CRISTI DANILEŢ – judecător

19/09/2018

Pe sleau, despre referendum. Partea I: De ce judecatoarele nu stau la cratita?

judecatoareIau în mână Constituția României. Deschid la articolul 1. Aici se vorbește de „Stat”. Ce o fi Statul?, mă întreb. Eu sunt doar român, astfel că atunci când merg într-o altă țară, știu că ea reprezintă un stat străin și are o denumire. Când ni se măresc taxele și impozitele, suntem supărați pe stat. Deci, dacă statul o fi doar teritoriul dintre granițe, atunci cum să fii supărat pe el?  Ori poate statul înseamnă organele de la București care iau decizii? Păi atunci străinii care vin în România pentru turism trebuie să zică acasă că pleacă la conducătorii din țara noastră? Încerc să mă lămuresc, dar… Constituția tace. Sunt confuz. Cred că trebuie un referendum pentru cuvântul „Stat” să știm dacă e de călătorit sau de înjurat.

Ajung la articolul 4. Aici e vorba de „popor”. Ce o fi poporul? O fi grămadă de oameni dintr-un teritoriu? Dacă da, atunci românii din afară nu sunt parte din poporul nostru… O fi cei care vorbesc aceeași limbă? Atunci suntem mai toți…englezi. Caut definiția poporului în Constituție. Nu găsesc. Notat pentru referendum.

Ajung la articolul 8. Aici e despre „partid”. Ce o fi partidul ăsta? O modalitate de a juca norocul? Nu, aia e partidă. Păi, „partid” nu e masculinul de la „partidă”?? Uau! Răsfoiesc Constituția. E despre noroc sau despre autoritate? Nimic. Încă o chestie care trebuie lămurită la referendum. Toți vorbim de politică, toți votăm partide, dar nu știm ce e ăla partid. Culmea!

Articolul 13 e despre „limbă”. Cică limba e una și e oficială. Eu credeam că toți avem câte o limbă și e personală. Și spune tot acolo că limba e română. Eu credeam că e roz și cu papile. Următorul referendum trebuie să lămurească limbile. Pardon, lucrurile.

Articolul 15 e despre „drepturi” și „libertate”. Eu știu că ceva e drept dacă nu e strâmb. Dar cică ”poți să stai strâmb și să gândești drept”, așa că iar sunt confuz. Și libertate e când nu sunt la Beciul Domnesc.  Atunci de ce strigă unii în piață „Libertate!”, din moment ce ei nu sunt la răcoare? Încerc să găsesc definiția dreptului. Nimic. A libertății. Nici. Musai să le definim, mai ales că nici juriștii nu par a ști diferența între drepturi și libertăți.

Articolul 16 e despre „lege”. La alineatul (2) se spune că „nimeni nu e deasupra legii”. Iau prima lege pe care o am în raft și o pun jos. Mă urc pe ea. Se pare că sunt mai presus de lege. Deci Constituția minte? Nu, hotărât lucru, la următorul Referendum trebuie să se stabilească exact pe care raft trebuie să țin eu legile, să fie ele deasupra mea, nu invers.

Și… apropo: ce e „Constituția”?? Eu credeam că asta se referă la aspectul fizic al unui om; toți știm că o constituția musculoasă e visul oricărui mascul adolescent. Apropo de „adolescenți” – am remarcat că termenul ăsta nu există în Constituție. Atunci, e clar, înseamnă că nu există adolescenți. Sau cel puțin cei care există sunt în afara legii.  Am încurcat-o cu un milion de oameni care nu știm ce sunt…

Dar, stai!, există cuvântul „copil” – îl găsesc la art. 48 alinineatul (3) unde cică există copii din afara căsătoriei, egali în fața legii cu cei din căsătorie. Asta pare o prostioară, căci mai sus se spune oricum că toți suntem egali în fața legii, de ce trebuie precizat musai de unde provii? Și ce poate să însemne „din afara căsătoriei”? Dacă unii se gândesc la prostii, înseamnă că a noastră Constituție permite adulterul. La o populație religioasă peste 89% așa ceva e inadmisibil! Trebuie corectat la următorul referendum. Și tot atunci să spună clar în Constituție că cei doi însurăței trebuie să fie virgini în noaptea nunții. Așa e tradițional, toată lumea știe asta!

În fine, revin la copii: la articolul 29 alineatul (6) din Constituție găsesc o referire la „copiii minori”. Asta îmi dă de gândit: dacă există „copii minori”, logic e că există și „copii majori”. Pfff! Dar, până la urmă, ce înseamnă „minor”? Și ce înseamnă „major”? Încerc să mă lămuresc din Constituție. Nimic. Dacă mâine îmi vine unul care are 20 de ani și i-a dat în cap la altul și îmi spune să nu îi dau pedeapsă cu închisoarea că el e minor? Cum aș putea eu să demonstrez că el nu e minor dacă nu e scris în Constituție ce înseamnă asta?! Ah, e scris în  într-o lege civilă? Păi ea poate fi foarte ușor modificată de Parlament și, de exemplu, toate persoanele sub 90 de ani să fie declarate de mâine minore! Știți ce s-ar întâmpla, nu?! Vă spun: toți condamnații din închisori sub 90 de ani ar fi puși în libertate, căci minorii nu pot fi pedepsiți cu închisoarea. Nasol, trebuie referendum urgent să corectăm asta, mai ales că se discută tot felul de formule de eliberat corupții din închisorile patriei.

Îmi pierd răbdarea și sar câteva zeci de articole. Ajung la articolele 124 și 125. Scrie aici că „judecătorii” sunt independenți și că „judecătorii” sunt numiți. Înmărmuresc… La fel, în articolul 133, scrie că în CSM sunt „judecători”. Îmi aduc aminte că la articolul 23 se spune că arestarea se dispune de „judecător” și la articolul 127 că percheziția se dispune tot de „judecător”. Mă îngrijorez de-a dreptul: în tribunalul unde lucrez eu sunt niște femei. Știu asta pentru că unele au părul lung, iar majoritatea poartă pantofi cu toc și uneori fustă. Ah, da și prenumele lor se termină în „a”, cu excepția lui Carmen. Deci sigur sunt femei. Deci atunci când au robă și dau soluții la tribunal se cheamă că ele sunt „judecătoare”. Păi, Constituția nu spune nimic despre ele – judecătoarele, ci numai despre ei – judecătorii. Scrie negru pe alb: judecătorii fac, judecătorii dreg. Așadar, judecătoarele nu au ce căuta în tribunale. Și cică 70% sunt femei în Justiție.

Na, că am ajuns la „Justiție”. Ce o fi asta? Mă uit la articolul 124 și găsesc că „Justiția se înfăptuiește în numele legii” și că ea „este unică”. Apoi la articolul 126 alineatul (1) scrie că „Justiția se realizează de instanțele judecătorești”. Păi dacă avem 250 de instanțe judecătorești și 4900 de judecători și judecătoare, cum să fie Justiția unică? În fine, în instanțe avem o grămadă de oameni: jandarm, portar, șofer, aprod, grefier, judecător, contabil, muncitor. Care dintre ei are treabă cu justiția? Toți? Numai unul? Intuiția îmi spune că… judecătorul. Caut repede în Constituție care sunt atribuțiile judecătorului. Nu găsesc decât că se ocupă cu arestarea și cu percheziția. Caut încă o dată. Absolut nimic în Constituție despre rolul judecătorului. Nasol, eu tocmai am rezolvat vineri câteva cauze: într-o cauză un condamnat trimis la închisoare, în alta un inculpat achitat că era nevinovat. Se pare că, după Constituție, nu asta era treaba mea. No, la următorul referendum trebuie să se clarifice asta, dar până vinerea următoare, vă rog!

Așadar avem o Constituție care nu are legătură cu fizicul uman, dar nici nu prea știm ce este că nu ne spune definiția ei însăși. În această Constituție scrie niște ciudățenii care nu au corespondent în realitate. Oricum, ca să mă refer la domeniul meu, Constituția stabilește cât se poate de clar că nu există în țara noastră decât judecători. Mi se pare corect. Până la urmă, toată lumea știe că tradițional e ca femeia să stea la cratiță și să facă copii. Ce caută ele în tribunale? Nașpa situație. Trebuie revizuite toate hotărârile judecătorești date de femei, căci sunt neconstituționale! E mai rău ca în cazul Protocoalelor vă spun eu!

Dar ce putem facem în viitor să rezolvăm situația asta? Simplu, modificăm Constituția. Mai întâi, desigur, definim Constituția. Apoi spunem acolo ce e copilul, tânărul, adolescentul, minorul, majorul. Scriem ce e judecătorul, judecătoarea, procurorul, procuroarea, ministrul. Am uitat: la articolul 4 e vorba de „sex” dar nu spune nimic de câte feluri este și pe care parte a corpului – că de când cu sexo-neomarxiștii ăștia progresiști, nu se știe niciodată! Așadar, definim: sex, bărbat, femeie, teritoriu, popor, suveranitate, drept, libertate, intimitate, presă, președinte, consiliu, vot, lege, domiciliu, handicap, țară, muncă, sănătate, revizuire, abrogare și toate celelalte cuvinte care acum ne aruncă într-o ceață totală. Ba nu, stați! Am o idee. Avem deja aceste cuvinte în DEX, toate au explicații. Propun să declarăm DEX-ul o parte din Constituție. Cea mai importantă parte. Facem un referendum o dată pentru totdeauna și lămurim toate problemele existențiale. Da, asta e: transformăm Constituția într-un mare DEX și mai adăugăm câteva rânduri ca să dea bine. În final, vom avea cea mai bazată Constituție din lume. Ce spun eu, lume? Din Univers! Ba nu, chiar din Multivers! Am zis!

Disclaimer: acest text e o satiră. Nu o luați prea în serios. Păstrați-vă pentru partea a doua

9 comentarii »

  1. Domnule judecator ati neglijat art 22 cu concepte precum „viata” si „moartea”. Pentru mine trebuie clar definite.
    Si „tortura”. Cand contraziceti oratori celebrii cu argumente juridice clare si simple pe intelesul tuturor este o forma de tortura pentru acei oratori. Deci aveti clar o atitudine neconstitutionala domnule Danilet.
    REFERENDUM! REFERENDUM!
    … Bonne chance

    Comentariu de Un jurist — 19/09/2018 @ 10:05 AM | Răspunde

  2. Pana acum e bine.Sa vedem partea a-2-a.

    Comentariu de cleanwaterclub — 19/09/2018 @ 12:06 PM | Răspunde

  3. Modificarea legii nu se refera decat la art 48 (1) care de fapt defineste doar conceptul de „familie”: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită intre un barbat si o femeie…”. Deci intr-o interpretare stricta si netinand cont de nici-un alt text (cod civil, decizie CCR, etc.) un cuplu necasatorit cu copii nu reprezinta o „familie”. Si ce…? Art 48 (1) asadar nu e menit sa defineasca casatoria, ci 48 (2) care spune „Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.” deci daca legea ar permite (adica nu ar mentiona printre conditiile de inchiere „un barbat si o femeie”) ne-am putea confrunta cu o situatie in care am avea o casatorie valabila intre doi barbati sau intre doua femei dar care impreuna nu ar putea fi considerati ca o „familie” in sensul art 48 (1) la fel ca si pentru cuplul necasatorit… Si ce…?
    N-ar fi fost mai corect juridic sa lasam textul original si sa adaugam clar „Casatoria nu poate avea loc decat intre un barbat si o femeie. Celelalte conditii de incheiere, precum si cele de desfacere si nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege.” ?

    Comentariu de un jurist — 19/09/2018 @ 2:52 PM | Răspunde

      • Aveti dreptate nu citisem. Imi cer scuze. Dar analiza mea cred ca ramane corecta in sensul in care nici una din prevederile legale pe care le citati in articol nu se bazeaza pe definitia familiei data in constitutie (adica nici una nu face referire directa) ci da o proprie definitie a familiei. Asadar definitia familiei data in constitutie nu serveste la mai nimic, cu exceptia unui rol de model pentru legislatia subordonata, dar care oricum deja acum este mai explicita si mai detaliata decat constitutia precum ati aratat.
        Intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat poate si in Romania se vor dezvolta sau extinde drepturile cuplurilor (inclusiv homosexuale) care traiesc in afara casatoriei si deci in afara modelului de „familie” definit in constitutie, asa cum deja exista in multe alte tari europene (Pacte civil de solidarité (Pacs) in Franta, cohabitation légale in Belgia, etc.). Dar asta nu va impacta (sau nu va fi impactata de) nici definitia familiei din constitutie, nici cea a casatoriei.
        In concluzie 100% de accord cu dumneavoastra nu serveste la strict nimic din punct de vedere juridic referendumul si modificarea consititutiei asa cum se prevede.

        Comentariu de un jurist — 20/09/2018 @ 10:29 AM | Răspunde

  4. Dar Parintele Constitutiei nu a avut si el niste juristi cand a facut Constitutia?Puteau sa fie si fosti judecatori ajunsi avocati….:) O fi fost Parintele Constitutiei avocat,dar au fost mai multi acolo.

    Comentariu de viorelcostin902204665 — 20/09/2018 @ 5:28 AM | Răspunde

  5. […] Partea I: De ce judecătoarele nu stau la cratiță […]

    Pingback de Pe sleau, despre referendum. Partea a II-a: Referendum pentru o „precizare” | CRISTI DANILEŢ - judecător — 20/09/2018 @ 9:16 AM | Răspunde

  6. […] Partea I: De ce judecătoarele nu stau la cratiță […]

    Pingback de Pe sleau, despre referendum. Partea a III-a: Un Parlament ce simpatizează gay-ii | CRISTI DANILEŢ - judecător — 21/09/2018 @ 9:21 AM | Răspunde

  7. […] Partea I: De ce judecătoarele nu stau la cratiță […]

    Pingback de Pe sleau, despre referendum. Partea a IV- a (ultima): „Morala e murit, Trăiască Legea!” | CRISTI DANILEŢ - judecător — 21/09/2018 @ 1:40 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: