia e istorica, dar istoria nu poate fi inlocuita instantaneu.

      Comentariu de Cristi D — 13/11/2015 @ 5:26 PM | Răspunde

  17. Această rezoluție a fost creată ca urmare a lobby-ului făcut de federația de ong-uri colibri ( http://www.childefenders.com) al cărui vicepreședinte si coordonator este președintele asociatiei române pentru custodia comună . dacă doriți să contribuiti cu fapta (nu doar cu vorbă) ca rezoluția să ajungă să fie transpusa în legislația și practica din România va invitam să ne contactați pe http://www.arpcc.ro și blog.arpcc.ro. puteți de asemenea semna petiția lansata de noi de la http://www.arpcc.ro/petitie. Fără implicarea serioasă a societății civile această rezoluție nu va fi implementata în România.

    Comentariu de Catalin Bogdan — 15/11/2015 @ 10:31 AM | Răspunde

  18. rezolutia COE se poate descarca d epe blog-ul ARPCC httpȘ//blog.arpcc.ro + multe materiale traduse in romana http://www.arpcc.ro/articole si legislatie http://www.arpcc.ro/biblioteca

    Comentariu de Catalin Bogdan — 16/11/2015 @ 9:47 PM | Răspunde

  19. Stimate domnule Danilet,

    Ma aflu intr-o situatie asemanatoare cu cea de la comentariul 15. 2) deoarece mama e bine sfatuita de prieteni avocati.

    Locuiesc in Germania ceea ce in loc sa imi faca misiunea mai usoara mi-o face imposibila. Platesc o pensie alimentara de 1600 de euro, cate 800 pentru fiecare copil dupa cum a stability justitia romana. Am facut greseala de a divorta in Romania desi locuiam in Germania. In Germania pensia alimentara ar fi fost aproximativ 400 de Euro. Dar problema cu banii e secundara atat timp cat se bucura copiii mei de ea.

    Autoritatile Germane pur si simplu nu m-au sprijinit cand d-na fosta sotie a ajutat sa sa intrerupa relatiile cu copiii.

    Motivul invocat a fost ca nu vor sa ma mai vada datorita unor discutii in contradictoriu cu copiii care a pornit tot de la mama si de refuzul ei de a-mi acorda si mie dreptul sa aleg in care jumatate a vacantei copiilor sa stea copiii la mine. Copiii ca sa incheie discutia mi-au spus ca nici nu mai vor sa vina cu mine in vacanta.

    Va imaginati un copil care vrea sa stea in casa jumatate din vacanta si nu vrea sa mearga sa se simta bine la mare in Grecia sau in alta parte.

    Dupa ce m-am recasatorit, s-a nascut al treilea copil iar dupa 1 an si jumatate de la nasterea copilului, vazand ca e imposibil sa o conving sa lase copiii la mine am actionat in instanta in Germania. Aici, surpriza! Desi decizia de divort din Romania are aspecte de vizitare si aspecte legate de pensia alimentara a trebuit sa separ procesul in doua, deoarece avocatul mi-a spus ca nu se pot judeca cele doua cauze intr-un process.

    Asa ca am deschis un proces pentru recalcularea pensiei avand in vedere noua situatie creata de venirea pe lume a celui de al treilea copil iar avocatul m-a sfatuit sa deschid SINGUR process pentru drepturi de vizitare deoarece el nu se implica in cazuri in care stie ca pierde si apar implicatii emotionale inutile (pentru un neamt).

    Dupa doi ani de discutii inutile justitia I-a dat dreptate fostei iar eu am renuntat (de … sila) la recurs iar copiii sunt pierduti pentru mine.

    Cel mai trist e sa vedeti ce mesaje primesc de la copii. Sunt facut mizerabil pe baza unor povesti spuse de fosta sotie in care, evident, prezinta lucrurile totdeauna in favoarea ei.

    Copiii mei aveai 8 ani cand am divortat, acum fac 14 in Martie 2016 si nu I-am mai vazut din Decembrie 2012.

    Am doar o intrebare simpla:

    Credeti ca ma mai poate ajuta cumva justitia din Romania sa imi mai vad copiii???

    As mai adauga inca o intrebare:
    Credeti ca e usor sa incerci sa iti vezi copiii si sa I vezi cum incearca sa te ocoleasca, sa iti intoarca spatele sau sa iti strige tot felul de cuvinte pe care nici nu le inteleg? (sau sa-ti spuna sa-i lasi in pace ca striga si sa nu-I mai astepti la scoala?)

    Si un ultim comentariu. Asta este rasplata pe care am primit-o pentru ca nu am divortat cand am avut in mana primele dovezi ca fosta sotie are alte relatii si continua…Aveti idee cum m-am simtit cand mi-am dat seama ca ma roaga sa divortam de comun accord (sfatuita de un prieten avocat) numai pentru ca voia sa fie sigura ca va primi bani de la mine si va primi si copiii care-I asigura un trai decent in Germania?
    Acum doamna are propria vila cumparat din salariul de medic de peste 5000 de euro, Mercedes + copiii mei pe care nu-I iubeste pentru ca altfel o durea inima sa-i lase fara tata.

    Comentariu de Un Roman — 26/11/2015 @ 11:43 AM | Răspunde

    • Copiii dvs sunt alienati. I-ati pierdut si dvs, si sotia. Obisnuiti-va cu asta si vedeti-va de noua dvs viata. Lasati jos sacul cu pietre din spate.

      Comentariu de Cristi D — 26/11/2015 @ 4:47 PM | Răspunde

      • Desi aveti perfecta dreptate cred ca raspunsul e foarte trist. Eu raman tata indiferent daca o doamna si/ sau justitia considera ca nu mai sunt.

        Nu vreau sa va mai rapesc din timp deci nu trebuie sa mai raspundeti.
        Multumesc.

        Comentariu de Un Roman — 26/11/2015 @ 5:28 PM | Răspunde

        • Nu pot fi de acord cu domnul C.D. Titlul articolului este: „Dupa separare/divort tatii sunt egali cu mamele in privinta copiilor”. Iar dacă aceasta este normalitatea pentru care pledați cred că și dacă copilul este alienat tot doi părinți are. După mintea mea exact în astfel de cazuri ar trebui, ca ținând cont de interesul superior al copilului acesta să își recupereze părinții. Iar aici mă refer la autorități. Nu mă poate convinge nimeni că tatăl sau mama nu poate decât să își abandoneze copilul fiindcă șansele copilului la a avea părinte tind la zero, sau a tatălui/mamei de a fi părinte.

          Comentariu de Florescu Andrei — 29/11/2015 @ 7:00 AM | Răspunde

  20. Domnule Danilet,

    Revin renuntand la toate argumentele emotionale cu o intrebare simpla.

    Exista vreun plan ca Alienarea Parentala (daca ma pot exprima asa referitor la „Parental Alenation”) sa fie recunoscuta ca fenomen de justitia din Romania (asa cum se intampla in Statele Unite) si tratata ca atare?

    Cu stima

    Comentariu de Un Roman — 26/11/2015 @ 11:52 AM | Răspunde

    • Nu am auzit de un atare plan.

      Comentariu de Cristi D — 26/11/2015 @ 4:45 PM | Răspunde

      • Cu stima va atrag atentia ca:
        1). Alienarea este deja recunoscuta de catre DSM5 (manualul bolilor din america) – ca urmare a efortulrilor orgnaizatiei PASG din care ARPCC e membra
        2) Alienarea este deja recunoscuta de catre Institutul de Psihologie Judiciara (cautati pe net articolele)
        3) Exista zeci de sentitne in care alienarea este citata de judecatori, identiffcata de expertii desemnati … la http://www.arpcc.ro/jurisprudenta puteti gasi cateva exemple
        4) ARPCC are o lege in lucru (discutata intr-un grup extins de lucru cu specialsiti din justitie/mediatori) pentru recunoastere alegala, Detalii la http://www.arpcc.ro/initiative

        Invit inca o data pe cei care doar se plang ca „nu se face nimic” sa se alature efortului ARPCC – La ARPCC insa sa vina cei care vor sa doneze timp si bani pentru a imbunatati situatia iar nu cei ce doresc strict ajutor pentru cazurile persoanale (in acest moment nu avem suficient d emulti voluntari pentru a oferit asistenta in cazuri concrete).

        Impreuna putem schimba societatea – cu cat mai multi de vor alatura acestei cauze, voluntariindu-se in mod autentic, cu atat mai repede vom ajunge acolo

        Catalin Bogdan, ARPCC

        Comentariu de Catalin Bogdan — 26/11/2015 @ 8:13 PM | Răspunde

        • Domnule Bogdan,

          Chiar daca raspunsul dumneavoastra nu mi se adreseaza ma simt vizat.

          1. Aveti dreptate ca alienarea e recunoscuta iar Dl Danilet nu a afirmat ca nu ar fi ci ca nu exista un plan, desi poate ar trebui sa existe.

          Practic vorbind, din ce am citit in Manual pentru Parental Alienation Syndrome (sau in alte prezentari referitoare la PAS), solutia data de justitia Americana a fost incredintarea copilului deja alienat catre tata. Mie aceasta solutie mi se pare ideala pe hartie dar practic imi e groaza de modul in care se aplica. Imaginati-va sa iei copilul „cu forta” de langa mama. E traumatizant pentru toata lumea si chiar daca as primi o astfel de decizie, acum cand copiii mei sufera de alienare severa, cred ca mi-ar fi foarte greu sa suport aplicarea ei practica si ruptura aceea dura. Copiii chiar cred tot ce li se spune si asta e foarte greu de schimbat.

          2/3 E perfect daca alienarea e recunoscuta de Institut si citata de judecatori.

          Totusi, ajuta recunoasterea asta la ceva? Exista decizii de incredintare a copiilor catre celalalt parinte? Daca da, cum se pun in aplicare? Sa iei brusc copilul din casa unui parinte si sa il duci la celalalt sa locuiasca acolo „impotriva vointei lui” nu e o experienta usoara pentru nimeni.

          4. Multumesc pentru eforturile facute si sper sa aveti success cat mai curand si sa ajutati famillile si copiii cu astfel de probleme.

          Fiind in Germania, nu stiu cum as putea ajuta organizatia dumneavoastra alaturandu-ma eforturilor dvs.

          Mie personal nu stiu daca imi mai ajuta la ceva asta. Raul a fost facut, alienarea severa din cate stiu e ireversibila si doar o minune ar putea schimba ceva.

          Ce ma ingrijoreaza e natura efectelor asupra copiilor.

          Eu am gemeni si baiatul fiind mai atasata de mama e mai putin afectat psihic, el ma face mizerabil si se simte perfect. Fata in schimb este trista, tacuta si foarte incapatanata. Ea pare cea mai afectata. Ce e cel mai grav este ca vad ca nici nu poate sa planga.

          Alienarea e un fenomen care afecteaza foarte puternic copiii dar nu vizibil si pe termen lung.

          Stiti ce mi-a spus avocatul din Germania cand I-am spus de PAS? Domnule, aici e Germania nu America. Nici un judecator nu o sa ia vreo decizie impotriva mamei chiar daca e clar ca lumina zilei ca a gresit.

          Cand I-am spus ca incalca hotararea judecatoreasca din Romania mi-a vorbit de un process de durata, in care trebuie sa produc dovezi, chemat politia cand nu ma lasa sa-i vizitez s.a.m.d si mi-a spus ca cel mai grav lucru ce I se poate intampla d-nei e o amenda de 25 000 Euro dar sunt atat de rare cazurile in care se intampla incat e inutil sa te consumi. Am inceput prin a suna politia cand nu imi deschidea usa dar dupa ce am vorbit cu politia si m-a trimis din nou la judecator si nu stiu ce prostii sa mai fac am inteles ca e o cauza pierduta.

          Culmea ironiei e ca l-am auzit si pe fat frumos al dnei in casa spunandu-i ca ar trebui sa cheme si ei politia dupa ce am sunat de 20 de ori la usa ca poate sunt nebun.

          Multumesc pentru eforturi d-le Bogdan dar eu sunt pierdut pentru cauza asta.

          Greseala am facut-o acum 20 de ani cand nu am stiut sa ma uit si sa trec mai departe. Judecand tot ce am facut de atunci imi dau seama ca nu era alt drum. Puteam repara ceva daca nu ma casatoream, daca nu faceam copii s.a.m.d. Si totusi cred ca a trebuit ca gemenii mei sa se nasca fie si dintr-o greseala. Uneori greselile au rezultate frumoase.

          Comentariu de Un Roman — 27/11/2015 @ 2:13 PM | Răspunde

          • @Un Roman,
            Într-adevăr poate ca dvs ați pierdut dar puteți sa „reparați moral” aceasta pierdere contribuind ca acest tip de lucruri sa nu se mai întâmple altora – poate chiar copilului dvs când va deveni părinte si va divorța. Am fost totdeauna impresionat de atitudinea cetățenilor din SUA de exemplu. Erau cazuri de oameni cărora le-au murit copiii de o boala necruțătoare si care apoi si-au dedicat restul vieții sprijinind cu bani sau cu timpul lor eradicării acelui flagel. Tot așa putem face si noi – chiar daca personal nu mai avem nimic de câștigat. Putem sa muncim (eu asta fac de 7 ani de zile) pentru ca al meu copil când va fi mare sa nu mai treacă ca adult prin drama prin care am trecut eu. Pe mine asta mă motivează, sa mă asigur ca schimb societatea chiar daca aceasta schimbare, in cazul meu personal, nu mai e de actualitate (nu am nimic personal de câștigat). Câștiga însă societatea, câștiga alți părinţi si alți copii ce vor veni după noi. In fapt am putut vedea cazuri de părinţi si copii care au beneficiat de munca predecesorilor. Deja, o familie care divorțează se confrunta cu o justiție mai puțin părtinitoare si mai deschisa (cel puțin anumite instanțe, pe care am reușit întrucâtva sa le influențam) spre ideile frumoase ale custodiei comune. In fapt cei mai stabili si mai performanți contribuitori la cauza custodiei comune (parte din ARPCC) sunt cei care nu mai au ceva anume de câștigat pentru ca al lor caz este deja „consumat”. ARPCC este o organizație care accepta si păstrează ca membri doar pe cei care doresc sa „contribuie” nu pe cei care doresc sa „primească”. De primit oricum „primesc” cu toții pentru absolut toate rezultatele ARPCC sunt publicate online – sau se reflecta in legi mai bune (inclusiv aceasta Rezoluție, s-a făcut cu lobby la care am contribuit si noi – vedeți aici http://www.childefenders.com). Știm ca suntem niște „ciudați” pentru ca mizam pe voluntariatul autentic si nu pe „o suma de interese personale” – totuși – doar acest tip de acțiune are șansa sa influențeze un legiuitor sau un judecător care tot timpul va fi suspicios la orice urma de „bias” personal.
            Cu deosebita considerație

            Comentariu de Catalin Bogdan — 02/12/2015 @ 7:06 AM | Răspunde

        • Stimate domn CB, va contraziceti in discursuri. Respectiv cel de pe acest blog, nu se potriveste cu cel prin care m-ati eliliminat din ARPCC, dupa ce tot dvoastra m-ati invitat acolo, strict pe baza ideilor si atitudinii mele. Tocmai „cazurile personale” constituie experienta necesara ptr schimbari legislative. ‘Cazurile personale” inseamna confruntarea cu justitia in aplicarea legislatiei noi. Apropo, nici 272 primenit in 2014 si nici noile coduri, civile si penale, nu par a rezolva problema, dat fiind ca sunt 4 ani in care nu am inregistrat tatzi „rezolvatzi”.

          Comentariu de dan T — 28/11/2015 @ 2:32 PM | Răspunde

          • @Dan,

            Asa cum am mai spun de N ori ARPCC este format din oameni care vor sa contribuie si care se călăuzesc după motto-ul “gândește-te ce poți face tu pentru tara, nu ce poate face tara pentru tine”. Aceasta a fost si baza pentru care te-am invitat in grupul nostru (speranța ca vei putea face diferența si te vei putea împarți intre “lupta pe cazul personal” si lupta pentru cazul “general”). Din păcate, nu a fost cazul. Probabil ca situația personala nu iți mai lasă timp si pentru a investi in cazul general. Acesta a fost motivul excluderii. Lipsa de contribuții reale la cauza ARPCC. „Discuțiile despre ce “ce ar trebui sa se facă” nu reprezintă, in opinia mea si a colegilor din ARPCC, contribuții. Discuțiile si comentariile pe acest blog, de exemplu, nu reprezintă, in opinia mea, contribuții la dezvoltarea societății. Cu atat mai putin discutiile in care impartasiti din cazul personal si cereți ajutor/sfat/etc.

            Contribuiții înseamnă mai degrabă munca de “background”. Dau un singur exemplu din multe altele : in ARPCC încercam sa căutam jurisprudența, sa o cerem respectuos de la instanțe, sa petiționam când in nu ni se trimite, sa preluam textele, sa le OCR-izam, sa le anonimizam si sa le publicam apoi in culegerea de jurisprudența dar si prin newsletter-ul nostru. Acest tip de munca nu e „spectaculoasa” dar ajuta oameni. Si cere timp de la niste oameni capabili sa doneze timp intr-un mod altruist (pentru ca e evident ca jurisprudneta gasit anu ii ajuta pe ei personal).

            Avem probabil 10 alte astfel de fluxuri de lucru in care avem nevoie de voluntari autentici. Nu avem nevoie, sorry ca spun asta, de oameni care doar sa genereze emoție ce nu duce la nimic concret. Într-adevăr avem si un flux de lucru de tip lobby, care, recent, a obținut acest succes cu Rezoluția Consiliului Europei (da, am contribuit semnificativ). Înțeleg ca ti-ai fi dorit sa participi la acest demers dar din păcate drama prin care treci si emoția aferenta nu te ajuta sa convingi pe interlocutor si mai mult dăunează unui efort de lobby cu organele statului, pentru ca interlocutorul suspectează imediat o argumentație “pro causa”.

            Trebuie sa știi ca in spatele fiecărui efort de lobby care aduce un succes (vezi Legea 257/2013 sau aceasta rezoluție) avem multa sudoare si multe alte acțiuni care sunt mai degrabă insuccese. De exemplu tentativa de a da Romania in judecata la CEDO (e pe blog plângerea) a eșuat. Dar am învățat multe din acest eșec. Data viitoare o sa facem mai bine si o sa avem mult mai multe şanse sa reușim.

            Nu exista scurtătura către niciun lucru serios făcut. Vrem sa schimbam societatea. Pentru asta trebuie sa “vorbim mai puțin” si sa “muncim mai mult” … pe termen lung. Poate pentru cazul tău personal … e prea târziu. Dar daca alți părinţi ar fi făcut-o acum 10 ani, tu si copilul tău nu ați fi fost acum in aceasta situaţie.

            Când cazul tău personal se va termina (intr-un fel sau in altul) atunci de abia, cred eu, vei putea sa vezi perspectiva pe care o propunem noi: aceea de a schimba societatea intr-un mod altruist, fara a avea ceva personal de câștigat, strict cu dorința de a proteja niște copii nevinovați de o trauma care ar putea fi evitata.

            Catalin

            Comentariu de Catalin Bogdan — 02/12/2015 @ 7:34 AM | Răspunde

            • Nu stiu in ce baza ati dat Romania in judecata la CEDO. Cumva pe legislatia civila si penala creata din 2013 incoace? Pai ptr asta, stimate domn, aveti nevoie de membri care inca se lupta cu procedurile implementate dupa 2013 si nu obtin absolut nimic! Repet, nu exista rezolvari pozitive pe noua legislatie, fie ca e cod civil, cod penal sau lege speciala, toate schimbate (cica in bine!!!) din feb 2013 incoace, de cand s-a introdus noul cod de procedura civila in care refuzul minorului a devenit litera de lege, in contradictie cu decizia Curtii Constitutionale 82/2003.
              Nu stiu ptr ce va luptati dvoastra dar eu ma lupt fix „pro causa” adica aceea care indrituieste atat tatii cat si pe copiii acestora sa aiba legaturi constante si firesti.
              Or, daca nu se poate crea un cadru legislativ suficient de echitabil, corect si clar in aceasta privinta, cred ca e de preferat ca acesta, pur si simplu, sa nu mai existe!
              Nu sunt om de backoffice, cat sunt om care creez jurisprudenta tocmai ptr ca ma supun judecatii conform legilor proaste. Ca aceasta jurisprudenta este una negativa ptr tati dar este exact jurisprudenta de care aveti nevoie ptr plangerile dvoastra.
              Dupa calculele mele 5 ani de divorturi cu minori, produse intre 2008 si 2013 au generat cel putin 25.000 de tati alienati de proprii copii, ramasi inca nerezolvati. La care se vor adauga cat de repede inca 10.000 din anii 2014 si 2015.
              De ce in instante si la parchete lupta „doar” cateva sute? Cred ca asta e problema care sa va preocupe pe dvoastra.

              Cu stima,

              Comentariu de dan T — 02/12/2015 @ 2:33 PM | Răspunde

  21. Stimate Un Roman,
    Inainte de a se discuta in termeni legali despre Alienarea Parentala este imperios ca acest abuz sa fie statutat ca atare. Ar trebui sa se plece de la Colegiul Psihologilor sau de la o alta organizatie importanta a pshiologilor romani, daca exista asa ceva.
    Este ciudat insa ca legiuitorul, in noile coduri atat civile cat si penale, a introdus necesitatea psihologilor dar onor Ministerul Justitiei nu a infiintat nici pana acum un Corp al Expertilor Judiciari Psihologi. Acest statut ar atrage o responsabilitate mai mare a psihologilor desemnati de instante sau de parchete, pe de o parte (acestia fiind asimilati functionarilor publici pe cazurile primite in acest mod, iar, pe de alta parte, ar primi o clientela relativ constanta. Un corp de cel putin 200 astfel de psihologi experti judiciari, bine repartizat pe teritoriul tarii, ar fi un minim necesar.
    Apoi s-ar pune problema daca statul (societatea) va aloca fonduri pentru rezolvarea acestor probleme de alienare intre copii si parintii acestora, contribuind la plata onorariilor acestor psihologi.
    Cf art 913 CPC, se poate dispune o consiliere de 3 luni. Asta inseamna minim 12 sedinte/copil (dar pot fi chiar 2) la un onorariu de 100-150lei/sedinta. Rezulta ca un tata cu 2 minori ajuns in aceasta situatie ar avea de achitat 1200-1800lei fara vreo certitudine despre rezultatul consilieri…
    Iar ca sa se ajunga la aceasta consiliere, legea impune chiar tatalui alienat sa deschida executare silita, ceea ce va indeparta si mai mult copiii de el.

    Comentariu de dan T — 26/11/2015 @ 8:52 PM | Răspunde

    • Aveti perfecta dreptate domnule!

      Cel mai rau a facut relatiei mele cu copiii incercarea de a rezolva in justitie problema.

      Nu stiu daca in sistemul juridic romanesc e la fel ca in cel german dar aici am constatat cu stupoare ca mi-am dat in judecata propriii (sper ca am folosit suficienti „I” :) ) mei copii.

      As ruga pe cineva cu cunostinte juridice sa confirme sau infirme.

      Da, avocatul a scris negru pe alb ca eu imi chem in judecata copiii! Acum l-as da in judecata pe ticalosul de avocet neamt ca nu mi-a atras atentia sau ca nu mi-a aratat intampinarea. Oricum la cata germana cunosc nu ar fi ajutat prea mult.

      Din momentul in care au primit porcaria de scrisoare acasa, la 8 sau 9 luni dupa ce nu au mai vrut sa vina la mine, au incetat sa imi mai raspunda la telefon.

      Autoritatile germane sunt impotente dupa parerea mea. Am solicitat sa am intalnire cu copiii mei sub supravegherea lor pentru a clarifica de fata cu ei motivele. Asta se intampla la 3 luni de la incetarea vizitelor. Deci era alienare usoara si aveam sanse sa-i recuperez. Nu au facut nimic. Mi-au trimis o scrisoare dupa mai bine de 8 luni sau un an in care imi spuneau ca au refuzat intalnirea. Era deja Alienare medie spre severa.

      Nu banii sunt cea mai mare problema in procesul asta de alienare.

      Problema cea mai mare e timpul! Timpul de reactie e essential. Pe masura ce timpul trece sansele de recuperare scad.

      In asta consta impotenta tututor autoritatilor germane, romane si altele…

      O alta problema e sa recunosti faptul ca ai o problema. Mie mi-a luat 3 luni sa imi dau seama ca am o problema si inca 2-3 daca nu mai mult pana sa imi dau seama CE problema am.

      I-am trimis fostei sotii manualul PAS ca sa stie la ce riscuri expune copiii dintr-o ambitie. Din pacate manualul e in engleza, poate ar fi bine sa fie tradus in romana. Aici as putea ajuta la traducere, desi cred ca indicat ar fi un traducator autorizat si specializat.

      Imi cer scuze pentru divagatii dar in final am ajuns si la punctul pe care voiam sa il exprim. Terapia de care vorbiti ajuta in formele usoare si medii. Din cate stiu, la alienarea severa nu stiu cum mai ajuta. Eu as incerca si acum dar nu am cu cine.

      E foarte greu sa mai discuti cu niste copiii care nu vor sa coopereze si care deja sunt convinsi ca au un tata mizerabil.

      Imi cer scuze pentru abordarea mioritica si emotionala.

      Comentariu de Un Roman — 27/11/2015 @ 2:30 PM | Răspunde

  22. Am facut un comentariu care nu stiu daca a fost primit pentru ca pagina pare sa fi expirat.

    Sunt total de accord cu tot ce spuneti domnule.

    Ca sa sumarizez ce incercam sa spun si se pare ca a disparut:
    – Timpul e cel mai mare inamic pentru ca pe masura ce trece gradul de alienare creste si fenomenul pare ireversibil
    – Timpul de reactie e foarte important din motivul de mai sus;
    – A recunoaste ca ai aceasta problema din timp e foarte important. Poate parintii ar trebui avertizati asupra aspectului asta in cazul nefericit in care cineva are in cap sa divorteze;
    – Banii sunt cea mai mica pierdere daca te raportezi la pierderea copilului/ copiilor – concluzia – mai bine platesti oricat dar sa ai copii.
    – multumim statului Roman care ne ajuta de cand ne casatorim, cand se nasc copiii, daca divortam ca prostii si cand murim! O idee buna ar fi sa se impuna si niste taxe post mortem. Le platesti din timpul vietii… (taxa pe mizeria pe care o faci cu oasele tale de ex. – stiu ca statul e creativ in directia asta)
    – Expertii sunt extreme de importanti. Oare o fi usor sa gasesti un expert femeie obiectiv in cazul asta? Mie nu mi-a fost usor sa gasesc un judecator femeie obiectiv in Germania (deci nu am gasit).

    Ca fapt divers: la proces nu m-am putut exprima in Romana, nu au asigurat translator desi trebuia, avocatul meu vorbea o engleza jenanta iar la ultima infatisare cireasa: Avocata dnei si Judecatoarea, ROMANCE AMANDOUA!!!
    evident ca lucrul asta a fost lipsit de orice importanta. Culmea e ca am incercat ca macar atunci sa vorbesc in romana si am fost respins. Suntem in Germania!

    Macar mi-a spus in romana La revedere!

    Comentariu de Un Roman — 27/11/2015 @ 2:42 PM | Răspunde

    • @Un Roman,
      Stimate domn, am iterat mai sus in ce consta din pct de vedere temporal, mareata lege romaneasca care prezerva si/sau protejeaza relatia tata divortat cu copilul incredintat mamei, in caz de refuz de legaturi personale. Nu cred sa va surprinda dar noul cadru legislativ din Ro nici macar nu mai incurajeaza casatoriile, acordand concubinajului aceleasi drepturi, indififerent ca e vba de partajarea bunurilor sau custodia copiilor. Adulterul nu mai e privit ca o culpa exclusiva la divort etc.
      Poate ca daca trebuie facuta o schimbare in acord cu modernismul vremurilor ar trebui creata o lege mare si lata denumita legea raspunderi parentale, cu drepturi si obligatii atat ptr mama cat si ptr tata, de la procreerea copilului si pana ce acesta devine major.Sunt insa de acord ca nu e deloc simplu sa treci peste toate paradigmele si sa imaginezi o astfel de lege….

      Comentariu de dan T — 02/12/2015 @ 3:00 PM | Răspunde

  23. Buna ziua!Ma numesc Alina si sunt intr-o relație de mai bine de 10 ani si avem un băiețel de 5 ani.Nu suntem căsătoriți si cred ca drumurile noastre nu se mai intersectează.Eu mamă a copilului daca plec ce drepturi am asupra lui.Va multumesc!

    Comentariu de Nita — 01/02/2016 @ 8:37 AM | Răspunde

    • Aceleasi drepturi, indiferent ca luati copilul cu dvs sau il lasati, ca si inainte.

      Comentariu de Cristi D — 01/02/2016 @ 7:03 PM | Răspunde

      • Întrebarea pe care zic eu ar trebui să vi-o puneți ar fi dacă băiețelul va fi „al dumneavoastră” dacă „plecați”. Copilul are nevoie de ambii părinți. Ca să fii părintele unui copil trebuie să fii cât mai mult timp cu el. Depinde mult de percepția copilului. Să nu vă așteptați că peste 10 ani veniți la el și îl duceți în „Eden”.

        Comentariu de Andrei — 02/02/2016 @ 6:35 PM | Răspunde

  24. Buna ziua. Ma numesc Tiberiu, am divortat de sotia mea in si avem o fetita. In anul 2014 am plecat din Romania intr-o tara straina pentru a putea plati bancile care au ramas pe mine dupa divort. in tot acest timp am trimis bani regulat mai mult decat este stabilita prin instanta, pensia alimentara + colete cu bunuri pentru fata. Acum am reusit sa imi intocmesc toate act ele de rezidenta si am hotarat sa plec acasa in concediu 2 saptamani, am anuntat-o pe fosta mea sotie ca o sa vin in orasul unde locuieste ea cu partenerul ei si cu fetita noastra sa particip la serbarea zilei de nastere a fetei si ulterior sa iau fata pentru maxim o saptamana sa mergem impreuna la parintii mei,(bunicii fetei) aflati la 300 km distanta. M-am lovit de un refuz categoric zicand ca eu nu o sa pot pleca cu fata din raza lor vizuala (ea cu actualul partener). NIci chiar daca iau fata sa merg cu ea la cofetarie nu o sa pot, neinsotit de ei doi. Va rog sa ma indrumati, ce pot sa fac in aceasta privinta. Multimesc.

    Comentariu de Dobos Tiberiu — 10/03/2016 @ 8:31 PM | Răspunde

    • Nu exista lege in acest sens, cum ca sa luati copilul numai in raza vizuala a mamei si a unei terţ. E o problema juridica pe care o puteti rezolva pe calea ordonantei presedintiale. Dar trebuie sa cereti indrumarea unui avocat, eu nu am voie sa va dau sfaturi.

      Comentariu de Cristi Danilet — 10/03/2016 @ 9:05 PM | Răspunde

  25. buna seara!am trăit in concubinaj cu un bărbat timp de 4 ani,din relația noastră rezulta 3 copii.noi n am desparți acum 3 ani si de doi ani de zile copii sunt in grija mea.tatal a sunat de câteva ori pe durata acestor doi ani si nu a contribuit in nici un fel la creșterea copiilor.Acum recent a apărut in viața noastră si vrea sa își revadă copii.stiu ca este dreptul lor sa si revadă tatăl dar cazul este foarte complicat.Eu si doi dintre copii mei am trăit timp de 3 ani sub teroare,înconjurați de alcool ,bătăi si cel puțin eu am fost agresată fizic foarte frecvent ,lucrul la care copii au asistat de cele mai multe ori.din aceasta cauza copii mei au rămas cu traume peste care încă nu au reușit sa treacă .sunt înscriși in niște programe speciale care se ocupa cu reabilitarea lor si încearcă sa ii ajute sa treacă peste si sa înțeleagă cumva ceea ce au experimentat.acesta ar fi unul dintre motivele pentru care nu as dori ca tatăl sa între in contact cu ei in momentul de fata .imi puteți da un sfat sau o recomandare ?ce as putea sa fac?care ar fi cea mai buna soluție in ceea ce privește copii?Multumesc!

    Comentariu de anamamria — 19/03/2016 @ 1:00 AM | Răspunde

  26. Si daca mama copilului nu mai are posibilitate de a ramane in spania singura cu copil mic???????trebuie sa se intoarca acasa,unde are o casa in proprietate si parinti pt a ingriji copilul iin timp ce ea este la munca.dar tatal copilului nu este de acord sa semneze foaie de drum pt copil.trebuie sa renunte la custodia copilului in favoarea tatalui??

    Comentariu de daniela — 06/04/2016 @ 9:50 AM | Răspunde

  27. Buna ziua
    Ma numesc mihai
    Eu lucrez in strainatate de mai multi ani…am un baiat care e nascut in franta…de 6 luni eu i am dus in romania si acum sunt in alta tara…trimit mereu bani ptr copil…nu suntem casatoriti dar imi iubesc copilul…ea nu are casa…masa…servici…si locuieste la parintii ei…tatal ei consuma alcool si face scandal in prezenta copilului…ea m a inselat…fratele ei loveste copilul…intr un cuvant traieste intr un mediu neadecvat..ce sanse am sa imi iau copilul aici cu mine?

    Comentariu de mihai — 13/04/2016 @ 4:33 PM | Răspunde

  28. Nu primesc pensia alimentara pentru doi copii minori din anul 2011. Facand plangere la Parchetul din orasul meu, dupa trei ani mi-au respins cererea pe motiv ca nu e credibila. Judecatoria Roman mi-a respins iar cererea. Cui sa ma adresez pentru dreptul copiilor? Am nevoie de ajutor. Daca instanta mi-a acordat la divort pensia alimentara, dece organele de lege din Roman nu-si fac datoria. Nu imi pot permite sa platesc avocatii, cui sa ii cer ajutorul pentru ca cererea a fost deja resprinsa si de judecatoria Roman. Sfatuitima!!

    Comentariu de Podaru Nicoleta — 20/04/2016 @ 9:18 PM | Răspunde

    • Daca la divort s-a stabilit pensia de intretinere, trebuie doar sa mergeti la un executor judecatoresc sa declanseze executarea silita.

      Comentariu de Cristi Danilet — 13/06/2016 @ 11:48 PM | Răspunde

  29. Buna ziua,
    As dori sa ma ajutati cu un raspuns in ceea ce priveste situatia de mai jos: sotul meu a fost casatorit si din prima casatorie are un copil in varsta de 5 ani. In urma divortului copilul a ramas la mama si s a stabilit un program de vizite si o pensie alimentara. Nu au fost probleme in ceea ce priveste timpul petrecut cu copilul.Discutiile porneau tot timpul de la pensia alimentara fixata de judecator, desi noi am comunicat de fiecare data mamei ca participam la orice cheltuiala necesara pentru baietel. Copilul a fost diagnosticat cu tulburari de spectro-autism, diagnostic pus de doi medici. Dupa ce a urmat o perioada terapia ABA, mama a dorit sa l retraga de la orice activitate care il ajuta sa avolueze, iar in acest moment nu doreste ca acest copil sa beneficieze de programe speciale. Refuza orice propunere din partea noastra, invocand faptul ca, copilul ei este sanatos, ca este doar special si se va vindeca cu dragostea ei.
    Este frustrant sa vezi cum copilul tau este condamnat la involutie chiar de mama lui! Spune ti mi, va rog, ce putem face eu si sotul meu pentru acest copil?

    Comentariu de Mirabela Panait — 24/05/2016 @ 7:55 AM | Răspunde

  30. Buna ziua! Ma numesc Georgiana,am un baietel de 1 an nascut in urma unui concubinaj,cand am mers sa declar copilul tatal nu a vrut sa il recunoasca,copilul e trecut doar pe numele meu,cu toate acestea niciodata nu i-am interzis sa vada copilul..dar la orice cearta ne adreseaza injurii si mie si copilului si ma ameninta ca ma da in judecata pentru custodie,vreu sa specific ca fata de mine care nu am venituri tatal sta foarte bine financiar..nu vreau absolut nimic de la tata..Credeti ca e posibil sa imi fie luat daca ma da in judecata?…Va rog sa ma ajutati si pe mine cu cateva sfaturi.Multumesc

    Comentariu de Georgiana — 08/06/2016 @ 3:24 PM | Răspunde

    • o persoana care nu e trecuta in certificatul de nastere al copilului nu are niciun drept asupra acestuia.

      Comentariu de Cristi Danilet — 13/06/2016 @ 11:25 PM | Răspunde

  31. Bună ziua ! Sunt separat de doi ani si întâmpin mari probleme de Comunicare cu fosta soție si familia ei ! Prin minciuni si acuzații nefondate încearcă fără a reuși să mă îndepărteze de fiul meu ! Chiar dacă am o gramadă de plângeri la politie ( cu martori ) in legatură cu abuzurile pe care le face fosta soție , justiția nici măcar nu anchetează cazul , soluționează fără nici o explicație , fără a controla dacă este adevarat sau fals ( singura ar fi – este mamă ) lăsând un suflețel să sufere si să trăiască cu speranța că intr-o zi o să poată sta si cu tati mai mult timp( copilul își dorește asta si de fiecare dată cand il sun (la grădiniță pt că acasă nu avem voie nimeni din familia mea ) imi spune VI LA MINE , VI SĂ MĂ IEI ! DECI EU AS VREA SĂ STIU DOAR CÂND O SĂ INTRE IN VIGOARE SI IN ROMANIA LEGEA ASTA CU EGALITATE INTRE MAMA SI TATĂ DUPĂ DIVORT , pt că după doi ani de la divort eu continui să aud ESTI UN TATĂ FOARTE BUN SI COPILUL TE IUBEȘTE DAR NU MERIȚI SĂ STAI CU EL PT CĂ AI AVUT NEVASTĂ FRUMOASĂ , HARNICĂ,GOSPODINĂ……………..

    Comentariu de Ilea Marius — 09/06/2016 @ 7:47 AM | Răspunde

  32. Buna ziua! Va rog sa imi spuneti daca tatal are program de vizita in timpul saptamanii lunim si miercuri, iar in vacanta, doresc sa merg cu copilul o saptamana in tara, astfel tatal neputand msa mai ia minorul la program, ii fac o notificare prin executor si ii comunic acest aspect, pot fi pasibila penal? Multumesc!

    Comentariu de Corinqa — 11/06/2016 @ 10:38 AM | Răspunde

    • E de ajuns sa va intelegeti cu el. Daca nu e de acord, nu puteti pleca cu copilul. Ce a spus instanta trebuie respectat, altfel trebuie cerut instantei sa schimbe programul.

      Comentariu de Cristi Danilet — 13/06/2016 @ 11:14 PM | Răspunde

  33. […] sau altuia, căci taticii şi mămicile au drepturi egale în privinţa copiilor, aşa cum s-a decis recent la nivel european. Soţii divorţează doar între ei, nu ca părinţi de copil. La divorţ, […]

    Pingback de De ce judecatorii ar trebui sa aiba pantofii albastri | CRISTI DANILEŢ - judecător — 05/07/2016 @ 5:38 PM | Răspunde

  34. […] sau altuia, căci taticii şi mămicile au drepturi egale în privinţa copiilor, aşa cum s-a decis recent (oare trebuia?!) la nivel european. Soţii divorţează doar între ei, nu ca părinţi de […]

    Pingback de Copilaria este despre zambet. Iar in justitie nu toti judecatorii au pantofi albastri | CRISTI DANILEŢ - judecător — 05/07/2016 @ 7:41 PM | Răspunde

  35. […] căci taticii şi mămicile au drepturi egale în privinţa copiilor, aşa cum s-a decis recent (oare trebuia?!) la nivel european. Soţii divorţează doar între ei, nu ca părinţi […]

    Pingback de Copilaria este despre zambet. Iar in justitie nu toti judecatorii au pantofi albastri | Stiri de Elita pentru toti romanii — 06/07/2016 @ 9:06 AM | Răspunde

  36. […] sau altuia, căci taticii şi mămicile au drepturi egale în privinţa copiilor, aşa cum s-a decis recent (oare trebuia?!) la nivel european. Soţii divorţează doar între ei, nu ca părinţi de […]

    Pingback de Cristian Danileț, mesaj tulburător către judecători.Copilaria este despre zambet. Iar in justitie nu toti judecatorii au pantofi albastri – AlbaStiri — 10/07/2016 @ 9:12 AM | Răspunde

  37. Buna ziua. Ce pot face în situația în care mama refuza ca plata obligatiei de intretinere sa se exercite în natura….așa cum a stabilit instanță. Va mulțumesc!

    Comentariu de Iulian — 02/08/2016 @ 3:09 PM | Răspunde

    • Daca ea refuza sa primeasca, e treaba ei, nu a dvs.

      Comentariu de Cristi Danilet — 10/08/2016 @ 5:55 PM | Răspunde

      • Buna ziua. Problema este ca ea urmareste obtinerea banilor si nu vrea sa coopereze in ceea ce ar trebui sa fac eu…adica sa sti ca banii merg in directia copilului, cumparandu-i cele necesare. Cum as putea rezolva aceasta problema? Va multumesc!

        Comentariu de iulian sere — 11/08/2016 @ 9:54 AM | Răspunde

        • Legea spune ca se plateste in natura sau in bani. Acum, trebuie convins si judecatorul.

          Comentariu de Cristi Danilet — 28/09/2016 @ 10:14 PM | Răspunde

  38. Buna ziua! Cam ce program de vizita se va acorda tatalui ? Cate ore? Saptamanal sau la doua saptamani? Copil 1 an si 3 luni multumesc!!!

    Comentariu de Birladeanu — 03/08/2016 @ 9:39 PM | Răspunde

  39. Sunt de acord dar ce se poate face în cazul când tatal încă în faza de divorț pt a.lăsa pașaportul copilului cere bani de la mama de genul”dacă vrei pașaportul copilului trebuie sa mi dai o suma de bani”Pt astfel de tati legea cu ce vine în ajutor?Copilul în acest caz devine un obiect în fata legi cum se justifica acest individ care pretinde ca vrea sa și esercite drepturile părintești asupra copilului.Întrebarea mea este :cine trebuie sa fie respectat și tutelat copilul sau tatăl care.se.folosește de copil.?Exista justiție în acest sens?

    Comentariu de Cristina — 24/08/2016 @ 11:50 AM | Răspunde

  40. Buna ziua….inca nu am primit citatia pt divort ….dar sotul meu fiind in fapt despartiti…a profitat de faptul ca am fost internata in spital si a luat copilul minor fara acordul meu din domiciliul comun unde am locui.
    Acum imi interzice orice comunicare si nu il pot vedea absolul deloc…
    Spune ti va rog daca pot face ceva
    Va multumesc anticipat

    Comentariu de Verman elena — 09/09/2016 @ 11:11 AM | Răspunde

    • Orice parinte are dreptul de a fi in contact cu al sau copil. Daca nu e lasat, e nevoie de interventia instantei.

      Comentariu de Cristi Danilet — 28/09/2016 @ 10:05 PM | Răspunde

  41. Buna ziua.Sotia a intentat divort si pana la o hotarare judecatoreasca a luat copii la ea(la mama )la 65 de km de casa unde au crescut de mici si nu vrea sa_i mai iau acasa avand in vedere ca pe 11.09.2016 cel mare incepe gradinita in grupa mijlocie unde este inscris.Ce pot face in cazul asta?Politia a zis ca nu intervine sa imi iau copii la domiciliul lor unde au crescut fara sa am o hotarare judecatoreasca la mana.
    Va multumesc anticipat

    Comentariu de Tudor Artur Aurel. — 10/09/2016 @ 7:40 AM | Răspunde

  42. Buna ziua. Domnule judecator, in dosarul de ordonanta presedintiala pentru stabilirea temporara a domiciliului minorului pana la finalizarea dosarului de divort, instanta a dispus in prima faza domiciliul minorului la mama, in casa parintilor ei. Ei nu imi permit accesul in locuinta, motivand ca sentinta ne priveste pe mine, pe ea si pe copil. Nu si pe ei. Mai sunt cateva zile in care pot face apel si doresc sa clarific acest aspect. Exista vreo lege care sa ii oblige pe ei sa ma primeasca in casa pentru a petrece timp cu copilul ? Multumesc

    Comentariu de Baciu — 25/10/2016 @ 3:42 PM | Răspunde

  43. Buna seara!
    2.Se poate schimba avocatul pe motiv ca a indrumat gresit clientul?
    3.Este vorba de un divort cu copii de comun acord la care s-a adugat si partajul. Daca partajul nu se poate proba, poate ramane in picioare divortul?

    Comentariu de ion — 18/11/2016 @ 9:42 PM | Răspunde

  44. Buna seara. In urma divortului amm obtinut mentinerea mentinerea relatiilor personale cu copilul meu de doua ori pe luna,in prima si a treia saptamana afiecarei luni,cu luarea minorului de la domiciliul mamei de vineri ora 18:00 pana duminica ora 19:00. Problema de care m-am lovit si care nu o inteleg este atunci cand data de 01.a lunii cade in ziua de sambata sau duminica. Aceasta data se considera ca fiind primul week end cand pot lua copilul? Sau este weekendul urmator cand il pot lua de vineri pana dumminica? Va multumesc.

    Comentariu de Cornel Badulescu — 08/02/2017 @ 12:52 AM | Răspunde

  45. buna ziua.sotia locuia cu mine an Danemarca si avem un copil nascut an Danemarca an varsta de 1si6 luni .acum 2 luni a luat fata si a plecat an Romania fara sa ami zica nimic si a intentat divortul an Romania si mia zis ca nu ami mai arata copilu doar cu ordin judecatoresc ce pot face an situatia asta am vorbiti cu politia si nu am rezolvat nimic pot sa o dau an judecata pentru ca mia luat copilul si ami interzice sa al mai vad

    Comentariu de dorian duma — 10/04/2017 @ 6:28 PM | Răspunde

    • Orica parinte are dreptul sa isi vada copilul. Daca nu e lasat de celalalt parinte, atunci va decide judecatorul.

      Comentariu de Cristi Danilet — 22/04/2017 @ 6:34 PM | Răspunde

  46. fetita mea se afla in germania cu cu sotia mea,nu sunt luat cu acte cu „sotia”..fata e la numele meu,ia.m dat semnatura sa plece in germania pe motiv ca sta un timp la socri mei,adica parinti ei,din una in alta am ajuns sa ne despartim,numai vrea sa vina acasa cu fetita,nici la telefon nu.mi raspunde,imi spune in fata ca nu vrea sa.mi de a fata sa vb cu ea la tel,fetita are 3 ani,cum as putea sa aduc in tara fetita,findca imi doresc din suflet sa fie si langa mine,ajutati.ma va rog

    Comentariu de cazan — 12/04/2017 @ 11:56 PM | Răspunde

    • socri anul trecut mi.au luat actele la fetita,cerundu.mi suma de 3000 de euro cat timp a stat fetita la ei in germania…acum ca sotia sa dat de partea lor…ce pot face,vreau doar fata s.o am langa mine

      Comentariu de cazan — 13/04/2017 @ 12:01 AM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: