Preambul: În 2011 a apărut Codul Civil care, la art. 485, menționează: „Copilul datorează respect părinţilor săi indiferent de vârsta sa”. M-am întrebat atunci de ce o regulă morală atât de firească (din moment ce o persoană datorează respect oricărei alte persoane, cu atât mai mult un copil trebuie să își respecte părintele), regulă care este și poruncă dumnezeiască (a cincea din cele zece menționate în Vechiul Testament), trebuia legiferată. De ce educația de acasă, de la școală, de la biserică, din societate, autoeducația nu sunt de ajuns? De ce conduite care sunt de bun simț și care sunt dorite, recomandate și care vin de la om la om, trebuie brusc să fie trecute în legi pentru a deveni astfel obligatorii și a fi impuse, la nevoie, prin coerciția statului? Răspunsul l-am aflat când a început strângerea de semnături pentru referendum și când am urmărit atent dezbaterile pentru modificarea Constituției cu privire la un cuvânt: „soți”.
Text despre referendum: „Referendumul e pentru familie” – a spus încă de la început organizația care a inițiat strângerea de semnături; așa scrie și acum pe site-ul lor. „Referendumul e pentru căsătorie și nu face decât să reproducă ceea ce scrie în Codul civil” – spune o avocată care reprezintă public aceeași organizație. Luni întregi am fost bombardați de dezbateri privind „familia tradițională” care trebuie conservată – toate site-urile care propovăduiesc valorile creștine au vorbit despre asta. „Referendumul e pentru a împiedica homosexualii să ne ia copiii” – a spus un mitropolit săptămâna trecută. Iată, deci, ce lucruri serioase se rezolvă cu acest referendum. Cum să vină unul ca mine și să spună că referendumul e inutil din punct de vedere juridic?!
Spunem că suntem interesați de copii. Dar nu știu cum se face că referendumul „pentru familie” fără efecte juridice privind căsătoria pare mai important decât referendumul „fără penali în funcții publice” (ați văzut că la ultimul sondaj de opinie un bărbat care este om de afaceri și condamnat în două dosare penale este considerat model al tinerei generații?), decât modificarea adevărurilor științifice ce apar în manualele școlare (date istorice, aspecte anatomice, operații matematice au fost modificate radical), decât legalizarea acum o săptămână a procurării și deținerii de substanțe cu efect psihoactiv cunscute de vulg drept „etnobotanice”, sau decât prezența în centrele de plasament a peste 40.000 de copii abandonați sau ridicați de Stat de la părinții lor naturali.
A doua zi după intrarea în vigoare a legii de revizuire a Constituției României, vom vedea: căsătoria se va face tot la Starea civilă, homosexualii tot se vor ține de mână în public dacă asta vor dori, rattingul site-urile porno tot va crește imediat după ce lumea iese de la școală și de la serviciu, că tot unul din trei copii se va naște în afara căsătoriei părinților săi, că numărul divorțurilor tot va fi în creștere, că uniunile faptice (concubinaje) tot vor exista, că tot ne vor oripila cazurile de incest care ne vor ajunge la cunoștință, că tot vor fi copii născuți și abandonați, ori copiii agresați în propriile lor familii (indiferent de componența sau legitimitatea lor) tot vor fi.
Realitatea este alta și nu mă voi feri să o spun în final. Inițiativa de revizuire a Constituției s-a născut dintre-o dorință legitimă de a face ceva bun. Scopul urmărit a fost, la orgine, unul nobil – întărirea familiei. Dar mijlocul prin care s-a făcut asta – modificarea inutilă juridic a Constituției – a coborât totul într-un ridicol nemaiîntâlnit. Să fii preot și să spui în biserică că dacă nu se modifică Constituția vor veni homosexualii să ne ia copiii mi se pare nu hilar și grotesc în același timp. Și cred că este o neiertată manipulare ce te face să te întrebi care este adevăratul resort din spatele acestor uriașe eforturi civico-politico-religioase de a susține modificarea cu pricina.
Text despre dezbatere: Referendumul este despre căsătorie, dar dezbaterea despre căsătorie a fost ratată. Asfel, nu am discutat cum în anumite comunități din România se căsătoresc unii minori, întrețin relații intime, ba chiar au și copii; sau cum adeverințele medicale se dau pe ochi frumoși și nu în urma unor analize sau de ce nu se verifică prezența bolilor venerice; sau cum ce nu există un registru al căsătoriilor deschis publicului; sau cum de e posibil la căsătorie să îți păstrezi numele de dinainte, averea de dinainte sau din timpul căsătoriei dobândită de tine, pe numele tău, copilul de dinainte sau din afara căsătoriei, pe numele tău, cum nu are voie un soț să îi cenzureze celuilalt ocupația, prietenii și nici măcar să îi intre pe contul de FB; sau cum adulterul nu mai este incriminat în România din anul 2006; sau cum un copil are drepturi pe care părinții nu le cunosc căci nu îi învață nimeni; sau cum părintele răspunde pentru pagubele comise de copil până la 18 ani; sau ce se întâmplă când un părinte vrea să își dea copilul la tenis și celălalt la înot și există o anumită autoritate care intervine să ia decizia; sau cum părintele e obligat să își întrețină copilul până la vârsta de 26 de ani dacă continuă studiile; sau cum copilul are obligația să îți întrețină părinții când aceștia ajung în nevoi; sau ce înseamnă divorțul în viața unui cuplu și cum se mențin apoi relațiile cu copilul lor. Nu, nu s-a discutat nimic despre căsătorie, nici la nivel moral, nici la nivel legal.
În schimb, dezbaterea a fost despre caracterul obligatoriu sau nu al referendumului anterior, cel despre cei 300 parlamentari (care părea uitat), existența diverselor tipuri de familii (familii nucleare, familii din uniuni legitime, famiii derivate din uniuni libere, familii monoparentale, extinse, prin adopție, de substituție etc). S-a mai discutat despre Codul Civil (lumea a văzut că totul despre căsătorie e acolo), nevoia de a avea și în România parteneriat civil, problema recunoașterii căsătoriilor sau parteneriatelor încheiate în străinătate în întregime sau a unor drepuri limitate (cauza Coman de la Curtea din Luxemburg), religie (de la modul de implicare a Bisericii în acțiuni politice și juridice, până la fanatismul religios al unor credincioși), libera exprimare și limitele sale, ideologii (de la liberali și conservatori până la neofasciști și sexo-neomarxiști, am auzit de toate). S-a discutat puțin despre drepturile omului, iar acum toată lumea face calcule citind regulile referendumului, care s-au și modificat prin OUG pentru a avea loc în două zile, nu într-una ca până acum. Apoi, s-a mai discutat, destul de mult și îndârjit, despre (a)normalitatea sau patologia homosexualilor, puțin despre discriminarea lor și tangențial am aflat ceva despre pedofili, zoofiili, transexuali și adopții.
Și totuși ceva bun s-a întâmplat: o parte a oamenilor a conștientizat existența diferențelor dintre indivizi, caracterul intim al relațiilor și orientărilor sexuale și faptul că există o zonă în care nici un alt individ, nici măcar Statul nu are voie să se bage.
O posibilă explicație: O spun în modul cel mai direct – de notat că sunt căsătorit de 17 ani, am doi copii, merg și la Biserică, și am primit din partea susținătorilor referendumului apelative de la pedofil, zoofil, homosexual, satanist, până la băsist, macovist, soroșist și neomarxist: acest referendum și-a propus să îi împiedice pe homosexualii să se căsătorească în România. Să nu fim ipocriți sau demagogi! Referendumul nu are legătură cu căsătoria dintre bărbat și femeie, nu e pentru întărirea sau siguranța acestui timp de uniune, ci este strict împotriva lor, a celor… considerați altfel. Or, într-o țară unde 95% din cetățeni se declară creștini să impui o astfel de reglementare mi se pare că se recunoaște în modul cel mai evident incapacitatea normelor morale de a mai fi liant între oameni. Unei populații de 95% de creștini, care se presupune că urmează niște reguli morale și își educă copiii în aceeași direcție, îi este frică de câțiva homosexuali? Îmi este cu neputință să cred așa ceva. Dacă preotul spune la biserică că homosexualitatea e un păcat și vede că enoriașii nu îl ascultă, după care se implică în strângerea de semnături pentru referendum astfel încât ceea ce a spus el în biserică să apară scris în lege, îmi e clar: acel preot se recunoaște învins, el și-a ratat misiunea ieșind din sfera moralului unde trebuie să predice adresându-se sufletului omului și încurajându-l să evolueze spiritual, pentru ca el – preotul – să intre în sfera legală lipsită de emoții și plină de impunități unde intervine coercitiv o autoritate statală. Dacă azi omul nu mai are bun simț, dacă el nu mai recunoaște simțul comun, dacă el nu mai ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu, ci trebuie să i se dea norme juridice pentru a-i regla conduite banale, e mai mult decât trist.
Ca om al legii, mi se pare ciudat ca în materie de afecțiune, intimitate și cămin cetățenii să renunțe de bună voie la libertatea lor cerând norme imperative. Observ astfel un declin al moralei, inclusiv al celei religioase, ceea ce se reflectă în slăbirea coeziunii sociale, în creșterea faliei dintre cetățeni. Eu nu sunt de părere că bunul simț nu are nevoie de lege impusă, ci de educație morală. Dar…
Încheiere: „Soți”, „căsătorie” și „familie” sunt cuvinte care semnifică unirea, poate chiar iubirea. Dezbaterea pentru inițierea și organizarea acestui referendum a creat o falie îngrozitoare. Sau poate nu a creat-o, ci de abia acum a relevat-o și a adâncit-o. Eu cred că acum am început să realizăm că ne separăm de trecut și privim mai mult înspre viitor. Și o spun cu toată responsabilitatea: o țară în care se strigă în gura mare „Morala a murit, Trăiască Legea!” e o țară în care poporul e în derivă, iar societatea e coruptă.
ARHIVĂ:
Partea I: De ce judecătoarele nu stau la cratiță
CRISTI DANILEŢ - judecător 
Viata va arata daca este periculos ca in Constitutie sa se scrie ceea ce deja este prevazut in legile aflate in vigoare.Daca pana acum aplicarea legilor in care casatoria este intre doua persoane, barbat si femeie (asa scrie si in certificatul de casatorie) nu a indus riscuri morale, nu a provocat daune la nimeni,sa avem incredere ca nici precizarea care dorim sa fie scrisa in Constitutia Romaniei privind definirea familiei si a casatoriei nu va genera pericole nebanuite sau necontrolabile.Sa nu uitam ca trei milioane de oameni cu nume si prenume si-au asumat aceasta cerere, ca problema sa fie discutata in public,sub forma unui Referendum;si sa decida majoritatea romanilor. Ce fel de respect mai este si acesta,de a nu avea incredere in maturitatea gandirii si discernamantul cetatenilor obisnuiti ?! Eu cred ca intelectualii si mai ales profesionistii trebuie sa incurajeze participarea publica si s-o indrume, ca vectori de opinie,catre scopuri si finalitati pozitive.Ne vedem la Referendum,daca intrebarea va fi corecta.Daca nu va fi (cum se speculeaza ca se va propune ca solutia sa fie lasata la voia Parlamentului manipulat),nu participam.
Cu respect,
Mihai Rusu
Comentariu de cleanwaterclub — 21/09/2018 @ 5:02 PM |
Domnule , spui ca este o prostie cind lumea se teme ca homosexsualii vor sa le ia copiii . GRESESTI PROFUND .
Acest lucru se INTIMPLA deja de citiva ani in tarile vestice , „civilizate” si cam depravate . In tarile unde se „casatoresc”
homosexualii a devenit o practica rapirea oficiala a copiilor din familii . Dar numai copii frumosi , bine crescuti . Nu
conteaza nationalitatea , caci precizez , nu se fura copii de la bastinasi . Daca spuneti ca nu cunoasteti cazuri de familii
de romani cu astfel de probleme prin tari scandinave sau Anglia , sincer , nu va cred .
Situatia este simpla . Societatile respective spun clar , dati-le copiii vostri deoarece ei nu pot avea copii , iar voi puteti
face altii , fiti generosi .
Nu mai zic prin ce chinuri trec unii baieti adoptati de homosexuali care sint si pedofili . Ca nu se mediatizeaza astfel de
cazuri este pe motiv ca este interzis acest subiect . Asa cum este interzisa mediatizarea incidentelor dintre emigranti si
populatia bastinasa in tari ca Germania . Libertatea presei totusi are limite .
Si in legatura cu Biserica , o precizare . In S.U.A. , Canada , etc. preotii care refuza casatorirea intre persoane LGBT sint
destituiti si judecati in tribunale , care se stie ca sint pro LGBT . Deci democratie canci , ZERO . Biserica nu este o putere
in stat . Este doar o institutie tolerata . In Austria Biserica este institutie de stat . Deci intreb :
Cum credeti ca ma simt eu in cazul in care in biserica in care stau si ma rog intra un homosexual imbracat in rochie de
mireasa ca sa se „marite” cu alt homosexual , asa cum se intimpla in alte tari ?
Eu consider o aberatie imensa ca legile Lui Dumnezeu care incrimineaza sodomia , sa fie modificate sau abrogate .
Comentariu de Gabi — 25/09/2018 @ 2:16 AM |
Adopția de către un homosexual a unui copil este permisă și azi. Referendumul nu are legătură cu adopția.
Statul nu poate da ordine Bisericii. Ce spuneți despre preoți în SUA care sunt sancționați pentru că nu respectă o lege ce permite gay-ilor se se căsătorească e neînțeles de dvs: în unele state căsătoria oficială este încheiată de preoți, nu există un alt tip de căsătorie. La noi căsătoria o oficiază ofițerul de stare civilă, iar mersul la Biserică este facultativ. Știți…uneori când afli lucruri trebuie să faci efortul de a le înțelege, nu de a le amesteca. și când nu înțelegi întrebi oamenii care au făcut o școală și au profesat în așa ceva…
Comentariu de Cristi Danilet — 25/09/2018 @ 10:52 AM |
Totul cred ca porneste de la declinul bisericilor. S a intamplat la fel in SUA incepand cu anii 70 cand a inceput conflictul intre religie si minoritatile sexuale avand ca urmare legalizarea casatoriilor gay, pe de o parte si declinul abrupt al religiozitatii americanilor din ultimele doua decenii, pe de alta parte. Sa vedem daca va fi si la noi asa mai ales tinand cont de faptul ca referendumul a fost puternic promovat exact de aceleasi culte neoprotestante care au pierdut „batalia” in toate tarile din Vest.
Comentariu de cristi — 22/09/2018 @ 8:22 PM |
Cred ca si acest aspect (atacul minoritatilor sexuale la morala promovata de institutiile religioase) este important. Fara indoiala ca si in randul clericilor sunt homosexuali,lesbiene,transsexuali si alte orientari minoritare,dar nu acesta este punctul slab al frontului de actiune al bisericilor. Partea vulnerabila in acest sector social al institutiei clericale este incapacitatea actuala de a raspunde menirii sale fundamentale (indrumarea spirituala a pamantenilor raportata la aspiratia catre divinitate) cu masuri adecvate nevoilor acute ale prezentului: rezolvarea inechitatii sociale agresive, eradicarea foametei in lume,reducerea semnificativa a mortalitatii infantile,oprirea razboaiele de distrugere in masa, stoparea fenomenului de alienare culturala si spirituala, oprirea agresiunii violente asupra mediului natural (mai ales asupra altor fiinte de pe planeta Pamant).Dar aceasta realitate (slaba implicarea a institutiei bisericesti in actiunea generala a omenirii) nu trebuie sa fie un motiv ca noi,care nu suntem clerici,sa nu o aparam de niste diversiuni cum ar fi cea privind ” initiativa ” de reglementare juridica a definitiei „familiei”. Ce mai conteaza cine a vorbit primul,daca acum milioane de oameni au semnat demersul public?! Daca Biserica apreciaza si este dispusa sa intervina public cu o atitudine de indrumare in aceasta problema, este binevenita si noi nu avem motive sa nu salutam si sa nu respectam aceasta interventie,chiar daca suntem nemultumiti ca in problemele majore (de genul celor aratate deja) aceasta institutie mai mult „asista complice” in loc sa intervina hotarata catre liderii politici si institutiile laice ale omenirii.
Bine relevata postura Bisericii,cu intelegere si respect pentru interlocutorul nostru (dl. Cristi),cred ca forta binelui va creste si vom avea un rezultat care ne va bucura.
Mihai Rusu
Comentariu de cleanwaterclub — 23/09/2018 @ 2:33 PM |
1) Spuneti dl. judecator ca ,,Inițiativa de revizuire a Constituției s-a născut dintre-o dorință legitimă de a face ceva bun. Scopul urmărit a fost, la orgine, unul nobil – întărirea familiei.( pana aici perfect adevarat) Dar mijlocul prin care s-a făcut asta – modificarea inutilă juridic a Constituției”. Cu privire la ultima parte a afirmatiei dvs. consider ca nu aveti dreptate. Dovada ! Furia cu care comunuitatea LGBT si sustinatorii ei ataca Referendumul !
Daca modificarea Constitutiei ar fi ,,inutila” si Referendumul ,,inutil” , nu s-ar scrie zeci de articole in care romanii sa fie convinsi de inutilitatea si boicotarea Referendumului ( chiar si in cazul dvs. ma intrebam ce s-a intamplat ca sunteti la al 4-lea articol despre referendum, in mai putin de o saptamana, oare in Romania nu sunt alte probleme mai importante de dezbatut decat acest referendum ? )
2) Ca Referendumul nu este inutil, o recunoasteti chiar dvs. un pic mai jos: ,,Referendumul nu are legătură cu căsătoria dintre bărbat și femeie, nu e pentru întărirea sau siguranța acestui timp de uniune, ci este strict împotriva lor, a celor… considerați altfel.”
Iar ,,strict împotriva lor, a celor… considerați altfel” inseamna de fapt ca redefinirea familiei va face ca in viitorul apropiat in Romania sa nu se poata legaliza casatoriile intre persoanele de acelasi sex, de unde si aceasta furie a celor interesati impotriva celor care sustin Referendumul.
3) Mai spuneti dl judecator ca ,,într-o țară unde 95% din cetățeni se declară creștini să impui o astfel de reglementare mi se pare că se recunoaște în modul cel mai evident incapacitatea normelor morale de a mai fi liant între oameni. Unei populații de 95% de creștini, care se presupune că urmează niște reguli morale și își educă copiii în aceeași direcție, îi este frică de câțiva homosexuali? ” NU DL JUDECATOR, POPULATIEI NU II ESTE FRICA DE CATIVA HOMOSEXUALI, POPULATIEI II ESTE FRICA DE PARLAMENT SI DE CCR ! DACA PARLAMENTUL SI CCR -ul AR RESPECTA ACELE REGULI MORALE, ATUNCI DA, AM PUTEA SPUNE CA REFERENDUMUL ESTE INUTIL.
4) Mai spuneti dl judecator ca (CENZURAT DE ADMINISTRATOR, nesimtirea nu o pot aproba).
5) Exista unele persoane cu studii juridice care atunci cand se adreseaza necunoscatorilor au impresia ca pot sa spuna orice ca si asa acestia habar nu au. Nu este chiar asa, ati demonstrat-o dvs. in articolul ,,As pica la examen un ministru”
Comentariu de rocambole — 23/09/2018 @ 5:35 PM |
Eu nu sunt de părere că bunul simț nu are nevoie de lege impusă, ci de educație morală. Dar…
Comentariu de Ioan Joldes — 23/09/2018 @ 9:01 PM |
Domnule judecător, referendumul nu este inutil.
1. Este o șansă (probabil unică) în istoria noastră să ne pronunțăm ca popor în ce privește semnificația conceptului de „soți” în cadrul familiei;
2. Dacă referendumul va fi validat și art.48 alin.1 din Constituția României va fi modificat în sensul cerut România va transmite un semnal puternic UE și lumii întregi; și va fi de data aceasta unul pozitiv;
3. Odată constituția modificată va putea să fie revizuită în ce privește semnificația conceptului de „soți” tot prin consultatea populară; adică nu va fi simplu.
#nevedemlareferendum
Comentariu de Ioan Joldes — 23/09/2018 @ 9:14 PM |
Ne vedem la referendum,dar care este intrebarea la care trebuie sa raspundem cu DA sau NU ?
Rusu Mihai
Comentariu de cleanwaterclub — 24/09/2018 @ 12:52 PM |