CRISTI DANILEŢ – judecător

09/10/2017

Bataia e rupta din rai, dar ne arunca afara din Europa

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi Danilet @ 7:45 AM
Tags: , ,

p_17106_766x350-10-85Începând cu data de 3.10.2017, violența domestică este interzisă în mod absolut în România. În tradiția familiei românești, bătaia e ingredientul nelipsit: soțul își bate soția, părintele își bate copilul, fratele mai mare își bate fratele mai mic. Spun „tradiție” pentru că bătaia datează din cele mai vechi timpuri și o întâlnim în mod regulat în jurul nostru. De aceea s-a și încetățenit în zicale precum „Bătaia e ruptă din rai”, „Eu te-am făcut, eu te omor”, „Unde dă tata crește”. CtEDO a stabilit săptămâna trecută că nici tradiția, nici disciplina nu pot fi justificări pentru pedepsirea corporală a copiilor.

Situația internațională: Violența în familie se întâlnește peste tot în lume. Pentru combaterea ei au apărut instrumente internaționale, la care și România este parte: Convenția ONU cu privire la drepturile copilului din 1989, ratificată de România în 1990; Comentariul General nr. 8/2006 privind drepturile copilului la protecție împotriva pedepselor corporale emis de Comitetul Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului; Comentariul General nr. 3/2011 privind dreptul copilului de a fi ferit de orice formă de violență; Recomandarea Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei (2009)10 privind strategiile integrate naționale pentru protejarea copiilor de violență;  Convenția de la Istambul din 2011, ratificată de noi anul trecut; Declarația de la Panama pentru încheierea violenței împotriva copiilor din 2017.

Legislația națională: În Evul Mediu bătaia în familie era atât de firească încât ea a fost prevăzută în lege: bărbatul avea voie să îți bată femeia, numai să nu fie cu vrăjmășie, adică ca el să nu dea cu toiagul astfel încât să curgă sânge sau să nu dea cu toiagul în fața ei (art. 23 alin. 1 Pravila lui Vasile Lupu din 1646 și art. 185 alin 1 Pravila lui Matei Basarab din 1652). În perioada modernă, violența la nivelul familiilor din România ajunge la cote atât de alarmante încât din anul 2000 se permite poliției să se sesizeze pe orice cale de asemenea acte, nu doar la plângerea victimei; în anul 2003 a apărut Legea 217 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie; iar din 2012 s-au introdus în această lege prevederi cu privire la ordinul de protecție. Mai mult, din 2004 a apărut Legea 272 privind protecția și promovarea drepturilor copilului care interzice în mod expres orice pedeapsă corporală (art. 33, 89, 94, 95). Iar noul Cod penal din 2014 prevede sancțiuni mai aspre cu o pătrime în cazul infracțiunilor săvârșite asupra unui membru de familie (prin membru de familie se înțelege rudele de sânge până la gradul patru, copilul adoptat, soțul, concubinul).

Statistici naționale: Cu toate acestea, violența sălbatică (că nu poate fi vorba de „domestică”) nu s-a diminuat. Statisticile recente ne arată că: 4 din 10 români au cunoștință despre un caz de violență de acest gen; în fiecare săptămână este înregistrat un caz în care o femeie este violată în familie; la fiecare 4 zile este înregistrat un caz în care o minoră este violată în familie; la fiecare 2 zile este înregistrat un caz în care o minoră este violată, agresată sexual sau supusă unui act sexual cu un adult din familie; 6 din 10 copii sunt bătuți în familie.

Condamnarea României: Pe data de 3 octombrie 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în cauza D.M.D. Starea de fapt este următoarea: un copil în vârstă de 3 ani este bătut de tatăl său în anul 2004, părinte care ulterior și divorțează de mama copilului. E anunțată Protecția Copilului și de câteva ori Poliția. De abia la a patra sesizare se pun în mișcare autoritățile: procurorul finalizează cercetarea după trei ani, un an mai târziu tatăl e achitat de prima instanță, dosarul se plimbă între instanțe și de abia în anul 2012 autorul e condamnat definitiv, fără a se acorda nicio despăgubire victimei și fără ca acest lucru să îl motiveze.

Curtea de la Strasbourg este șocată de mentalitatea judecătorilor români cu privire la violența în familie care o reflectă, de fapt, pe cea a românilor. Iată ce se spune în paragraful 49: Curtea notează, de asemenea, că judecătoria, în prima rundă a procedurii, l-a achitat ​​pe D.D., după ce nu a găsit nici o infracțiune în „comportamentul său ocazional necorespunzător față de reclamant”. De-a lungul acestui context, tribunalul județean pare mai târziu să considere că acte de violență „izolate și aleatorii” ar putea fi tolerate în sfera familieiCurtea nu înțelege modul în care această declarație se încadrează în dispozițiile relevante ale legislației interne care interzic în termeni absoluți pedeapsa corporală. Asigurarea unei demnități de bază copilului înseamnă că nu poate exista compromis în condamnarea violenței împotriva copiilor, fie că ea ar fi acceptată ca „tradiție”, fie că ea ar fi deghizată ca „disciplină”. Unicitatea copiilor – potențialul și vulnerabilitatea lor, dependența lor de adulți – face imperativ ca ei să beneficieze nu de mai puțină protecție, ci de mai multă, în fața violenței, și inclusiv să fie protejați de pedeapsa corporală, aceasta din urmă fiind invariabil degradantă.

Post scriptum: Nu doar familia este mediul propice pentru bătaie. La școală, generația mea a prins vremuri în care elevii erau bătuți cu arătătorul peste palme sau la fund, trași de perciuni, pălmuiți sau dați cu capul de tablă de către profesori. O generația înaintea mea a prins vremuri când elevii erau pedepsiți să stea cu genunchii pe coji de nucă. Azi, ascundem violența din școală sub denumirea la modă „bullying” care implică în special elevi ce folosesc bătaia pentru a se impune și a umili pe cei mai slabi. Dar nu e de mirare, cât timp filmele și jocurile de azi promovează violența, iar, mai nou, bătăile între adulți au loc în văzul lumii, în studiourile de televiziune.

 

Anunțuri

2 comentarii »

  1. A republicat asta pe ADRI – Associazione.

    Comentariu de Associazione Donne Romene in Italia - A.D.R.I. — 09/10/2017 @ 1:56 PM | Răspunde

  2. Stimate domnule judecator, va rog sa ma credeti ca eu nu sunt socat de constatarea Curtii prezentata in paragraful 49 al hotararii din 3.10.2017.
    Pur si simplu este o stare fireasca, naturala de a gandi si de a se comporta a magistratilor care judeca „gospodareste” … e un termen despre care mi-a povestit un fost judecator.

    Partea socanta a lucrurilor este ca magistratii romani care au judecat speta respectiva continua sa fie magistrati si nu i-a dat nimeni afara pentru enormitatile pe care le-au scris si care au socat Curtea europeana. Este cumplit ca un strain sa-ti spuna IN SCRIS ca atunci cand pedepsesti corporal o fiinta umana este o situatie „invariabil degradanta”. S-A AUTOSESIZAT INSPECTIA JUDICIARA SAU VREUN COLEG JUDECATOR A SESIZAT INSPECTIA JUDICIARA PENTRU EXCLUDEREA JUDECATORILOR RESPECTIVI?

    O hotarare CEDO care vorbeste despre modul inacceptabil de a gandi a unor judecatori este un caz in care IMAGINEA JUSTITIEI in ansamblul sau este afectata … justitia facuta de un judecator national expune, etaleaza felul justitiei romane in ansamblul sau, mai ales in imprejurarea in care judecatorii din calea de atac finala au considerat ca hotararea atacata reprezinta adevarul si aplica legea.

    Expresia „invariabil degradanta” este de natura sa arate ca nu se poate justifica sub nici o forma ceva degradant … iar in Romania contemporana, niste domni/doamne cu statut de judecatori considera ca ceva degradant poate fi justificat. Asa ceva arata cat de pervers poate fi folosita limba (romana) pentru a considera ca se poate admite in familie pedeapsa corporala pentru ca e traditionala.

    Este pur si simplu ingrozitor ca o instanta straina sa spuna ca „… nu înțelege modul în care această declarație se încadrează în dispozițiile relevante ale legislației interne care interzic în termeni absoluți pedeapsa corporală.” Pai daca in lege scrie ca pedeapsa corporala nu poate fi acceptata si nici justificata, cum e posibil sa incerci sa justifici ce nu se poate justifica?

    Iar eu indraznesc, cu riscul de a fi injurat, ca in justitia romana s-a ajuns intr-un stadiu extraordinar de perfectionat in care lucruri inacceptabile sunt justificate… Spre exemplu, daca judecatorul trebuie sa redacteze si sa semneze o hotarare intr-un termen si nu o face, el spune ca termenul respectiv e un „termen de recomandare”; daca legea stabileste indeplinirea „de indata” a unor proceduri administrative prealabile judecatii, judecatorul spune ca acele proceduri trebuie facute in „termene administrative” care nu pot fi preschimbate pentru ca numai termenele procedurale pot fi preschimbate si numai daca se indeplinesc cerintele legii; daca ii ceri judecatorului sa observe ca principiul este acordarea de termene scurte, chiar de pe o zi pe alta, exceptia constituind-o acordarea de termene mai indelungate temeinic justificate, judecatorul acorda termenele ordinare din luna in luna sau din luni in luni (vedeti art. 241 C.pr.civ.). Mai mult, un presedinte de instanta mi-a scris ca „termenele administrative nu sunt prevazute de lege”, iar alt presedinte s-a facut ca ploua spunandu-mi sa-i precizez un dosar anume in care s-au stabilit termene administrative, incercand sa se faca ca nu observa realitatea ca TOATE INSTANTELE fixeaza termene administrative…

    Desigur, astea nu-s in statisticile alea in care justitia e perfecta pentru ca 99,99999999999999999% din hotararile instantelor inferioare sunt mentinute de instantele superioare.
    Viata ne demonstreaza inca o data ca orice fiinta umana e imperfecta, iar faptul ca se da mare ca e perfecta doar pentru ca are puterea de a decide cum considera despre altii este ceva gretos. Nasol e ca a ajuns sa scrie CEDO despre faptul ca e inadmisibil sa folosesti in mod perves limba pentru a justifica ceva inacceptabil.

    Comentariu de area — 11/10/2017 @ 3:05 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: