Constituția României consacră libertatea credințelor religioase (art. 29), iar CEDO vorbește de libertatea de religie (art. 9).
Această libertate presupune dreptul de a adera sau nu la o religie și de a o practica sau nu, fiind în același timp un element esențial pentru credincioși și un bun prețios pentru atei, agnostici, sceptici și indiferenți (CtEDO, Biserica Mitropolitană a Basarabiei c. Rep. Moldova, 2001).
În România se recunosc 18 culte religioase (Legea nr. 489/2006).
Biserica este separată de stat (CtEDO, Hasan și Chaush c. Bulgariei, 2000). Aceasta înseamnă că:
– statul are obligația generală de a fi neutru și imparțial (CtEDO, Parohia Greco-Catolică Lupeni c. României, 2015);
– instanțele judecătorești ale statului nu pot controla hotărârile luate de instanțele disciplinare și de judecată bisericească în probleme doctrinare, morale, canonice și de disciplină (CCR, decizia 448/2011);
– școala trebuie să fie deschisă pentru idei și valori religioase, ca urmare: nu pot fi afișate simbolurile religioase ale unui anumit cult în sălile de clasă (CtEDO, Lautsi c. Italiei, 2009), respectiv statul nu poate impune studierea religiei, astfel că elevii majori, respectiv părinții pentru cei minori, trebuie să ceară participarea la ora de religie (CCR, decizia 669/2014).
CRISTI DANILEŢ - judecător 
Invitarea preoților la deschiderea anului școlar/universitar este OK sau nu, din perspectivă juridică?
Comentariu de Dan C. Lungescu — 19/09/2017 @ 9:41 AM |
Daca e invitare, nu pare a fi ceva nelegal…
Comentariu de Cristi Danilet — 19/09/2017 @ 1:53 PM |
Jumatatile de adevaruri sunt falsitati.
BISERICA ESTE SEPARATA DE STAT (…)
Jurisprudenta Conventiei si diversitatea modalitatilor de acomodare a relatiei stat-biserica reprezinta un adevar incomod pentru cei care inca clameaza, in public sau online, ca separatismul este norma europeana aplicabila pentru relatia stat-biserica. Exista, intr-adevar, o traditie a separatiei, insa ea este mai puternica in unele state decat in altele, si aceasta traditie exista alaturi de alta traditie : a bisericilor de stat si a cooperarii stat-biserica. Abordarea de tip european nu presupune o anumita configuratie a relatiei stat-biserica. Pozitia indelungata a Curtii a fost in sensul ca existenta unei Biserici de stat nu incalca in mod necesar art. 9 (Darby vs. Suedia, 1991, par. 45). A accentua traditia separatismului in defavoarea celorlalte doua inseamna a contraface cu buna stiinta realitatea istorica.
STATUL ARE OBLIGATIA GENERALA DE A FI NEUTRU SI IMPARTIAL (…)
Neutralitatea nu inseamna separatie si nici egalitate de tratament. Autoritatile de stat nu au nicio obligatie de a asigura un statut legal identic fiecarei comunitati religioase (Biserica Catolica Canea vs. Grecia, 1997). Statul poate fundamenta diferite forme de colaborare cu anumite confesiuni si le poate acorda chiar anumite privilegii, (de ex., scutiri de taxe) (Iglesia Bautista “El Salvador vs. Spania”, 1992), cu conditia ca avantajele acordate unui cult cu excluderea altora sa aiba o justificare legitima si o baza proportionala.
NU POT FI AFISATE SIMBOLURILE RELIGIOASE ALE UNUI ANUMIT CULT IN SALILE DE CLASA (…)
Hotararea in cauza Lautsi vs. Italia (2009) a fost atacata si retrimisa la Marea Camera, care s-a pronuntat prin Lautsi vs. Italia 30814/06 in 18 martie 2011, desfiintand hotararea anterioara. Curtea a decis ca afisarea unui simbol religios (crucifixul in acest caz) in scolile de stat NU reprezinta o incalcare a Conventiei, putandu-se „conferi asupra religiei majoritare a tarii o vizibilitate predominanta in mediul scolar” (par. 71), lucru care nu inseamna un proces de indoctrinare.
Comentariu de Nicolae — 09/10/2017 @ 1:27 PM |